Archive for May, 2010
Nicolae Iorga catre Benito Mussolini despre Transilvania si cauza nationala romaneasca. FOTO-DOCUMENTE
Maria Basescu – Omagiu Ardealului, Ortodoxiei si Motilor. VIDEO
Foto: Cristina Nichitus, Filmare: OTV / Dan Diaconescu
EXCLUSIV. Angajamentul lui Laszlo Tokes in fata Departamentului Securitatii Statului. FOTO-DOCUMENT
Spionaj – contraspionaj. Reteaua subversiva Tokes – tatal si fii, Laszlo plus Istvan. In Apararea Constitutiei
Turnatoriile pastorului Laszlo Tokes. De ce a fost “spalat” de CNSAS
Un agent al politiei politice comuniste ungare care a dat cu subsemnatul si la Securitate, vicepresedinte al PE? Tradarea intereselor nationale romanesti in Parlamentul European: antiromanul Laszlo Tokes sustinut de PDL la varful PE
Roncea.ro si Civic Media, impreuna cu Dan Tanasa, resurse pentru Jurnalul National, Adevarul si Realitatea TV in cazul extremistilor maghiari in frunte cu pastorul-informator si agent al politiei politice comuniste Laszlo Tokes. FOTO INFO
Cristian Preda si Laszlo Tokes, doua fete ale aceleiasi monede. Radu Portocala: Fabulaţii despre anticomunism
Radu Portocala: Tökes sau obstinaţia urii. Tökes: “Situaţia ungurilor din România de azi nu are decît un singur echivalent în istorie: situaţia evreilor în Germania nazistă.”
Campania pentru dezrobirea Ardealului si ocuparea Budapestei
Un război uitat de istoriografia românească între 1945 şi 1990, datorită în primul rând problemelor ideologice, atât România, cât şi Ungaria, făcând parte din ţările estice ocupate de Armata Roşie şi cărora li s-a impus regimul comunist de tristă amintire. Ori, din acest motiv, nu era corect din punct de vedere politic să se amintească de vreun război direct între cele două ţări devenite “frăţeşti”.
Dar mai era un aspect despre care istoriografia comunistă dorea să păstreze tăcerea. Cel al rolului principal pe care l-a jucat România atunci, în 1919, în stoparea expansiunii comunismului spre centrul Europei, chiar într-un moment critic, când întregul continent şi întregul mapamond erau sleite de cel mai pustiitor război pe care l-a văzut omenirea până atunci, Primul Război Mondial. Bolşevicii ajunşi la putere în Rusia anului 1917 încheie pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, pentru a-şi putea consolida puterea contestată de ruşii “albi”, credincioşi în continuare ţarismului ca şi mod de organizare. Un groaznic război civil se declanşează între ruşii “roşii”, bolşevici, şi cei “albi”, sub conducerea generalilor Vrangler, Kornilov, Denikin şi Kolceak.
Totuşi, bolşevicii nu uită celelalte direcţii de expansiune, spre limitele fostului Imperiu Ţarist din care s-au des-prins mai multe state profitând de slăbiciune de moment a Rusiei, cât şi dincolo de ele, conform tezei “Revoluţiei permanente”, susţinute de Lenin şi Trotski, conform căreia revoluţia comunistă trebuie extinsă continuu în toate direcţiile, până ce toate popoarele vor intra în marea familie a sovietelor. Cu toată slăbiciunea de moment a sovieticilor, ei căştigă războiul civil cu “albii”, reuşesc să ocupe aproape întreg teritoriul vechiului imperiu, inclusiv Georgia şi Ucraina, ba chiar să poarte concomitent alte războaie, cum ar fi cel cu Polonia din 1920, să planifice şi susţină regimuri comuniste apărute ulterior, ca şi în cazul Ungariei.
Alerta pentru Poiana Marului. Controversatul Epifanie Norocel vrea din nou sa transforme sfanta manastire intr-o pensiune de protocol pentru smecherii locului, cu maici pe post de cameriste. Credinciosii il apara pe Parintele Macarie
La exact un an de la incidentele petrecute la Manastirea Poiana Marului, Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei revine asupra hotararii de a indeparta calugarii si a transforma asezamantul monahal in resedinta sa de vara. Am relatat pe larg atunci asupra protestelor credinciosilor, inclusiv prin filmari inedite (vezi documentarea mai jos). Iata ca ierarhul locului, controversatul Epifanie Norocel vrea din nou sa transforme minunatul asezamant ridicat cu truda de Parintele Macarie intr-o resedinta de protocol, cu maici pe post de servitoare pentru smecherii locului, in sutana sau fara, incalcand samavolnic Testamentul Cuviosului Vasile de la Poiana Marului. Sa nu-l lasam!
Primarii din comunele Chiojdeni, Jitia, Dumitreşti, Reghiu, Andreiaşu şi Nereju au trimis un memoriu la Arhiepiscopia Buzăului şi a Vrancei după ce ÎPS Epifanie Norocel a revenit asupra deciziei de a transforma mânăstirea de călugări de la Poiana Mărului în una de maici.
Localnicii, care au protestat vehement şi anul trecut, se tem că vor rămâne fără duhovnicul lor, stareţul Macarie Deşliu, cel care a pus bazele lăcaşului de cult şi a mai multor mânăstiri din împrejurimi. „Aceasta nu înseamna decât ura pe care o purtaţi acestui stareţ şi nu doriţi decât să semănaţi revoltă în rândul cetăţenilor. Noi ne solidarizăm cu ei”, se arată în memoriu.
Oamenii sunt hotărâţi să organizeze peste două săptămâni un miting de protest de proporţii în faţa Arhiepiscopiei, la Buzău scrie si Adevarul de Focsani.
Acesta este Comunicatul primarilor si credinciosilor pe care l-am primit azi:
Testamentul celui mai important om al Bisericii care a trait vreodata în partile Vrancei este calcat în picioare prin decizia episcopului Epifanie Norocel de a transforma Schitul Poiana Marului în manastire de calugarite. Fondat ca Schit si nu ca Manastire în 1730, pe pamîntul obtinut de la familia domnitoare Mavrocordat, ca resedinta spirituala pentru ansamblul de schituri din Vrancea si Buzau, Schitul Poiana Marului a fost randuit dintre începuturi ca asezamint monahal calugaresc, unde traiau monahi din Rusia, Moldova, Muntenia si Transilvania.
Pentru ca numarul calugarilor crescuse si erau „disensiuni” între monahii rusi si romani, pe tema limbii în care se oficiau sfintele slujbe, în anul 1764 Cuviosul Vasile de la Poiana Marului decide sa-si scrie Testamentul spiritual, din care aflam cum a decis separarea de buna voie a monahilor.
Monahii munteni au fost trimisi în tara Vrancei si au fondat Schitul de la Valea Neagra (Schitul Vrancei), iar monahii rusi au ramas la Poiana Marului. Simtind sfîrsitul aproape, Cuviosul a împartit cartile sfinte monahilor de la Poiana Marului si Valea Neagra si le-a dat celor doua Schituri hrisoave Domnesti. „(…) si dupa cum se cade, ca un parinte fiilor sai, adica fiilor mei cei sufletesti, parte munteneasca, le-am dat zestrea lor, adica am împartit averea mea fiilor mei, si rusilor si muntenilor, dupa cit am putut (…) si le-am dat si hrisoave de la domnul Moldovei”, scrie Cuviosul Vasile.
Testamentul se încheie cu un blestem care ar trebui sa-i dea de gandit episcopului de la Buzau. „Dar daca va îndrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamînt al smereniei mele, sau va îndrazni sa faca tulburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anatema, si partea lui, si locul lui sa-i fie în tartar împreuna cu Iuda vinzatorul”, conchide Cuviosul.
In semn de protest, credinciosii din judetele Buzau si Vrancea impreuna cu reprezentantii primariilor din Jitia, Chiojdeni, Nereju, Dumitresti, Reghin, Andreiasu vor face un miting in fata Arhiepiscopiei.
Pentru toti credinciosii din judetele mentionate mai sus si din toata tara, Manastirea Poiana Marului reprezinta un lacas sfant cu o spiritualitate puternica iar staretul Macarie, al doilea ctitor al manastirii, este un simbol al credintei. Batran, cu barba ninsa, cu glasul bland, parintele Macarie ii binecuvinteaza pe toti credinciosii care vin la manastire. Pentru el cel mai important lucru este faptul ca fiecare om pleaca din manastire cu sufletul schimbat si cu nadejde.
Sase primari fac scut in jurul staretului Macarie de la Poiana Marului
Brazii se frang, dar nu se indoiesc. O noua editiei a lucrarii despre rezistenta din munti scrisa de badia Ion Gavrila Ogoranu pentru generatiile prezente si viitoare
E atât de greu să scrii despre cel ce a fost şi rămâne Ion Gavrilă Ogoranu. E atât de greu să cuprinzi în cuvinte, oricât de meşteşugite ar fi ele, destinul, crezul şi lupta acestui ultim voievod al munţilor noştri, acestui luptător neînfricat pe care Dumnezeu, în imensa sa generozitate, l-a dăruit neamului nostru încercat să ne fie model şi călăuză nu numai atunci, în vremurile în acre hidra roşie cuprindea în tentaculele sale pământul sfânt al României, distrugând vieţi şi destine, pervertind conştiinţe şi valori, anihilând prin răsuflarea-i ucigaşă spiritul neamului nostru pentru multe decenii, ci şi după zdrobirea lanţurilor prin jertfa tinerilor din decembrie 1989, atunci când debusolaţi, ne căutam o cale pentru a ne făuri destinul.
Ion Gavrilă Ogoranu a fost prezent, în luptă, atât în anii rezistenţei anticomuniste, cât şi în Revoluţia din 1989, acolo unde ţara avea nevoie de el. Şi a rămas în continuare. Dumnezeu ni l-a lăsat încă ani buni, în care, ca o legendă vie, o mărturie nepieritoare, ne-a putut vorbi în libertate despre lupta sa şi a camarazilor săi, luptă fără preget şi fără speranţă, doar pentru a arăta tuturor că „România nu şi-aplecat capul de bunăvoie în faţa comunismului”.
Prezenţa, prestanţa sa, fiecare cuvânt rostit şi fiecare slovă scrisă sunt tot atâtea mărturii istorice ale evenimentelor din acei ani de crudă teroare instaurată de cei veniţi călare pe tancurile Armatei Roşii, hotărâţi să distrugă odată pentru totdeauna conştiinţa naţională şi demnitatea unui neam bimilenar.
Ca şi alţi invadatori ai timpurilor trecute, n-au reuşit. Fiindcă românii au rezistat. Cum au putut, dar au rezistat. Iar forma extremă a rezistenţei a constituit-o rezistenţa armată anticomunistă. Iar Ion Gavrilă Ogoranu a fost liderul unuia dintre aceste grupuri (peste o mie, conform Arhivelor Securităţii referitoare la anul 1949) de luptători ce s-au opus cu arma în mână opresorilor. Noi, românii, nu am avut un moment 1956 sau 1968, ca şi în Ungaria şi Cehoslovacia, dar am avut un fenomen unic în ţările căzute sub tirania roşie după 1945, o rezistenţă armată anticomunistă îndelungată, până în anul 1962.
Iar Domnul ni l-a lăsat pe Ion Gavrilă Ogoranu să ne povestească despre lupta acestor neînfricaţi fii ai României, despre drama lor, o poveste reală pe care comuniştii şi corifeii lor ar fi preferat-o uitată. Dar n-a fost să fie aşa. Ion Gavrilă Ogoranu, în fiecare clipă lăsată lui pe Pământ ne-a spus adevărul. Adevărul despre acele vremuri, adevărul despre acei minunaţi tineri luptători cu credinţă în Dumnezeu şi neamul românesc ce şi-au jertfit totul, inclusiv viaţa, doar pentru a ne da nouă speranţa unui viitor mai bun pentru generaţiile de mâine.
Studiul acestei perioade este abia la început. Rămâne în sarcina istoricilor serioşi şi nepărtinitori să continue ceea ce a început Ion Gavrilă Ogoranu prin scrierile sale. Oricum, mărturia cuprinsă în cărţile sale constituie un reper, o piatră de hotar pentru toţi cei ce se vor apleca asupra acestei perioade şi acestui fenomen, deoarece este relatarea directă, necenzurată, a celui care a trăit şi a participat intens la dramatismul luptelor ce cuprinseseră atunci toţi munţii României. Dar povestea lui Ion Gavrilă Ogoranu are în plus şi dramatismul unei vieţi petrecute în cea mai mare parte ascuns, sub permanenta ameninţare cu execuţia.
În 1974, o ştire făcea înconjurul lumii. Ultimul luptător din Al Doilea Război Mondial, japonezul Hiroo Onoda, s-a predat în jungla filipineză, unde stătea ascuns din 1944. Doi ani mai târziu, în 1976, la Cluj, a fost arestat Ion Gavrilă Ogoranu, căutat de autorităţile comuniste încă din 1948. Din fericire, după şase luni de anchetă la Securitate, este eliberat, nu în ultimul rând în urma presiunilor preşedintelui american Richard Nixon, cu care Ceauşescu încerca să aibă relaţii bune. A fost eliberat şi a trăit să-şi spună povestea în libertate, după 1989, despre el şi luptătorii din rezistenţa armată anticomunistă românească.
Atac la Blaga – anatomia unei manipulari de presa marca SOV
Arta bricolajului de presa – o copro-ductie NewSin – HoţNews.ro – Kamikaze/Katavenku
Generatia lu’ tata Ilici. Afaceri de presa cu acordul “parintelui FNI”.
In data de 20 mai, la fix 20 de ani de la Duminica Orbului, cu mare tam tam publicistic, agregatul HoţNews/Catavencu/Kamikaze a mai aruncat oleaca de praf in ochii publicului inca inocent, lansand o asa zisa “bomba” de presa. Materialul de 14.545 de semne este asezonat cu pozisoare transformate intr-un slideshow cu muzichie pe fundal intitulat pompos Video, si impodobit cu vocea inchizitoriala a unui Tapalaga transformat intr-un fel de turcesco-cetepist, un procuror sui generis, deformatie de alcov probabil avand in vedere ca domnia sa este consortul unei judecatoare.
Sub genericul O coproductie HotNews.ro – Kamikaze: Generatia lu’ tata. Afaceri cu acordul parintilor, articolul are titlul VIDEO Cum il ajuta ginerele ministrului de interne pe omul gras sa slabeasca. Secretele unei casatorii fericite intre PDL si PSD iar “originalul”, Tapalaga, omul slab, reia fondul unui alt material de presa lansat de “independentii” (de Vintu, cica) de la Kamikaze publicat in data de 4 mai cu titlul Ginerele buldogului Blaga, 10.000.000 de euro de la Berceanu și Videanu, articol de 7535 de semne, plasat la sectiunea “anchete dezvaluri”, ca si cand ar fi fost vorba de o ancheta proprie a revistei sinucigas/pseudo-umoristice desprinsa din trupul “satanicului instrument al oribilului si hotului de mogul Sorin Ovidiu Vintu” (am citat din spusele “dezertorilor” de la Catavencu).
Articolul cu pricina, „dezvaluirea” – cica, este de fapt reluarea sub forma de plagiat dezvoltat a unui material publicat de NewSin, in data de 18 aprilie, cu titlul Licitaţia pentru paza CNH, câştigată de un grup din care face parte şi firma ginerelui lui Blaga.