Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Afaceri bănoase “la secret”, interese personale, multă ipocrizie, demagogie şi “tone” de cinism faţă de oameni. Nu, nu vorbim despre politicieni, aşa cum probabil credeţi, ci despre “discipolii” acestora, liderii de sindicat. Greşim, oare? Nu, şi puteţi să vă daţi seama de acest lucru uitîndu-vă la metamorfoza spectaculoasă a multor indivizi, care din lideri sindicali au ajuns politicieni. Şi nu le merge deloc rău, cum nu le-a mers rău nici înainte de a sări în barca politicului. Cei care au rămas de “partea” oamenilor, sindicaliştii pe care îi vedeţi la televizor zi de zi, nu fac altceva decît să mimeze lupta împotriva guvernului, dar mimează din ce în ce mai prost şi mai neinspirat, şi au început să vadă cu ochii lor că oamenii pe care îi reprezintă au început să le întoarcă spatele. Cum s-a ajuns la acest simulacru de mişcare sindicală în România?

Îmbrăcaţi populist şi disperaţi la televizor

Pe la sfîrşitul anilor ’90 umbla vorba pe la un miting organizat de Blocul Naţional Sindical că vicepreşedintele confederaţiei, Matei Brătianu (actualmente deputat PSD de Constanţa), a venit la protest cu maşina sa personală, un “jeep”, pe care l-a parcat, însă, la cîteva străzi distanţă de mulţimea de oameni adunaţi în faţa clădirii Guvernului şi a mers pe jos spre locul de protest. E doar un exemplu de “transparenţă” sindicalistă. Dar, pornind de la o astfel de “bîrfă” pomenită chiar de membrii de sindicat vă puteţi face o idee despre cum s-a ajuns în situaţia ca azi, omul de rînd să nu mai acorde încredere unor lideri pe care îi consideră “pătaţi”. Iar dacă vă gîndiţi că liderii de sindicat sînt “sărmani” pentru că la televizor apar îmbrăcaţi populist şi uneori vă dau impresia că şi-au luat hainele de la second-hand, vă înşelaţi, atît timp cît ei refuză să vorbească despre averile pe care le au.

Ce aţi făcut cu patrimoniul?

Prin februarie, anul acesta, se propunea modificarea Legii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) ca şi liderii de sindicat să fie obligaţi să-şi publice declaraţiile de avere şi de interese. Propunerea a aprins imediat discursul de lemn al liderilor de sindicat care au declarat că se propune “o formă de poliţie politică”, ce ar duce la “o încălcare a libertăţilor sindicale”. Reacţia de mai sus îi aparţine lui Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa. Dacă tot se consideră atît de imaculaţi liderii de sindicat, nu înţelegem deloc de ce resping o astfel de propunere, care dacă s-ar aplica le-ar confirma statutul de “oameni cinstiţi” şi le-ar aduce şi cel mai bun (şi mai ieftin) capital de încredere din partea oamenilor. Să nu uităm faptul că asupra majorităţii liderilor de sindicat a planat aproape permanent suspiciunea că au făcut bani şi averi din patrimoniul sindical UGSR, pe care cele patru confederaţii din România (CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, BNS, CSDR) îl gestionează. Administrarea bunurilor fostei UGSR s-a făcut prin înfiinţarea mai multor societăţi (SindRomânia – pentru biletele de odihnă şi tratament în bazele sindicatelor, Transind – pentru parcul auto UGSR şi Romsind – activităţi de comerţ, altele administrînd casele de cultură ale sindicatelor, casele de odihnă şi tratament, asociatiile sportive etc. Trebuie spus că în anul 1990, patrimoniul fostei UGSR se ridica la aproximativ 4,5 miliarde lei, două milioane de dolari SUA şi mijloace fixe (staţiuni de odihnă şi tratament ale UGSR, cluburi, asociaţii sportive). Potrivit unor surse din lumea sindicală, trei ani mai târziu (1993), casele de cultură aveau deja un deficit de aproape 70 de milioane lei, iar fondurile scăzuseră, de la patru miliarde de lei în luna decembrie 1990, la 2,5 miliarde de lei la finele lui 1993. Mai trebuie spus şi că o parte din patrimoniul UGSR a fost privatizat iar liderii sindicali au fost suspectaţi că au fost implicaţi, prin diferite firme, în această acţiune. Alte voci susţin că averi s-au făcut şi din contracte de închiriere între firmele sindicaliştilor şi patrimoniul UGSR. Ce a rezultat? O clientelă sindicală, pe modelul celei politice pe care liderii o tot acuză.

Toţi vor să ajungă ca Mitrea

Ce justifică, pînă la urmă, existenţa sindicatelor? Protejarea intereselor membrilor de sindicat? Nu, nici pe departe, pentru că pînă acum, de 20 de ani, n-am văzut vreo mare victorie a sindicatelor în negocierile cu guvernul (oricare ar fi fost el). Şi atunci? Lucrurile sînt cît se poate de simple. Sindicalismul tipic românesc pare născocit pentru a servi ca trambulină spre politic, sau în cazul în care nu e “loc” de aşa ceva, pentru a servi ca loc călduţ pentru afaceri care fac averi frumuşele. Cît despre trambulina politică …iată doar cîteva exemple de nume care s-au folosit de sindicalism pentru a ajunge în diferite partide: Marian Sîrbu, Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Matei Brătianu, Valentin Mocanu. Lista poate continua… Toţi liderii care azi se dau de ceasul morţii în diverse emisiuni nu-şi doresc decît să ajungă ca Mitrea. l

Sindicatul de la metrou – bani din spaţii închiriate

Şi apropo de greva de la metrou de zilele trecute. Sindicatul de la Metrorex poate fi un exemplu simplu de cum să faci bani din activitate sindicală. V-ati întrebat vreodată cîţi bani ies din închirierea spaţiilor de la metrou? De exemplu, sindicatul Metrorex închiriază unor firme private spaţii publicitare, chioşcuri de presă, magazinaşe cu produse alimentare (patiserii, covrigării etc). La rîndul lor, multe firme private subînchiriază şi uite aşa se face banul şi comisioanele curg. La cine ajunge comisionul?

Miting cu dans şi voie bună

Mitingurile organizate de marile confederaţii din România în ultima perioadă, care s-au lăsat cu circ în adevăratul sens al cuvîntului, demonstrează că liderul de sindicat a ajuns bufonul perfect, care dacă nu poate să “danseze” în politic, o face pe stradă, în faţa Guvernului (vezi dansul pinguinului). Circul impus de liderii de sindicat nu are viaţă lungă iar asta se vede în refuzul direct al oamenilor de a mai face grevă sau a veni la miting. Pentru că oamenii au realizat că şi cu grevă şi fără grevă, statul tot le va tăia 25% din venituri…
Fără să-şi dea seama, prin transformarea mişcării sindicale din România într-un simulacru, liderii de sindicat nu fac altceva decît să transfere capital de încredere guvernului şi să gireze, alături de politicieni, măsurile sociale dure, luate de Executiv.

NATIONAL

• Share
• Tweet
• Pin
• Email