Cartianu prins cu minciuna. Lista cu sclavii lui Vintu din “presa libera” from CivicMedia on Vimeo.
B1 Tv si Vox News, luni seara.
Subiect: Reţeaua lui Vântu – episodul 1 PRESA.
În studio, invitaţii Mbelei Ntuzi sunt Iulia Nueleanu, George Roncea şi Silviu Sergiu.
Grigore Cartianu intră prin telefon.
Redăm astăzi paragraful pe care l-am scris în ziarul de ieri:
„Grigore Cartianu şi Ion M. Ioniţă, şefi la «Adevărul», s-au dedulcit şi ei la banii lui Vântu
Grigore Cartianu, cel care s-a prezentat lui Paulo Coelho în redacţia EvZ ca Gregoire Ecrivain, a fost plătit de SOV cu un contract pe drepturi de autor încheiat în 2009 pentru suma de 186.560.000 de lei vechi. De ce să nu sugi bani din două surse dacă se poate, şi-a spus probabil Cartianu, fără să-şi facă prea mari probleme legate de moralitatea unui asemenea demers. Ne-ntrebăm doar cåte anchete şi materiale de investigaţie care ar fi putut viza afacerile lui Våntu au rămas în sertarele lui Cartianu. Pentru orice eventualitate, SOV şi-a mai asigurat un nume important din redacţia «Adevărul» pe statul său de plată. Este vorba de redactorul-şef adjunct Ion M. Ioniţă, care avea experienţe mai vechi cu mogulul de la Realitatea. E adevărat, însă, că preţul pentru deontologul Ion M. Ioniţă a fost mai mare. Astfel, Ioniţă a încasat de la Realitatea Media, în 2007 – 18.022 RON, în 2008 – 25139 RON şi în 2009 – doar 7419 RON (deh, era criză şi nu se mai simţea nici SOV ca înainte), în total peste jumătate de miliard de lei vechi“.
Cartianu, foarte agitat, ne-a acuzat că nu facem bine articolele şi că nu putem să-i punem pe toţi ziariştii în aceeaşi oală. Pånă aici suntem de acord: unii sunt într-o oală, alţii în cazane, alţii în butoaie, fiecare după valoarea contractului.
După care ne-a explicat nervos că el nu a luat bani de la postul de televiziune Realitatea aşa cum l-am acuzat (unde?), ci de la Telesport. Ok, au spus invitaţii. Dar aţi semnat un contract cu Realitatea Media. Da, a spus el, dar aceştia erau nişte bani pe care mi-i datora Telesport, şi cum Realitatea Media a cumpărat Telesport, eu am luat banii de la Realitatea Media.
Aoleu, domnu’ Cartianu, dar aveţi o problemă: tocmai ce aţi recunoscut, în direct la B1, că aţi fost complice la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
Iată ce prevede Legea 241/2005:
Art. 9. – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvårşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
… c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
Acum, ce aţi declarat dvs. că aţi făcut? Cånd licenţa Telesport era operată de fostul proprietar (Telesport Intermedio SRL) aţi avut un contract cu respectiva firmă pe care ei nu l-au onorat. Realitatea Media a cumpărat licenţa audiovizuală TELESPORT! Pentru ca dvs. să vă puteţi lua banii de la Realitatea Media trebuia să faceţi o cesiune de creanţă, nu să încheiaţi un contract în 2009 cu Realitatea Media pentru ceea ce aţi prestat dvs. pentru Telesport Intermedio, pentru că acest contract este unul fictiv şi care pentru Realitatea Media înseamnă evidenţierea în alte documente legale (contractul din 2009) a cheltuielii cu dvs., care nu are la bază o operaţiune reală, ci una executată pentru o altă firmă, cu ceva timp înainte = evaziune fiscală, iar dvs. sunteţi complice la făptuirea ei, pentru că aţi semnat contractul şi pentru ridicarea banilor sau cheltuirea lor dacă v-au fost viraţi pe un card.
Vai, vai, vai, domnule Cartianu, aţi ales calea cea mai rapidă de a vă recupera banii chiar dacă aţi fost complice la încălcarea legii. Dacă eraţi un om care respecta legea şi ordinea, trebuia, ca orice justiţiabil romån, să daţi în judecată firma Telesport Intermedio SRL şi să vă recuperaţi banii. E adevărat că suma fiind sub 30.000 RON nu puteaţi „să-i daţi la faliment“, şi un eventual proces ar fi putut dura între doi şi opt ani, să zicem (am ales doi şi opt ani ca să facem legătura cu limitele pedepsei, să fie mai amuzant), şi cu tot cu executarea judecătorească probabil că nu mai găseaţi să luaţi nimic.
Grupul Realitatea Caţavencu nu există din punct de vedere juridic, arata Curentul in continuarea anchetei
completata si cu materialul de mai jos privind Legea Omertei din “presa libera si inependenta”:
În mod firesc, dezvăluirile făcute de ziarul „Curentul“ privind reţeaua de ziarişti plătită generos de Vântu pentru a-şi asigura liniştea şi influenţa în celelalte trusturi de presă ar fi trebuit să producă un adevărat tsunami în presa românească. Singura „revoluţie“ s-a produs pe Internet, domeniu pe care Sorin Ovidiu Vântu, în ciuda banilor cu care se laudă, nu a reuşit să-l stăpânească. Zeci de site-uri de ştiri şi bloguri au preluat şi au comentat dezvăluirile apărute în „Curentul“, în timp ce televiziunile moguliene au ignorat cu desăvârşire subiectul, la fel procedând şi publicaţiile unde lucrează ziariştii vizaţi de ancheta noastră. Tot cu ignoranţă a tratat articolul şi site-ul de ştiri Hotnews, semn că subiectul Vântu este abordat în funcţie de interese sau se merge pe principiul românesc „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase“. Mulţi au încercat să acrediteze ideea că cei remuneraţi de SOV au fost răsplătiţi pentru calitatea lor de invitaţi la diferite emisiuni ale Realitatea TV. Deci au fost un soi de Simona Sensual sau Moni Columbeanu care cereau şi ele 2-300 de euro ca să apară la o emisiune şi să facă ceea ce le spuneau producătorii. Spre deosebire de Sensuală şi de Moni, deontologii plătiţi de Vântu ascultau probabil doar de indicaţiile mogulului. Dincolo de aceste comparaţii extrem de pertinente având în vedere faptul că diferenţa constă probabil doar în numărul de zerouri, rămâne o realitate hidoasă: independenţa ziariştilor este cumpărată la colţ de stradă, pe drepturi de autor. În aceste condiţii se naşte o întrebare firească: vor reuşi mogulii să transforme presa într-un simplu mijloc de manipulare? Evident, întrebarea este retorică, iar răspunsul ni-l va oferi doar viitorul.
Dacă publicaţiile celelalte au ignorat dezvăluirile făcute de ziarul „Curentul“, organizaţiile media şi politicienii au fost mult mai sensibili la ancheta noastră:
Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ion: „Un conflict moral de interese“
Consultat de către ziarul „Curentul“, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ion, ne-a spus că nu se poate pronunţa în privinţa moralităţii deoarece trebuie verificat fiecare caz în parte, dar în cazul în care două trusturi media dezvoltă acelaşi tip de presă, ar putea exista anumite carenţe morale. „Poţi să îl numeşti un conflict moral de interese, dar aici este de văzut caz cu caz, pentru că dacă este un jurnalist de presă scrisă şi lucrează la un alt trust care nu are şi televiziune, aici nu poate fi acuzat de conflict de interese pentru că cele două entităţi nu sunt în concurenţă directă. Până nu văd documente mi-e foarte greu să mă pronunţ pentru că există tot felul de formule care să estompeze conflictele de interese. E o formă de concurenţă neloială, dar totuşi trebuie verificat cu foarte mare atenţie de la caz la caz“, a declarat Cezar Ion.
Senatorul PDL Iulian Urban: „Este ca şi cum m-aţi întreba dacă este moral să fim curve“
Senatorul Iulian Urban a condamnat profesionalismul îndoielnic al celor care primesc stipendii din toate părţile.
„Este ca şi cum m-aţi întreba dacă este moral să fim curve. Şi nu cred că este moral şi să ne dăm fete mari, iar materialul d-voastră arată cum băieţii ăştia au fost crescuţi timp de 20 de ani, aceşti formatori de opinie, aceşti deontologi pentru care atâţi tineri absolvenţi de jurnalism care într-adevăr ar vrea să facă anchete nu au loc de aceşti brontozauri. Aceştia au fost crescuţi în solarii şi cei care îi manevrează ştiau că trebuie să vină cu o întreagă generaţie de «deontologi» care trebuia să ştie să manipuleze şi să sucească minţile românilor pentru ca ei să poată face ceva palpabil în interesul lor. Din punctul meu de vedere este o aberaţie să fii plătit într-o asemenea manieră, practic asta înseamnă curvăsăreală şi arată faptul că noi, în România, în momentul de faţă, nu avem o presă liberă, ci o reţea de indivizi care sunt aserviţi unor proprietari de presă şi care se fac în mare parte vinovaţi de decăderea morală a acestei naţiuni. Cred că dacă vrem să rezolvăm această problemă, aceşti băieţi ar trebui raşi, scoşi de pe ecranele televizoarelor şi din presă, practic toată această generaţie de jurnalişti care nici măcar nu se pot numi aşa“.
Lustraţia presei
De asemenea, Urban a declarat pentru ziarul „Curentul“ că presa din România are nevoie de o curăţenie totală a acestei specii de jurnalişti-afacerişti, pentru ca tinerii absolvenţi ai unor facultăţi de profil să poată să-şi găsească o slujbă în domeniul în care s-au pregătit. „Presa are nevoie de o lustraţie, şi nu neapărat a jurnaliştilor care au trăit în comunism, ci de această generaţie crescută după anii ‘90 de către băieţii care s-au orientat bine în perioada anilor 1990-2000. De aia au bani în băncile din străinătate, de aia se tot vorbeşte de amnistie fiscală, pentru că au jefuit toată economia naţională şi ştiau că apoi, pentru a-şi aduce banii în ţară, aveau nevoie aceşti salvatori ai naţiunii de o generaţie de astfel de «spălători de creiere». Există oameni care se poartă abject la televiziuni, sunt oameni care ne dau sfaturi şi ne spun cât de deştepţi sunt ei. În concluzie, presa din România are nevoie de o lustraţie şi trebuie făcut loc tinerei generaţii de jurnalişti care intră în această meserie. Ei nu au locuri în televiziuni şi radiouri pentru a-şi face meseria şi care să scrie liber despre oamenii de putere, cei din opoziţie sau chiar despre un consilier municipal dintr-o comună uitată în fundul ţării sau despre un primar.“ Iulian Urban a mai spus că singura şansă pentru ca mediul politico-economic românesc să îşi revină este o presă într-adevăr liberă şi puternică. „Altfel presa nu are nicio şansă. Şi vă mai spun un lucru. Dacă am face o lustraţie în presă mult mai repede şi-ar reveni şi mediul politic, şi mediul economic din România. Este fundamental acest lucru“.
Continuarea in Curentul