Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de Razvan Boanchis

Petre Roman a renăscut din naftalina în care-şi ţinea puloverul roşu de la revoluţie şi a ieşit la televizor. Avea o coafură de culoarea „galerie-lemn de nuc”. 700.000 de lei vechi stinghia cu inele, la Valea Cascadelor, în Militari. Ieftină, că-i din plastic vopsit. Freza lui Petrică îmi imaginez că a costat mai mult. În urmă cu vreun an, Roman albise. Acum e maroniu de la frunte până la ceafă. În consecinţă, îl anunţ, pentru a doua oară în ultimele şase luni, că de-abia aştept să-mi înmugurească şi mie parchetul. E cochet, nebunaticul, deşi, la vârsta lui, ar trebui să-i ceară frizerului „tunde-mă scurt, că am căciulă!”. La tocşou, Petrică băga şi el păreri despre mitinguri. Nici nu m-ar mira să-l văd în grevă japoneză, cu garou pe braţ, că doar familia sa e de partea poporului încă de pe vremea războiului antifranchist, când comuniştii năvăleau călare în bisericile din Spania şi „trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Christos”, după cum a susţinut un personaj politic al epocii. Nu m-aş fi legat de Roman, dacă n-ar fi lăsat să se înţeleagă că el i-a vizitat, în 1990, pe greviştii foamei de la Universitate. Petrică, de ce mă obligi tu să citez din tatăl tău, Walter Roman? În memoriile publicate postum, George Macovescu a scris că Roman ăl bătrân îi povestea, în lungile lor plimbări prin Herăstrău, că „la început, ziceam «oameni, fiţi comunişti!». Acum spunem «comunişti, fiţi oameni!»”. Petrică, fă-te om şi nu mai minţi că ai ajuns în Piaţa Universităţii! Sau poate că ai uitat şi le amesteci. Atunci, apucă-te de îndeletniciri specifice vârstei! Vezi că, după Sfântul Dumitru, se pune varza la murat!

Ziarul National

• Share
• Tweet
• Pin
• Email