“Loialitatea mea este una faţă de patrie, nu faţă de instituţiile şi ocupanţii trecători ale acestora. Patria este o entitate reală, fundamentală şi eternă; este cea care trebuie permanent vegheată, protejată şi căreia ai datoria să-i fii cu adevărat loial.”
Mark Twain
Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasă ce înconjoară activitatea acestora sub umbrela secretizării are la bază un element de ordin psihologic: percepţia inaccesibilităţii majorităţii membrilor societăţii în cunoaşterea detaliată a activităţilor concrete ale acestor structuri instituţionale. Parte a “contractului social”, serviciile secrete reprezintă de fapt un “cec în alb” dat puterii politice în numele colectivităţii în schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo socio-politic, economic şi militar, cu un câmp de acţiune practic nelimitat atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Utilizând mijloace şi metode de lucru care mai ales în afara spaţiului teritorial depăşesc constrângerile de ordin legal şi moral atâtea câte sunt la nivel naţional.
Necunoaşterea la modul concret a acţiunilor serviciilor secrete provoacă în mod inevitabil la nivelul cetăţeanului de rând reacţii cât se poate de diverse: teamă, suspiciune, neîncredere sau, pentru unii, ca element psihic compensatoriu, un sprijin în “orb” necondiţionat. La acest capitol, ignoranţa nu naşte numai monştri, dar şi situaţii pur şi simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor politici de a îmbunătăţi percepţia publică a rolului acestor structuri şi de a inculca prin diferite modalităţi ideea contribuţiei pozitive a acestora la asigurarea “stării de normalitate”.
În realitate, primul mare adevăr ce ar trebui să fie busola orientativă a cetăţeanului în legătură cu serviciile secrete este că aceste structuri nu sunt în general nici mai bune şi nici mai rele decât însuşi regimul politic şi factorii politici care le coordonează şi controlează. Serviciile secrete sunt prin definiţie structuri speciale de execuţie politică aparţinând arsenalului instituţional al regimului respectiv. Ele pot executa lucruri admirabile, dar în egală măsură şi lucruri abominabile în funcţie de comanda primită. Şi, cel mai adesea, într-o suită de activităţi ce include ambele categorii. Trebuie relevat în acelaşi timp că există în acest domeniu al muncii de informaţii un element de o complexitate şi relativitate rar întâlnite în alte domenii ale activităţii umane. Cu handicapul imposibilităţii de a face evaluări calificative generale care să depăşească în mod obiectiv un anume grad de probabilitate. Sunt situaţii în care un serviciu secret poate avea multe succese de ordin tactic, dar să eşueze în fapt la nivel strategic.
Continuarea la Ziaristi Online