Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Anul 1, Ziua Intaia

Sã înteleagã odatã si cei cari nu s’au lãmurit pânã acum: Legiunea nu este un partid care ajunge, azi, la putere ci o revolutie care ajunge la împlinire; care si pe plan politic ajunge acum la împlinire.
Cã existã si un plan politic în actiunea Legiunii, n’a contestat-o nimeni. Dar cã existã numai un plan politic, e un semn de orbire, când nu e unul de infamie.
Ce, Tudor Vladimirescu a guvernat? Horia a guvernat? Iar revolutia Cãpitanului – revolutie mai rãscolitoare decât celelalte din istoria noastrã, cãci nu e fãcutã împotriva cuiva ci pentru valorile spiritului – n’ar fi avut nevoie de o întregire politicã, dacã am fi fost la timp vrednici de ea. Dar n’am fost cicã vrednici de ea.
De aceea Legiunea guverneazã. Si face un sacrificiu cã guverneazã. Întelegeti asta? Face sacrificiul ei cel mai greu. Toate sacrificiile de pânã acum erau sigure, cãci se petreceau înãuntru, în inimi, în carne, pentru biruinta spiritului românesc. Sacrificiul de a guverna trimite în afarã, cãtre materie, în vederea biruintei spirituale asuprã-i. Dacã va rezista materia româneascã? inertia româneascã? somnul românesc?
Oameni buni, întelegeti azi, în ziua marelui început, cã Legiunea nu poate face minuni; cã poate cere minuni. Si prin aceasta a fost ea hotãrîtoare, în viata publicã româneascã: prin faptul cã a stiut sã cearã. Oameni curati a mai avut România. Dar oameni care sã învete pe altii, pe multi altii, curãtenia moralã n’a avut întotdeauna. Oameni gata de jertfã au mai fost. Dar cine în Istoria româneascã a reusit – luptând pentru spirit si nu împotriva a ceva – sã ridice atâtia oameni gata de jertfã cum a fãcut Cãpitanul?
Prin urmare nu asteptati minuni de la Legiune. Dar lãsati-vã prefãcuti voi în exemplare minunate, lãsati-vã voi transformati de Legiune. Aceasta a dovedit cã stie si poate Legiunea: sã prefacã pe om; sã obtinã -în loc sã dea.
Cãci ce dã Legiunea: programe nemaipomenite? solutii? pensie la fiecare?
Nu. Din jurãmântul cãtre Mota: “Sã ne smulgem din bucuriile pãmântesti.” Cititi încã odatã apelul cãtre Legiune al Comandantului ei Horia Sima – si nu veti gãsi nici planuri quinquenale si nici problema alungãrii strãinilor; ci jurãmântul cãtre Mota: “Sã trãim în sãrãcie… Sã ne jertfim permanent pentru tarã.”
Minunile nu le fac guvernantii. Le pot trezi (doar?). Aceasta viseazã pentru neamul sãu Horia Sima, când spune cã biruinta deplinã a Miscãrii va veni în ziua când întreaga natiune va fi legionarizatã”: sã trezeascã în toti oamenii tãrii acesteia ce a reusit Cãpitanul sã trezeascã în aproape toti legionarii.
Nu rezistati. Nu mai fiti spectatori. Nu mai spuneti: “sã-i vedem si pe ãstia.” Ãstia vin ca sã stoarcã din noi, ce putem da noi, neamul acesta rãvãsit si îngenunchiat mai bun.
Si nu vã simtiti oare umiliti cã în fiecare zi se cântã la radio “Desteaptã-te, Române”?
Materie, somn, inertie româneascã – supuneti-vã!

Constantin NOICA

Buna Vestire, An IV, Seria II, Nr. 8, 17 Sept. 1940

Pentru cei care nu inteleg

Nu esti legionar si spui cã nu întelegi ce se întâmplã în tarã. Te înteleg. Dacã ai fi avut vointã, întelegi, ai fi fost legionar.
Te miri cã astãzi, în plin dezastru românesc Legiunea se bucurã. Unde vezi bucuria, om nedrept? Legionarii se gândesc la mortii lor de ieri; se gândesc la propria lor dãinuire de mâine; viseazã sã invie un neam trãind în letargie – si voi numiti asta bucurie!
Între voi si legionari este o singurã deosebire: cã voi trãiti drama româneascã abia acum. Când se întâmplã, pe când ei o trãiesc de ani si ani de când se prefigureazã.
Când în 1936 Cãpitanul spunea: “Sã nu fie dat generatiei noastre sã asiste la ciopârtirea tãrii” – voi oameni cuminti, v-ati întrebat: unde vede primejdia? Când, mai înainte, Mota spunea: “nu voi avea pace nici în mormânt pânã când nu vom ridica din nou ceea ce altii au pângãrit, au risipit si au pus sub blestem” – voi v-ati întrebat din nou: cum sã ridici ceea ce nu s’a prâbusit încã?
Voi nu vedeti lucrurile decât atunci când se întâmplã. Iar pentru cã altii le-au vãzut mai demult nu strigã astãzi la voi, ca Ieremia: “Este ea suferintã mai mare decât a mea?” si mustrati cã suferã. Dar, pentru Dumnezeu, de ce oare credeti cã au murit câteva mii de oameni si au stat în lant altii, dacã nu ca sã nu se întâmple asta?
Bucurie… Noi am vãzut bucurie româneascã. Si cel putin inconstientã româneascã. Am vãzut pe strãzi în seara unei zile de primãvarã, când s’a votat constitutia lui Carol II, în 1938, oameni jucând hora la sunetele muzicii militare. Am vãzut tara aceasta întreagã spunând da, dupã ce în 1937 spusese nu. Am vãzut-o iesind dupã “linia destinului ei”, consimtind, abjurând, turcindu-se si toate astea în sunetul muzicii militare.
Cum, jumãtatea din Ardeal abia azi o pierde? N’am pierdut-o în Februarie 1938? N’am pierdut-o la 29 Noiembrie 1938?
Oameni cãlduti, bombe cu efect întârziat ce sunteti! N-ati înteles nici de ce suferã Legiunea, nici de ce crede ea. Veti întelege mai târziu. Dar voi veti fi întotdeauna prea târziu.

Constantin NOICA

Buna Vestire, An IV, Seria II, 1940

Sursa: https://www.miscarea.net

Textele acestea lipsesc, evident, din volumul semnalat mai sus, al profitorilor care capuseaza pana si cadavrul filosofului legionar Constantin Noica

• Share
• Tweet
• Pin
• Email