Relațiile romano-maghiare au fost explicate corect, de curând, de către istoricul american Larry L. WaTts, în cartea sa “Ferește-ma, Doamne de prieteni”. Maghiarii rămân o națiune “balama”, care închide și deschide ușa gâlcevii romano-ruse. In anii 50 rușii i-au folosit intens, uzând de promisiuni mai mult sau mai puțin voalate, pentru a întreține tensiuni, în acest timp insatuarân comunismul în ambele țări rivale.
Azi, se pare că rușii procedeaza la fel, dar au înlocuit ideologia cu economia. Rusia actioneaza nestingherită în economia Romaniei folosind firme, intelectuali, ziariști și lideri de opinie interpusi.
Inspirate din realitate, lucrarile mele de pictură despre maghiari vorbesc despre o stare de fapt artificială, întreținută mocnit mai mult de Moscova decât de Budapesta, deși Imperiul presează ritmic asupra celor doua etnii- română și maghiară.
Maghiarii fac lobby, conspiră și se agită, scopul final fiind, nu preluarea Ardealului, ci obtinerea de beneficii materiale. Chiar de li s-ar face cadou Ardealul, ce-ar face maghiarii cu milioane de români ostili?
Ardealul are soarta pecetluita pentru cateva secole, dacă o nouă conflagrație, cel puțin europeană, daca nu mondială, nu va interveni pentru o redistribuire teritorială.
Pe de alta parte, românii, deși favorizați de istoria recentă, intra în joc și mușcă neînțelept momeala maghiarilor care au nevoie de scandal ca să se vorbească despre ei ca persecutați.
Lucrarea “Hate – Relatiile Romano-Maghiare” (acrylic/ panza, 91 x 91 cm) e o interpretare a lucrarii lui Robert Indiana “Love”. Robert Indiana a creeat această lucrare în 1960, când Statele Unite se aflau în plină perioadă hippy, când, după un război mondial, oamenii reveneau la o atitudine pozitivă. Starea de spirit a cetățeanului era optimista, oamenii consumau, se bucurau de evenimentele la care asistau, națiunea americană se întărea, zorii războuilui din Vietnam nu se ivisera încă.
Lucrarea mea întoarce cuvintele de pe pânză și vorbeste despre o ură teribilă care se așterne, nu doar peste România, o ură între oameni și între popoare. Oamenii sunt secătuiți de puteri, nu mai visează, iar saracia spirituala îi impinge la ura. Problemele lor reale se ascund în spatele unor probleme lipsite de importanță. Starea de încruntare atinge cote alarmante, aproape de cele ale anului ’89. Toată lumea urăște pe toată lumea. Statul nu poate rezolva problemele cetățeanului, dar statul fiind o forță abstracta, omul se luptă cu omul de lângă el, care nu este o abstracțiune ci o realitate.
“Maghiar cerșind autonomia la New-York” (ulei / pânză, 35 x 45 cm) e o ironie. Da, este bine cunoscut lobbyul maghiar din Statele Unite, dar grijile politicienilor americani nu mai sunt de mult legate de politica externă europeană. Interesul politicienilor americani e focalizat spre Orient si spre Asia, de unde poate veni confortul natiunii. Oamenilor obisniuți de pe continentul dintre Atlantic și Pacific puțin le pasă de maghiari, romani , sârbi, etc. Orice sprijin american pentru un conflict mocnit din Estul Europei ar însemna sinuciderea pentru orice politician american.
“Maghiari Conspirand” ( ulei/panza, 45 x 50 cm) e o lucrare “cinstită” despre doi vecini aflați în tensiune. Da, maghiarii au conspirat și vor conspira! Asta au făcut și românii în secolele trecute. Românii au trecut munții de câte ori conspirația maghiară s-a concretizat în fapte, iar riposte lor nu a fost deloc blândă.
Cele trei tablouri au un mesaj circular: maghiarii conspiră, pălnuiesc și finantează la nivel mondial acțiuni de recuperare a unor teritorii aflate în stăpânirea României, Serbiei, Slovaciei, iar noi îi urâm că ne ne lasă în pace.
Când am lansat ideea realismului socialist-capitalist am dorit ca artiștii români să devină o voce civilizată și subtilă a conșiinței naționale. Câțiva colegi au făcut-o cu maestrie și cu subțirime intelectuală, alții au dus idea în marginea vulgarului și spre dialog de mahala.
Lansez acum tema artistic a comentariului social, cea a minorităților.
Eugene Al Pann