Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Premierul Victor Ponta l-a eliberat pe Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, hotărând totodată şi retragerea lui Ioan Stanomir din postul de preşedinte executiv al Institutului, transmite Mediafax.

Vladimir Tismaneanu promisese in urma cu peste trei saptamani ca-si da demisia de la IICCMER dar dupa instalarea lui Ponta a fost lovit putin de Alzheimer. Vezi: Vladimir Tismaneanu, kominternist pentru eternitate la IICCMER? 20 de zile de cand Tismaneanu a promis ca-si da demisia, 14 zile de cand a “uitat” ca s-a instalat un nou Guvern. Cand va prelua onorabilul Dinu Zamfirescu Institutul?

UPDATE 24.05.2012: Dupa cum a prevazut Roncea.Ro inca in urma cu o saptamana (vezi link-ul mai sus), premierul Victor Ponta l-a numit pe Dinu Zamfirescu în funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc, a informat joi Guvernul. Zamfirescu îl înlocuieşte astfel pe Vladimir Tismăneanu, eliberat miercuri din funcţia de la IICCMER.

Neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu Pudelul “stiintific” al lui Volodea Tismaneanu, Ioan Stanomir, a fost inlocuit cu fostul adjunct al lui Marius Oprea, Andrei Muraru, care, la randul sau, este bun tovaras cu adjunctul lui Tismaneanu, Adrian Cioflanga, instalat de aripa sovietica din PDL la CNSAS si cu Dorin Dobrincu, prepusul lui Tismaneanu inca aflata la Arhivele Nationale, cu care scoate o carte la Polirom (normal). Pe scurt: vechea garda a fost schimbata cu noua garda, conform doctrinei Valter Roman ( Walter Ernest Neulander): “Dupa noi, tot noi”. Pentru ca “noi nu scriem istoria, noi o cream”.

Andrei Muraru, prezentat uneori si drept “istoric al Militiei Spirituale”, o banda de neo-trotkisti, a fost reclamat recent de Corneliu Turianu, membru al Colegiului CNSAS, ca tulbura apele institutiei impreuna cu geamanul sau, Alexandru Muraru, liderici al auto-intitulatei “Milii Spirituale”, cu scopul de a umfla o pozitie si a submina Colegiul.  Vezi Aripa Sovietica a PDL vrea sa dea o lovitura de stat la CNSAS. Incredibil dar adevarat: Adrian Cioflanca, militianul spiritual al lui Tismaneanu din Colegiului CNSAS, sustine desfiintarea CNSAS. Membru IICCMER: “Idiotii astia de Boc si Basescu”. Daca la CNSAS nu le-a reusit figura, au dat lovitura la IICCMER, cu aripa sovietica a PNL si concursul sefului PSD, “micul ticalosescu”.

Andrei Muraru are un CV “beton” pentru varsta lui (30 de ani). Chiar “beton armat”. De abia terminase faculatea de istorie din Iasi si, dupa o mica vacanta de vara binemeritata, devine de-a dreptul “Consilier Relaţii Externe, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Departamentul Relaţii Externe şi Integrare Europeană” (2005). Care ere experienta lui pentru a ajunge peste noapte “Il Consigliere” e greu de spus. Dupa nici un an merge mai departe: devine “Consilier la Cancelaria Primului-Ministru”, recte Tariceanu. Acum avea deja experienta de un an. Si tot asa. Preiau CV-ul sau impresionant mai jos, din care nu lipsesc bursele de la Colegiul lui Andrei Plesu si Muzeul Holocaustului (de ce nu a fost numit la Institutul “Elie Wiesel” daca este asa de doct in tema?).

Pacat ca nici dupa 22 de ani de la schimbarea de regim un astfel de institut nu este condus de un fost detinut politic, cum s-ar fi cuvenit. Mi-e sila!

PS: Parerea lui Andrei Muraru despre seful statului, Traian Basescu: un “falsificator”, un “revizionist” si un “negationist” – chiar cu “o atitudine revizionistă foarte periculoasă” – care a incercat sa-l exonereze pe Maresalul Antonescu de… nu se stie ce. La fel ca si reputatul istoric prof univ dr Gheorghe Buzatu, dupa cum sustine “militianul spiritual”. Preiau si acest articol mai jos si pun punct.

Fals în declaraţii cu preşedintele României

Revizionism, uitare şi distorsionare

Autor: Andrei MURARU

În noaptea cînd preşedintele României lansa un atac imund la adresa regelui Mihai se împlineau exact 70 de ani de la declanşarea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Şapte decenii de controverse, de schisme istoriografice, de uitare, de obnubilare şi ocultare sistematică a adevărului istoric cu privire la cea mai grea şi mai tulbure perioadă pe care au traversat-o Europa şi România în particular în secolul al XX-lea. Momente dramatice dintr-un secol nebun au fost expediate în cîteva fraze de către preşedintele României, într-un limbaj nedemn pentru un şef de stat, pe un ton inadecvat şi mai ales uzînd de falsul istoric într-o cheie revizionistă.

Înţelegerea şi interpretarea evenimentelor din perioada 1938-1948, un deceniu al prăbuşirilor, al anihilării statului de drept, al sugrumării democraţiei şi al impunerii unor sisteme monopoliste în afara cadrului constituţional, sînt astăzi în mare parte rodul strădaniei specialiştilor, mai ales istorici, care au încercat să elucideze ce s-a întîmplat în societatea românească. Pe baza unor probe irefutabile, la care se adaugă alte piese sugestive din arsenalul istoricilor, surse documentare primare, coroborate cu modele interpretative existente, s-au tras concluzii, cel puţin în cazul României, începînd cu anii ’90. Rezultatele la care au ajuns cercetătorii în privinţa arhitecţilor decizionali ai Holocaustului românesc, a eforturilor regelui Mihai împotriva impunerii unui sistem totalitar şi în chestiunea abdicării forţate sînt astăzi clare. De aceea, nu îmi propun să demontez clişee calomnioase sau elucubraţii caduce, ci să analizez pe scurt rădăcinile acestor idei toxice.

O temă revizionistă înviată

Începînd cu procesul din 1946 în care au fost judecaţi Ion Antonescu şi principalii săi colaboratori, tendinţa de reabilitare a fostului conducător al statului din perioada 1940-1944 a cunoscut de la forme difuze la reacţii puternic conturate. De pildă, în iunie 1991, deputatul Petre Ţurlea a iniţiat în Parlament comemorarea fostului mareşal: „În iunie 1991, cînd se împlineau 45 de ani de la asasinat, am iniţiat un moment de reculegere în Camera Deputaţilor în memoria lui Ion Antonescu; toţi deputaţii s-au ridicat în picioare; surprins şi şocat, preşedintele Camerei, Dan Marţian, fost ministru comunist al Tineretului, nu a reacţionat pe loc; o va face abia după două săptămîni1.“ Un alt istoric, negaţionist şi revizionist cunoscut, Gheorghe Buzatu, a conturat astfel imaginea mareşalului în postcomunism: „Timpul l-a confirmat. Mareşalul Ion Antonescu este mai prezent decît oricînd în inima şi conştiinţa românilor.[…] Cu fiecare bust distrus, Mareşalul îşi consolidează reputaţia şi locul în căminurile celor mulţi şi tăcuţi, dar care, realmente, fac şi suportă istoria2.“ Acest lirism apologetic nu şi-a avut însă rădăcinile în 1990, ci cu mult înainte. Istoriografia controlată politic în timpul comunismului a urmat un program ideologic, iar cei care abordau astfel de subiecte erau afiliaţi institutelor politice sau militare. Cu timpul, armata şi, în general, instituţiile superioare cu profil militar au devenit locul unor puternice sentimente xenofobe3 şi antisemite, iar regimul a susţinut un cult pronunţat al lui Ion Antonescu.

După 1990, lui Antonescu i s-au ridicat statui, numele său a fost atribuit cîtorva zeci de străzi sau pieţe, lideri instituţionali4 au înfiinţat Liga Mareşal Ion Antonescu, iar factori guvernamentali au exprimat frecvent, pînă în 2003, odată cu înfiinţarea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului (Comisia Wiesel), poziţii negaţioniste şi revizioniste. Totodată, forţele politice neocomuniste instalate după 1989 la Bucureşti au asumat o poziţie de forţă împotriva regelui Mihai, interzicîndu-i cu obstinaţie, pînă 1997 şi cu excepţia unei scurte vizite în 1992, intrarea în ţară. Retorica împotriva regelui a integrat în schimb culpabilizarea şi impunerea figurii lui Ion Antonescu, în special în privinţa actului de la 23 august 19445.

Exonerare prin comparaţie

Asta a făcut şi preşedintele României cu cîteva zile în urmă: a introdus în discuţie o urmă de îndoială că Antonescu a fost tratat cum se cuvine de către istorie în raport cu regele Mihai. Opunîndu-i regelui figura celui mai important criminal de război din România, preşedintele l-a culpabilizat pe fostul Suveran. Afirmaţia are în schimb, traduc eu, şi o altă semnificaţie: exonerarea lui Antonescu prin comparaţie, întrucît atribuirea culpei suveranului este, pe lîngă o distorsionare a adevărului istoric, şi o atitudine revizionistă foarte periculoasă. Tactica nu e însă nouă. În 2005, Paul Lambrino, aflat în relaţii foarte bune cu Corneliu Vadim Tudor, a încercat acelaşi lucru, sperînd să oprească retrocedarea domeniului Peleş (problema retrocedării averii fostului suveran fiind atacată şi de domnul Traian Băsescu în aceeaşi emisiune televizată), făcînd vîlvă în Israel cu mai multe declaraţii iresponsabile6. Replica a venit atunci de la un grup masiv de intelectuali români şi străini, unii dintre ei specialişti de necontestat în chestiunea Holocaustului, dintre care îi amintim pe Jean Ancel, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Michael Shafir, Raphael Vago, Leon Volovici, Alexandru Florian, Lya Benjamim. Aceştia au arătat că regele nu poate fi culpabilizat, semnatarii apelului precizînd: „Nu cunoaştem nici un document care să ateste că regele Mihai ar fi profitat în vreun fel de pe urma persecuţiilor din timpul războiului, a deportării şi uciderii evreilor şi/ sau a romilor. Dimpotrivă, sîntem la curent cu existenţa unor dovezi circumstanţiale care demonstrează că fostul monarh a arătat compasiune pentru drama evreilor şi a celorlalte minorităţi persecutate şi că, acţionînd sub influenţa mamei sale, regina Elena (căreia i s-a acordat post-mortem titlul de Drept al popoarelor de către Yad Vashem), a încercat să amelioreze situaţia celor persecutaţi“7.

Uitarea şi falsa culpă

În privinţa raporturilor dintre regele Mihai şi sovietici din primii ani postbelici şi a momentului abdicării forţate, dovezile inconturnabile rămîn astăzi în principal documentele de arhivă publicate în ultimele două decenii. Şi de această dată, specialişti de top, care au analizat faptele pe baza probelor irefutabile, au respins falsa culpă, opunînd uitării eforturilor regelui numeroase dovezi. Abdicarea forţată a fost descrisă, de pildă, de către Dennis Delentant drept „rezultatul unui dictat al unui grup politic care se manifesta ca marionetă a stăpînului din exterior“8. În plus, documente diplomatice publicate recent demonstrează că nu există niciun dubiu că abdicarea a fost obţinută cu forţa, prin ameninţare9.

Profund nemulţumiţi de actul de la 23 august 1944, membrii şi simpatizanţii Mişcării Legionare ori ultranaţionalişti veroşi, l-au acuzat vreme de şapte decenii pe rege. Între aceştia, Iosif Constantin Drăgan, un apropiat al dictatorului Nicolae Ceauşescu, stabilit în Italia, simpatizant al Mişcării Legionare10. Propagarea ideii că regele şi-ar fi trădat ţara a continuat după 1990. De exemplu, Mihai Pelin, care s-a remarcat prin ideile conspiraţioniste şi revizioniste pe care le-a propagat cu nonşalanţă, dar care a dovedit de nenumărate ori absenţa metodei istorice din propriile cercetări, a publicat o carte prin care a continuat teza „trădării“ regelui11. Fără să aducă probe în sprijinul afirmaţiilor sale, Pelin a afirmat că regele şi-a trădat ţara, făcînd un pact cu importante beneficii materiale cu liderii comunişti.

Pierderea credibilităţii

În Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, înfiinţată de domnul Traian Băsescu în 2006, specialiştii au ajuns la concluzia că regele a fost forţat să abdice şi că s-a opus cu înverşunare comunizării12. Că domnul Băsescu una a condamnat şi astăzi se contrazice nu e nici o noutate prezidenţială. După ce a asumat curajos raportul Comisiei Wiesel privind Holocaustul românesc, Ion Iliescu i-a decorat spre finalul mandatului pe Corneliu Vadim Tudor şi Gheorghe Buzatu, revizionişti şi negaţionişti cunoscuţi. Astfel, în 2004, consideraţia internaţională pentru gestul lui Iliescu privind efortul de elucidare a trecutului recent a dispărut mult mai repede decît a fost cîştigată.

Aflat într-un balcon al invitaţilor, pe 18 decembrie 2006, am reuşit cu greu să ascult, în fluierăturile şi strigătele isterice ale parlamentarilor Partidului România Mare, discursul preşedintelui Traian Băsescu prin care a asumat concluziile Comisiei Tismăneanu. În timp ce domnul Băsescu, amintind principalele acţiuni criminale ale regimului comunist, afirma că una dintre ele a fost „distrugerea partidelor politice şi a continuităţii constituţionale a Statului român, prin abdicarea forţată a regelui Mihai“, Corneliu Vadim Tudor, transpirat şi surescitat, striga plimbîndu-se cu gesturi convulsive prin faţa prezidiului: „Ce caută Mihai de Hohenzollern aici!? L-a omorît pe Mareşalul Antonescu! Ne-a vîndut soldaţilor ruşi“. La distanţă de mai puţin de cinci ani, Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor au aceeaşi percepţie asupra rolului istoric al regelui Mihai. Mai curînd, preşedintele României a ajuns, din păcate, nu doar la forma, ci şi la fondul percepţiei lui Corneliu Vadim Tudor, identificîndu-se aproape cu aceasta.

Nimeni nu-şi poate imagina vreodată că un lider statal care se contrazice flagrant într-un interval de cîţiva ani mai poate prezenta credibilitate pentru contemporani. Cu atît mai mult cu cît tema infirmată priveşte momente sensibile din trecutul recent. Traian Băsescu a intrat în acea ingrată galerie a preşedinţilor României, alături de Ion Iliescu, care au aruncat în derizoriu, prin gesturi şi comportamente iresponsabile, actele nobile şi temerare pentru elucidarea unor evenimente tragice din secolul al XX-lea, respectiv condamnarea comunismului şi a Holocaustului.

P.S. Adrian Cioflâncă, un istoric competent, semnatar al apelului din 2005 pentru contracararea acuzaţiilor la adresa regelui, şi-a nuanţat astăzi poziţia. Din cîte ştiu, domnul Cioflâncă nu a identificat noi probe care să-i modifice viziunea asupra evenimentelor. Nu pot să nu observ însă că domnia sa a fost numit, în 2010, într-o funcţie publică de către actuala putere.

––––––––––––

1. Petre Ţurlea, „Condamnat la moarte în 1946, Ion Antonescu a rămas în inima Poporului Român“, în Condeiul Ardelean, 26 iunie-2 iulie 2009, nr. 129, accesibil online la adresa www.condeiulardelean.ro/articol/condamnat-la-moarte-1946-ion-antonescu-ramas-inima-poporului-roman (10 aprilie 2010). Despre acelaşi moment, vezi Idem, Ion Antonescu între extrema dreaptă şi extrema stîngă, Editura Semne, Bucureşti, 2009, pp. 429-430; Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final, preşedinte: Elie Wiesel, editori: Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 354.

2. Gheorghe Buzatu (coord.), Mareşalul Antonescu la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2002, p. 7.

3. Vezi, de exemplu, lucrările publicate de Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară, condus de Ilie Ceauşescu, fratele secretarului-general al Partidului Comunist Român. Lucrarea lui Mihai Fătu, Mircea Muşat (eds.), Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României: septembrie 1940-octombrie 1944 (Bucureşti, 1985) este un exemplu în acest sens; volumul a apărut şi în varianta engleză: Mihai Fătu, Mircea Muşat (eds.),Northyst-Fascist Terror in Northwestern Romania: September 1940-October 1944, Bucharest, 1986.

4. Fostul director al arhivelor Statului de la începutul anilor ‘90, generalul Ioan Munteanu, a fost preşedintele acestei organizaţii panegirice.

5. Dennis Deletant, Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu şi regimul său. 1940-1944, traducere din engleză de Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 287.

6. Sam Ser, „Romanian Prince: Expose my uncle as Nazi“, The Jerusalem Post, 20 iunie 2005.

7. „Replica la articolul din The Jerusalem Post“, în Revista 22, anul XIV (796), 28 iunie-4 iulie 2005, p. 9.

8. Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Editura Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 64.

9. Mark Lászlo-Herbert,Abdicarea Regelui Mihai: documente diplomatice inedite, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010, passim.

10. Iosif Constantin Drăgan (ed.),Antonescu. Mareşalul României şi războaiele de reîntregire, vol. I-IV, Editura Nagard, Veneţia, 1986-1990. După 1990, Drăgan şi-a continuat iniţiativa revizionistă (vezi Antonescu: Mareşalul României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente coordonate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Bucureşti, Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Fundaţia Europeană Drăgan, 1991).

11. Mihai Pelin, Marele Rapt regal, Editura Kullusys, Bucureşti, 2006.

12. Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, editori: Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, ediţie revăzută şi îmbunătăţită, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, cap. I.

–––––––––––––

Andrei Muraru este secretar ştiinţific al Institutului Român de Istorie Recentă.

Sursa: observatorulcultural.ro

Curriculum Vitae Andrei Muraru

I. Date personale

Nume: Andrei Muraru
Data naşterii: 20.05.1982
Starea civilă: căsătorit
Funcţia: Secretar al Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului

II. Studii

• septembrie 2011 – doctor al Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie, specializarea Istorie, calificativ maxim (Procesele criminalilor de război din Transnistria)
• iulie 2007 – licenţiat al programului de master „Românii şi Europa”, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie (media de absolvire – 9,87, nota examenului de disertaţie – 10)
• iulie 2005 – licenţiat al Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie, specializarea Istorie (media de absolvire – 9,59, nota examenului de licenţă – 10)
• 1997-2001 – Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Iaşi, profil istorie-ştiinţe sociale

 III. Burse

• octombrie 2010 – mai 2011 – Bursier United States Holocaust Memorial Museum – Center for Advanced Holocaust Studies (bursă Tizporah Wiesel), Washington DC, (proiect de cercetare: Transnistria War Criminal Trials)
• octombrie 2009 – iulie 2010 – Bursier New Europe College (bursă Odobleja), New Europe College – Institute for Advanced Study (proiect de cercetare: The Penal Judicial System In Postwar Romania: The War Criminal Trials, 1945-1946)
• octombrie 2008 – octombrie 2011 – Bursier POSDRU (program finanţat de Uniunea Europeană), Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
• septembrie 2004 – februarie 2005 – Bursier Erasmus-Socrates la Aristotle University of Thessaloniki

 IV. Experienţă profesională

• din februarie 2012 – cadru didactic asociat, Facultatea de Istorie, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi
• din iunie 2009 – coordonator programe de cercetare şi secretar ştiinţific, Institutul Român de Istorie Recentă
• octombrie 2007 – aprilie 2009 – consilier al Directorului General al Arhivelor Naţionale ale României (detaşat de la Cancelaria Primului-Ministru)
• octombrie 2007 – februarie 2008 – Şeful Serviciului Investigaţii Speciale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România
• februarie – mai 2007 – preparator universitar, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie (disciplina Istoria contemporană a României)
• iulie 2006 – octombrie 2007 – Şeful Biroulul Cercetare în Arhive, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România
• din mai 2006 – expert, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (devenit ulterior IICCMER)
• februarie 2006 – octombrie 2007, consilier, Cancelaria Primului-Ministru
• septembrie 2005 – ianuarie 2006 – consilier relaţii externe, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Departamentul Relaţii Externe şi Integrare Europeană

 V. Organizaţii, asociaţii profesionale, reviste

• Secretar al Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului (Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi)
• Membru al Societăţii de Studii Istorice din România (Iaşi)
• Membru al Colegiului editorial al revistei Arhiva Moldaviae, editată de Arhivele Naţionale ale României
• Membru al Colegiului editorial al Anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, editată de IICCR
• Redactor-şef adjunct al Anuarului Institutului Român de Istorie Recentă

VI. Conferinţe internaţionale

• 4-6 ianuarie 2012 – participant la conferinţa internaţională „Beyond Camps and Forced Labour. Current International Research on Survivors of Nazi Persecution”, Imperial War Museum, Londra, cu lucrarea „Transnistria Survivors and Reshaping the Memories during the Romanian War Criminal Trials”.
• 25 noiembrie 2011 – participant la conferinţa internaţională “Wartime, Therapeutic Evaluation and Standards from WWI to WWII Clinical Trials, Experimentation and Court Trials as Standard Setting Instances”, Université de Strasbourg, Strasbourg, cu lucrarea ”Coercive Experimentation in Transnistria. Medical War Crime Trial regarding Vapniarka”.
• 6-7 noiembrie 2011 – participant la conferinţa internaţională “History of the Romanian Jews in the 20th Century. Myth and Reality”, ICR, Tel Aviv Univeristy, Tel Aviv, cu lucrarea “Collaboration on Trial: Jews as War Criminals in Romania”.
• 19-20 septembrie 2011 – participant la conferinţa internaţională “Nazi camps on the occupied Soviet Territorie​s”, Paris, organizată de USHMM şi Yahad-In Unum, cu lucrarea “The Division of Labor in Transnistria’s Massacres: The Cooperation between Romanian and German Authorities in the Extermination of Inmates in Mostovoye”.
• 6-7 septembrie – participant la conferinţa internaţională „Solution of Jewish Question in Ally Countries of Nazi Germany”, Museum of Slovak National Uprising, Banská Bystrica, cu lucrarea “Romanian Racial Policy in Question: Why the Deportation of Jews in Transnistria?”.
• 1 iulie 2011 – participant la conferinţa internaţională “Mass Graves of the Holocaust”, organizată de USHMM, Yahad-In Unum şi INSHR-EW, Bucureşti, cu lucrarea “Postwar Trials in Romania: The Case of Mass Executions in Transnistria”.
• 16 aprilie 2011 – participant la 16th Annual World Convention of the Association for the Study of Nationalities, “Charting the Nation between State and Society”, Columbia University, New York, cu lucrarea “Faces of Memory: Perpetrators and Victims in Transnistria War Criminal Trials”.
• 8 aprilie 2011 – participant la conferinţa internaţională “Holocaust & Genocide. Memories of the Holocaust and Genocide”, Millersville University of Pennsylvania, cu lucrarea “Transnistria Has Spoken. Perpetrators and Victims in the Romanian War Criminal Trials”.
• 16 februarie 2011 – am susţinut prelegerea “Unfinished Justice: Transnistria War Criminal Trials”, USHMM, Washington DC (în cadrul Fellows Meeting).
• 6-9 mai 2010 – participant la conferinţa internaţională„Biography and Identity: Dilemmas and Opportunities”, Fourth Annual Graduate Conference in European History, Central European University, Budapesta, cu lucrarea: The Biography in the Courtroom: Romanian War Criminals
• 21-23 aprilie 2010 – participant la conferinţa internaţională„Istorie, Cultură şi Civilizaţie în Europa de Sud-Est”(ediţia a XI-a), Chişinău, cu lucrarea Holocaustul şi procesele criminalilor de razboi: cazul Transnistriei
• 1-4 martie 2010 – participant la conferinţa internaţională “Holocaust & War Crime Prosecution”, Brno, cu lucrarea The Holocaust and the Penal Judicial System in Postwar Romania: the Case of War Criminal Trials (1945-1946)
• 6-7 octombrie 2009 – participant la conferinţa internaţională “Twenty Years After: Central and Eastern European Communist Regimes as a Shared Legacy”, Praga, cu lucrarea The Continuity of the Securitate. Interethnic Violence in Romania (March 1990) and the Establishment of the Romanian Intelligence Service
• 29-30 mai 2009 – participant la conferinţa internaţională „Pathways Interconnecting History Education and Democratic Citizenship/Human Rights Education”, DARE (în cooperare cu HistoryForum09), Berlin, cu lucrarea Teaching the History of Romanian Communism in High schools: Problems and Suggestions
• 8 noiembrie 2006 – participant la conferinţa internaţională „Memento Gulag 2006”, Institut Catholique d’Etudes Supérieures, Roche sur Yon, Vendée, cu lucrarea Romania, 1956: Revolutionaries without Revolution

 VII. Conferinţe naţionale, dezbateri, stagii de documentare

• 16 octombrie 2011 – participant la sesiunea de comunicări „Evocări despre moarte şi supravieţuire în lagărele de exterminare din Transnistria”, Zilele Culturii Evreieşti în România, cu comunicarea „Procesele criminalilor de război”, organizată de Centrul Comunitar Evreiesc, Bucureşti
• 26 octombrie 2011 – participant la cursul de formare “Remembering the Past: Training Teacher Trainers in Holocaust History”, INSHR-EW, Bucureşti, cu prelegerea “Trials of Romanian War Criminals”
• 30 august 2011 – am susţinut prelegerea „Orwell revisited: Ministerul Adevărului, Ministerul Bunăstării şi Ministerul Cunoaşterii” (împreună cu Ştefan Bosomitu şi Mihai Burcea), Şcoala de Vară IRIR – „A fost comunismul o formă de modernizare a societăţii?”, Moeciu de Sus
• 30 august 2010 – am susţinut prelegerea „Muzeul cu statui. Reconstruind biografii controversate” (împreună cu Ştefan Bosomitu şi Luciana Jinga), Şcoala de Vară IRIR – „Muezul Dictaturii vs. Muzeul Comunismului”, Moeciu de Sus
• 21 iulie 2010 – participant la Simpozionului Internaţional „Destine individuale şi colective în comunism” Făgăraş – Sâmbăta de Sus, 22-25 Iulie 2010, cu lucrarea „Criminali fără glorie. Destinul condamnaţilor primului proces al Tribunalului Poporului”
• 3 – 30 iunie 2010 – stagiu de documentare la University of Amsterdam, Faculty of Humanities (parte a bursei New Europe College)
• 12 aprilie 2010 – am susţinut conferinţa „Cine sunt ei? Spre o taxonomie a criminalilor de război din Transnistria”, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Bucureşti
• 29-30 martie 2010 – participant la dezbaterea „Democraţie vs. Totalitarism: lecţii învăţate în ultimii 20 de ani”, Bucureşti, organizată de Fundaţia SOROS România
• 24 martie 2010 – am susţinut prelegerea „Holocaustul în sala de judecată: sistemul juridic penal şi procesele criminalilor de război din românia (1945-1946)”, New Europe College, Bucureşti
• 12-13 noiembrie 2009 – participant la conferinţa „După 20 de ani. Perspective asupra prăbuşirii comunismului în România: cauze, desfăşurare, consecinţe” (Universitatea „Al. I .Cuza” Iaşi) cu lucrarea Din dosarele poliţiei politice. „Grupul de la Iaşi” în anii ’80
• 23-24 octombrie 2009 – participant la simpozionul „Zilele Universităţii” (Universitatea “Al. I .Cuza Iaşi) cu lucrarea Primul proces al criminalilor de război. Aspecte inedite din dosarul cauzei
• 15 mai 2009 – participant la workshop-ul „Trecutul care nu trece” (istorie contemporană, memorie, educaţie şi justiţie în România şi Germania după 1989), Arhivele Naţionale ale României
• 25 aprilie 2009 – participant la sesiunea de comunicări ştiinţifice a doctoranzilor, organizată de Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi – Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului, Iaşi, cu lucrarea La început a fost cuvântul. Practici discursive la Conferinţa Organizaţiei Regionale Moldova a PCR (Iaşi, 19-21 august 1945)
• 12 decembrie 2007 – participant la dezbaterea „Ştergerea condamnărilor politice – o datorie morală a statului democratic” (Iaşi)
• 12-14 iulie 2007 – participant la simpozionul internaţional „Forme de represiune în regimurile comuniste” (Sâmbăta de Sus, Braşov) cu lucrarea Profilul reeducatorului. Biografia lui Gheorghe Crăciun
• februarie – martie 2007 – International Academy for Leadership (IAF), Friedrich Naumann Foundation (Germania)
• 20 noiembrie 2006 – participant la simpozionul „Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. De la memoria colectiva la cercetarea istorica” (Sighetu Marmaţiei) cu lucrarea Alegerile din 1946 din Iaşi în arhiva Secţiei de Cadre a PCR – Comitetul Judeţean de Partid Iaşi
• iulie 2005 – participant la Şcoala de Vară „România secolului XXI”, Ediţia 2005 (Bucureşti)
• iulie 2004 – participant la Universitatea de Vară „Transilvania”, Ediţia a III-a, (Ilieni, jud. Covasna)
• mai 2004 – absolvent al Academiei Interculturale Transsylvania, ediţia a VI-a (proiect al Ligii Pro Europa)
• aprilie 2004 – participant la Sesiunea Naţională de Comunicări Studenţeşti “Locul României în istoria mondială”, ediţia a II-a, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu; cu lucrarea Un caz controversat la PMR Iaşi: Dinu Arion
• 2003-2005 – coordonatorul Cercului de Istorie Contemporană,
  Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie
• mai 2004 – participant la Conferinţa Naţională a Studenţilor de Ştiinţe Politice
  (Iaşi) cu lucrarea Un caz controversat la PMR Iaşi: Dinu Arion
• mai 2003 – participant la Conferinţa Naţională a Studenţilor de Ştiinţe Politice (Iaşi) cu lucrarea Instrucţiunile Secţiei de Cadre a PCR. Un studiu de caz pe Arhiva Comitetului Judeţean de Partid Iaşi
• aprilie 2003 – stagiu de documentare la Institutul Român de Istorie Recentă –
  Bucureşti

 VIII. Grant-uri obţinute

• Personalul universitar în România: naşterea şi afirmarea unei elite meritocratice. Studiu de caz: Universitatea din Iaşi, 1860-1950 (director de proiect: Conf. Dr. Floarea Ioncioaia); (2004-2006);CNCSIS

 IX. Activitate publicistică

Volume

• Coordonator al volumului Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967), studiu introductiv de Cristina Roman, postfaţă de Marius Oprea, Iaşi, Editura Polirom, 2008.
• Coautor al volumului O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu, Iaşi, Editura Polirom, 2008 (ediţia a II-a revăzută, 2009).
• Colaborator al volumului coordonat de Stephane Courtois, Dicţionarul comunismului (ediţia în limba română), Iaşi, Editura Polirom, 2008
• Editor (împreună cu Dorin Dobrincu şi Şerban Marin), Ghidul Arhivelor Naţionale ale României, Bucureşti, 2010.

Spre publicare

• Editor (împreună cu Dorin Dobrincu), Supravieţuitorii. Decretele de eliberare a deţinuţilor politici (1962-1964), vol. I-V, Editura Polirom, 2012-2013

 Articole

• Legislation and the War Criminals’ Trials in Romania, in New Europe College – Ştefan Odobleja Program, Yearbook 2009-2010, NEC, Bucharest, 2010
• (împreună cu Ştefan Bosomitu şi Dan Drăghia), Securitatea şi atentatele din 1981 cu colete-capcană împotriva lui Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orescu în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Polirom, 2009
• „Micul burghez”. O călătorie în biografia lui Vasile Mârza, în Intelectualii şi regimul comunist: istoriile unei relaţii. Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, vol. IV, Iaşi, Editura Polirom, 2009
• Secţia de Cadre a Comitetului Judeţean Iaşi al PCR (1945-1948), în Structuri de partid şi de stat în timpul regimului comunist. Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, vol. III, Iaşi, Editura Polirom, 2008
• Profilul reeducatorului. Biografia lui Gheorghe Crăciun, în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Forme de represiune în regimurile comuniste, Iaşi, Polirom, 2008
• Alegerile din 1946 din Iaşi în arhiva Secţiei de Cadre a PCR – Comitetul Judeţean de Partid Iaşi, în Robert Fürtös, Gheorghe Mihai Bârlea (coord.), Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 de la memoria colectivă la cercetarea istorică, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2007
• Istoricul penitenciarului Iaşi din 1945 până la sfârşitul epocii Gheorghiu-Dej. Câteva note, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, tom LII, 2006-2007
• Secţia de Cadre ca instrument de verificare şi control în interiorul Partidului Comunist, în De ce trebuie condamnat comunismul. Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Iaşi, Editura Polirom, 2006
• Instrucţiunile Secţiei de Cadre. Un studiu de caz pe Arhiva Comitetului Judeţean de Partid Iaşi, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D.Xenopol”, tom XLII, 2005
• Un târg bătrân şi o lume dispărută: comunitatea evreiască din Iaşi. Câteva note, în Caietele Academiei Interculturale Transsylvania, Târgu-Mureş, Editura PRO EUROPA, 2004

 Recenzii

• Charles King, Odessa: Genius and Death in the City of Dreams, W.W. Norton & Company, New York-London, 2011, în History of Communism in Europe, vol. 2, 2011, Zeta Books, Bucharest, 2011.
• Avram Bunaciu: Biografie. Reflecţii. Corespondenţă, cuvânt înainte de Florin Constantiniu, postfaţă de Gheorghe Buzatu, îngrijirea ediţiei, studiu introductiv, note şi indice onomastic de Liviu Ţăranu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2011, în Represiune şi control în România comunistă. Anuarul IICCMER – Vol. V, Iaşi, Editura Polirom, 2011.
• Wolfgang Benz, Brigitte Mihok, Holocaustul la periferie. Persecutarea şi nimicirea evreilor în România şi Transnistria în 1940-1944, traducere din germană de Cristina Grossu-Chiriac, Editura Cartier, Chişinău, 2010 în Holocaust. Studii şi cercetări. Revista INSHR-EW, vol. III, nr. 1 (4)/2011, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011
• Maria Bucur, Heroes and Victims: Remembering War in Twentieth-Century Romania (Indiana University Press, Bloomington, 2010) în History of Communism in Europe, vol. 1, 2010, Zeta Books, Bucharest, 2010
• CNSAS, Pseudomemoriile unui general de Securitate. Documente selectate şi editate, Bucureşti, Editura Humanitas, 2007, în Elite comuniste înainte şi după 1989. Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, vol. II/2007, Iaşi, Editura Polirom, 2007
• Valeriu Stoica, Dragoş-Paul Aligică, Provocări liberale. Dialoguri despre gândirea, istoria şi practica liberalismului, Bucureşti, Humanitas, 2003, în revista Xenopoliana (număr tematic: Liberalismul românesc: tendinţe, structuri, personalităţi), XIII, 2005, 1-4
• Florin Constantiniu, P.C.R., Pătrăşcanu şi Transilvania (1945-1946), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, în Anuarul Centrului de Istorie a Transilvaniei, 2004
• Stejărel Olaru, Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra Legaţiei RPR de la Berna (februarie 1955), Iaşi, Editura Polirom, 2003, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi – Istorie, serie nouă, tom L, 2004.
• Cristian Vasile, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist: 1945-1989: documente şi mărturii, Iaşi, Editura Polirom, 2003, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi – Istorie, serie nouă, tom L, 2004
• Despre Holocaust şi comunism. Anuarul Institutului de Istorie Recentă, volumul I, 2002, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XLI, 2004, Iaşi, editura Academiei Române, 2004
• Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi – Istorie, serie nouă, tom XLVIII-XLIX, 2002-2003, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XLI, 2004, Iaşi, editura Academiei Române, 2004.
• Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Iaşi, Polirom, 2001, în Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, XXXIX-XL, 2002-2003, Iaşi, editura Academiei Române, 2003
• Exterminarea evreilor români şi ucraineni în perioada antonesciană, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, în Politică externă comunistă şi exil anticomunist. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, 2/2003, Iaşi, Editura Polirom, 2004
• Stejărel Olaru, Georg Herbstritt, Stasi şi Securitatea, traduceri din limba germană de Viorel Buta şi Mihai Alecu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005, în revista Sudost Forschung, nr. 65, 2005.
• Dorin Dobrincu (editor), Proba infernului. Personalul de cult în sistemul carceral din România potrivit documentelor Securităţii, 1959-1962, Bucureşti, Editura Scriptorium, 2004, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi – Istorie, serie nouă, tom LI, 2005
• Andi Mihalache, Pe urmele lui Karl Marx: studii despre comunism şi consecinţele sale, Iaşi, Editura Alfa, 2005, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi – Istorie, serie nouă, tom LI, 2005

Articole tematice publicate în revistele Idei în dialog, Academia Caţavencu, Dilema Veche, Suplimentul de cultură. Colaborator al revistei Observator cultural.

X. Diverse

• Limbi străine: engleză –foarte bine, franceză – începător, germană –începător
• Posesor permis auto categoria B

Sursa: studiulcomunismului.ro

Walter Ernest Neulander

• Share
• Tweet
• Pin
• Email