Un joc de zaruri politice numit “România”
de Adrian Majuru
“În inima omului politic sălășluiește o peșteră de tâlhari, iar mintea lui e cuibar de vipere și fagure de viespi” – Petre Pandrea
Combatanții sunt fără scrupule. Cele două tabere Băsescu vs.Voiculescu sunt la final de bătălie și au ajuns să arunce în luptă ultimele forțe, cei din urmă soldați, cele mai nebănuite strategii pentru a obține puterea. Puterea de a deține acest popor necondiționat! Un popor, pe care nici măcar nu s-au căznit să-l numere, să afle câți sclavi au mai rămas în masa de manevră din lagărul sărăciei în care este înlănțuit. Cât de protejați sunteți, vă puteți da seama, dragi cititori, cât de sigură vă este viața în fața acestui haos administrativ dirijat, haos sprijinit de hărți demografice diferite, hărți impuse de circumstanțele beneficiilor combatanților. Avem o hartă demografică a asistentei sociale diferită de harta demografică a ministerului de interne după cum harta demografică a celor care fraudează bugetul statului trebuie sa fie bine păstrată și ascunsă de privirile celor care plătesc pentru ei la bugetul statului.
Liderii celor două tabere combatante suferă de nenorocitul delir al grandorii care este anti-românesc și seamănă cu pofta broscoiului care vrea să ajungă bou și… crapă, ca în fabula lui Grigore Alexandrescu, de la 1848. Avem prea mulți boi politici mapamondici pentru o broscuță de țărișoară. Când se bat bivolii, mor broaștele în lac. Și câte or fi murit de nu mai ies la socoteală listele electorale!!
De peste 50 de ani toți nătărăii dâmbovițeni se visează recoltând aplauze pe malurile Senei sau ale Tamisei iar umflarea epigonică în pene ale acestor cariere ratate, ne epuizează de speranțe și energie.
Politicienii noștrii șlefuiți în comunism sau, cei mai tineri, pregătiți de mentori șarlatani ai vechiului regim comunist, au colmatat pentru câteva generații salvarea noastră politică. Acești șarlatani politici au numai apetituri și sunt egoiști prin substanța lor vie. Fiindcă nu au bază materială decât aceea acumulată prin jaful zarurilor aruncate, își trădează patria pentru arginți. Unii dintre ei, cert regimul Băsescu, au intrat în solda marilor puteri străine pentru a-și menține situațiile.
Deși are morală schimbătoare, după cum bate vântul intereselor, politicianul nostru nu este în stare să comită infracțiunea măreață, inteligentă sau de forță vitală ci este priceput la mica ciupeală, între bacșiș, cadou și milogeală. Dovada furtul ciupit al combatanților cu prilejul referendumului și remiza dintre cele două tabere care a ieșit de aici iar apoi milogeala lui Băsescu pe la porțile stăpânilor la care cotizează cu independența economică a țării, pentru a fi sprijinit să dea el lovitura de stat de care se tot plânge că ar fi victimă nefericită. Iubitorul de dictat strigă: lovitură de stat, strigătura lui fiind, de fapt, gestul final pe care nu a reușit să-l pună în aplicare și este tare furios pe hazardul care l-a oprit la timp.
Este tot mai limpede că politicianismul este cancerul României, cultivat cu inspirații și cu arginții marilor puteri, căci nu întamplător mai iese din albia diplomatică ambasadorul SUA să dea indicații politicienilor români aflați în simbrie americană.
Ceea ce vedem la taberele Băsescu vs Voiculescu este neputință pentru a convinge și rățoială sterilă cu jigniri și amenințări. Din istorie se știe că neputința este starea de colonialitate față de indicațiile stapânului străin iar rățoiala este expresia unei puteri castrate. De aceea sunt servili cu străinii care dau indicații sau intervin mizerabil ca dl. Barroso și foarte impertinenți cu cei mici, cu poporul român de la care culmea tupeului, își mai arogă și legitimitatea. Ăștia se bat deasupra noastră. Neputincioși și castrați.
Integral la Ziaristi Online
USL in actiune by Gugulanul
Acum multi ani pe 22 august Ecaterina Teodoroiu a murit pentru tara. Isi mai aduce cineva aminte? Mai stie cineva ce inseamna sa-ti iubesti tara, neamul si credinta atat de mult incat sa iti dai viata pentru ele?
Azi in Romania avem circ, un circ inceput cu ceva vreme in urma, circ care devine tot mai abject
Dumnezeu sa o ierte!
Dumnezeu s-o odihnească între Eroi!
“Ăștia se bat deasupra noastră“.
Dacă s-ar bate deasupra noastră, n-ar fi nicio pagubă! Dar nu este așa, se bat împreună cu noi! O fi bătălia deasupra celor care au fost indiferenți în 29 iulie, dar cum să fie bătălia deasupra celor 8,5 milioane de cetățeni care au votat? Adică, vocea poporului nu se aude în această bătălie?