1. Cine sapa groapa altuia cade singur in ea. Acum, ca buba USL s-a spart si puroiul a dat pe-afara, se va prelinge si Stelian Tanase din turnul TVR, cu tot cu “vedetele” lui marca SOV. Ce va urma prin RomRusPrusia?
2. Guvernul Ponta–Hunor, daca se va constitui (ungurii sunt foarte abili), va fi hartuit zilnic ca intr-un adevarat razboi de gherila. In tot cazul, pana la alegerile prezidentiale va fi doar un vis urat inainte de cosmarul care urmeaza, pentru ca “cine trebuie” sa se afle la butoane.
3. In lipsa unei alte solutii a stapanilor lui Iliescu, Constantinescu si Basescu, Antonescu va merge la prezidentiale in tandem cu Johannis ca prim ministru. Antonescu este lipovean, Johannis este chiar cetatean german. Ce ne spune asta? Ca un anume Pact a ramas valabil? 🙂 Cam da.
PS: Sa vedem acum trompetele lui Basescu care l-au tocat pe Antonescu cum, brusc, o sa-l vada intr-o noua lumina. Ca doar lumina vine de la Rasarit, nu? 🙂
Miercuri, 30 octombrie, orele 16:00, Fundaţia Europeană Titulescu are onoarea de a primi vizita prof. Ernest H. Latham, istoric şi fost diplomat american la Bucureşti în anii ’80, un experimentat cunoscător al realităţilor româneşti şi un admirator şi promotor al valorilor noastre tradiţionale. Domnia-sa se va adresa publicului FET, încercând să schiţeze o radiografie a tabloului politic american actual. Expunerea d-lui Latham – cu tema American Policy: Winds and Whirlwinds – va fi urmată de o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Dl. Adrian Nastase, preşedintele FET, va modera evenimentul care se va desfăşura exclusiv în limba engleză şi care va avea loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, în Şos. Kiseleff nr. 47, sector 1, Bucureşti, informeaza titulescu.eu.
“— Băi românilor, aveţi ceva arme prin portbagaj ?
A fost singura întrebare cu care ne-au întâmpinat grănicerii bulgari, încă ciupiţi de veselia nopţii de Revelion. De două ore era deja 1 ianuarie 1990. Plecaserăm cu aproape patru luni în urmă dintr-o ţară comunistă şi ne întorceam în alta, ziceam eu, liberă, vedetă europeană, plină de morţi, de terorişti, dar şi de fapte de mare curaj.”
Următoarea carte a scriitorului american, „Aliaţi incompatibili. Romania, Finlanda, Ungaria si al-Treilea Reich”, va fi lansată în noiembrie, a dezvaluit Larry Watts. Pana atunci, informeaza Ziaristi Online, specialistul in intelligence si secretele istoriei va putea fi gasit la Woodrow Wilson Center, ca expert si cercetator, cu o tema ce care ca titlu “Romania and the Search for an End to the War in Vietnam, 1965-1974″
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Revista INSTITUTUL DE STIINTE POLITICE SI RELATII INTERNATIONALE AL ACADEMIEI ROMANE ne pune la dispozitie un intreg capitol, in format PDF, din lucrarea istoricului Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” (Editura Rao, 2013), a doua parte a trilogiei expertului in informatii american dedicata Războiului clandestin al blocului sovietic împotriva României. Pagina de internet Roncea.Ro, afiliata portalului Ziaristi Online, reda prima parte a acestui capitol, cu trimitere in final la site-ul ISPRI pentru descarcarea directa a documentului PDF. Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Nr. 1/2013 poate fi cumparata prin comanda electronica de la libraria ISPRI, a Institutului Academiei Romane.
ROMÂNIA GREŞIT ÎNŢELEASĂ*
LARRY L. WATTS**
Abstract. This chapter examines the origins and impact of cognitive bias, organizational pathologies such as dysfunctional secrecy and compartmentalization, and intentional disinformation on US assessments of Romanian policy and behavior during the Cold War. This excerpt analyzes US dismissals of independent behavior during the mid-1950s, and the failure to share dramatic elements of Romanian policy among key stakeholders after the Cuban Missile Crisis.
În ultimul deceniu al Războiului Rece, analizele americane susţineau că regimul comunist din România n-ar mai fi „rebelul“ care fusese cândva. Pe la mijlocul deceniului, mulţi dintre cei mai bine informaţi specialişti în problemele Europei de Est erau convinşi, de exemplu, că multe dintre analizele anterioare „bătuseră prea mult monedă pe independenţa României în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, în contrast cu «cei cinci loiali»“, iar această atenţie exagerată faţă de aparentul diferend sovieto-român de asemenea „predispunea la exagerarea fidelităţii restului ţărilor din Pactul de la Varşovia“.1 Se credea acum că „problemele economice grave şi dependenţa de sprijinul economic sovietic“ a României permiseseră Moscovei să o „mituiască, furnizându-i energie, pentru a-I câştiga asentimentul sau măcar supunerea faţă de deciziile Pactului de la Varşovia“, transformând-o într-un „aliat ceva mai cooperant“.2
Câţiva analişti au insistat că sfidarea afişată de România faţă de Moscova a fost doar o aparenţă; că România nu a fost o „rebelă“, ci mai degrabă un „cal troian“ sovietic, iar această servitute secretă faţă deMoscova ar reprezenta caracteristica definitorie a regimului de la Bucureşti.3 Aceşti analişti au argumentat că liderii occidentali creduli (ca şi liderii de opinie) au fost duşi cu zăhărelul de docilitatea liderilor români, care ar fi lucrat neîncetat împotriva intereselor SUA şi în beneficiul Kremlinului. Conform acestei viziuni, fiecare demonstraţie a opoziţiei României faţă de URRS şi fiecare exemplu admirabil de comportament al Bucureştiului reprezentau o parte a unui complot elaborat de câştigare a unei încrederi nemeritate din partea Occidentului sau de înşelare a poporului român.4
Cu o frecvenţă crescută în perioada premergătoare Revoluţiei din decembrie 1989 din România, ţara şi liderul său au fost portretizate ca fiind responsabile de provocarea în mod deliberat a unor tensiuni internaţionale, de pe urma cărora ar fi tras foloase;5 ca promovând şi pregătind agresiuni militare în Europa6; conspirând cu state paria, cum ar fi Coreea de Nord şi Libia, împotriva SUA7; conducând programe de înarmare nucleară şi bacteriologică8 şi angajându-se într-o politică de „genocid cultural“ împotriva minorităţilor proprii9. Acuzaţiile extreme de şovinism, în special în rândurile militarilor români, au fost atât de dese în anii 1980, încât serviciile secrete din SUA au inclus conflictul etnic şi pogroamele împotriva maghiarilor din Transilvania drept scenarii probabile, în caz că s-ar ajunge la instabilitate în România10. Conform unei evaluări de la mijlocul anului 1988, o „revoltă generalizată“ ar fi dus „aproape la anarhie, lucru care ar conduce la o preluare a puterii de către forţele militare“, timp în care violenţele interne s-ar putea „transforma în violenţe etnice îndreptate împotriva minorităţii maghiare din Transilvania.“11 La doar câteva luni de la Revoluţie, acest portret sumbru părea să-şi capete confirmarea, o dată cu ciocnirile etnice din oraşul transilvănean Târgu Mureş, pe care presa internaţională le-a prezentat drept un atac furibund al şovinilor români împotriva etnicilor maghiari, lucru asimilat ulterior cu pogroamele antisemite din perioada Holocaustului12.
Descoperirile din arhivele Pactului de la Varşovia după 1989 şi investigaţiile conduse de organisme de monitorizare americane şi internaţionale au infirmat toate aceste acuzaţii anterioare anului 1989. Ele au relevat faptul că Bucureştiul a continuat să sfideze Moscova pe „aproape toate punctele de pe agendă“, în interiorul Pactului de la Varşovia13. Într-adevăr, românii intraseră atât de tare în conflict cu URSS, spre finele anilor 1970, încât ţara lor fusese transferată, în cadrul KGB-ului, de la departamentul de colaborare cu alte state socialiste surori, la cel care se ocupa de statele NATO duşmane (împreună cu Iugoslavia şi Albania).14 KGB-ul punea România în aceeaşi categorie cu SUA, Germania de Vest şi Israelul—centre ale unor operaţiuni subversive antisovietice, îndreptate împotriva populaţiilor din URSS.15
De fapt, revelaţiile postcomuniste provenite din arhive şi investigaţii nu au reuşit să confirme în nici un fel existenţa unor preparative pentru operaţiuni militare agresive din partea României, îndreptate împotriva niciunuia dintre vecinii săi – în ciuda unor schimburi de replici adesea acide, care au avut loc la sfârşitul anilor 1980 între Budapesta şi Bucureşti. Şi nu s-au descoperit nici arme de distrugere în masă, nici urme că ar fi existat vreodată astfel de arme pe teritoriul României.16 Departe de a fi militarii şovini arzând de nerăbdare să lanseze un pogrom împotriva minorităţilor etnice, ForţeleArmate Române au jucat, de fapt, după Revoluţie, un rol important de mediere între popoare şi state — un rol pe care Budapesta l-a recunoscut public.17
Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au fost provocate de români la Târgu Mureş, în martie 1990 — neacceptat multă vreme de anchetatori – şi interviurile cu regizorul şi jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers.18 Grupul mai mare de demonstranţi de etnie maghiară (majoritar în zona respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima confruntărilor brutale, portretizată în presa internaţională drept un etnic maghiar atacat de un şovin român era de fapt un etnic român atacat de maghiari.19 Jurnaliştilor britanici care relatau ciocnirile li s-au oferit desfăşurătoare ale evenimentului gata interpretate, pe care ei n-au avut posibilitatea de a le supune unei verificări, de vreme ce nu i-au putut intervieva pe cei implicaţi.20
Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înţeles atât de greşit analiştii americani evoluţia situaţiei din România şi dinamica relaţiilor din interiorul Pactului?
————————
1 Acest citat este preluat din alocuţiunea susţinută de Robert Hutchings, în mai 1984, în cadrul conferinţei ocazionate de lansarea volumului The Warsaw Pact and the Question of Cohesion: Volume I, The GreaterSocialist Army: Integration and Reliability (1983), coordonat de Teresa Rakowska-Harmstone şi Christopher D. Jones de la Departamentul Canadian alApărării. Pentru a fi corect cu Hutchings, percepţia sa a fost împărtăşită de marea majoritate a participanţilor, care a inclus 97 de specialişti de vârf şi oficiali guvernamentali din America de Nord şi Europa. Hutchings, la vremea aceea director al Radio Europei Libere, a fost curând detaşat ca ofiţer al US National Intelligence, unde a coordonat National Intelligence Estimates realizată de întreaga comunitate de intelligence a SUA pe perioada ultimilor ani ai decadei. „Remarks of Robert Hutchings“ in „Part II: The Warsaw Pact Forces: Fragmentation and Reintegration,“ The Warsaw Pact and the Question of Cohesion:A Conference Report, co-sponsored by Washington, D.C., Kennan Institute for Advanced Russian Studies and The Woodrow Wilson International Center for Scholars, 1985, 25. Singura voce din cadrul conferinţei care a subliniat cât de diferită este acum România în comportamentul său de politică externă şi de securitate a fost Christopher Jones.
2 Christian Nünlist, „Cold War Generals: The Warsaw Pact Committee of Defense Ministers, 1969-90,“ May 2001, Courtesy of Parallel History Project on European Cooperation (PHP), ww.php.isn.ethz.ch, by permission of the Center for Security Studies at ETH Zurich on behalf of the PHP network, (Hereafter: PHP), at https://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_cmd/introduction.cfm?navinfo=14565.
4 Din 1989 această linie interpretaţională i-a influenţat pe unii să susţină că Bucureştiul sprijină în mod explicit regimul Dubcek şi chiar că şi mai spectaculoasa denunţare a invaziei sovietice din Cehoslovacia nu a fost decât „o mascaradă politică“. Vezi Vladimir Tismăneanu and Bogdan Iacob, „Betrayed Promises: Nicolae Ceauşescu, the Romanian Communist Party, and the Crisis of 1968“ in Vladimir Tismăneanu, editor, Promisesof 1968: Crisis, Illusion and Utopia, Budapest, Central European University Press, 2011, p. 257; Vladimir Tismăneanu, „Behind the Façade of the Ceauşescu Regime,“ Radio Free Europe, 28 June 2008, at https://www.rferl.org/content/Behind_Facade_Ceauşescu_Regime/1145867.html. Vezi de asemenea Tom Gallagher, Theft of a Nation: Romania Since Communism, London, Hurst & Co, 2005, p. 58.
6 Henry Kamm, „Hungarian Accuses Rumania of Military Threats,“ The New York Times, 11 July 1989; Andrea Tarquini, „Ceauşescu is Buying Missiles to Aim at Hungary,“ La Repubblica, 16/17 July 1989; Douglas Clarke, „The Romanian Military Threat to Hungary,“ RAD Background Report/130, Radio Free Europe Radio (RFER), 27 July 1989, Open Society Archives (OSA), Box 143, Folder 4, Report 53.
7 Vezi de exemplu Ion Mihai Pacepa, Red Horizons,Washington DC, Regnery Gateway, 1987, pp. 99-100, 297, 300-301.
8 Vladimir Socor, „Ceauşescu Claims That Romania Could Make Nuclear Weapons,“ Romanian Situation Report/4, RFER, 4 May 1989; Jonathan Eyal, „Romania: Looking for Weapons of Mass Destruction?“ Jane’sSoviet Intelligence Review, vol. 1, no. 8 (August 1989), pp. 378-382. Douglas Clarke a obţinut acest articol înainte de a fi publicat şi îl citează cu titlul original propus de Eyal indicând modul în care Eyal a fost pe deplin convins de campania de măsuri active: „Romania: A Dictator Dreaming of New Mass Destruction Weapons.“ Clarke (1989b), p. 6.
9 Vezi Witnesses to Cultural Genocide: First-Hand Reports on Rumania’s Minority Policies Today, New York, American Transylvanian Federation, Inc and Committee for Human Rights in Romania, 1979; Volgyes (1982), pp. 82-83; Genocide in Transylvania: Nation On The Death Row, compiled by the Transylvanian World Federation and the Danubian Research and Information Center, Astor, Fl., Danubian Press, 1985.
10 Pentru presupusul şovinism al militarilor români vezi Volgyes (1982), pp. 41, 45, 47, 54-56, 58, 83, 94, 98.
11 „Romania: Impending Crisis?“ in Soviet Policy Toward Eastern Europe Under Gorbachev: National Intelligence Estimate (NIE 11/12-9-98), 26 May 1988, p. 16, CIA.
12 Vezi The Washington Post, 22 March 1990. Povestea originală a fost spusă de jurnalistul de la Sky News, Gary Lawon Honeyford. Elöd Kincses, Marosvásárhely fekete márciusa, Püski Kiadó, Budapest, 1990, disponibil în engleză ca Black Spring: Romania’s Path from Revolution to Pogrom December 1989 – March 1990, Budapest-Munich,, Present LTD, 1992, at https://www.hunsor.se/dosszie/elod_blackspring.pdf.
13 Anna Locher, „Shaping the Policies of the Alliance —The Committee of Ministers of Foreign Affairs of the Warsaw Pact, 1976-1990“, May 2002, PHP. See also Nünlist (2001), PHP.
14 Christopher Andrews and Vitalyi Mitrokhin, The World Was Going Our Way: The KGB and the Battle for the Third World, New York, Basic Books, 2005, p. 500. România a fost de asemenea transferată din grupul de cooperare al serviciilor de informaţii frăţeşti al statelor din Pactul de la Varşovia. De exemplu în compartimentul de informaţii externe est german al Stasi, România a fost transferată în grupul statelor „rebele“, „dizidente“ şi „renegate“ (grupul G) alături de China, Albania şi Iugoslavia. Georg Herbstritt şi Stejărel Olaru, Stasi şi Securitatea, Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 102. Vezi de asemenea „Ein feindliches Bruderland. Rumänien im Blick der DDR-Staatssicherheit“, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik (Berlin), no. 1 (May 2004).
16 Vezi „Ameninţarea nucleară românească“ în capitolul 16 al cărţii.
17 Vezi Nepszabadsag (Budapest), 15 December 1990, tradus în Foreign Broadcast Information Service – East Europe (FBIS-EEU), no. 243, 18 December 1990, p. 62; Lajos Für interview by Peter Marvanyi on Budapest Kossuth Radio Network, 3 June 1992, 1830 hrs GMT in „Minister Fur on Military Agreements with Romania,“ FBIS-EEU-92-109, 5 June 1992, p. 19. Vezi de asemenea, Zoltan Barany şi Peter Deak „The Civil – Military Nexus in Hungary“ în Constantine P. Danopolous şi Daniel Zirker, eds, The Military and Society in the Former Eastern Bloc, Boulder, Westview, 1999, p. 46.
18 Vezi interviul cu directorul programului, Patrick Swain, realizat de Mihai Mincan, „Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990“, Adevărul, 14 martie 2010, la https://adevarul.ro/ news/eveniment/exclusiv-culisele-manipularii-conflictului-romano-maghiar-20-martie-1990-1_50ad49937c42d5a663924d61/index.html. Vezi de asemenea Dorin Suciu, „Postscriptum la o manipulare“ la https://roncea.ro/2010/03/22/dupa-20-de-ani-post-scriptum-la-o-manipulare-dorin-suciu-prezinta-noi-dovezi-de-la-targu-mures-ungurii-au-reusit-sa-blocheze-pe-youtube-documentarul-despre-ororile-din-1990/. Poveşti despre pogromul românilor împotriva etnicilor maghiari în Târgu Mureş continuă să circule, cu câteva semne de întrebare: cum o „adunătură“ estimată între 500 şi maxim 3.000 indivizi ar putea lansa un pogrom împotriva unui grup estimat între 9.000 şi maxim 15.000 indivizi sau cum poate avea un pogrom ca rezultat 135 de răniţi între cei care l-au comis şi numai 33 de răniţi între presupusele victime. Ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a fost primul care a descris evenimentele din Târgu Mureş ca un „pogrom“, la 22-24 martie 1990, în cadrul reuniunii Consiliului Europei dedicat relaţiilor cu Europa Centrală şi de Est. Vezi de asemenea „Minority Situation in Romania Seen as Worst in Central Europe“ şi „Anti-Hungarian Attacks in Mures County Discussed“ in the Foreign Broadcast Information Service’s, Joint Publications Research Service Report: Eastern Europe, JPRS-EER-90-166, 19 December 1990, U.S. Government Printing Office, pp. 1-2, 5.
20 Conform lui Swain, el a fost angajat de postul londonez de televiziune Channel 4 pentru a realiza un segment al unui program numit „Şi zidurile au căzut: vecinii răi“ dar proiectul a fost finanţat şi produs numai de Budapesta. Mai mult, imaginile filmului şi informaţiile privind identitatea grupurilor şi indivizilor ca şi natura acţiunilor ce au avut loc au fost asigurate de producătorul maghiar. Swain s-a bazat în întregime pe partenerii lui pentru interpretarea evenimentelor şi nu a intervievat niciun român ca parte a proiectului. Vezi Mincan (2010).
* Extras din Capitolul 1 „România greşit înţeleasă“ din Cei dintâi vor fi cei din urmă: România şi sfârşitul războiului rece (Editura RAO), volumul II din trilogia lui Larry L. Watts, Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României.
** Profesor la Universitatea din Bucureşti, Masterul Studii de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.
Dupa ce am trimis textul spre publicare, am aflat din adresa A.F.D.P.R., datata 2 iulie 2013, ca victoria care m-a bucurat n-a fost victorie. Inimaginabil, Consiliul Local al orasului Tg. Ocna a retras iarasi titlul de cetatean de onoare acordat lui Valeriu Gafencu, mort in temnita sinistra a Aiudului dupa ce l-a ajutat sa nu moara pe pastorul Wurmbrand, cedindu-i streptomicina. Acesti “chirurgi” ai Istoriei rezistentei romanilor la bolsevizare nu cedeaza. Capitulam?
În cuvântul sǎu, George G. Potra, dupǎ ce a evidenţiat bogata activitate ştiinţificǎ desfǎşuratǎ de marele istoric, a propus iniţierea unor demersuri pentru primirea lui Gheorghe Buzatu post mortem în Academia Românǎ.
AȘEZĂMÂNTUL SOCIAL „SF. ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL” – Participați la cel mai recent proiect! Construirea unui adăpost pentru animale! Un Proiect al Asociatiei Pro Vita Bucuresti.
“Gheorghe Buzatu va rămâne în memoria generaţiilor de cercetători şi de studenţi prin forţa colosală de a descătuşa istoria din captivitatea dogmatică în care a fost menţinută în deceniile comuniste şi postcomuniste.”
Parintele Justin nu a murit, continui sa cred si sa afirm cu tarie. De aceea imi este si greu sa pun imagini de la inmormantarea Sfantului lui Dumnezeu de la Petru Voda. O vom face, cu greu, zilele urmatoare.
In schimb, sunt obligat ca cel mai pacatos dintre fiii duhovnicesti ai Parintelui – si ca simplu ziarist – sa spun Adevarul. Si acesta este ca fariseii prezenti la inmormantarea Parintelui i-au modificat biografia in stil bolsevic, eliminandu-i din discursul oficial insusi motivul pentru care Parintele a suferit 16 ani de temnita si de care, asa cum am mai scris, nu s-a dezis nici o clipa, ducandu-l cu el la ceruri: crezul sau, in Miscarea Legionara si Invierea Neamului Romanesc. Zecile de mii de romani care au venit zilele acestea la capataiul Parintelui – si chiar si cei care i-au trimis coroane, cum ar fi presedintele Romaniei – stiu foarte bine cine a fost Parintele si pentru ce a patimit. Dar sutele de mii de oameni care poate au urmarit sau vor urmari inregistrarile de la inmormantarea Parintelui fara a-l cunoste, ce vor crede? Ca poate Parintele a facut puscarie pentru ca a fost… UTC-ist? Cine isi permite sa mutileze, orwellian, adevarul? Istoricii de peste 100 sau 1000 de ani ce vor zice cand vor conspecta evenimentul istoric care a avut loc astazi, 20 iunie, la Manastirea Petru Voda? Ca romanii anului 2013 erau niste mincinosi sau niste lasi? Sau si una si alta? Daca nici la moartea unui om nu se poate spune adevarul despre viata sa, cand se va putea? Sau, nu cumva, tocmai de la moartea unui om incepe sa traiasca minciuna, profitand de placa de beton aruncata asupra unui trup, cald inca, asa cum a fost Parintele in toate zilele de dupa moartea sa jertfelnica? Si daca se va ridica Parintele din mormant si le va trage un toiag peste cap celor care au ascuns sau stricat Adevarul, mintand prin omisiune sau cu jumatati de adevaruri, oare se vor trezi?
Iata ce a fost cenzurat din discursul oficial:
In primul rand, doua cuvinte: Miscarea Legionara. In al doilea rand, chiar spusele Parintelui, respectiv:„Legionarismul nu a fost o sectă; el s-a supus întru totul Bisericii Apostolice, învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi a slujit Biserica lui Hristos cu multe jertfe, cu preţul vieţii multor martiri care şi-au închinat toată viaţa Bisericii şi neamului. Oameni pe care i-am cunoscut personal în închisoare şi care îşi dădeau bucata lor de pâine şi haina de pe ei celor mai neputincioşi, neputând să vadă suferinţa fraţilor lor; mai bine mureau ei, decât fraţii lor; aveau atâta forţă în mărturisirea credinţei, nu alta decât cea ortodoxă, încât mulţi dintre gardieni se îmblânzeau de puterea dragostei lor şi rămâneau muţi în faţa tăriei credinţei lor.”
E drept ca nu am stiu toate acestea audiind fetele ierarhicesti, ca sa zic asa, care s-au perindat la microfon la inmormantarea Parintelui. Dar m-a lovit lipsa adevarului din biografia elaborata recitata in boxele de la Manastire multimii, adevar pe care l-a reclamat, la moartea Parintelui, chiar si gura pacatosilor de la Hotnews: apartenenta la Miscarea Legionara. Varianta necenzurata a discursului, in care apare ceea ce am semnalat mai sus, am descoperit-o insa, cu placuta surprindere, pe site-ul Manastirii Petru Voda: PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – Biografia unei biruinţe.
Ce ar mai fi de comentat? Sa ne facem Sfanta Cruce si sa scuipam in san! Parintele prevazuse, oricum, si aceasta interzicere de care va avea parte (si) dupa moartea sa: “Asta asa a fost si asa va ramane mereu. Cat timp purtam numele de ortodox vom suporta si prigoana”. Iata un scurt video, edificator, din urma cu un an, de la punerea pietrei de temelie pentru o alta manastire inchinata jertfelor inchisorilor comuniste (pentru surzi, transcrierea partii care ne intereseaza, mai jos; pentru orbi si muti, n-avem leac):
“Reporter: Parinte, ce parere aveti de faptul ca memoria ne este interzisa si astazi si dimensiunile Holocaustului (Rosu) inca sunt tinute ascunse?
Parintele Justin: Mai, baieti, asa a fost de la inceput si asa va merge… Mai cu lasa, mai cu pune, asa s-a mers dintotdeauna. Asta asa a fost si asa va ramane mereu. Cat timp purtam numele de ortodox vom suporta si prigoana.
Rep: Parinte, considerati ca Miscarea Legionara, prin suferinta si martiriul celor care au murit prin lagarele de exterminare si-a atins misiunea, aceea de a sfinti Neamul Romanesc?
Parintele Justin: Pai da, mai, SIGUR! Sta la baza temeliei sfinteniei noastre!
Rep: Parinte, ce este Miscarea Legionara?
Parintele Justin: Mai, nu facem teorie aici. O vezi ce este? (n.n -arata cu mana spre credinciosi si spre manastirea ridicata pe jertfa sfintilor inchisorilor comuniste) ASTA! Fii si matale vrednic sa misti O LUME INTREAGA si s-o aduci AICI!” (n.n. – la Hristos)
Pentru surdo-muti dar nu numai recomand si spusele Parintelui Justin despre Miscarea Legionara, ca si ale altor camarazi de-ai sai, ca Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Gheorghe Calciu, Parintele Ilarion Felea, Monahul Athanasie Stefanescu, IPS Bartolomeu Anania: via Comunitate – CrestinOrtodox.ro.
Cinste maicutelor care au reusit, totusi, sa-l colinde pe Parinte, amintand la sfarsitul sfintei sale batraneti de o sfanta tinerete (video mai jos)!
PS1: In discursul oficial – pe care il puteti gasi deja pe diverse site-uri – care, dupa parerea mea, a intinat memoria Parintelui prin amputarea biografiei sale, Miscarea Legionara a devenit “Miscarea de Renastere Nationala”. A fost, oare, o gluma macabra, tinand cont ca partidul dictatorului sangeros si sandilau care a ucis in mod bestial mii de membri ai Miscarii Legionare si inclusiv pe Capitanul acesteia, Corneliu Zelea Codreanu, se numea “Frontul Renasterii Nationale”?! Sau macelarul a lipsit de la ora de istorie adevarata? Dar de la PTAP o fi lipsit?
PS2: O nota personala, zgariat pe ochi fiind de multimea purtatorilor de patrafire (a unora doar, evident) care, la inmormantare, in loc sa-si vada de treaba agitau telefoane mobile, aparate foto si “tablete” (!) sa mai prinda o poza cu Parintele mort, fiind in acelasi timp revoltati de prezenta celor (doar) cativa fotografi. Fotografii ce ar fi trebui sa faca: sa tina slujba in locul lor?
Poezia “Colind pentru detinuti” face parte din volumul „Imn mortilor” (mai multe cantece aici), care este o selectie de poezii compuse in temnitele romanesti din secolul nostru. Sub prigoana a trei regimuri politice – carlist, antonescian si comunist – elita generatiei interbelice a platit cu sange „indrazneala” de a fi iubit pe Hristos si Neamul Romanesc.
Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor
Se adun’ usor
Sa o dea de veste.
E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.
Munti intregi de suferinte,
Doruri, foame, neputinte
Si chin ne-ncetat
Greu v-au incercat
Sfanta tinerete.
N-ati avut lacasuri sfinte,
Nici odajdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfant,
Zeghele vesminte.
Cand bataia nemiloasa
Umplea lada pantecoasa,
Veneau ingeri sfinti
Mortii schiloditi
Sa ii prohodeasca.
Iar din lacrimile-amare
Pentru-a celor morti plecare
Se iveau in zori,
Pe mormantul lor,
Dalbe lacramioare.
Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tara ca un soare,
Cum sa fii oricand
Gata pe pamant
Pentru-o jertfa mare.
Au ucis in temniti crunte
Trupuri slabe si flamande,
Insa nici un chin
Suflete de crin
N-a putut ucide.
Suferinta voastra multa
Azi la Alba-n munti o canta
Lacrimatii brazi
Pentru cei ce azi
Prea usor va uita.
Din adancuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plangand,
S-or ruga fierbinte.
Robii din Aiud
La Hristos Cel Bland
Ducand lacrimi sfinte.
Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
Bucurati-va, cei ce “dusmani ai poporului” ati fost numiti.
Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Comisia desemnată cu lucrările la noua constituţie a respins astăzi amendamentul propus de Biserica Ortodoxă Română care defineşte căsătoria drept o uniune între un bărbat şi o femeie.
În urmă cu o săptămână aceeaşi comisie a aprobat amendamentul care defineşte familia în mod tradiţional. Vechea decizie a stârnit reacţia susţinătorilor căsătoriilor homosexuale. Nici premierul Ponta nu a fost de acord cu acest amendament şi a declarat că se opune acestei definiţii pe motiv ca este prea conservatoare. Opinia premierului a stârnit disensiuni în cadrul USL, Crin Antonescu declarând că susţine definiţia căsătoriei drept o uniune între un bărbat şi o femeie. Aşa că amendamentul adoptat îm primă fază a fost supus din nou la vot astăzi înregistrându-se şase voturi “pentru”, 12 voturi “împotrivă” şi o abţinere.
În respingerea Amendamentului de astăzi, comisia nu a ţinut cont de dorinţa majorităţii românilor care se regăsesc în aspectele unei familii tradiţionale prin vocea BOR şi nici nu au luat în seamă cele peste 70 de ONG-uri care şi-au arătat îngrijorarea faţă de reacţia premierului. “Românii, în majoritatea lor, consideră Familia tradiţională, formată din bărbat şi femeie, ca fiind primul şi cel mai important centru al vieţii sociale. Familia tradiţională reprezintă nucleul de formare a noilor generaţii iar rolul esenţial jucat de aceasta în viitorul unei ţări trebuie specificat şi recunoscut în noua Constituţie”, se arată în comunicat.
Promotorul comunităţii gay din România, deputatul Remus Cernea, i-a transmis, luni, lui Crin Antonescu, liderul PNL, că aşteaptă semnătura acestuia pe legea privind parteneriatele civile.
Antonescu, a declarat sâmbătă seară, într-o emisiune televizată, că “matricea familiei” este căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, însă poate fi de acord cu legiferarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex, precizând că nu susţine adopţiile de către astfel de cupluri.
Proteste pro şi contra în weekend, în Bucureşti
Sâmbătă, în capitală s-a desfăşurat Marşul anual pentru normalitate, împotriva căsătoriilor şi adopţiilor homosexuale, organizat de Noua Dreaptă. Evenimentul a strâns zeci de membri din toată ţara dar şi numeroşi simpatizanţi, câteva măicuţe şi preoţi. Foarte multe ziare de specialitate au trecut cu vederea manifestaţia. Puţine publicaţii au menţionat în treacăt despre acţiune, fără să ofere vreun detaliu semnificativ.
Tot sâmbătă, dar de la altă oră, s-a desfăşurat parada gay pe străzile din Bucureşti. Evenimenul a fost capul de afiş al multor publicaţii iar în buletinele de ştiri a fost relatată pe larg acţiunea homosexualilor, informeaza AM / NapocaNews, care transmite si reactia homosexualului politic Remus Cernea, despre care se banuieste ca s-a casatorit in secret cu Nicusor Dan: “Vedeti? Schimbarea este posibila. O batalie nu e pierduta inainte de a fi purtata… Iata un exemplu destul de relevant: “Definirea în Constituţie a căsătoriei ca relaţie bărbat-femeie, RESPINSĂ”, a notat Remusica pe pagina sa de Facebook.
Amendamentul privind discriminarea si “orientarea sexuala”, respins
In acelasi timp Mediafax transmite ca, de asemenea, Comisia pentru revizuirea Constituţiei a revenit, marţi, asupra votului la amendamentul care interzicea discriminarea bazată pe orientarea sexuală, adoptat în urmă cu o săptămână, şi l-a respins.
În urmă cu o săptămână, membrii Comisiei au adoptat un amendament al senatorului PNL Tudor Chiuariu prin care erau completate în Legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuală sau trăsătură genetică.
Ziua Profesorului Gh. Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Astazi au avut loc manifestari omagiale la Iasi (Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Academia Romana), Constanta (Universitatea “Ovidius”) si Craiova (Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”)
Faptul că Gheorghe Buzatu s-a ocupat de câteva figuri mari, tragice şi controversate ale istoriei noastre contemporane, precum mareşalul Antonescu sau Corneliu Codreanu, îi face cinste. A murit în picioare şi cu sabia cuvântului în mână. Şi cum a sluji adevărului înseamna a îi sluji lui Dumnezeu, şi bunul şi dreptul profesor este un învingător, împlinind cuvintele psalmistului : « Peste aspidă şi vasilisc vei călca, şi vei păşi peste leu şi peste balaur ».
Lumea contemporană nu crede în miracole, deşi acestea, din când în când, totuşi survin… Precum, de exemplu, acordul formal existent actualmente, deşi fragil, între istorici sau comentatorii de presă, de pe o parte, şi politicieni, pe de altă parte, în privinţa faptului de netăgăduit că veacul care s-a încheiat recent a fost, înainte de orice, unul al monştrilor. Şi în cursul căruia, se ştie prea bine, pe scena politică s-au putut întâlni, confrunta ori chiar colabora în unele moment, Lenin, Stalin şi Hitler, Himmler şi Beria, Molotov şi von Ribbentrop, Goebbels şi Jdanov ş.a., ş.a.
Dupa cum deja se stie, mafia homosexuala din Parlament a dat o lovitura de forta marti, 4 iunie 2003, prin introducerea de catre senatorul PNL Tudor Chiuariu a amendamentului la articolul 4, alineatul 2, din proiectul de revizuire a Constitutiei, care suna asa:
“România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexualăeste interzisă”.
Alianta Familiilor din Romania avertizeaza ca acest act ar face ca Romania sa fie a patra tara din Europa si a saptea tara din lume care sa includa nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie, in majoritatea tarilor respective schimbarea Constitutiei conducand aproape imediat la legalizarea casatoriilor intre homosexuali si apoi a adoptiilor de copii de catre “familiile” homosexuale. De asemenea, orice contestare publica a acestor aberatii este amendata sever de lege, pe “principiul nediscriminarii”, al carui brat, deocamdata nearmat, este, in Romania, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Ca Chiuariu (care a demonstrat ca Justitia este chioara, vorba Parazitilor via Mircea Badea) are fata de homosexual, ne este clar. De altfel, surse extrem de credibile – tinand cont ca sunt chiar din interiorul Parlamentului Romaniei – sustin ca peste jumatate din membrii Parlamentului sunt homosexuali mascati. Drept dovada, agenda secreta a mafiei homosexuale, combinata cu tampenia crasa (pe cand un test de inteligenta obligatoriu in Parlament?) si tradarea ca mod de trai au facut ca votul la acest amendament sa fie de 18 “pentru” si doar două voturi “împotriva” (sa aflam cine sunt cei doi pentru a fi pusi la pomenire in toate Bisericile Romaniei). Ca sa fie mai clar: 90% din membrii Comisiei au votat pro-homosexuali! (In paranteza: aceeasi Comisie a respins amendamentul BOR privind recunoaşterea rolului istoric al bisericilor in Romania).
Dar problema este mult mai “sus” (eufemistic, vorbind; in realitate este vorba de cat mai in fundul Gheenei). “Capul la” “forumul constitutional” este Cristian Pirvulescu, un agent cunoscut si recunoscut al mafiei societatii in civil stipendiata de Soros (GDS, SAR, APD, NEC, ETC), care s-a pronuntat inca de la inceputurile “carieriei” sale antiromanesti ca fiind un sustinator pe fata al “drepturilor” homosexualilor si un agresiv militant anticrestin, manifestandu-se cu spume la gura – literlamente – impotriva icoanelor si a religiei in Scoli. Sinistrul personaj este si presedinte fraudulos al Asociatiei Pro Democratia, dupa ce, incalcand statutul asociatiei a rasturnat alegerile democratice ale “cluburilor” si s-a reinstaurat presedinte… pe viata. Curat democratic! Cine a permis ca un anticrestin declarat sa se ocupe de revizuirea Constitutiei unui stat crestin si de ce nimeni – cu o singura exceptie, dar pe temeiul de sinecura – nu a protestat, tine atat de procentul mafiotic si de molotovul invocat mai sus cat si de atrofierea simtului civic prin lobotomizare in masa si prin infiltrarea masiva a tuturor organismelor care ar putea avea o minima capacitate de reactie cu agenti antiromani ce poarta toate fetele posibile, de la prea-dreptaci la prea-cucernici.
Sa mai amintim ca acelasi individ este “reformatorul” sistemului de vot “uninominal” prin care au ajuns intr-un Parlament de 600 de “alesi” (!) personaje lugubre votate de trei bezmetici, fiind eliminati stupid realii castigatori?!
In acesta directie – a contestarii obiectivitatii presedintelui Forumului Constitutional – ar trebui sa se indrepte, in acest moment, toate reactiile societatii civile crestine cat si a Bisericii, daca aceasta mai are un cuvant de spus. Cat de greu poate sa fie pentru oricine sa dea o minima cautare pe Google cu cuvintele “cristian pirvulescu icoane religie” cu varianta “cristian parvulescu icoane religie discriminare homosexuali” pentru a-i afla opinia anticrestina si antiromaneasca?
In urma loviturii de marti la adresa fiintei nationale (Partidul Liberal mai are tupeul sa-si spuna “National”?) Biserica, prin Patriarhia Romana, a emis un comunicat in care isi afirma “dorinta ca, atunci când vor fi luate în discuţie amendamentele la articolul 48 alin. (1) din actuala Constituţie a României, Comisia de revizuire va ţine cont de propunerea Bisericii Ortodoxe Române, înaintată Parlamentului României (27 mai 2013) în numele majorităţii românilor (85,9%), şi anume:
„Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.”
Am incheiat citatul. Dar nu este suficient. De fapt, trebuie militat prin toate mijloacele pentru desfiintarea amendamentului propus pidosnic de inversionistul Legii Tudor Chiuariu. De ce nu este suficient sa fie introdus Articolul propus de Patriarhie, chiar la virgula, in forma de mai sus, solicitata de BOR? Mai precis, de ce poate fi o amagire aprobarea Articolului de mai sus, in toate aplauzele participantilor si cu toate mainile sus, inclusiv ale anticrestinului Cristian Parvulescu?
Pentru ca “principiul nediscriminarii”va avea intaietate. Unde? La Curtea Constitutionala. Acolo, homosexualii se vor simti ca acasa. Pentru ca acolo – in forul supra-suprem al democratiei – exista deja judecatori, ca agramata, inculta si tampa (si chiar si vrednic de mila, daca nu ar raspunde de soarta a 20 de milioane de romani) Iulia Motoc, care deja s-a pronuntat categoric pro-homosexualitate. Si votul va fi ca atare, exact ca in Comisia de Revizuire a Constitutiei. Acolo, monstrii lui Antonescu si Ponta se vor intalni si vor dantui cu monstrii lui Basescu. Ii lasam?
PS: Ca sa incheiem intr-o nota amuzanta, desi apocaliptica: Ce-o sa se faca Iulia Motoc cand o sa vina si trisexualii cu cererea de a se casatori cu pisicile lor, asa cum a anuntat deja ca intentioneaza sa faca bolnavul homosexual Karl Lagarfeld? Nici ei nu trebuie discriminati. Ca doar si ei… “are drepturi”!
Motto de la Profesorul Gh. Buzatu: Contrar celor mai sinistre opinii sau celor mai pesimiste preziceri, Mareşalul şi-a câştigat un rol de primă mărime în istoria naţională, ceea ce opinia publică de ieri ori de azi a surprins cu exactitate, numeroase sondaje trecându-l pe Antonescu, nu fără temei sau câtuşi de puţin exagerat, în rândul marilor români, de oricând şi de oriunde. Antonescu şi-a propus, a urmărit şi a reuşit să fie întotdeauna egal cu el însuşi… A ştiut – în fapt, i s-a prezis! – că avea să ajungă… Vodă în Ţara Românească, dar că va sfârşi… pe eşafod. La 1 iunie 1946, cu puţine minute înaintea execuţiei, chiar în preziua împlinirii vârstei de 64 de ani, Mareşalul şi-a reafirmat convingerea că sfârşitul îi fusese pecetluit de bătălia pentru Basarabia şi Bucovina, pe care era dispus s-o reia, cu acelaşi deznodământ. În clipa supremă şi-a comandat plutonul de execuţie, fiind în măsură, în clipa supremă, a mai rosti „Trăiască România!” Iar Poetul, fac trimitere la Adrian Păunescu, l-a surprins exact pe acest Antonescu, aşa cum a fost şi cum ne rămâne:
La praznic de Sfantul Gheorghe, Profesorul m-a intampinat, ca intotdeauna, cu zambetul pe buze, cu bratele larg deschise si cu o surpriza placuta: “Domnule director, suntem co-autori: v-am preluat in ultima mea lucrare. Iat-o: Istoria sa Judece!, gata de tipar la TipoMoldova.” Profesorul era un sustinator de minune al refugiatilor online. De altfel, din cate mi-a marturisit chiar cu acea ocazie, pe langa un nou “Antonescu, altfel“, lucra si la un volum intitulat “Adevarul s-a nascut pe Internet“. Avea atatea proiecte in lucru si istorii extraordinare de povestit inca de fiecare data cand aveam privilegiul sa-l intalnesc in laboratoarele sale de la CICE-Iasi, discutiile continuand la un pranz intotdeauna excelent, urmat de plimbarea aferenta pe langa teii lui Eminescu si la Biserica lui Iorga din Copou, il ascultam cu sufletul la gura, incercand sa retin fiecare cuvant. Din cand in cand imi oferea cate o insula primitoare pe care sa-mi trag rasuflarea din oceanul inghetat in care ma scald, respectiv o bucata de hartie tiparita, asternuta frumos cu randurile publicate pe Ziaristi Online si care altfel zburau aiurea prin spatiul virtual. Voia sa fie si era dragut, cu o camaraderie tinereasca rar intalnita si o candoare de copil (chiar in urma cu trei zile mi-a trimis o poezie care continea si versurile “Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aș da orice pe lume să redevin copil!…). Asa si acum. Co-autorii Istoriei erau, de fapt, Profesorul, Serban Alexianu, fiul guvernatorului Transnistriei ucis de Brucan si ai lui in “lotul Antonescu”, si Doamna Stela Cheptea, colega si buna sa prietena de-o viata. Articolele de pe “Ziaristi”, pentru a caror publicare sunt extrem de onorat si, acum, la aflarea tragicii vesti despre plecarea Profesorului, coplesit si bulversat, veneau ca o mica si modesta completare. Cine avea sa-si imagineze ca acest (ultim) volum, cu un titlu atat de grav, avea sa-i devina un adevarat Testament?!… Iata aici textul-semnal pe care mi l-a oferit regretatul nostru Profesor atunci, spre publicare pe Ziaristi Online.
Dumnezeu sa-l odihneasca in rand cu dreptii Sai, martirii anticomunisti ai neamului romanesc, impacati si aparati timp de o viata, cu toate riscurile, de blandul si marele Profesor Gheorghe Buzatu!
Profesorul Gh. Buzatu ne face un cadou de ziua lui, a Sfantului Gheorghe: ISTORIA SA JUDECE. O pledoarie pentru rejudecarea “Lotului Antonescu” si anularea “Procesului Tribunalului Poporului”
Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Hotarul peste care nu se poate trece,
Cât timp noi n-am venit în ţara nimănui,
Mânaţi de raza nu ştiu cărui astru rece…
Istoria, profesore, i-aşa cum spui, Sau, mai curând, aşa ar trebui să fie, De n-ar apare, peste noapte, scribi destui, Mult prea dispuşi, din ea, să facă Geografie!
(Niculae Stoian)
FAPTA ŞI RĂSPLATA ISTORIEI
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi,
şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii pentru că am tăcut;
alţii pentru că am greşit,
cu toţii – pentru că am suportat”
(Ion Antonescu,
Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Biografiile Mareşalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum şi pentru ce decade în hagiografii. Având în seamă în prezent realităţi indiscutabile, verificabile şi susţinute pe temeiul unei bogate bibliografii şi al documentelor, unele cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci, române şi străine, apoi valorificate, numeroase în premieră. Nefiind neglijate, în context, nici mărturiile unora dintre participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu, Şerban Milcoveanu ş.a. Nu este lipsit de interes să precizăm că biografiile respective sunt populate cu zeci şi sute de personaje, fiecare ajungând să-şi ocupe natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, declanşarea şi consecinţele faptelor desfăşurate cu predilecţie în cursul Războiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocită cu acesta.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi – Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu – a fost posibil prin voinţa excesiv brutală şi anormală a Marilor Învingători din 1945 şi potrivit unor „principii juridice” dictate de ei şi în folosul lor, nicidecum al Învinşilor sau al popoarelor, cum au clamat un număr de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără consecinţe dramatice, în unele privinţe la proporţii de cataclism pentru Români şi pentru România – Holocaustul Roşu. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu „practici barbare” de odinioară!
February 26th, 2014 
VR 
1. Cine sapa groapa altuia cade singur in ea. Acum, ca buba USL s-a spart si puroiul a dat pe-afara, se va prelinge si Stelian Tanase din turnul TVR, cu tot cu “vedetele” lui marca SOV. Ce va urma prin RomRusPrusia?
Posted in 
Tags: 
