La 22 iunie România aniversează declanşarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareşalul Ion Antonescu avea să plătească cu viaţa această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmaşului, bolşevic anti-creştin şi invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”, avea să spună Mareşalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava, după cum aminteşte Profesorul Gheorghe Buzatu. Iată că, din câte se pare, aceeaşi soartă au avut de împărtăşit şi Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Şi din aceleaşi motive. După cum reiese din documente, ambii conducători ai României au condamnat Pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) cu puţin timp înainte de moarte…
Este de remarcat cu această ocazie că dragostea pentru pământul străbun al Basarabiei sau dedicaţia faţă de slujirea interesului naţional a unora dintre conducătorii României transcende de-a lungul anilor indiferent de regimuri, complicaţii şi afilieri politice. S-a spus, în bloc, că şefii comunişti ai României au abandonat Basarabia, nordul Bucovinei, Insula Şerpilor şi Tezaurul României în braţele sovieticilor, invocându-se teoria de sorginte kaghebistă că ţara noastră a fost, pe plan internaţional, după debarasarea de trupele de ocupaţie ale Armatei Roşii, un “cal troian” al URSS infiltrat în tabăra NATO. Nimic mai fals! Iată că noi şi noi foste documente secrete care ies la lumină zilele acestea demonstrează falsitatea acestei dezinformări strategice prezentă la loc de cinste în panoplia “masurilor active” ale URSS şi continuatorilor ei împotriva României.
Dincolo de grozăviile sistemului represiv (amintim, însă, şi eliberarea deţinuţilor politic survenită în 1964), România ante-decembristă s-a bătut diplomatic cu imperiul sovietic mult mai abitir decât au făcut-o “emanaţii” de după 1989. O nouă lucrare, excepţională, se adaugă la seria de dezvăluiri istorice despre această bătălie, devoalări la care şi-au adus contribuţia atât câţiva istorici basarabeni extraordinari, care au reuşit să pună în circulaţie documente şi stenograme din arhivele fostului KGB sau ale CC al PCUS, cât şi cunoscutul istoric american Larry Watts, care a publicat, la rândul său, în lucrările sale de referinţă, documente inedite din arhivele secrete ale participanţilor la Războiul Rece.
Lucrarea la care ne referim azi îi aparţine profesorului dr. Ion Constantin şi se intitulează doct Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece (1944-1989), fiind prezentată în premieră, printr-un extras semnificativ, cu referire până la anul 1965, de către portalul Basarabia-Bucovina.Info. Reputatul şi pasionatul istoric în problematica Basarabiei reuşeste să prezinte, în acest (sperăm) prim volum dedicat bătăliei româneşti pentru Basarabia şi Bucovina, o multitudine de poziţii şi contre dure între reprezentanţii României şi cei ai URSS, de la cel mai înalt nivel până la stări şi situaţii specifice, prezente în rapoartele sovieticilor “moldoveni” catre muma Rusie, conducerea centrală de la Kremlin. Din lupta pentru românism nu lipseşte nici dezbaterea cu scântei despre limba “moldoveanească” sau originea lui Eminescu şi a lui Ştefan cel Mare…
Ca o notă distinctă, nu pot să nu amintesc cu această ocazie aniversară şi ieşirea fostului preşedinte, Traian Băsescu, care a declarat în timp ce era încă în funcţie că dacă ar fi fost în locul conducătorului Ion Antonescu ar fi dat acelaşi ordin la 22 iunie 1941: “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, considerând totodată lovitura Regelui Mihai de la 23 august 1944 drept “un act de trădare” (Video aici). Rămas în istoria recentă a României ca un personaj caraghios, posedat de o muiere şi o gaşcă de pseudo-intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, consacraţi ca “duşmani naturali” ai românilor, fostul preşedinte a reuşit să contrarieze mulţi dintre adulatorii săi la ordin cu această afirmaţie, demonstrând încă o data teoria multiplului Băsescu. La înmormântarea profesorului Gheorghe Buzatu (ca şi la ce a Părintelui Justin Pârvu) unul dintre aceşti Băsescu a trimis o coroană omagială. Care o fi Băsescul cel adevărat probabil că nici el nu mai ştie… În tot cazul, în ciuda declaraţiilor lui patriotarde, putem constata că nici nu s-a omorât prea tare şi nici nu a murit pentru Basarabia.
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Revista INSTITUTUL DE STIINTE POLITICE SI RELATII INTERNATIONALE AL ACADEMIEI ROMANE ne pune la dispozitie un intreg capitol, in format PDF, din lucrarea istoricului Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” (Editura Rao, 2013), a doua parte a trilogiei expertului in informatii american dedicata Războiului clandestin al blocului sovietic împotriva României. Pagina de internet Roncea.Ro, afiliata portalului Ziaristi Online, reda prima parte a acestui capitol, cu trimitere in final la site-ul ISPRI pentru descarcarea directa a documentului PDF. Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Nr. 1/2013 poate fi cumparata prin comanda electronica de la libraria ISPRI, a Institutului Academiei Romane.
ROMÂNIA GREŞIT ÎNŢELEASĂ*
LARRY L. WATTS**
Abstract. This chapter examines the origins and impact of cognitive bias, organizational pathologies such as dysfunctional secrecy and compartmentalization, and intentional disinformation on US assessments of Romanian policy and behavior during the Cold War. This excerpt analyzes US dismissals of independent behavior during the mid-1950s, and the failure to share dramatic elements of Romanian policy among key stakeholders after the Cuban Missile Crisis.
În ultimul deceniu al Războiului Rece, analizele americane susţineau că regimul comunist din România n-ar mai fi „rebelul“ care fusese cândva. Pe la mijlocul deceniului, mulţi dintre cei mai bine informaţi specialişti în problemele Europei de Est erau convinşi, de exemplu, că multe dintre analizele anterioare „bătuseră prea mult monedă pe independenţa României în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, în contrast cu «cei cinci loiali»“, iar această atenţie exagerată faţă de aparentul diferend sovieto-român de asemenea „predispunea la exagerarea fidelităţii restului ţărilor din Pactul de la Varşovia“.1 Se credea acum că „problemele economice grave şi dependenţa de sprijinul economic sovietic“ a României permiseseră Moscovei să o „mituiască, furnizându-i energie, pentru a-I câştiga asentimentul sau măcar supunerea faţă de deciziile Pactului de la Varşovia“, transformând-o într-un „aliat ceva mai cooperant“.2
Câţiva analişti au insistat că sfidarea afişată de România faţă de Moscova a fost doar o aparenţă; că România nu a fost o „rebelă“, ci mai degrabă un „cal troian“ sovietic, iar această servitute secretă faţă deMoscova ar reprezenta caracteristica definitorie a regimului de la Bucureşti.3 Aceşti analişti au argumentat că liderii occidentali creduli (ca şi liderii de opinie) au fost duşi cu zăhărelul de docilitatea liderilor români, care ar fi lucrat neîncetat împotriva intereselor SUA şi în beneficiul Kremlinului. Conform acestei viziuni, fiecare demonstraţie a opoziţiei României faţă de URRS şi fiecare exemplu admirabil de comportament al Bucureştiului reprezentau o parte a unui complot elaborat de câştigare a unei încrederi nemeritate din partea Occidentului sau de înşelare a poporului român.4
Cu o frecvenţă crescută în perioada premergătoare Revoluţiei din decembrie 1989 din România, ţara şi liderul său au fost portretizate ca fiind responsabile de provocarea în mod deliberat a unor tensiuni internaţionale, de pe urma cărora ar fi tras foloase;5 ca promovând şi pregătind agresiuni militare în Europa6; conspirând cu state paria, cum ar fi Coreea de Nord şi Libia, împotriva SUA7; conducând programe de înarmare nucleară şi bacteriologică8 şi angajându-se într-o politică de „genocid cultural“ împotriva minorităţilor proprii9. Acuzaţiile extreme de şovinism, în special în rândurile militarilor români, au fost atât de dese în anii 1980, încât serviciile secrete din SUA au inclus conflictul etnic şi pogroamele împotriva maghiarilor din Transilvania drept scenarii probabile, în caz că s-ar ajunge la instabilitate în România10. Conform unei evaluări de la mijlocul anului 1988, o „revoltă generalizată“ ar fi dus „aproape la anarhie, lucru care ar conduce la o preluare a puterii de către forţele militare“, timp în care violenţele interne s-ar putea „transforma în violenţe etnice îndreptate împotriva minorităţii maghiare din Transilvania.“11 La doar câteva luni de la Revoluţie, acest portret sumbru părea să-şi capete confirmarea, o dată cu ciocnirile etnice din oraşul transilvănean Târgu Mureş, pe care presa internaţională le-a prezentat drept un atac furibund al şovinilor români împotriva etnicilor maghiari, lucru asimilat ulterior cu pogroamele antisemite din perioada Holocaustului12.
Descoperirile din arhivele Pactului de la Varşovia după 1989 şi investigaţiile conduse de organisme de monitorizare americane şi internaţionale au infirmat toate aceste acuzaţii anterioare anului 1989. Ele au relevat faptul că Bucureştiul a continuat să sfideze Moscova pe „aproape toate punctele de pe agendă“, în interiorul Pactului de la Varşovia13. Într-adevăr, românii intraseră atât de tare în conflict cu URSS, spre finele anilor 1970, încât ţara lor fusese transferată, în cadrul KGB-ului, de la departamentul de colaborare cu alte state socialiste surori, la cel care se ocupa de statele NATO duşmane (împreună cu Iugoslavia şi Albania).14 KGB-ul punea România în aceeaşi categorie cu SUA, Germania de Vest şi Israelul—centre ale unor operaţiuni subversive antisovietice, îndreptate împotriva populaţiilor din URSS.15
De fapt, revelaţiile postcomuniste provenite din arhive şi investigaţii nu au reuşit să confirme în nici un fel existenţa unor preparative pentru operaţiuni militare agresive din partea României, îndreptate împotriva niciunuia dintre vecinii săi – în ciuda unor schimburi de replici adesea acide, care au avut loc la sfârşitul anilor 1980 între Budapesta şi Bucureşti. Şi nu s-au descoperit nici arme de distrugere în masă, nici urme că ar fi existat vreodată astfel de arme pe teritoriul României.16 Departe de a fi militarii şovini arzând de nerăbdare să lanseze un pogrom împotriva minorităţilor etnice, ForţeleArmate Române au jucat, de fapt, după Revoluţie, un rol important de mediere între popoare şi state — un rol pe care Budapesta l-a recunoscut public.17
Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au fost provocate de români la Târgu Mureş, în martie 1990 — neacceptat multă vreme de anchetatori – şi interviurile cu regizorul şi jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers.18 Grupul mai mare de demonstranţi de etnie maghiară (majoritar în zona respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima confruntărilor brutale, portretizată în presa internaţională drept un etnic maghiar atacat de un şovin român era de fapt un etnic român atacat de maghiari.19 Jurnaliştilor britanici care relatau ciocnirile li s-au oferit desfăşurătoare ale evenimentului gata interpretate, pe care ei n-au avut posibilitatea de a le supune unei verificări, de vreme ce nu i-au putut intervieva pe cei implicaţi.20
Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înţeles atât de greşit analiştii americani evoluţia situaţiei din România şi dinamica relaţiilor din interiorul Pactului?
————————
1 Acest citat este preluat din alocuţiunea susţinută de Robert Hutchings, în mai 1984, în cadrul conferinţei ocazionate de lansarea volumului The Warsaw Pact and the Question of Cohesion: Volume I, The GreaterSocialist Army: Integration and Reliability (1983), coordonat de Teresa Rakowska-Harmstone şi Christopher D. Jones de la Departamentul Canadian alApărării. Pentru a fi corect cu Hutchings, percepţia sa a fost împărtăşită de marea majoritate a participanţilor, care a inclus 97 de specialişti de vârf şi oficiali guvernamentali din America de Nord şi Europa. Hutchings, la vremea aceea director al Radio Europei Libere, a fost curând detaşat ca ofiţer al US National Intelligence, unde a coordonat National Intelligence Estimates realizată de întreaga comunitate de intelligence a SUA pe perioada ultimilor ani ai decadei. „Remarks of Robert Hutchings“ in „Part II: The Warsaw Pact Forces: Fragmentation and Reintegration,“ The Warsaw Pact and the Question of Cohesion:A Conference Report, co-sponsored by Washington, D.C., Kennan Institute for Advanced Russian Studies and The Woodrow Wilson International Center for Scholars, 1985, 25. Singura voce din cadrul conferinţei care a subliniat cât de diferită este acum România în comportamentul său de politică externă şi de securitate a fost Christopher Jones.
2 Christian Nünlist, „Cold War Generals: The Warsaw Pact Committee of Defense Ministers, 1969-90,“ May 2001, Courtesy of Parallel History Project on European Cooperation (PHP), ww.php.isn.ethz.ch, by permission of the Center for Security Studies at ETH Zurich on behalf of the PHP network, (Hereafter: PHP), at https://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_cmd/introduction.cfm?navinfo=14565.
4 Din 1989 această linie interpretaţională i-a influenţat pe unii să susţină că Bucureştiul sprijină în mod explicit regimul Dubcek şi chiar că şi mai spectaculoasa denunţare a invaziei sovietice din Cehoslovacia nu a fost decât „o mascaradă politică“. Vezi Vladimir Tismăneanu and Bogdan Iacob, „Betrayed Promises: Nicolae Ceauşescu, the Romanian Communist Party, and the Crisis of 1968“ in Vladimir Tismăneanu, editor, Promisesof 1968: Crisis, Illusion and Utopia, Budapest, Central European University Press, 2011, p. 257; Vladimir Tismăneanu, „Behind the Façade of the Ceauşescu Regime,“ Radio Free Europe, 28 June 2008, at https://www.rferl.org/content/Behind_Facade_Ceauşescu_Regime/1145867.html. Vezi de asemenea Tom Gallagher, Theft of a Nation: Romania Since Communism, London, Hurst & Co, 2005, p. 58.
6 Henry Kamm, „Hungarian Accuses Rumania of Military Threats,“ The New York Times, 11 July 1989; Andrea Tarquini, „Ceauşescu is Buying Missiles to Aim at Hungary,“ La Repubblica, 16/17 July 1989; Douglas Clarke, „The Romanian Military Threat to Hungary,“ RAD Background Report/130, Radio Free Europe Radio (RFER), 27 July 1989, Open Society Archives (OSA), Box 143, Folder 4, Report 53.
7 Vezi de exemplu Ion Mihai Pacepa, Red Horizons,Washington DC, Regnery Gateway, 1987, pp. 99-100, 297, 300-301.
8 Vladimir Socor, „Ceauşescu Claims That Romania Could Make Nuclear Weapons,“ Romanian Situation Report/4, RFER, 4 May 1989; Jonathan Eyal, „Romania: Looking for Weapons of Mass Destruction?“ Jane’sSoviet Intelligence Review, vol. 1, no. 8 (August 1989), pp. 378-382. Douglas Clarke a obţinut acest articol înainte de a fi publicat şi îl citează cu titlul original propus de Eyal indicând modul în care Eyal a fost pe deplin convins de campania de măsuri active: „Romania: A Dictator Dreaming of New Mass Destruction Weapons.“ Clarke (1989b), p. 6.
9 Vezi Witnesses to Cultural Genocide: First-Hand Reports on Rumania’s Minority Policies Today, New York, American Transylvanian Federation, Inc and Committee for Human Rights in Romania, 1979; Volgyes (1982), pp. 82-83; Genocide in Transylvania: Nation On The Death Row, compiled by the Transylvanian World Federation and the Danubian Research and Information Center, Astor, Fl., Danubian Press, 1985.
10 Pentru presupusul şovinism al militarilor români vezi Volgyes (1982), pp. 41, 45, 47, 54-56, 58, 83, 94, 98.
11 „Romania: Impending Crisis?“ in Soviet Policy Toward Eastern Europe Under Gorbachev: National Intelligence Estimate (NIE 11/12-9-98), 26 May 1988, p. 16, CIA.
12 Vezi The Washington Post, 22 March 1990. Povestea originală a fost spusă de jurnalistul de la Sky News, Gary Lawon Honeyford. Elöd Kincses, Marosvásárhely fekete márciusa, Püski Kiadó, Budapest, 1990, disponibil în engleză ca Black Spring: Romania’s Path from Revolution to Pogrom December 1989 – March 1990, Budapest-Munich,, Present LTD, 1992, at https://www.hunsor.se/dosszie/elod_blackspring.pdf.
13 Anna Locher, „Shaping the Policies of the Alliance —The Committee of Ministers of Foreign Affairs of the Warsaw Pact, 1976-1990“, May 2002, PHP. See also Nünlist (2001), PHP.
14 Christopher Andrews and Vitalyi Mitrokhin, The World Was Going Our Way: The KGB and the Battle for the Third World, New York, Basic Books, 2005, p. 500. România a fost de asemenea transferată din grupul de cooperare al serviciilor de informaţii frăţeşti al statelor din Pactul de la Varşovia. De exemplu în compartimentul de informaţii externe est german al Stasi, România a fost transferată în grupul statelor „rebele“, „dizidente“ şi „renegate“ (grupul G) alături de China, Albania şi Iugoslavia. Georg Herbstritt şi Stejărel Olaru, Stasi şi Securitatea, Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 102. Vezi de asemenea „Ein feindliches Bruderland. Rumänien im Blick der DDR-Staatssicherheit“, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik (Berlin), no. 1 (May 2004).
16 Vezi „Ameninţarea nucleară românească“ în capitolul 16 al cărţii.
17 Vezi Nepszabadsag (Budapest), 15 December 1990, tradus în Foreign Broadcast Information Service – East Europe (FBIS-EEU), no. 243, 18 December 1990, p. 62; Lajos Für interview by Peter Marvanyi on Budapest Kossuth Radio Network, 3 June 1992, 1830 hrs GMT in „Minister Fur on Military Agreements with Romania,“ FBIS-EEU-92-109, 5 June 1992, p. 19. Vezi de asemenea, Zoltan Barany şi Peter Deak „The Civil – Military Nexus in Hungary“ în Constantine P. Danopolous şi Daniel Zirker, eds, The Military and Society in the Former Eastern Bloc, Boulder, Westview, 1999, p. 46.
18 Vezi interviul cu directorul programului, Patrick Swain, realizat de Mihai Mincan, „Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990“, Adevărul, 14 martie 2010, la https://adevarul.ro/ news/eveniment/exclusiv-culisele-manipularii-conflictului-romano-maghiar-20-martie-1990-1_50ad49937c42d5a663924d61/index.html. Vezi de asemenea Dorin Suciu, „Postscriptum la o manipulare“ la https://roncea.ro/2010/03/22/dupa-20-de-ani-post-scriptum-la-o-manipulare-dorin-suciu-prezinta-noi-dovezi-de-la-targu-mures-ungurii-au-reusit-sa-blocheze-pe-youtube-documentarul-despre-ororile-din-1990/. Poveşti despre pogromul românilor împotriva etnicilor maghiari în Târgu Mureş continuă să circule, cu câteva semne de întrebare: cum o „adunătură“ estimată între 500 şi maxim 3.000 indivizi ar putea lansa un pogrom împotriva unui grup estimat între 9.000 şi maxim 15.000 indivizi sau cum poate avea un pogrom ca rezultat 135 de răniţi între cei care l-au comis şi numai 33 de răniţi între presupusele victime. Ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a fost primul care a descris evenimentele din Târgu Mureş ca un „pogrom“, la 22-24 martie 1990, în cadrul reuniunii Consiliului Europei dedicat relaţiilor cu Europa Centrală şi de Est. Vezi de asemenea „Minority Situation in Romania Seen as Worst in Central Europe“ şi „Anti-Hungarian Attacks in Mures County Discussed“ in the Foreign Broadcast Information Service’s, Joint Publications Research Service Report: Eastern Europe, JPRS-EER-90-166, 19 December 1990, U.S. Government Printing Office, pp. 1-2, 5.
20 Conform lui Swain, el a fost angajat de postul londonez de televiziune Channel 4 pentru a realiza un segment al unui program numit „Şi zidurile au căzut: vecinii răi“ dar proiectul a fost finanţat şi produs numai de Budapesta. Mai mult, imaginile filmului şi informaţiile privind identitatea grupurilor şi indivizilor ca şi natura acţiunilor ce au avut loc au fost asigurate de producătorul maghiar. Swain s-a bazat în întregime pe partenerii lui pentru interpretarea evenimentelor şi nu a intervievat niciun român ca parte a proiectului. Vezi Mincan (2010).
* Extras din Capitolul 1 „România greşit înţeleasă“ din Cei dintâi vor fi cei din urmă: România şi sfârşitul războiului rece (Editura RAO), volumul II din trilogia lui Larry L. Watts, Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României.
** Profesor la Universitatea din Bucureşti, Masterul Studii de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.
Dupa ce am trimis textul spre publicare, am aflat din adresa A.F.D.P.R., datata 2 iulie 2013, ca victoria care m-a bucurat n-a fost victorie. Inimaginabil, Consiliul Local al orasului Tg. Ocna a retras iarasi titlul de cetatean de onoare acordat lui Valeriu Gafencu, mort in temnita sinistra a Aiudului dupa ce l-a ajutat sa nu moara pe pastorul Wurmbrand, cedindu-i streptomicina. Acesti “chirurgi” ai Istoriei rezistentei romanilor la bolsevizare nu cedeaza. Capitulam?
În cuvântul sǎu, George G. Potra, dupǎ ce a evidenţiat bogata activitate ştiinţificǎ desfǎşuratǎ de marele istoric, a propus iniţierea unor demersuri pentru primirea lui Gheorghe Buzatu post mortem în Academia Românǎ.
AȘEZĂMÂNTUL SOCIAL „SF. ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL” – Participați la cel mai recent proiect! Construirea unui adăpost pentru animale! Un Proiect al Asociatiei Pro Vita Bucuresti.
“Gheorghe Buzatu va rămâne în memoria generaţiilor de cercetători şi de studenţi prin forţa colosală de a descătuşa istoria din captivitatea dogmatică în care a fost menţinută în deceniile comuniste şi postcomuniste.”
Ziua Profesorului Gh. Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Astazi au avut loc manifestari omagiale la Iasi (Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Academia Romana), Constanta (Universitatea “Ovidius”) si Craiova (Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”)
Faptul că Gheorghe Buzatu s-a ocupat de câteva figuri mari, tragice şi controversate ale istoriei noastre contemporane, precum mareşalul Antonescu sau Corneliu Codreanu, îi face cinste. A murit în picioare şi cu sabia cuvântului în mână. Şi cum a sluji adevărului înseamna a îi sluji lui Dumnezeu, şi bunul şi dreptul profesor este un învingător, împlinind cuvintele psalmistului : « Peste aspidă şi vasilisc vei călca, şi vei păşi peste leu şi peste balaur ».
Lumea contemporană nu crede în miracole, deşi acestea, din când în când, totuşi survin… Precum, de exemplu, acordul formal existent actualmente, deşi fragil, între istorici sau comentatorii de presă, de pe o parte, şi politicieni, pe de altă parte, în privinţa faptului de netăgăduit că veacul care s-a încheiat recent a fost, înainte de orice, unul al monştrilor. Şi în cursul căruia, se ştie prea bine, pe scena politică s-au putut întâlni, confrunta ori chiar colabora în unele moment, Lenin, Stalin şi Hitler, Himmler şi Beria, Molotov şi von Ribbentrop, Goebbels şi Jdanov ş.a., ş.a.
Motto de la Profesorul Gh. Buzatu: Contrar celor mai sinistre opinii sau celor mai pesimiste preziceri, Mareşalul şi-a câştigat un rol de primă mărime în istoria naţională, ceea ce opinia publică de ieri ori de azi a surprins cu exactitate, numeroase sondaje trecându-l pe Antonescu, nu fără temei sau câtuşi de puţin exagerat, în rândul marilor români, de oricând şi de oriunde. Antonescu şi-a propus, a urmărit şi a reuşit să fie întotdeauna egal cu el însuşi… A ştiut – în fapt, i s-a prezis! – că avea să ajungă… Vodă în Ţara Românească, dar că va sfârşi… pe eşafod. La 1 iunie 1946, cu puţine minute înaintea execuţiei, chiar în preziua împlinirii vârstei de 64 de ani, Mareşalul şi-a reafirmat convingerea că sfârşitul îi fusese pecetluit de bătălia pentru Basarabia şi Bucovina, pe care era dispus s-o reia, cu acelaşi deznodământ. În clipa supremă şi-a comandat plutonul de execuţie, fiind în măsură, în clipa supremă, a mai rosti „Trăiască România!” Iar Poetul, fac trimitere la Adrian Păunescu, l-a surprins exact pe acest Antonescu, aşa cum a fost şi cum ne rămâne:
La praznic de Sfantul Gheorghe, Profesorul m-a intampinat, ca intotdeauna, cu zambetul pe buze, cu bratele larg deschise si cu o surpriza placuta: “Domnule director, suntem co-autori: v-am preluat in ultima mea lucrare. Iat-o: Istoria sa Judece!, gata de tipar la TipoMoldova.” Profesorul era un sustinator de minune al refugiatilor online. De altfel, din cate mi-a marturisit chiar cu acea ocazie, pe langa un nou “Antonescu, altfel“, lucra si la un volum intitulat “Adevarul s-a nascut pe Internet“. Avea atatea proiecte in lucru si istorii extraordinare de povestit inca de fiecare data cand aveam privilegiul sa-l intalnesc in laboratoarele sale de la CICE-Iasi, discutiile continuand la un pranz intotdeauna excelent, urmat de plimbarea aferenta pe langa teii lui Eminescu si la Biserica lui Iorga din Copou, il ascultam cu sufletul la gura, incercand sa retin fiecare cuvant. Din cand in cand imi oferea cate o insula primitoare pe care sa-mi trag rasuflarea din oceanul inghetat in care ma scald, respectiv o bucata de hartie tiparita, asternuta frumos cu randurile publicate pe Ziaristi Online si care altfel zburau aiurea prin spatiul virtual. Voia sa fie si era dragut, cu o camaraderie tinereasca rar intalnita si o candoare de copil (chiar in urma cu trei zile mi-a trimis o poezie care continea si versurile “Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aș da orice pe lume să redevin copil!…). Asa si acum. Co-autorii Istoriei erau, de fapt, Profesorul, Serban Alexianu, fiul guvernatorului Transnistriei ucis de Brucan si ai lui in “lotul Antonescu”, si Doamna Stela Cheptea, colega si buna sa prietena de-o viata. Articolele de pe “Ziaristi”, pentru a caror publicare sunt extrem de onorat si, acum, la aflarea tragicii vesti despre plecarea Profesorului, coplesit si bulversat, veneau ca o mica si modesta completare. Cine avea sa-si imagineze ca acest (ultim) volum, cu un titlu atat de grav, avea sa-i devina un adevarat Testament?!… Iata aici textul-semnal pe care mi l-a oferit regretatul nostru Profesor atunci, spre publicare pe Ziaristi Online.
Dumnezeu sa-l odihneasca in rand cu dreptii Sai, martirii anticomunisti ai neamului romanesc, impacati si aparati timp de o viata, cu toate riscurile, de blandul si marele Profesor Gheorghe Buzatu!
Profesorul Gh. Buzatu ne face un cadou de ziua lui, a Sfantului Gheorghe: ISTORIA SA JUDECE. O pledoarie pentru rejudecarea “Lotului Antonescu” si anularea “Procesului Tribunalului Poporului”
Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Hotarul peste care nu se poate trece,
Cât timp noi n-am venit în ţara nimănui,
Mânaţi de raza nu ştiu cărui astru rece…
Istoria, profesore, i-aşa cum spui, Sau, mai curând, aşa ar trebui să fie, De n-ar apare, peste noapte, scribi destui, Mult prea dispuşi, din ea, să facă Geografie!
(Niculae Stoian)
FAPTA ŞI RĂSPLATA ISTORIEI
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi,
şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii pentru că am tăcut;
alţii pentru că am greşit,
cu toţii – pentru că am suportat”
(Ion Antonescu,
Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Biografiile Mareşalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum şi pentru ce decade în hagiografii. Având în seamă în prezent realităţi indiscutabile, verificabile şi susţinute pe temeiul unei bogate bibliografii şi al documentelor, unele cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci, române şi străine, apoi valorificate, numeroase în premieră. Nefiind neglijate, în context, nici mărturiile unora dintre participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu, Şerban Milcoveanu ş.a. Nu este lipsit de interes să precizăm că biografiile respective sunt populate cu zeci şi sute de personaje, fiecare ajungând să-şi ocupe natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, declanşarea şi consecinţele faptelor desfăşurate cu predilecţie în cursul Războiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocită cu acesta.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi – Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu – a fost posibil prin voinţa excesiv brutală şi anormală a Marilor Învingători din 1945 şi potrivit unor „principii juridice” dictate de ei şi în folosul lor, nicidecum al Învinşilor sau al popoarelor, cum au clamat un număr de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără consecinţe dramatice, în unele privinţe la proporţii de cataclism pentru Români şi pentru România – Holocaustul Roşu. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu „practici barbare” de odinioară!
INFO UPDATE: “In Tel Aviv exista, in anii `70, intr-un Memorial al Victimelor Holocaustului, Aleea Maresal Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman si o placa pe care se exprima recunostinta evreilor din Romania pentru faptul de a nu fi permis Germaniei … etc, etc. In dosarul problemei “spionaj israelian” am studiat istoricul aleii, am vazut fotografiile doveditoare si am avut prilejul sa ascult si relatarile unor informatori din problema…
In filmul documentar de lung metraj “Destinul Maresalului” – scenariu Marian Ureche, Constantin Hlihor si altii – care a rulat doua saptamani la Cinema STUDIO cu casa inchisa, pana cand ambasadorul S.U.A. Alfred H. Moses… i-a impus lui Magureanu sa-l trimita in pensie pe general – sunt mai multe secvente cu documente si marturii ale recunostintei liderilor Internationalei Sioniste, a Congresului Rabinilor etc, etc, fata de MARESAL.” Aurel I. Rogojan
Foaie verde de pelin,
La o cârciumă-n Berlin
Hitler şi cu Mussolin’
Stau la masă cu Stalin!
… Nu beu ţuică, nu beu vin,
Ci beu sânge de Român!
Alelei, jupân Staline,
Om hain, suflet de câine,
Ridicat-ai sabia,
Ne luaşi Basarabia,
Dar noi mult n-o vom lăsa
Şi-napoi ne-o vom lua!
Foaie verde de pelin,
Hitler şi cu Mussolin’,
Foarte rău v-aţi plănuit
Când Ardealu’ ne-aţi răpit
Că l-aţi luat de la creştini
Şi l-aţi vândut la străini,
La păgâni, la venetici,
Care nu sunt de pe-aici,
La spurcaţii de maghiari,
Barbarii cei mai barbari!…
(Rapsodul D. V. Condoiu din Câmpofeni, 1940, Tg. Jiu, Jud. Gorj via Roncea.Ro)
La cateva articole din presa online despre Maresalul Ion Antonescu si holocaustul de la Academie, “Un roman” face un comentariu pertinent, in timp ce Iosif Visarionovici Stalin Djugasvili, alias Koba, se intretine sau cearta de zor cu Hitler si altii pe temele fierbinti ale zilei, incepand cu ziua Pactului Hitler- Stalin (foto) urmat de Diktatul de la Viena si pana azi. La 60 de ani de la moartea “Tatucului” redau cateva dintre aceste comentarii, care reflecta adevarata Voce a Romaniei:
Un român:
Fie că se vrea, fie că nu, Mareşalul ION ANTONESCU a fost, este şi va rămâne unul dintre CEI MAI MARI PATRIOTI ROMÂNI. Delatorii lui pot fi asemănaţi cu spectatorii laşi, care aruncă ouă asupra “actorilor”, dar care nu se implică în evenimente. Perioada în care Mareşalul a condus NEAMUL ROMÂNESC trebuie analizată “Sine ira et studio” în condiţiile specifice ale perioadei, nu sub imperiul (ne)documentarii post-factum. Puteţi, domnilor delatori ai Mareşalului, să numiţi o altă personalitate a vremii care şi-a asumat răspunderea conducerii Ţării în clipele grele din Timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial? Iuliu Maniu a jucat – tot timpul – la două capete, cum se spune, inclusiv în timpul mascaradei procesuale din 1946, în complotul lui Mihai şi a camarilei sale, la 23 august 1944, când au trădat ROMÂNIA şi pe români. FOSTUL Rege Mihai – trădătorul Neamului Românesc, s-a bucurat de toate onorurile – în timpul guvernării Antonescu – dar greutăţile şi răspunderea le-a lăsat pe umerii Mareşalului. El s-a ales doar cu profitul TRĂDĂRII. Astăzi, la vârsta senectuţii, s-ar impune să spună ADEVĂRUL. Cel necosmetizat.
Evreii (nu toţi), cei nesinceri şi mincinoşi, aflaţi sub coordonate sörösiste, l-au “absolvit” pe Horthy de orice vină. Asupra Mareşalului au aruncat tone de proiectile şi lături scabroase. Pe Mareşalul Antonescu îl asasinează în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut, în fiecare secundă! Laşii nu sunt interesaţi decât de buzunarele lor. Tac precum mortul în păpuşoi. Pe Wilhelm Filderman, după ce a spus ADEVĂRUL despre Mareşal, coreligionarii lui l-au “făcut” sclerozat. La fel au păţit TOŢI evreii care au spus adevărul – şi există astfel de oameni: Norman Finkelstein, Grossman, rabini şi oameni corecţi…
În vremurile de restrişte ale dictaturii globaliste în care trăim, TOŢI ROMÂNII trebuie să se unească, altfel vom pieri ca NEAM. Ţara este deja pierdută sub Diktatura U.E. – noua Uniune Sovietică, mult mai groaznica si distrugütoare decat cea a anilor ´40-´50.
I. V. Stalin (Djugaşvili) despre “Mai vin americanii?”:
Domnule Profesor, situaţia este foarte clară: Americanii azi sunt în poziţia surprinsă de Mareşalul Antonescu în privinţa lui Iuliu Maniu – când putea veni la guvernare nu voia, iar când dorea nu putea! Deci, ca să revenim la … chestiune, prin anii 40-50, când Americanii erau aşteptaţi în România (şi nu doar atât) NU AU PUTUT VENI, iar în prezent, CÂND POT VENI, NU O FAC. Sunt erori la scară globală ce se văd şi se simt, astfel încât curând-curând VOM DISCUTA DESPRE IMPERIUL AMERICAN LA TIMPUL TRECUT. Daţi-mi voie să semnez KOBA şi să “dictez” de la Kremlin: Alea jacta est! … I. V. Stalin (Djugaşvili), zis şi KOBA:
Stimate Domnule Profesor, vă rog să-mi îngăduiţi ca, drept urmare la acest spectacol real de dans, să vă trimit – din presa de azi 1 martie 2013 – o FABULĂ scrisă şi semnată (NU DE MINE, DUMNEZEULE, na că încep să mă creştinez!). Dar despre ce-i vorba:
ŞOC! ŞOC! ŞOC!
Nici NU bănuiaţi: Holocaustiştii au descoperit aparatul pentru … MĂSURAREA APLAUZELOR! Mai precis: intensitate, durată şi – atenţie! – culoare ???!!! Pe când un aparat PENTRU DETECTAREA PROSTIEI ???
Cum a ajuns Academia Romana “sa se desocieze total” de afirmatiile istoricului Vladimir Iliescu privind negarea Holocaustului
de Raluca Pantazi / HotzNews.ro
Academia Romana anunta printr-un comunicat de presa ca “se disociaza total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, si isi exprima regretul ca acestea au fost facute in spatiul sau”. Pozitia Academiei vine la doua saptamani dupa ce, in cadrul unui eveniment organizat in cadrul institutiei, istoricul Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania a declarat ca “Holocaustul nu a avut loc decat in Ungaria si Germania. In Romania au fost numai persecutii”. La eveniment a participat si presedintele Academiei, Ionel Haiduc, iar discursul istoricului Iliescu a fost primit cu aplauze.
Dupa acest eveniment, numeroase personalitati din mediul academic au trimis scrisori deschise catre presedintele Academiei Romane, exprimandu-si indignarea fata de declaratiile facute in aula Academiei si de modul in care acestea au fost primite.
Pe 14 februarie, in aula Academiei Romane a avut loc lansarea publica a doua volume. La eveniment a fost prezent si academicianul Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, iar printre cei care au luat cuvantul s-a aflat profesorul Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania.
Intr-o inregistrare audio a discursului sustinut de profesorul Vladimir Iliescu in aula Academiei Romane, inregistrare publicata pe Youtube.com in contul ZiaristiOnlineTV, se poate auzi cum acesta a declarat ca “in Romania au fost persecutii impotriva evreilor”.
“Domnilor, au fost persecutii, 20.000 de evrei au murit din cauza autoritatii romanesti, dar nu a fost Holocaust, dovada cei peste 300.000 care au supravietuit in Regat si ei au murit mare parte din prostie. Sigur, 20.000-30.000 au fost impuscati (…), dar majoritatea au murit pentru ca au fost bagati in colhozuri cu paie, au venit primele epidemii. Romanii raspund de asta, dar asta nu este Holocaust”, a continuat acesta.
“Holocaustul nu a avut loc decat in Ungaria si Germania. In Romania au fost numai persecutii. E o mare deosebire”, a declarat profesorul Vladimir Iliescu. In incheierea declaratiei, acesta a precizat urmatoarele: “De curand eu am fost facut antisemit, ca si prietenul meu academicianul Razvan Theodorescu, si – ca sa inchei intr-o nota vesela – i-am propus infiintarea unui club al antisemitilor filosemiti”.
Pe inregistrare se poate auzi cum discursul sustinut de Vladimir Iliescu a fost aplaudat de cei prezenti la eveniment. 26 februarie – Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din Romania despre “aplauzele unanime cu care s-a terminat un discurs al unui antisemit mascat”
“Ceea ce m-a impresionat cel mai prost au fost aplauzele unanime cu care s-a terminat un discurs al unui antisemit mascat”, a reactionat presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania, Shlomo Leibovici Laish. Intr-un interviu acordat Radio Romania Actualitati pe 26 februarie, acesta a declarat ca “am fost mai mult decat prost impresionat de ce am primit prin email, discursul lui Iliescu la Academia Romana. Pe Youtube l-am ascultat, cu vocea lui, tot discursul”.
“Adica, ‘da, evreii din Romania au suferit, au murit 120.000-130.000, parca ce sunt 120.000 de jertfe? Nimic. Dar nu a fost Holocaust’. In afara de faptul ca din punct de vedere istoric este un fals (…) v-as fi aratat un document scris de mana, un raport al cuiva care a fost responsabil cu exterminarea evreilor din Romania, cati au fost impuscati, in ce locuri. Un numar mai mult decat dublu”, a continuat presedintele Asociatiei Culturale Mondiale a Evreilor Originari din Romania.
Acesta a sustinut ca le-a raspuns tuturor celor care i-au trimis mesaje legat de acest subiect. “Doua zile mai tarziu am primit raspunsul presedintelui Academiei, Haiduc, ca nu e pozitia Academiei si asa mai departe. Iar am reactionat destul de grav, ca e fatarnic. Ca nu numai ca nu a spus nimic de la catedra, dar a aplaudat si el. Si se vede, e imagine. Asta nu se poate infirma”, a declarat Shlomo Leibovici Laish.
Potrivit acestuia, in reactiile pe care le-a avut a intrebat: “Voi, de la Academie, nu va dati seama cum se uita lumea civilizata la voi? Ce fata vreti voi sa aiba Romania in aceasta lume? Indiferent de ce credeti. Cum nu va dati seama ca duceti renumele Romaniei de rapa?”
26 februarie – Scrisoare deschisa adresata presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc: Va propunem sa va delimitati cu fermitate de afirmatiile iresponsabile ale vorbitorului din Aula Academiei Romane Presedintii Fundatiei pentru Democratie, Cultura si Libertate, Asociatiei Pro Democratia, Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania, Transparency International Romania, profesorul universitar Paul Dobrescu si scriitorul George Astalos au adresat marti, 26 februarie, o scrisoare deschisa presedintelui Academiei Romane, academicianul Ionel Haiduc.
“In cadrul reuniunii din 14 februarie 2013 in prezenta conducerii Academiei Romane un domn de origine romana care traieste si lucreaza la Universitatea din Aachen, Germania a afirmat ca Holocaustul evreilor din Romania este ‘o minciuna enorma pe plan cosmic’. Si nimeni din sala nu a reactionat, ba mai mult, profesorul respectiv a primit si multumiri pentru interventia sa”, se arata in scrisoarea deschisa, citata de Radio Romania Actualitati.
“Cu tot respectul pe care il purtam Academiei Romane ca pilon al natiunii noastre acest fapt este de neacceptat”, continua semnatarii, care isi exprima “consternarea ca in aceste conditii o persoana poate sa emita de la tribuna Aulei Academiei Romane astfel de declaratii care contrazic atitudinea corecta, echilibrata si demna a societatii romanesti”.
In finalul scrisorii, semnatarii ii transmit urmatoarele presedintelui Academiei Romane: “Va propunem sa va delimitati cu fermitate de afirmatiile iresponsabile ale vorbitorului din Aula Academiei Romane si sa evitati pe viitor ca astfel de personaje sa foloseasca tribuna celei mai importante institutii stiintifice romanesti pentru a crea confuzie si a justifica abordari extremiste”. 27 februarie – Reactia Academiei Romane:Ne disociem total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respingem categoric
Pe 27 februarie, la doua saptamani de la eveniment, Academia Romana a reactionat printr-un comunicat de presa. “In Aula Academiei Romane, in ziua de 14 februarie 2013, a avut loc lansarea publica a doua volume: ‘Enciclopedia Regimului Comunist – Represiunea’ si ‘Enciclopedia Regimului Comunist – Institutii’ publicate de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (director dr. Radu Ciuceanu)”, incepe comunicatul Academiei.
“Cu aceasta ocazie, au luat cuvantul unsprezece persoane, intre care ultimul vorbitor a fost prof. Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen – Germania. Intalnirea nu comporta o dezbatere. Discursurile s-au referit la noile aparitii. Continutul interventiei dlui Vladimir Iliescu nu avea legatura cu tematica intalnirii si a fost total neprevazut”, precizeaza Academia Romana.
Potrivit acesteia, “tema Holocaustului din Romania este prezentata pe larg in volumul IX din tratatul ‘Istoria Romanilor’ (redactat sub conducerea acad. Dinu C. Giurescu), publicat inca din 2008 la Editura Enciclopedica din Bucuresti”.
“Academia Romana se disociaza total de afirmatiile domnului Vladimir Iliescu, pe care le respinge categoric, si isi exprima regretul ca acestea au fost facute in spatiul sau”, se incheie comunicatul de presa publicat de Academia Romana.
I. V. Stalin (Djugaşvili):
Mulţumesc, Domnule Profesor!
Cпасибо! Aşa ceva n-am văzut nici la Kremlin, unde proiectam inventarea “Institutului” Wiesel la Bucureşti pentru a-l transmite în plata Guvernului de acolo şi spre atenţia celor care mai cred în gologaust!
Din nou: Bolşe … спасибо!
Am zis din Kremlin – KOBA, 1 martie 2013
I. V. Stalin (Djugaşvili), zis şi KOBA/ЌОБА:
МОЙ ДОРОГОЙ БАЗИЛ, deci – DRAGUL MEU VASILE, nici nu ştii ce mare bucurie mi-ai cauzat acceptând dialogul cu mine … O să-i îndemn şi pe tovarăşii pe care i-am aflat pe-aicea, dar în primul rând pe Marele Führer Adolf Hitler, cu care am devenit în răstimp prieten. Cât de mult regret că nu ne-am înţeles la timp, astfel că, azi, n-ar mai fi fost atâtea discuţii cu Wiesel and Co. despre holocausturi, evrei şi pretenţiile lor exacerbate. Noi i-am expediat pe-ăştia „în afară” (din URSS sau din Germania) pentru ca ei să saboteze America şi Anglia, dar, constat, ei au trădat trecând în gaşca anglo-saxonilor astfel că, acum, ne tulbură liniştea noastră, aici!? … Te rog să înţelegi, мой ДРЎЗЯ, это невозможно! Wiesel şi ai lui au trecut la capitalism, li-s gândurile numai la dolari, au abandonat DOCTRINA! Pe de altă parte, cred că şi Românii tăi sunt mult prea îngăduitori, şi iată de ce? În urma unor maşinaţiuni, cu complicitatea lui Ion Ilici Iliescu, le-am dat evreilor OUG nr. 31/2002 care – este adevărat – SE APLICĂ IMEDIAT, dar NU PREVEDE NICIDECUM CĂ ŞI RECLAMAŢIILE AVANSATE ÎN CONTEXT TREBUIE SĂ FIE SATISFĂCUTE CURÂND … O, NICI VORBĂ, NICIDECUM ŞI NICIUNDE! Cum adică, evreii mei, părăsind ei Rusia să fi uitat de existenţa celui mai venerat şi popular sfânt în spaţiul Europei Est-Centrale … Mă refer desigur la SFÂNTUL … AŞTEAPTĂ! Domnule, – pardon, tovarăşe, – oamenii mei, copiii mei de suflet de odinioară, să-şi fi abandonat religia; nu e bine, semn clar de descompunere. Doar şi voi, şi noi, oameni suntem, aveţi/avem probleme … Am citit azi-noapte presa din Bucureşti şi am descoperit că vă atacă pe planul cibernetic. Dracul ştie ce-o mai fi? Sfârşitul tuturor holocausturilor ori doar ÎNCEPUTUL lor? Cu adevărat, zice proverbul, că atunci când doi nebuni se întâlnesc (dar mai mulţi?) răstoarnă lumea. Exact ce-am făcut noi doi, EU şi HITLER, şi cu ce folos? Azi-mâine se-mplinesc 60 de ani de la asasinarea mea de către porcul de BERIA şi complicii lui, pe când, dacă aş fi trăit măcar două sute de ani, pe măsura operei mele întru eternitate, ehei, altfel arăta lumea, şi noi cu ea … Dar, iată fragmente din ştirea despre atacul cibernetic contra României de care vorbeam. Trebuie însă să închei, deşi nu înainte de a te saluta – ваш ЌОБА/al tău KOBA
H. Adolf, prietenul lui I. V. Stalin, zis KOBA/ЌОБА:
Berlin Quartier, 3.3.2013, ora 19,00 – Cu permisiunea Marelui Führer de la Kremlin, Prietenul Meu de azi şi pentru Eternitate, Generalissimul I. V. Stalin, am ajuns la … cuvânt! Mulţumesc şi veşnică recunoştinţă, chiar dacă este în glumă. Eu sunt mulţumit de atenţia ce-mi acordaţi, postumă, e drept, dar a fost şi antumă, fapt ce consacră numai pe Giganţii Istoriei, între care – fără supărare! – mă prenumăr. Da, ăsta am fost şi rămân EU. Am toată preţuirea pentru istoricii de pe planetă şi tot dispreţul, cât se poate exprima, faţă de holocaustişti, care, domnilor, falsifică grosolan, deşi inutil, trecutul, iar asta pentru bani …, bani … şi, tot, bani … Dintre istorici ar trebui să-i reţin pe mulţi, dar am toată preţuirea pentru Dl. Kimberley Cornish, care a publicat excelentul volum “Evreul din Linz”, dovedind că NU EU, ci colegul meu de şcoală Ludwig Wittgenstein, filosof evreu, m-a propulsat în istorie ca antisemit notoriu şi făptaş de calibru. Dl. Kimberley Cornish are perfectă dreptate (ce înseamnă să ai fler de istoric) atunci când concluzionează: „fără Wittgenstein, n-am fi avut un Hitler“. Perfect! Voi reveni, depinde de Stalin, căruia i-am propus să facem cunoscute şi câteva din poeziile noastre de tinereţe. Lumea are dreptul, şi obligaţia, să cunoască ADEVĂRUL, TOT ADEVĂRUL! Mă întreb şi vă întreb: Poate fi cineva CONTRA?
În cursul anilor 1940-1944, cât timp a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Conducător al Statului Român, Ion Antonescu a fost adeseori considerat – în mediile de stânga ori de dreapta, de „sus” sau de „jos”, civile ori militare, interne sau externe – tiran ori dictator. Situaţia s-a … deteriorat mai apoi, când, cum se ştie ori se spune, după război mulţi viteji se arată, la „procesul” din mai 1946 ori în presa de după 23 august 1944, în abordările memorialistice ori, mai grav, în rândul istoricilor, Mareşalul avea să fie inclus fără reticenţe în categoria dictatorilor fascişti, alături de Hitler sau Mussolini.
Analiza documentată şi nuanţată a caracterului regimului social-politic din România anilor 1940-1944, pe care Mareşalul l-a „patronat”, nu i-a preocupat pe politicieni şi nici pe mulţi istorici.
Profesorul Constantin Barbu prezinta, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, noi contributii ale demersului sau pentru infatisarea adevarului total privind moartea lui Eminescu, demers sustinut de Asociatia Civic Media, conform nazuintelor enuntate la 160 de ani de la nastere si 120 de ani de la uciderea ganditorului national Mihai Eminescu (vedeti Mihai-Eminescu.Ro). Constantin Barbu, discipol si continuator al proiectelor national-culturale definite de Constantin Noica, urmeaza sa publice 12 volume care concretizeaza, cu dovezi de netagaduit, “Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria Romaniei”, plan editorial pe care il punem azi la dispozitie cititorilor portalului Ziaristi Online. Anuntam pe aceasta cale si proxima publicare online, impreuna cu Civic Media, a documentelor “Dosarului de Interdictie Mihail Eminescu”, a actelor medicale si a autopsiei urmate dupa uciderea celui mai mare gazetar roman, inscrisuri cuprinse in facsimil in lucrarea filosofului Constantin Barbu “Memorialul Mihai Eminescu”. Ascultati totodata si expunerea facuta de profesorul Constantin Barbu despre “Memorialul Mihai Eminescu” la aniversarea a 163 de ani de la nasterea lui Eminescu, in cadrul unei manifestari de exceptie organizata de Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” si Asociatiunea Astra – Despartamantul Bucuresti.
Am aşteptat cu mult interes dezbaterea intitulată „Cum trebuie condamnat comunismul”, organizată de ICR-ul nou, condus de fostul ministru de Externe Andrei Marga. Când colo dezbaterea a strălucit prin lipsă. Invitaţii speciali Victor Ponta şi Crin Antonescu nu au apărut. Iar discursurile au fost în mare parte formale şi cu un iz de răfuială politică. Doar adevăratele victime ale comunismului au impresionat publicul prezent.
“Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, afirma istoricul american Larry Watts in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.
Portalul Ziaristi Online este incantat sa prezinte una dintre cele mai recente aparitii la Editura RAO: Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, de Ionel Nitu, cu un Cuvant inainte de Ambasador George Cristian Maior, director al Serviciului Roman de Informatii (SRI).
INFO: Gerhard Schindler (CV), șeful spionajului german (BND), are origini săsești, mama sa fiind din Barasabia, iar tatăl din Transilvania, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, care face o radiografie a activității sale, de când a preluat funcția, în decembrie 2011.
Gerhard Schindler (foto), născut în 1952 la Kollig, din părinți sași, a adus “un aer proaspăt” în BND, asumându-și “riscuri” spre deosebire de predecesorul său, notează publicţia. Gerhard Schindler a revigorat activitatea BND, care a oferit în ultimul timp “analize precise” privind situația din Siria și a dat o mână de ajutor trupelor din Afganistan.
În timp ce la Chișinău vizita cancelarului german Angela Merkel este considerată una istorică, unele surse media germane tratează cu ironie decizia oficialului de a vizita țara noastră. „Merkel salvează … nu, nu zona euro, ci Republica Moldova”… […]
June 21st, 2015 
VR 
La 22 iunie România aniversează declanşarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareşalul Ion Antonescu avea să plătească cu viaţa această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmaşului, bolşevic anti-creştin şi invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”, avea să spună Mareşalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava, după cum aminteşte Profesorul Gheorghe Buzatu. Iată că, din câte se pare, aceeaşi soartă au avut de împărtăşit şi Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Şi din aceleaşi motive. După cum reiese din documente, ambii conducători ai României au condamnat Pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) cu puţin timp înainte de moarte…
Posted in 
Tags: 
