Dupa cum deja se stie, mafia homosexuala din Parlament a dat o lovitura de forta marti, 4 iunie 2003, prin introducerea de catre senatorul PNL Tudor Chiuariu a amendamentului la articolul 4, alineatul 2, din proiectul de revizuire a Constitutiei, care suna asa:
“România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexualăeste interzisă”.
Alianta Familiilor din Romania avertizeaza ca acest act ar face ca Romania sa fie a patra tara din Europa si a saptea tara din lume care sa includa nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie, in majoritatea tarilor respective schimbarea Constitutiei conducand aproape imediat la legalizarea casatoriilor intre homosexuali si apoi a adoptiilor de copii de catre “familiile” homosexuale. De asemenea, orice contestare publica a acestor aberatii este amendata sever de lege, pe “principiul nediscriminarii”, al carui brat, deocamdata nearmat, este, in Romania, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Ca Chiuariu (care a demonstrat ca Justitia este chioara, vorba Parazitilor via Mircea Badea) are fata de homosexual, ne este clar. De altfel, surse extrem de credibile – tinand cont ca sunt chiar din interiorul Parlamentului Romaniei – sustin ca peste jumatate din membrii Parlamentului sunt homosexuali mascati. Drept dovada, agenda secreta a mafiei homosexuale, combinata cu tampenia crasa (pe cand un test de inteligenta obligatoriu in Parlament?) si tradarea ca mod de trai au facut ca votul la acest amendament sa fie de 18 “pentru” si doar două voturi “împotriva” (sa aflam cine sunt cei doi pentru a fi pusi la pomenire in toate Bisericile Romaniei). Ca sa fie mai clar: 90% din membrii Comisiei au votat pro-homosexuali! (In paranteza: aceeasi Comisie a respins amendamentul BOR privind recunoaşterea rolului istoric al bisericilor in Romania).
Dar problema este mult mai “sus” (eufemistic, vorbind; in realitate este vorba de cat mai in fundul Gheenei). “Capul la” “forumul constitutional” este Cristian Pirvulescu, un agent cunoscut si recunoscut al mafiei societatii in civil stipendiata de Soros (GDS, SAR, APD, NEC, ETC), care s-a pronuntat inca de la inceputurile “carieriei” sale antiromanesti ca fiind un sustinator pe fata al “drepturilor” homosexualilor si un agresiv militant anticrestin, manifestandu-se cu spume la gura – literlamente – impotriva icoanelor si a religiei in Scoli. Sinistrul personaj este si presedinte fraudulos al Asociatiei Pro Democratia, dupa ce, incalcand statutul asociatiei a rasturnat alegerile democratice ale “cluburilor” si s-a reinstaurat presedinte… pe viata. Curat democratic! Cine a permis ca un anticrestin declarat sa se ocupe de revizuirea Constitutiei unui stat crestin si de ce nimeni – cu o singura exceptie, dar pe temeiul de sinecura – nu a protestat, tine atat de procentul mafiotic si de molotovul invocat mai sus cat si de atrofierea simtului civic prin lobotomizare in masa si prin infiltrarea masiva a tuturor organismelor care ar putea avea o minima capacitate de reactie cu agenti antiromani ce poarta toate fetele posibile, de la prea-dreptaci la prea-cucernici.
Sa mai amintim ca acelasi individ este “reformatorul” sistemului de vot “uninominal” prin care au ajuns intr-un Parlament de 600 de “alesi” (!) personaje lugubre votate de trei bezmetici, fiind eliminati stupid realii castigatori?!
In acesta directie – a contestarii obiectivitatii presedintelui Forumului Constitutional – ar trebui sa se indrepte, in acest moment, toate reactiile societatii civile crestine cat si a Bisericii, daca aceasta mai are un cuvant de spus. Cat de greu poate sa fie pentru oricine sa dea o minima cautare pe Google cu cuvintele “cristian pirvulescu icoane religie” cu varianta “cristian parvulescu icoane religie discriminare homosexuali” pentru a-i afla opinia anticrestina si antiromaneasca?
In urma loviturii de marti la adresa fiintei nationale (Partidul Liberal mai are tupeul sa-si spuna “National”?) Biserica, prin Patriarhia Romana, a emis un comunicat in care isi afirma “dorinta ca, atunci când vor fi luate în discuţie amendamentele la articolul 48 alin. (1) din actuala Constituţie a României, Comisia de revizuire va ţine cont de propunerea Bisericii Ortodoxe Române, înaintată Parlamentului României (27 mai 2013) în numele majorităţii românilor (85,9%), şi anume:
„Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.”
Am incheiat citatul. Dar nu este suficient. De fapt, trebuie militat prin toate mijloacele pentru desfiintarea amendamentului propus pidosnic de inversionistul Legii Tudor Chiuariu. De ce nu este suficient sa fie introdus Articolul propus de Patriarhie, chiar la virgula, in forma de mai sus, solicitata de BOR? Mai precis, de ce poate fi o amagire aprobarea Articolului de mai sus, in toate aplauzele participantilor si cu toate mainile sus, inclusiv ale anticrestinului Cristian Parvulescu?
Pentru ca “principiul nediscriminarii”va avea intaietate. Unde? La Curtea Constitutionala. Acolo, homosexualii se vor simti ca acasa. Pentru ca acolo – in forul supra-suprem al democratiei – exista deja judecatori, ca agramata, inculta si tampa (si chiar si vrednic de mila, daca nu ar raspunde de soarta a 20 de milioane de romani) Iulia Motoc, care deja s-a pronuntat categoric pro-homosexualitate. Si votul va fi ca atare, exact ca in Comisia de Revizuire a Constitutiei. Acolo, monstrii lui Antonescu si Ponta se vor intalni si vor dantui cu monstrii lui Basescu. Ii lasam?
PS: Ca sa incheiem intr-o nota amuzanta, desi apocaliptica: Ce-o sa se faca Iulia Motoc cand o sa vina si trisexualii cu cererea de a se casatori cu pisicile lor, asa cum a anuntat deja ca intentioneaza sa faca bolnavul homosexual Karl Lagarfeld? Nici ei nu trebuie discriminati. Ca doar si ei… “are drepturi”!
Nici n-am scapat bine de “luna homosexualilor” ca suntem pricopsiti cu… Festivalul Homosexualilor, care se va incheia apocaliptic cu mizeria de Parada a Homosexualilor, Transexualilor, Lesbienelor, Bisexualilor si Trisexualilor (si cu animale). “”GayFest”-ul – care avea in program pe vremea lui Basescu si Videanu doar o zi de maimutareala exhibitionista – se desfasoara acum pe parcursul unei intregi saptamani de agitatie si propaganda, in institutii culturale si de invatamant superior, cu implicare inclusiv a minorilor (dovada foto mai jos). Mai mult: anul acesta “Marșul Diversității” va spurca soseaua Kiseleff, cu plecare de la Arcul de Triumf și până la Piața Victoriei, unde, potrivit organizatorilor homosexuali, se va devarsa intr-o “zonă liberă de discriminare, în apropierea Pieței Victoriei, în Parcul Kiseleff”. “Vom asculta împreună câteva discursuri, vom participa la diverse discuții și activități, creînd astfel un spațiu de siguranță în care fiecare participant se va putea implica activ”, mentioneaza reprezentantii bolnavilor homosexuali (apud liderul senatorilor PNL, Puiu Hasotti). Bravo, Oprescule! La asa doctor, asa bolnavi! Sau invers?! 🙂
In cadrul “manifestarilor artistic-educative” s-a remarcat zilele acestea si… fosta ministreasa a Culturii Mona Octavia Nicoara Musca aka “DANA” pentru intimii sai de la Securitate. Pentru cine a uitat deja cine este madam “DANA”, trebuie sa mentionam ca este o fosta stea cazatoare a “dreptei” politice dambovitene, parlamentara PNL si PDL, deconspirata brusc drept informatoare a Securitatii. In ciuda afirmatiilor sale vehemente si transpirate ca nu a dat nici o nota la Securitate, CNSAS a descoperit un dosarel plin de turnatorii si indicatii despre cine ar mai fi bun de recrutat in vederea sprijinirii pe deplin a organelor. Astfel, mincinoasa noastra de serviciu secret, respectiv politie politica, a devenit, normal, din urmaritoare – urmărită penal pentru fals în declaraţii. Ca sa epateze putin, informatoarea de pe malurile Begai si-a plasat, chipurile, Dosarul de Securitate pe internet, la adresa https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1163087-dosarul-mona-musca-publicat-internet.htm. Surpriza (?), el a disparut de ceva timp de la adresa in cauza. Dar, nu-i nimic! Pentru astfel de persoane si documente intotdeauna se gaseste un cos de gunoi, chiar si online, astfel incat acesta poate fi accesat acum la https://www.gunoiul.ro/imagini/articole/dosar_mona_musca.pdf.
Ce sa mai zicem? Scurt pe doi: de la organele de securitate, Mona “Dana” Musca s-a reprofilat acum la… organele homosexuale. Saptamana trecuta, la orele de educatie social-politica a activistilor homosexuali, in incalzire pentru manifestatia ostentativa de sfidare ordinara a normalitatii, Musca a tinut prelegeri de indoctrinare alaturi de… hartistul plastic GDS-isto-ICR-ist Dan Perjosvschi, aka Mazgalici-Pogonici. Ceva mai grasa si mai imbatrinita, Musca s-a desfasurat in toate formele sale la sediul homosexualilor de la Accept, unde a si visat la lesbienele verzi de pe pereti (foto mai jos). “Deseneaza cu Dan Perjovschi pentru GayFest” si-a intitulat “evenimentul” din 30 mai asociatia homosexualilor fondata de Monica Macovei Gherghescu si sustinuta de Traian Basescu, potrivit propriei pagini de Wikipedia.
Surpriza (?), turnatoarea Securitatii Mona “Dana” Musca a fost prezenta in calitate de instructoare asupra “drepturilor” Homosexualilor, Transexualilor, Lesbienelor, Bisexualilor si Trisexualilor si, mai mult decat atat, a contribuit decisiv la realizarea afisului manifestatiei de “mandrie” a bolnavilor de mai sus. Cand fostul sef al TVR, Valentin Nicolau, a sustinut ca Mona Musca este sefa ofiterilor acoperiti din societatea civila, de ce nu ne-a spus ca sunt si homosexuali?
De notat: la “evenimentul” de agitprop au fost adusi minori. De “GayFest” 2013 s-a inaugurat “Raftul cu Literatură LGBT” la librariile Carturesti (a se boicota). Astazi si maine au loc “dezbateri” la SNSPA cat si proiectii de filme homosexuale la Cinemateca Romana (!). Programul aici: https://www.gay-fest.ro/gayfest-2013/. De remarcat: de frica societatii civile romanesti, deci crestine – dupa ce BCR a fost boicotata de romani -, sponsorii manifestarilor bolnavilor homosexuali nu si-au mai etalat numele public. Dar noi ii stim… 🙂
PS: Transexualul/a filo-rus/a de la Ambasada SUA a fost prezent/a “in spirit”…
Fotografiile de mai jos au fost realizate de Andreea Chitan devenind publice pe Facebook:
PPS: Un lingvist roman de la Chisinau imi atrage atentia: “In latină, ca și în italiană, MONA înseamnă organ sexual feminin, adică VAGIN. Totodată, cuvântul MUSCĂ, zis în italiană MOSCA, înseamnă același lucru. Dicționarul de argou al limbii române, editura Niculescu, București 2007: Muscă – vulvă, vagin”. Asa se explica multe…
„După dealuri“, în regia lui Cristian Mungiu – filmul care ar putea aduce anul acesta al doilea Palme d’Or pentru lungmetraj României premiat la Cannes pentru interpretare feminina si scenariu, premiu acordat lui Cristian Mungiu, este inspirat din romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu-Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea Judecătorilor”, conform informaţiei publicate pe site-ul oficial al Casei de producţie Mobra Film. După dealuri este „aproape o ecranizare”, completează scriitoarea, într-un interviu acordat în exclusivitate publicaţiei Cinemagia.
Iata ce ne mai spune Tatiana Niculescu Bran in interviul cu pricina:
„Succesiunea scenelor urmează cu fidelitate desfăşurarea evenimentelor din ‘Spovedanie la Tanacu’, iar al doilea roman şi filmul documentar – făcut de autoare – au fost folosite pentru informaţii de background şi psihologia personajelor”, declară Tatiana Niculescu Bran.
“Ce-mi lipseşte mie în film, poate, e ceea ce nu mi-a lipsit în piesa lui Andrei Şerban, dramatizare a ‘Spovedaniei la Tanacu’, anume ‘un dincolo’, o dimensiune spirituală”, spune Tatiana Niculescu Bran.
Dincolo de dealuri se apropie de o ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”. Dar de ce nu este întru totul o ecranizare, explică pentru Cinemagia scriitoarea însăşi: „Personajele și locurile se numesc altfel, iar biografia personajelor nu e urmărită în detaliu. Replicile lor sunt, în mare, altele, păstrând sensul celor din “Spovedanie…” Scene pe care eu le-am reconstituit în carte din documente, mărturii şi interviuri, sunt refăcute în film în limbajul imaginii și cu privirea fină din spatele camerei, care îi e caracteristică lui Cristi Mungiu. Pe de alta parte, există detalii vizuale ori replici preluate ca atare. De pildă, când m-am dus să vorbesc cu doctorul de la Psihiatrie, el avea în cabinet – şi asta m-a amuzat la vremea respectivă, şi apare şi în piesa de teatru – o icoană de carton cu Maica Domnului, şi o reproducere, tot pe carton, a Monei Lisa. Regăsim decorul într-una dintre scenele filmului. Pe urmă, în carte dau detalii de interioare, chilia, curtea, biserica, paraclisul, care au fost folosite cu mare dibăcie în reconstituirea lumii personajelor din film. Dar de ce zic că e aproape o ecranizare? Fiindcă filmul urmează firul epic al cărţii, pas cu pas, dupa cum urmează şi principalele linii biografice ale personajelor; urmează scene pe care eu le-am presupus şi reconstituit în carte. Spune, în limbaj cinematografic, aceeaşi poveste…”
„Filmul urmează cartea, în sensul că este despre bune intenţii care duc la un rezultat dezastruos. Este o neînţelegere generală a celuilalt, care e diferit, şi rezultatul final este moartea cuiva”, concluzionează T. Niculescu Bran.
Multe cereri de ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”
Modul în care a fost scris scenariul lui După dealuri a făcut-o pe scriitoare să accepte colaborarea cu Cristian Mungiu, anterior ea refuzând mai multe propuneri de aducere pe ecran a poveştii. Romanul „Spovedanie la Tanacu”, dramatizat de autoare, a devenit în 2007 piesa de teatru cu titlu omonim, în regia lui Andrei Şerban, şi în 2008, un film documentar – Cazul Tanacu – realizat de Tatiana Niculescu Bran, Ionuţ Teianu şi Mirel Bran. Se pare că primul care a avut intuiţia că această carte e un film a fost Andrei Şerban. După ce a citit cartea, i-a scris autoarei că ar vrea să facă pe baza romanului primul lui film, dar ulterior a optat pentru un spectacol de teatru.
Aproape în acelaşi timp, Lucian Pintilie a vrut să facă o ecranizare a cărții, dar Tatiana Niculescu Bran a declinat oferta, din cauza diferențelor de viziune asupra scenariului. Apoi Radu Gabrea a vrut să facă filmul, după care Corneliu Porumboiu a cochetat cu ideea.
Singurul regizor cu care scriitoarea spune că a colaborat foarte bine este Andrei Şerban, pentru că el a avut viziunea cea mai apropiată de adevăr. Aşa s-a născut piesa de teatru care a avut premiera la New York în 2007, cu titlul Deadly Confession, a fost apoi jucată la Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Paris şi Lodz, în Polonia. În 2011, Tatiana Niculescu Bran era contactată de Cristian Mungiu.
„Scenariul lui Cristian Mungiu mi-a plăcut imediat. Era bine scris, cu mult talent, urmărea firul epic din ‘Spovedanie la Tanacu’. Descurajasem tentative anterioare cu sentimentul că nu aveau nicio legătură cu ce scrisesem eu, cu versiunea faptelor la care ajunsesem după aproape trei ani de documentare”.
Cum a ajuns Mungiu sa faca filmul:
În 2007, la New York, Cristian Mungiu îşi promova filmul „4,3,2″, după succesul de la Cannes, unde filmul luase Palme d’Or.
Andrei Şerban l-a invitat la repetiţiile piesei de teatru ‘Spovedanie la Tanacu’. Tatiana Niculescu Bran se afla şi ea acolo, pentru că dramatizase textul cărţii şi juca propriul rol.
Aşa lua Cristian Mungiu contact cu povestea – altfel decât o citise toată lumea din ziare… Mungiu a asistat la una dintre repetiţii şi a vorbit cu Andrei Şerban despre caz, despre piesă, despre cum s-ar putea face film.
Regizorul şi scriitoarea s-au reîntâlnit în toamna lui 2011, când Cristian Mungiu se pregătea să depună scenariul la concursul organizat de CNC.
Nota mea, VR: Nimeni nu l-a intrebat niciodata pe parintele Daniel Corogeanu daca este de acord sa ii fie jucata drama, cu interpretari “artistice” anticrestine, pe scene de teatru sau in filme de prost gust. Nici Tatiana Niculescu Bran, nici Andrei Serban, nici Cristian Mungiu.
De ras daca n-ar fi de plans, pentru cinematografia “romaneasca”, cel putin. Mungiu, cel cu doua scenarii plagiate la activ, a fost premiat acum la Cannes pentru… scenariul filmului “Dupa dealuri”, scenariu care reproduce de fapt cartile Tatianei Niculescu Bran, “Spovedanie la Tanacu” si “Cartea Judecatorilor”. Dar impostura merge mai departe: stirea Mediafax nu o aminteste nicaieri pe autoarea cartilor si, de fapt, nici cartile 🙂 ! Inainte de premiera parca stiau, totusi, ceva, stiristii Mediafax: “cărţile Tatiana Niculescu-Bran au inspirat scenariul peliculei”. Bravo, Cristian Mungiu! Ai copiat frumos! Mai ales ca e preluata tragedia unor oameni si rescrisa in nota anticrestina, cu calugarite lesbiene si o crima inventata. Scarbos, de-a dreptul. Adevarul despre Tanacu, aici.
Mai bine citim si ce scrie Le Point despre “Deceptia Mungiu“: “Doua ore si jumatate pentru a ne bate la cap cu aceasta ideea [ca religia e proasta] e prea mult.”
Iata ca povestea nu se termina aici. Un cititor avizat ne atrage atentia asupra unui aspect si mai ridicol. Dar mai intai sa o prezentam pe Ioana Uricariu (foto sus si dreapta), care este regizoarea episodului “Legenda activistului in inspectie”, al carui scenariu a fost plagiat de Mungiu dupa regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC:
“Ioana Uricaru povesteşte despre cum a influenţat-o fostul său coleg de generaţie în producţiile pe care le regizează. Cu filmul „Legenda activistului în inspecţie“, coordonat de Cristian Mungiu în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur“, regizoarea Ioana Uricaru (39 de ani) a debutat în 2009”, scrie ziarul Adevarul intr-o articol promotional in care, insa, ii greseste numele “promovatei”. Corect: Uricariu.
Alte citate din articolul din Adevarul care poarta titlul “Mungiu m-a invatat cum se face un film” (Halal!):
“Regizoarea a debutat în 2009 cu filmul „Legenda activistului în inspecţie”, în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur”, coordonat de Cristian Mungiu, fostul său coleg de generaţie. „Am învăţat foarte multe de la Cristian Mungiu – să scrii un scenariu, ce înseamnă să faci film, cum se «simte» un film”, mărturiseşte Ioana.
De 10 ani, ea trăieşte la Los Angeles, unde a obţinut un master în producţie de film, la prestigioasa University of Southern California, cotată drept cea mai bună şcoală de film din Statele Unite.
Ioana Uricaru a fost selecţionată la rezidenţa Cinefondation, un program al Festivalului de la Cannes pentru tineri regizori, şi a fost voluntar în campania electorală a lui Barack Obama. Tătăl ei este scriitorul Eugen Uricaru, Ioana fiind influenţă de faptul că a crescut într-o casă plină de cărţi, unde se vorbea şi despre filme.”
Am incheiat promovarea :).
Interesant, nu? De ce? Pentru ca, asa cum ne informeaza la obiect un cititor, caruia ii multumim pe aceasta cale, poate si mai “interesant este faptul ca episodul cu tiribomba, cel bazat pe scenariul plagiat dupa nuvela lui Carmazan, a fost regizat de IOANA URICARIU. IOANA URICARIU, fiica prozatorului EUGEN URICARIU.
Eugen Uricariu, fost informator al Securitatii ce a fost deconspirat de Doina Cornea, este in prezent presedinte la COPY RO. Printre altele COPY RO este chemat sa vegheze la protejarea scriitorilor impotriva plagiatorilor.”
Iar de la Alexandru Petria aflam ca la COPYRO – Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, locul de munca al lui Eugen Uricariu, conform unui control al ORDA – Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, sunt Nereguli grave!
“Ioana, fiica scriitorului Eugen Uricariu, a crescut într-un mediu literar. A văzut de mică artişti şi a învăţat să separe celofanul de adevăr.”, se scrie intr-o revista de femei. Problema e ca a ramas cu celofanul in mana.
Consiliul de Administratie al Centrului National al Cinematografiei
Re: Cazurile de Frauda si Plagiat ale lui Cristian Mungiu
FRÁUDĂ,fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
Sursa: DEX ’98 (1998)
PLAGIÁT,plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.
Sursa: DEX ’98 (1998)
In anul 2007, filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” scris si regizat de Cristian Mungiu primea, dupa cum stiti, premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Cu toate acestea, filmul lui Mungiu nu a fost nominalizat pentru Globul de Aur conferit de Academia Americana de Film, nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la premiile BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza si nu a fost nominalizat nici pentru Leul de Aur al Festivalul de Film de la Venetia. Luata de propriul val creat in urma succesului de conjuctura de la Cannes, presa din Romania nu a luat in seama o acuza grava: filmul lui Cristian Mungiu a fost plagiat dupa scenariul scriitorului Dan Mihu, “Sa iubesti si sa tragi apa”, prezentat – culmea! – cu un an inainte, la un concurs HBO din al carui juriu facea partea chiar Mungiu. Atasam mai jos cele doua scrisori edificatoare, catre public si catre Cristian Mungiu, ale dlui Dan Mihu (Anexa 4).
Din pacate, nu numai presa nu a aprofundat acest caz de frauda ci nici comunitatea din care faceti partea Dvs, a cineastilor din Romania. Aceasta i-a permis lui Cristian Mungiu sa mearga mai departe pe calea plagiatului cand a solicitat de la Centrul National al Cinematografiei finantare pentru o productie de grup, intitulata “Amintiri din epoca de aur”, “un film de lungmetraj” care, conform afisului, prezentarilor promotionale si propriilor afirmatii, este “un film scris de Cristian Mungiu si regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Contantin Popescu si Cristian Mungiu”. (Anexa 3). Aici se deschid doua probleme:
1. Suspiciunea de frauda materiala: dubla finantare.
Conform unor informatii din cadrul CNC, filmul “Amintiri din epoca de aur”, in realitate nu un lung-metraj, dupa cum afirma Cristian Mungiu, ci un lung-colaj, realizat din mai multe episoade independente regizate de alti colaboratori, a primit finantare atat ca “lungmetraj” dar, in acelasi, timp, cateva dintre episoadele lui au beneficiat la randul lor de finantare tot de la CNC, separat, inainte de a se realiza “lungmetrajul”. Va rugam sa cercetati acest caz si sa edificati publicul si organele abilitate.
2. Frauda intelectuala, etica si morala: vinovatia de plagiat, pe care o dovedim aici.
In prima parte a “lungmetrajului” numit, intitulata “Tovarasi, frumoasă e viata!”, se gaseste episodul “Legenda activistului în inspecţie” al carui sinopsis suna asa: “Un activist de la centru porneşte să inspecteze traseul vizitei de lucru care urmează să aibă loc în ziua următoare şi insistă ca ordinele să-i fie respectate întocmai. Absurdul e la el acasă, iar totul devine grotesc atunci când autorităţile locale se văd blocate toată noaptea în laţurile de la bâlci şi se învârt până în zori.” In realitate, episodul, centrat pe scena caruselului, este furat/plagiat la virgula, daca putem spune asa, din cartea regizorului Ioan Carmazan, “Povestiri din Bocsa”, publicata in 1983 la Editura Facla si republicata dupa 1990 la Editura Tim Resita (foto). Intr-o declaratie publicata ieri, 21.05.2012, regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA, a reiterat aceasta acuzatie (Vedeti: Cristian Mungiu acuzat de plagiat si de regizorul Ioan Carmazan. Anticrestinism: “Dupa dealuri” este cel mai putin amuzant dintre filmele cu calugarite lesbiene si ex iubite psihopate – Hollywood Reporter. O fundatura – Paris Match). Publicam mai jos extrasul din cartea de povestiri a regizorului Ioan Carmazan (Anexa 1) si furnizam episodul in cauza spre vizionare si comparatie (Anexa 2). Nu exista nici un dubiu: scenariul este furat.
Ce solicitam:
1. Sa luati masurile care se impun: analizarea si judecarea cazului.
2. Sa retrageti toate finantarile obtinute de catre Cristian Mungiu prin intermediul unor fraude intelectuale.
Respectiv: prin Hotărârea nr. 260/30.11.2011 a Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei, Cristian Mungiu primeste sprijin financiar nerambursabil suma totala de 1.630.996 lei (aproximativ 400.000 de euro) “pentru calitatea artistică” si “succesul de public” rezultate prin doua fraude: “a filmului ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’” si “pentru succes de public a (sic) filmelor ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’.’’ ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’ + Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragostea în timpul liber’’ producător SC Mobra Film SRL, regia Cristian Mungiu, sprijin ce ii revine producătorului si regizorului filmelor”. (Observati cum frauda intelectuala se extinde intr-un document oficial: “Amintiri din epoca de aur” are in realitate cinci regizori, nu unul singur – Sursa: https://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-1302.pdf)
Dl Cristian Mungiu, aflat zilele acestea la Cannes, afirma ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviuTHR).
Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa primeasca dl Mungiu fonduri nerambursabile de sute de mii de euro, din buzunarul acelorasi romani saraci, in baza unor fraude de cea mai joasa speta.
Asteptam un raspuns care tine de deontologia si demnitatea profesiei Dvs.
Anexa 1: Extrasul din cartea lui Ioan Carmazan “Povestiri din Bocsa” (Editura Facla, 1983 / Editura Tim Resita)
“Povestea lui Vili Tuscan”
(…) Si Pătru a inceput domol sa povesteasca:
– Stiti ca Ina pe vremuri umbla cu ringhispilul (caruselul) din sat in sat. Ajutor il avea pe Moise, se zice ca ar fi fost copilul ei din flori, dar nimeni nu stia precis. Ea cu Moise aveau cocia mare cu doi cai si cu asta umblau prin sate. Acu’, intr-o iarna, cam pe la vremea Craciunului, nimeresc intr-un sat pe langa Bozovici. Se duce Ina la primarie sa-i semneze primarul ordinul sa instaleze ringhispilul. Ala nici nu vroia sa auda. Se roaga Ina. Primarul, nimic si nimic. Ii spune sa vina maine ca pana maine are treaba pana peste cap.
Vine Ina a doua zi si cand colo la primarie era un chef mare. Acu’ Ina, daca vede ca e petrecere se duce si cumpara o damigeana de rachie, niste carnati ca, deh, era femeie umblata, si intra si ea. De cum o vad cu damigeana si carnati se schimba povestea. O invita pe Ina sa bea cu ei, ca Ina era si ea cam betiva. Se incinge chef mare. Si la un moment dat Ina scoate hartia de aprobare sa i-o semneze careva. Primarul, se cam imbatase; ii spune “Uite ce-i, eu ti-o semnez dar te duci, montezi ringhispilul si vii sa ne iei si pe noi, noi ne urcam primii, noi si cu tine!” Bun, zice Ina. Gata, s-a facut!
Pleaca Ina fericita. Cand ajunge la cocie, Moise se imbatase de suparare si dormea dus. Ce sa faca femeia: se apuca noaptea si monteaza singura ringhispilul. Dupa vreo doua ceasuri de munca, fiindca, ce crezi, era lucru greu mai ales pentru o femeie, termina Ina treaba si asa, murdara si transpirata, hop inapoi la primarie. Cand a intrat ea, aia se imbatasera asa de tare ca dormeau cu totii. Si atunci Ina n-a mai vrut sa-i scoale.
S-a asezat intr-un colt, a luat cativa carnati ca i se facuse foame si catva tuica. Tacuta, manca si bea. Numa’ ce se trezeste primarul si-o vede. Da cu tine ce-i aici? Nu o mai tinea minte. Pai sa vedeti, ii spuse Ina repede totul, ca se speriase ca nu-i mai da autorizatia. Primarul incepe sa rada. Bea cu Ina cativa deti si se imbata la loc. Acu’ i se infierbanta sangele si zice: “Gata, l-ai montat?” Da, zice Ina. Si numai ce mi ti-i scoala primarul pe toti si hai la ringhispil, sa ne dam in lanturi. Au strambat unii din nas, s-au sculat cu chiu cu vai dar primarul nimic, ca imediat toti pana la unul sa porneasca.
Ajung, se urca in ringhispil. Ina, deh saraca, se urca si ea ca primarul io zis “Fara tine eu nu ma urc”. Ce sa faca femeia? Bun, sunt toti urcati dar cine sa dea drumul la motor? Se duce Ina si-l scoala pe Moise, care era beat mort. Ii toarna o vadra de apa-n cap si-l trezeste. Ina se urca si-i spune sa porneasca ringhispilul. Da drumul Moise la tiribomba si se duce sa se culce la loc.
Dupa un timp, unuia i se face rau. Primarul tipa la Ina sa opreasca. Ina tipa dupa Moise, dar Moise doarme tun. Incep cu totii sa tipe, dar ala parca murise. De la un timp, de invarteala, primarului i s-a facut rau si a inceput sa vomite. Cu totii tipau la Ina dar ea ce sa faca?! Ea stiuse ca umpluse rezervorul de benzina si stia ca acum tiribomba nu se mai opreste decat cand s-o termina benzina. Unii varsau, altii lesinau. Ina, de suparare, a inceput sa cante. Si vezi, asa s-au invartit pana dimineata in tiribomba.
Dimineata cand s-a trezit Moise si a iesit de sub paie a vazut ringhispilul ca se invarte. La inceput a crezut ca viseaza dar pana la urma s-a dus si l-a oprit. Cei din lanturi erau pe jumatate morti. Numai Ina adormise bine in scaun. Cand a sculat-o Moise a inceput sa-si smulga parul din cap. Si vezi, de atunci, din ziua aia i-au confiscat si ringhispilul si i-au luat si autorizatia.” (Pag 85-87)
Anexa 2: Episodul “Legenda activistului în inspecţie” din filmul ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’
(interviu inclus în volumul „Noul val” în cinematografia românească, Grup Editorial ART, Bucureşti,2006)
“(…) Al doilea tău lungmetraj(de fapt prima parte dintr-un proiect colectiv) a obţinut o subvenţie de la CNC, sub numele Amintiri din Epoca de Aur. Despre ce amintiri este vorba? Se va alinia filmul trendului nostalgic, prezent nu doar în cinematografia, ci şi în literatura noastră recentă?
În bună măsură, atmosfera e nostalgică, dar nu ştiu dacă e un trend. Nostalgia e, de fapt, pentru tinereţea noastră, cea de care ne face plăcere să ne amintim. Copii fiind, noi nu am experimentat pe pielea noastră ororile comunismului, fiind martori şi cobai, ca generaţie de „decreţei”, doar la neajunsuri minore, ca învăţatul la bateria auto sau defilatul de 23 August. Dar comunismul târziu avea un fel de derizoriu al lui, nimeni nu se mai lua în serios. Ca orice perioadă de restricţii, el a generat în noi mai multe lucruri demne de povestit decât orice perioadă de bunăstare.
De ce îţi scrii singur scenariile?
Le scriu singur pentru că nu mi s-a întâmplat să întâlnesc pe cineva cu care să le scriu sau care să le scrie în locul meu. Eu nu sunt doar regizor, pentru mine, povestea e esenţială şi felul în care aleg să o spun contează în cea mai mare măsură. Şi, din păcate, nu există o şcoală românească de scenaristică, care să formeze oameni pe care să te poţi baza, iar nivelul multor scenarii româneşti, chiar dintre cele care ajung să primească finanţare, e adesea penibil.
Scenariile tale dovedesc reale calităţi literare. Te-ai gândit vreodată la o carieră de prozator?
Mă consider un fel de prozator care face filme. Sunt foarte multe lucruri pe care am să le povestesc, dar care nu sunt potrivite pentru film, şi, ca atare, le voi povesti în scris la un moment dat. Scrisul are pentru mine un mare avantaj. E locul în care îmi stăpânesc cel mai bine mijloacele şi în care rezultatul nu depinde de nimeni altcineva. De multe ori, mă gândesc că, într-o bună zi, voi ajunge numai să scriu, dar sper ca până atunci să mai fac nişte filme. (…)”
Pentru alte afirmatii privind paternitatea asumata a scenariului vedeti si site-ul productiei:www.amintiridinepocadeaur.ro
Anexa 4. Cazul Dan Mihu
Să iubeşti şi să tragi apa
Cîştigător lung metraj HBO
Motivaţia juriului: Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.
Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997
Buna ziua,
Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.
Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu, premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de scenarii originale HBO 2006.
Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:
– anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva de avortonul ei, expus in mod brutal si socant
– in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu
– in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu
– in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.”
– in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4 luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton in baie
– in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a scenariului a durat sub doua luni
Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi descarcat liber de la adresa https://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html , impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in ultimii 10 ani?
Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:
– dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia sa
– sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat, l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes
– mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor – atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala
Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.
Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte jurii viitoare.
Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul.
Al dumneavoastra,
Dan Mihu
PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.
Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:
Domnule Mungiu,
Legat de luarea mea de pozitie, tin sa va fac cunoscut ca NU va acuz de plagiat. Nimic mai fals. Observ insa faptul ca, daca n-ati fi fost in juriul HBO de anul trecut, nu ati fi scris acum un scenariu socant pe tema avorturilor din Romania ceausista. pentru ca “acum un an nici nu va gandeati la acest proiect”. Iar eu as fi facut propriul meu film pe aceasta tema inaintea dumneavoastra. Si asa ar fi fost normal, pentru ca – intre noi doi – eu am scris (asa cum m-am priceput) primul pe aceasta idee. Care nu e nici Revolutia Romana, nici caderea turnurilor gemene, nici alt eveniment public.
Acum nu pot decat sa astept urmatoarea sesiune de finantare de la CNC (de fapt, sincer, n-o mai astept pentru ca maine dimineata cred ca voi fi anuntat ca nu mai avem nici co-producatori). Prezenta unui regizor in juriu ne-ar fi indreptatit pe noi scenaristii sa visam ca sunteti acolo pentru a cauta un scenariu pe o idee care sa vi se potriveasca. Nu tineam cu tot dinadinsul sa facem un film impreuna. M-as fi multumit insa cu un simplu mail amical in care sa-mi spuneti ca veti scrie pe tema asta. Astfel avertizat, sa zicem ca ar fi fost o competitie corecta. Faptul ca ati facut filmul pe ascuns si l-ati dus direct la Cannes, nu mi-a lasat nicio alta optiune de reactie.
Socul a fost prea mare…
Iar deziluzia a fost totala. Nu ma asteptam la un astfel de gest de la un regizor tanar, aflat la al doilea sau lung-metraj. Credeam ca ideile incep sa se “imprumute” mai incolo, cand ai cam spus ce aveai de spus si incepi sa te uiti prin ograda vecinilor.
Acum astept filmul.
Pastrand aceeasi atitudine decenta Dan Mihu isi exprima dezamagirea ca reactia sa a fost interpretata tendentios.
O ultima precizare
” Eu am prezentat faptele cat am putut de rece. Sunt dezamagit ca reactia mea a fost interpretatat tendentios si expusa brutal si inexact drept o acuzatie de plagiat. In luarea mea de pozitie nu m-am lansat in injurii si am incercat sa verific si sa ras-verific tot. Amavut la dispozitie un intreval de timp foarte scurt. Va rog sa rememorati singuri cand ati aflat dumneavoastra despre subiectul filmului sau. Cam tot atunci am aflat si eu. La cateva zile dupa prezentarea la Cannes.
Cei interesati sa judece la rece aceasta situatie o vor face. Pe ceilalti nu am cum sa-i conving de nimic. Raman insa la opinia mea ca daca nu participam la concurs, probabil ca dl Mungiu nu si-ar fi scris inca scenariul (“acum un an nici nu visam la acest proiect”). Deasemenea, poate ca nu-l scria daca nu era in juriul care l-a citit si premiat.
Sunt sigur ca filmul e o capodopera, a obtinut totusi un Palme d’Or. Spun doar ca l-ar fi putut obtine altfel. I-a fost probabil teama sa iasa al doilea cu un film despre avorturi, dupa filmul nostru. Chiar daca ar fi fost mai bun. E o teama fireasca. Dar asta nu-l scuza.
Singurul lucru care ma dezamageste este atitudinea unei bune parti a publicului si chiar a unor critici si scriitori. Atata vreme cat genul asta de practici sunt socotite normale, nu vom lua la Cannes niciunpremiu pentru scenariu original. Pentru ca nu vom avea niciodata scenaristi, ci doar regizori plecati la shopping de idei si capabili sa rescrie in mod adecvat orice tema li se potriveste.
„Dincolo de dealuri ne spune că frica de homosexualitate a creştinilor reprezintă o formă incoştientă de violenţă” (!?), scrie un personaj asemenea lui Mungiu in Inside Movies. Detalii aici: Nimic despre Cristian Mungiu, creştini şi homosexuali
In rest, nu ratati azi: Dovada plagiatului lui Mungiu prezentata Centrului National al Cinematografiei si Uniunii Cineastilor din Romania. Si, bineinteles, cititorilor Roncea.Ro.
“‘După dealuri’ este cel mai puţin amuzant dintre filmele cu călugăriţe lesbiene şi foste iubite psihopate.” – The Hollywood Reporter via Mediafax
“Filmul lui Mungiu, “Dupa dealuri”, primul film huiduit la Festivalul de la Cannes de anul acesta” – titra presa online de sambata consemnand faptul ca mai multi ziaristi si spectatori au huiduit si fluierat la premiera lui Mungiu. Intre timp, titlul in cauza a fost eliminat de pe net, fiind inlocuit cu mai ternul “Filmul lui Mungiu, “După dealuri”, fluierat şi aplaudat la Cannes, susţine o publicaţie franceză”, facandu-se trimitere la L’Express (foto sus).
Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.
Regizorul-vedeta are grave carente de profesionalism, fiind deja acuzat in doua cazuri de plagiat de catre doi reputati scenaristi si regizori. Pe langa istoria mai veche expusa de scriitorul Dan Mihu imediat dupa aparitia pe piata a filmului “4-3-2”(foto), se mai adauga astazi si cea a cunoscutului regizor Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC. Ioan Carmazan il acuza in premiera pe Cristian Mungiu, prin intermediul site-ului Roncea.Ro, ca i-a plagiat cu nerusinare una dintre povestirile sale, publicata inca din 1983 in volumul “Povestiri din Bocsa” si transpusa de Mungiu in filmul de grup “Amintiri din epoca de aur”, pe care acesta nu uita sa mentioneze ca este “Un film scris de Cristian Mungiu”. Pe deasupra, printre toate aceste decaderi de la etica si morala se iteste o afacere de frauda la Centrul National al Cinematografiei-CNC realizata prin intermediul “Amintirilor”.
Intr-o declaratie facuta ieri pentru Roncea.Ro, profesorul Ioan Carmazan a subliniat ca trebuie lamurit o data pentru totdeauna mitul acesta al “geniului” Mungiu, intemeiat pe plagiat, conjuctura si frauda. Amintind de cazul lui Dan Mihu, care, dupa ce a prezentat scenariul sau – Să iubeşti şi să tragi apa – unui juriu HBO din care facea parte Mungiu, s-a trezit anul urmator ca povestea i-a fost copiata grosier in filmul “4-3-4”, regizorul Ioan Carmazan ne-a prezentat si cazul sau. Concret, fragmentul principal din “Povestea lui Vili Tuscan”, una dintre povestirile sale din Bocsa, publicate in urma cu 29 de ani la Editura Facla, despre un carusel si mai multe personaje, a fost reprodus intocmai in filmul de grup semnat de Mungiu “Amintiri din epoca de aur” (vezi foto dreapta si dr jos). Regizorul il someaza pe Mungiu sa ia nota oficial de aceasta acuzatie. Consultand volumul ni s-a confirmat intrutotul afirmatia respectatului regizor. Ioan Carmazan nu exclude actionarea lui Mungiu in judecata urmand ca suma solicitata ca prejudiciu moral si material sa fie donata unui camin de copii si unui azil de batrani ale Bisericii Ortodoxe Romane. De remarcat ca Mungiu s-a aflat in proces si cu muzicianul Cornel Constantiniu, care l-a acuzat ca a furat muzica din “4-3-2”.
Mai mult, conform unor surse din lumea cinematografiei se pare ca nivelul de infractor al lui Mungiu nu se restrange la plagiat si coloane sonore subtilizate, existand suspiciuni solide ca filmul “Amintiri din epoca de aur” a fost dublu-finantat, comitandu-se o frauda care poate fi dezvaluita prin cel mai banal control al unor procurori avizati. Practic, Mungiu a obtinut finantare de la Centrul National al Cinematografiei pentru intregul film de grup format din patru episoade in timp ce alti doi regizori beneficiasera deja de finantare de la stat pentru doua dintre episoade. Afacerea necesita interventia organelor abilitate.
“Nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul. Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.”, scria Dan Mihu in scrisoarea sa deschisa despre Cazul Mungiu.
Pentru a intelege mai bine profilul celui incriminat de plagiat si suspectat acum de infractiuni si mai grave este necesara o vedere de ansamblu asupra mediului sau de formare.
Cristian Mungiu este fratele mai mic al Alinei Tatiana Mungiu, actuala sefa SAR si fosta activista UASCR (ca sefa a Asociatiei Studentilor Comunisti pe UMF Iasi si redactor-sef la „Opinia Studenteasca“, ziarul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania – UASCR, patronat de CC al UTC), casatorita de forma cu Andrei Pippidi, cunoscut drept homosexual in cercurile istoricilor de la Iasi, suspectat in aceleasi cercuri ca agent dublu al Securitatii si, respectiv, al unui alt serviciu secret strain. Tatal lor, Ostin Mungiu, in perioada comunista ocupa la UMF Iasi postul de sef al Biroului organizatiei de baza a PCR si, conform marturiilor locale, era insarcinat cu supravegherea studentilor straini, pe modelul Mona Musca. Familia lor este originara din Balti.
Alina Tatiana Mungiu a fost prima din familie care a indraznit sa se faca remarcata si dupa 1989 printr-o pronuntata aversiune fata de crestinism, in special fata de ortodoxie, ura exprimata prin piesa “Evanghelistii”, jucata pentru prima oara in Ungaria si beneficiara premiul UNITER pentru “cea mai bună piesă românească a anului 1992”. Piesa a fost pusa in scena si la noi, in decembrie 2005, la Ateneul Tatarasi din Iasi, in regia unui oarecare Benoit Vitse. Conform marturiilor autoarei, piesa a fost conceputa in 1988, deci in plin elen comunist creator.
Scriitorul Radu Negrescu – Sutu, fost detinut politic ca urmare a semnarii Apelului Goma din 1977, compara piesa “Evanghelistii” cu practicile macabre ale tortionarilor din cadrul “Experimentului Pitesti”. Iata cum descrie el desfasurarea actiunii “artistice” a Mungiei de pe scena Ateneului Tatarasi: “Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul Ioan, prezentat ca un homosexual potential, isi tot expune fesele dezgolite publicului. Dar toate acestea s’au vazut si la Pitesti. Nici relatia dintre Maria Magdalena, personificata in piesa de curtezana Elena (preoteasa-prostituata, ibovnica lui Cherintos), si Domnul Iisus, nu este noua. Aceasta culmineaza cu sugerarea unei felatiuni, urmata de comentarii de genul: “- Ai simtit natura divina din madularul lui dumnezeiesc?”, sau “- Dimpotriva… e un amant cu totul incapabil…”
Vulgaritatea erotica ostentativ afisata tradeaza cu siguranta frustrarile doamnei Mungiu in acest domeniu, dar acest lucru nu priveste pe nimeni decat pe domnia sa. Fiecare are viata sexuala pe care o poate avea sau pe care si-o doreste. A face insa din Sfanta Evanghelie un spectacol cvasipornografic, prin desacralizarea Domnului Iisus pentru a sacraliza vulgaritatea, este oare o dovada de curaj din partea autoarei acestei nedemne “opere de arta” teatrala?… Spre deosebire de atitudinea antievreiasca sau antimusulmana, cea anticrestina nu prezinta astazi niciun risc, permitand frustratei autoare o gama cat mai larga de blasfemii, inspirate de cele proferate de tortionarii din puscariile comuniste”, consemna dupa premiera de la Iasi Radu Negrescu – Sutu.
Piesa a fost considerata de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist drept o blasfemie si “o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane”. “Este o blasfemie la viata si la credinta noastra”, a afirmat la vremea respectiva si Arhiepiscopul Ioan Robu al Bisericii Catolice din Romania.
De observat ca atat Cristian Mungiu cat si Andrei Serban au ignorat – chiar cu acceptul tacit al Patriarhiei, din cate se pare – drepturile la propria imagine, viata si credinta ale parintelui Daniel Corogeanu de la Tanacu, inchis pe nedrept pentru moartea Irinei Cornici si intre timp eliberat din inchisoare. Scenele relevate de Mediafax despre atmosfera de la repetitii denota si o alta fateta a realizatorilor unui spectacolul dintr-o drama reala, care implica persoane neconsultate: “Unii actori spuneau «nişte oameni suferă şi noi mergem să ne plimbăm pe Broadway». Ne-am dat seama atunci că nu trebuie să ne luăm prea mult în serios. Distanţa s-a produs când am putut să râdem de cazul acesta”, a mărturisit regizorul Andrei Serban, citat de Mediafax. “Totodată, Tatiana Niculescu-Bran apreciază că momentul cel mai amuzant a fost când Andrei Şerban le-a cerut actorilor să joace piesa pentru trei culturi diferite, din Somalia, Japonia şi Mongolia.”, mai noteaza Mediafax din amuzamentul de la repetitii, facut pe seama mortii unei tinere si incarcerarii altor maicute si a preotului Daniel.
Nu stim cum a fost atmosfera la filmarile lui Cristian Mungiu dar, in tot cazul, anticrestinismul sau nativ, am putea spune, a fost remarcat deja de presa straina. “Regizorul este mai interesat în demonstrarea metodică a potenţialului distructiv al credinţei rigide decât de legătura fragilă dintre cele două femei şi, deşi acest unghi ambiţios este mai intelectual, nu sunt sigur că este şi cel mai potrivit.”, scrie unul dintre jurnalistii acreditati la Cannes ai portalul postului France 24, citat de Mediafax, fara sa stie ca tanarul merge pe urmele tatalui si surorii sale mai mari.
Desi ii scapa informatia ca “in mod inexplicabil, premiera filmului “Dupa dealuri” nu are loc in 19 mai seara, asa cum se cade pentru un regizor care are un Palme d’Or acasa, ci dupa-amiaza, pe zi”, daca citesti corespondentele HotNews ale Iuliei Blaga ai putea crede ca Festivalul de la Cannes de anul acesta se desfasoara pentru si cu un singur film: al lui Mungiu. Ziaristii normali sunt insa mult mai rezervati.
“Paris Match“ noteaza, de exemplu: “Cat despre personaje, de la tanara calugarita care ii spune ‘tati’ preotului, trecand prin iubita isterica si monomaniaca si prin stareta cu inima de sfanta, personajele nu reusesc in niciun moment sa ne emotioneze. Nu intram nici in empatie, nici in antipatie cu ele, avem doar putina pofta sa le manam de la spate ca sa iesim odata din fundatura in care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung. (…) O fi Mungiu un cineast major, dar ‘Dincolo de dealuri’ nu i-ar putea seduce decat pe cinefilii integristi.”
Anticrestinismul vomitiv al lui Cristian Mungiu, boala de familie dupa cum se vede, se spuzeste oral la Cannes, unde pionierul fruntas al “Noului Cinema” repeta fara jena cliseul ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviuTHR).
Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa fie platit Mungiu din banii nostri, plus pensiile si alocatiile taiate, ca sa ne injure, asa ca vom solicita Parchetului sa faca investigatia necesara in ce priveste frauda de la CNC pe care o semnalam, corpului cineastilor din Romania ramanandu-i obligatia sa se autosesizeze in cele doua cazuri de plagiat reclamate, pentru a le judeca si condamna conform Legii.
Str. Batiştei nr.11, sect.2, Bucureşti, România. Tel/fax: 021.310.73.32/0766.482.999 17.09.2008
Către: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie In atenţia Doamnei Procuror General Laura Codruţa Kovesi
PLÂNGERE PENALĂ
Asociaţia “Adevar şi Dreptate”, prin vicepreşedintele acesteia, domnul Viorel Ene, vă sesizeaza falsul in acte publice comis in repetate randuri de catre Presedintele fondator al Partidului Conservator Voiculescu Dan, si solicita anchetarea acestuia, stabilirea imprejurarilor in care s-au comis faptele precum şi a vinovaţiei.
Concret, Colegiul Consiliului National al Studierii Arhivelor Securitatii (CNSAS) a stabilit ca Voiculescu Dan a facut politie politica prin colaborarea sa cu Securitatea. Chiar daca acesta a contestat decizia CNSAS, in cursul audierilor din cadrul Colegiului CNSAS, a caror transcriere a fost depusa la Tribunalul Bucuresti, Voiculescu Dan a recunoscut singur ca a colaborat cu Securitatea: “Lucrând în comerţ exterior eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el”.
Ca atare, declaratiile lui Voiculescu Dan, de necolaborare cu Securitatea, semnate obligatoriu la inceputul mandatului de parlamentar in cadrul legislativului 2000-2004 si a celui din 2004 pana la data demisiei sale, devin falsuri in acte publice şi atrag consecintele legii.
Biroul Permanent al Senatului este obligat sa constate nulitatea mandatului de parlamentar si sa treaca la retragerea prerogativelor de parlamentar ale lui Voiculescu Dan in acest caz care afecteaza grav imaginea Parlamentului Romaniei, atat in tara cat si in lume.
Va rugam in consecinta să dispuneţi cercetările în drept şi să luaţi măsurile juridice necesare având în vedere ca aceste falsuri in declaraţii se constituie si intr-un grav abuz savarsit contra interesului public, exact ca şi in cazul Mona Muscă.
Cu stima,
Vicepreşedinte Viorel Ene
Asociatia Adevar şi Dreptate
Justitia romana – pentru unii ciuma, pentru altii muma
Justitia este pe cale sa invinga in Romania, acum ca Mona Musca a incaput pe mainile procurorilor si este urmarita penal pentre fals in declaratii. Ea este acuzata ca ar fi mintit in declaratia pe proprie raspundere data la intrarea in Parlament, potrivit careia nu a colaborat cu politia politica, afirmatie infirmata de verdictul CNSAS. Daca fostul deputat va ajunge dupa gratii, putem sta linistiti, s-a facut dreptate!
Lasand gluma amara la o parte, sigur ca Mona Musca trebuie sa plateasca pentru o eventuala declaratie falsa, asa cum a platit pentru colaborarea cu Securitatea, tinuta intr-un pagubos secret atatia ani. Problema este insa ca, deocamdata, doar Mona Musca a platit si cu cariera politica si, cine stie, va plati chiar cu libertatea sau cel putin cu cazierul pentru greselile sale. Mona Musca si-a dat demisia din Parlament, tentativa de revenire a fost, pe buna dreptate, aspru taxata de presa si acum este urmarita penal. Ce ne facem insa cu toti puscariabilii, din aceleasi motive sau altele, chiar mai grave, care populeaza Palatul Parlamentului?
Dan Voiculescu, alias Felix, titularul unui verdict CNSAS identic cu al Monei Musca, insa cu circumstante mult mai grave ale colaborarii, este bine merci. Intai a reusit sa rastoarne legea CNSAS, dupa care i-a blocat pe judecatori care, pasamite, neavand luat testul ORNIS, nu se pot atinge de dosarele fostei Securitati pline ochi, vezi Doamne, cu chestiuni covarsitor de importante pentru siguranta nationala. Aiurea!
Potrivit lui Mircea Dinescu, dosarele care contin astfel de chestiuni nu au ajuns niciodata in arhiva CNSAS, fiind in continuare bine pazite de SRI. Asa ca judecatorii nu riscau sa-si incarce memoria cu date secrete. Intre timp, Dan Voiculescu se pregateste sa-si timita din nou partidul la guvernare.Nu-mi amintesc nici ca Rodica Stanoiu sa fi dat vreun raspuns la Parchet pentru vreun fals in declaratii, dupa ce a primit si ea verdict de colaborare cu politia politica.
Adrian Nastase, acuzat de fapte grave de coruptie, s-a agatat cu unghiile si dintii de imunitatea parlamentara si este intangibil pentru procurori carora, cu cinism si nerusinare, deputatii le cer probe noi desi le blocheaza urmarirea penala. Intre timp, Adrian Nastase se pregateste pentru un nou mandat si, implicit o noua imunitate, pe care le va cersi pe strazile din Mizil.
Rolul lui Ion Iliescu in mineriada din iunie 1990 nu va fi niciodata stabilit oficial si, eventual, pedepsit penal, pentru ca dosarul este ca si blocat dupa ce a fost luat de sub nasul procurorilor militari.
Marile tunuri ale anilor ‘90 au ramas si ele neatribuite, total sau partial. A platit cineva pentru devalizarea Bancorex? O fi Sorin Ovidiu Vantu strain de prabusirea FNI?Sunt doar cateva exemple dintr-o lista cu mult mai lunga. Lista celor imuni la justitie, indiferent cat de grave sunt acuzatiile impotriva lor.In aceste conditii, anchetarea Monei Musca este aproape o ironie. Asa cum o ironie s-a dovedit pana la urma si deconspirarea fostilor securisti.
In afara de Mona Musca si Carol Sebastian, nimeni n-a mai platit cu cariera colaborarea cu fosta Securitate, desi politica si presa sunt intesate de fosti turnatori sau ofiteri. In plus, cei doi sunt doar colaboratori minori, in vreme ce marii sacali ai politiei politice sunt in functii cheie si invart sume ametitoare. Deconspirarea nu i-a afectat. O fi Ilie Merce mai bun decat Mona Musca? O fi Sorin Rosca Stanescu mai bun decat Carol Sebastian? Si nu este vorba doar despre persoane publice. Daca ne uitam prin inchisori vom vedea ispasindu-si pedepsele sau in arest preventiv in mare majoritate amarati anonimi, acuzati pentru fapte minore, furtisaguri la care i-a impins saracia, in timp ce mafiotii liberi si ferice isi afiseaza sfidatori bogatia halucinanta, asa cum s-a intamplat recent la inmormantarea unui interlop din Craiova.
Aceasta dubla masura care-i anihileaza doar pe cei care s-au pus rau cu sistemul sau pe cei marunti este blestemul care ingroapa in frustrare orice tentativa de reforma morala a societatii romanesti.
Ioana Ene
Ziare.com
Mona Musca, urmarita penal
Mona Musca este urmarita penal, incepand din 14 august 2008, pentru fals si uz de fals in declaratii publice, in dosarul deschis de Parchetul General dupa ce fostul deputat liberal a primit verdict de politie politica din partea CNSAS.
“Procurori ai Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica au dispus, la data de 14 august 2008, inceperea urmaririi penale fata de Musca Monica Octavia, sub aspectul savarsirii infractiunii de fals in declaratii, prevazuta de art. 292 din Codul Penal. Infractiunea retinuta consta in aceea ca, in calitate de deputat in Parlamentul Romaniei, a completat, la data de 23.03.2006, declaratia pe propria raspundere privind apartenenta sau neapartenenta ca agent ori colaborator al politiei politice comuniste, in sensul ca nu a fost agent sau colaborator al politiei politice, aceasta declaratie nefiind corespunzatoare adevarului si producand consecinte juridice pana in luna martie 2007, cand susnumitei i-a incetat calitatea de deputat in Parlamentul Romaniei”, se arata in comunicatul remis presei marti de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Potrivit Codului Penal, falsul in declaratii se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Articolul 292 prevede ca “declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda”.
Scandalul “Mona Musca – colaborator al Securitatii” a debutat in 8 august 2006, dupa ce Lavinia Sandru a lansat intr-o conferinta de presa informatia ca dosarul colegei sale de Parlament se afla pe masa de lucru a Colegiului CNSAS. Imediat, in presa scrisa au aparut date despre relatia cu Securitatea a Monei Musca, potrivit carora, actualul politician ar fi dat informari despre studentii straini, sub numele de cod “Eva” sau “Dana”, in a 1970, pe cand era cadru didactic la Institutul de Lingvistica al Universitatii din Timisoara.
Pe 19 septembrie 2006, cei 11 membri ai Colegiului CNSAS decis prin vot ca relatia Monei Musca cu Securitatea se defineste ca “politie politica”. Curtea de Apel a respins contestatia depusa ulterior de deputatul PLD Mona Musca impotriva deciziei CNSAS, astfel ca verdictul dat de Colegiul a ramas definitiv. Fostul ministru al Culturii si deputat PNL a recurs la o cale de atac extraordinara, prin care contesta hotararea judecatoreasca a Curtii de Apel.
Desi a sustinut in permanenta ca este nevinovata si ca nu a facut niciodata politie politica, Mona Musca a fost exclusa din PNL pe 2 septembrie 2006 si a demisionat din Camera Deputatilor in martie 2007.
Cazul Monei Musca a fost readus in atentia publica, dupa ce procurorii au solicitat recent Camerei Deputatilor date despre incetarea mandatului de parlamentar al acesteia, solicitarea fiind, insa, respinsa, luni, din cauza viciilor de procedura.
Astfel, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat Camerei Deputatilor, prin procurorul Marius Iacob, sa comunice data exacta in care a incetat calitatea de deputat a Monei Musca, in vederea solutionarii dosarului 745 pe 2007.
Mona Musca, insotita de avocatul sau, Valeriu Stoica, s-a prezentat, pe 22 septembrie anul trecut, la Parchetul General in legatura cu acuzatia de fals in declaratii, dupa decizia CNSAS potrivit careia a facut politie politica.Curtea de Apel Bucuresti a fixat pentru 2 octombrie primul termen al procesului in care Mona Musca cere revizuirea deciziei instantei din martie 2007, prin care i s-a respins solicitarea de desfiintare a verdictului de politie politica dat in cazul ei de CNSAS.
Pe 24 august 2008, la un an si jumatate de la disparitia din viata publica, Mona Musca a reaparut intr-o conferinta de presa in care a infirmat vehement zvonurile potrivit carora ar urma sa candideze la alegerile parlamentare din toamna.
June 6th, 2013 
VR 
Dupa cum deja se stie, mafia homosexuala din Parlament a dat o lovitura de forta marti, 4 iunie 2003, prin introducerea de catre senatorul PNL Tudor Chiuariu a amendamentului la articolul 4, alineatul 2, din proiectul de revizuire a Constitutiei, care suna asa:
Posted in 
Tags: 
