Fosta adolescenta “plecata la revolutie” Alison Mutler, de-acum celebra corespondenta a agentiei Associated Press indragostita de Romania, este singurul jurnalist care a reuşit să pătrundă în cimitirul de la Ghencea, unde miercuri dimineaţă au fost dezgropati soţii Ceauşescu. Iata marturia ei:
Când s-a scos o cârpă mizeră şi sărăcioasă de la rămăşiţele lui Nicolae Ceauşescu am simţit că istoria se petrece în faţa mea. Mi s-a ridicat părul pe pe mână, şi o linişte reverenţială m-a cuprins datorită importanţei momentului şi privilegiului meu de a asista la un asemenea eveniment. Ca şi la revoluţia din 1989, unde am participat din pură întâmplare, eu nu trebuia să fiu în interiorul Cimitirului Ghencea în dimineaţa de 21 iulie, când s-au dezgropat soţii Ceauşescu. Dar prin noroc m-am strecurat acolo înainte să se trezească toată presa.
Această operaţiune ştiinţifică, petrecută în linişte la începutul unei zile de căldură toridă, s-a desfăşurat într-o maximă tăcere şi la propriu, şi la figurat. Singurul zgomot de remarcat era elicopterul de la Realitatea TV care zbura deasupra cimitirului.
Vestea că soţii Ceauşescu erau deshumaţi a luat lumea prin surprindere în România, dar şi afară. Ziariştii străini de la BBC şi Euronews au dat o avalanşă de telefoane şi au pus o mulţime de întrebări despre o întâmplare din România cum nu mai am văzut de multă vreme. Un şef al meu care stă departe de Europa mi-a spus că era o ştire tare curioasă “chiar pentru România”, unde se petrec lucruri neobişnuite. BBC şi CNN au început să dea imagini cu Ceauşescu, vechi de mai mult de 20 de ani.
Ca jurnalist de la o agenţie de presă, care e prima sursă pentru presa străină, am reuşit să stau cam 90 de minute în cimitir, jucând-mă de-a şoarecele şi pisica cu oficialii de acolo care mă mai atenţionau. Mă ascundam lângă morminte, prin potecile rătăcite, lângă plante înalte, şi am vorbit cu câţeva trecători care au reuşit să intre în Ghencea înainte să se închidă porţile să nu intre presa să deranjeze operaţiunea.
Am avut un aparat de fotografiat la mine în poşetă, dar nu l-am scos, că riscul era prea mare. Aş fi făcut o poză cu valoare zero şi aş fi fost dată afară imediat de cimitir. În afară de gărzile care controleau accesul, erau şi nişte indivizi îmbrăcaţi civil care vorbeau nestingheriţi pe telefoane mobile şi mergeau lângă mormântul lui Ceauşescu. Mi-era limpede că făceau parte din operaţiune.
Am înregistrat ceea ce am putut cu ochii şi urechile mele. Am stat de vorbă cu oamenii, care mi-au spus că este dreptul familiei de a afla adevărul. Un gropar mi-a spus că l-a văzut pe Ceauşescu îmbrăcat cu un palton gri. Când a fost scos Ceauşescu şi au început să recolteze din rămăşiţe, am reuşit să văd un obiect gri rotund la căpătîul sicriului, care era părul lui sau o căciulă cenuşie.
În liniştea de la cimitir era şi o mare tensiune a mea.
Unii mi-au spus că dezgropările se petrec în mod regulat, de care evident nu se scrie nimic, dar fiind vorba de Ceauşeşti, aceste dezgropări au ajuns de interes internaţional. Nu judec dacă e bine sau rău ce s-a întâmplat. Poate evenimentul de la Ghencea va aduce nişte răspunsuri pentru familia Ceauşescu, o concluzie, să-i aducă linişte sufletească. Este o dezgropare care răscoaleşte trecutul, dar poate să aducă linişte în viitor.
Pentru mine, simbolul a rămas aceea cârpă murdară care a reprezentat destinul celui care a condus 25 de ani România. Erau momente de mulţumire şi chiar de fericire acasă când erau belşug şi clipe de glorie pe scena internaţională, când l-a condamnat pe invazia URSS în Cehoslovacia.
Însă au venit nişte ani când românii au suferit cumplit din cauza Securităţii, care a adus o uriaşă lipsă de încredere unul în altul. Erau anii în care mâncarea era pe cartelă. Era o lipsă de hrană, lumină şi speranţă.
Astăzi, soţii Ceauşescu au fost dezgropaţi să fie clar pentru totdeauna dacă erau înmormânaţi în Ghencea. Şi morţii merită respect.
Alison Mutler pentru Cotidianul
Draga Alison,
cand au fost in Romania lui nea Nicu clipe de “momente de mulţumire şi chiar de fericire acasă când erau belşug”? Sub comunism romanii normali au dus-o, in cel mai bun caz, mediocru. Iar frica de securitate este din 1948 incoace, neintrerupt.
Mie nu imi e clar: fata asta tot ce reusit sa vada e un obiect gri ?? si scrie un articol desprea asta ??? o carpa neclara e tot ce poate raporta? sau nu e vorba doar de o carpa ci de altceva? si inca o chestie: e de 20 ani in Romania??
Cand au fost “momente multumire si chiar de fericire” in Romania? Din 1964 pana in 1985, adica de la retragerea Armatei Sovietice de pe teritoriul Romaniei si pana cand Gorbaciov, bancherii Rothschild, Trilaterala, Reagan si Bush si-au dat acordul sa distruga statele Est Europene si au pus la cale un plan de sabotare interna si internationala a Romaniei.
Perioada 1964-1985 a fost cea mai buna din secolul XX, a fost o perioada de redresare economica si sociala a Romaniei. A fost perioada in care toti romanii aveau locuri de munca, isi puteau permite sa isi cumpere o locuinta, isi permiteau un concediu la mare, la munte sau intr-o statiune balneoclimaterica. Chiar se putea si merge prin strainatate. A fost perioada in care au fost alfabetizati milioane de copii din Romania, perioada in care s-au construit mii de gradinite, scoli, licee, universitati, cluburi sportive, ansambluri de teatru. A fost perioada in care salile de teatru erau pline, artistii se bucurau de aprecierea unui public educat si de o mult mai mare protectie din partea Statului decat se bucura astazi.
A fost perioada marilor performante sportive ale Romaniei, cand Nadia a facut istorie in gimnastica, Ilie Nastase era nr 1 mondial, Ivan Pataichin castiga medalie de aur dupa medalie de aur, Steaua castiga cupa Europeana, iar Romania obtinea locul 3 la Olimpiada.
Iar in magazine gaseai multe produse de calitate, de la mancare de cea mai buna calitate, FARA E-uri, pana la textile de FOARTE BUNA CALITATE, facute la noi sau la altii. Se gasea matase in magazine, se gaseau stofe de lana, se gaseau portelanuri, covoare persane, mobila de mult mai buna calitate decat gasesti azi la Ikea sau la diferite lanturi gen Metro, Selgros etc.
Rationalizarea alimentelor s-a facut dupa 1985, insa nu in toate orasele Romaniei, ci doar in cele muncitoresti, unde se dorea “zgandarirea mamaligii”.
Stefane, Sa nu ne spui ca azi gasim toale de firma in magazine, pentru ca hainele tuturor produselor celebre sunt produse in tari din lumea a treia, de muncitori tinuti in conditii de sclavie in lagare de munca si platiti cu mai putin de 1 $ pe zi, in conditiile in care o locuinta decenta din acele tari costa sute de mii $.
Sa nu ne spui nici ca azi e plin de mancare in magazine, pt ca mancarea de azi e plina de aditivi cancerigeni, de hormoni de crestere sau chiar e modificata genetic, iar rezultatul e ca in Romania a crescut spectaculos numarul de cazuri de cancer si de boli autoimune.
In Romania comunista existau si probleme, e adevarat, insa nu cele enumerate de tine. In Romania comunista apa calda era intrerupta, dar motivatia era platirea datoriei externe. Azi oamenii nu isi mai permit sa isi plateasca intretinerea, iar motivatia este ca Guvernul a desfiintat toate locurile de munca si a privatizat resursele energetice ale Romaniei si industria energetica. Azi oamenii au ajuns sa nu se mai spele cu saptamanile, pt ca nu mai au apa. Macar pe vremea lui Ceausescu aveai apa calda, acum nici apa calda nu mai curge la robinet, si sunt zone intregi fara curent electric.
Azi mii de copii nu isi mai permit sa mearga la scoala si mii de copii sunt trimisi la cersit pe strada.
Poate o sa rıdetzi,dar prin anii 83′-86′,mama ma ducea cu ea la croitoreasa la Casa de moda,şi comanda rokii pt. ea,pt. mine,şi pt. bunica ,de voal şi catifea,special ,pt teatru(sa le ımbracam cınd mergem la teatru),şi trebuia sa ne ducem cu programare,atıt era de aglomerat,toata lumea ışi facea la comanda toalete,peste toalete !!!…acum ,nu ştiu ın tzara lumea cıt de des se duce la teatru,dar ın copilaria mea lumea era disperata ,…plus ca se kinuiau sa procure bilete cu locuri cıt mai bune.
daca ar fi mers lumea la biserica, nu la teatru, tara asta n-ar fi ajuns asa intr-o stare ticaloasa.
sa nu ne plangem, ca inca se inghesuie lumea la desertaciuni ( concerte, teatre, mode, cluburi si vacante de lux ). Pentru acestea sunt bani. Pentru mancarea saracilor nu sunt.