Credinciosii din Vrancea fac miting de protest in fata Arhi- episcopiei Buzaului si Vrancei pentru sustinerea Parintelui Macarie de la Poiana Marului. SCRISOAREA DESCHISA a miilor de credinciosi catre IPS Epifanie de Sf Mc Teoctist

October 3rd, 2010

1 Comment »

SCRISOARE DESCHISA

Inaltpreasfintitului Parinte Epifanie Norocel, Arhiepiscop al Buzaului si Vrancei

Noi, fii ai Bisericii strămoşeşti, cetăţeni din comunele Nereju, Vintileasca, Jitia, Dumitreşti, Andreiaşu, Bisoca precum si din orasele Focsani, Bucuresti, Brasov, Covasna, vă aducem la cunoştinţă nemultumirea noastra sufleteasca fata de decizia luată în anul 2009, de a schimba Mănăstirea de la Poiana Mărului, din Mănăstire de călugări în Mănăstire de maici.

Inaltpreasfintite Parinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să reveniti asupra acestei decizii care duce la incalcarea grava a Testamentului Cuviosului Vasile, cu mari riscuri de a zadarnici increderea credinciosilor in Biserica noastra Ortodoxa. Caci cine poate incalca pe fata cuvantul unui Sfant? Noi, cei de aici, stim care este adevarul si va rugam sa-l gasiti si Inaltpreasfintia Voastra, alaturi de noi. Mai stim sa ne aparam si dreptatea cu dragoste si credinta in exemplul Mantuitorului si al inaintasilor nostri, aparatori ai Ortodoxiei si nevoilor neamului romanesc, drept pentru care va reamintim:

Această mănăstire, leagăn al spiritualităţii şi culturii romaneşti, a fost înfiinţată şi dezvoltată de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, pentru a cărei sfinţită vieţuire Biserica Ortodoxă Română a hotărât să îl canonizeze. În testamentul sfinţiei sale a hotărât ca această mănăstire să fie până la sfârşit numai de călugări, dorinţă ce i-a fost îndeplinită până în zilele de astăzi, de aproape 300 de ani, cu exceptia unei mici perioade din timpul regimului comunist. Noi, fiii Bisericii neamului, nu intelegem de ce tocmai Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei a dorit să-i încălce ultimul cuvant şi să o transforme în mănăstire de maici si ne temem ca aceasta decizie pripita a fost luata fara cunostinta asupra testamentului Cuviosului Vasile. Cum este posibil ca Inalpreasfintia Voastra să ia aceasta decizie, poate din greseala sau din graba, si astfel sa incalcati ultima dorinta a unui cuvios canonizat în propria-i Biserică? Pentru că, să ne iertaţi, din moment ce i se încălca hotărârile şi testamentul, atunci înseamnă că Inalpreasfintia Voastra nu îl mai considera sfânt.

Aici, dupa cum stiti, nu a fost mănăstire de maici decât în perioada comunistă, când erau trei măicuţe vârstnice, care se ocupau doar de administrarea mănăstirii, nefăcând slujbe. Din anul 1990, această mănăstire şi-a reluat activitatea ca mănăstire de călugări, prin numirea ca Stareţ şi preot duhovnic a preacuviosului protosinghel Macarie Beşliu, un fiu al acestor meleaguri, cu multă dragoste de Dumnezeu, care a reuşit să continue activitatea duhovnicească începută de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, şi să facă din Mănăstirea Poiana Mărului un lacas iubit de dreptcredinciosi din diferite colturi ale tarii.

Sfinţia sa la început a fost singur, dar apoi i-au urmat mai mulţi ucenici în mănăstire, pe care i-a educat şi le-a transmis dragostea în Dumnezeu. De 20 de ani este stareţ demn şi duhovnic intelept al acestei mănăstiri, si a reusit prin truda sa si a celor care l-au ajutat, sa dezvolte această mănăstire, prin construirea unei noi biserici, cu hramul Sf. Ilie, pe lângă cele vechi de 250 de ani, care sunt clasificate drept monumente istorice grupa A. A construit la Poiana Mărului o trapeză pentru călugări şi o casă cu etaj, cu 7 camere şi grupuri sanitare, pentru oaspeţi, a modernizat vechiul pavilion, a făcut instalaţii electrice în acestea, a terminat un gard de piatră, înalt de doi metri pe o lungime de 200 de metri.

Va reamintim Inaltpreasfintite Parinte faptul ca această sfanta Mănăstire, Poiana Mărului, a primit în octombrie 1998 vizita Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi a Prea Fericitului Patriarh Ignatie al IV-lea al Antiohiei, care au rămas pe deplin mulţumiţi de ordinea şi de disciplina, precum şi de bună gospodărire a acestei Mănăstiri.

Si de aceea, cu multa mirare am constatat ca Inaltpreasfintia voastra a reusit sa o transforme în mănăstire de maici, pe motiv ca nu sunteti multumit de modul de gospodarire si de administrare a acestui sfant lacas.

Inaltpreasfintite Parinte, suntem ferm convinsi de faptul ca ati primit informatii despre realizarile Părintelui Macarie, nu doar în mănăstire ci şi în împrejurimi. A ajutat la renovarea Bisericii din comuna Jitia, judeţul Vrancea; a construit din temelii Biserica din satul Dealul Sării, comuna Jitia din judeţul Vrancea, Mănăstire ce se afla în stadiul de pictură; de asemeni în acest ansamblu monahal a construit şi un pavilion şi locuinţe pentru viitorii monahi şi monahii. În satul Şindrila, comuna Bisoca din judeţul Buzău, a ajutat la construirea unei biserici de la temelii. În satul Sările, comuna Bisoca din judeţul Buzău, a renovat complet Biserica şi a construit o casă parohială cu 5 camere. Nu in ultimul rând, în comuna Vintileasca din judeţul Vrancea, în zona Monteoru, departe, între munţi, a cumpărat teren şi a pus temelia unui schit de călugări. Acest schit este izolat,in padure, la o distanţă de 8 km cel mai apropiat sat. Aici, destoinicul părinte Macarie, a construit două biserici, un pavilion şi case pentru călugări şi de asemeni a construit un gard care împrejmuieşte schitul şi un lac cu peşte, în vârful munţilor.

Acestea sunt lucruri incredibile realizate de un singur om, care a avut timp şi de rugăciune şi de muncă. Pentru toate acestea, odinioara l-ati elogiat in diferite ocazii şi l-ati înălţat la rangul de Protosinghel.

Pentru daruirea sa fata de popor si Biserica, Parintele Macarie a ajuns cunoscut atât în zonele noastre din Buzău şi Vrancea, cât şi în toată ţara, de unde vin anual mii de oameni la spovedanie si rugaciune. Parintele este un om blajin, cărunt, cu faţa şi mâinile ridate de atâta muncă, nevoinţă şi rugăciune.

Acum însă s-a abătut o astfel de ispita asupra sfinţiei sale şi este obligat de Arhiepiscopia Buzăului si Vrancei să părăsească Mănăstirea Poiana Mărului şi să se mute, dand ascultare, ca egumen tocmai la Monteoru, lăsând în urmă nemulţumirile noastre de a pierde un asemenea om, care ne-a format duhovniceşte şi ne-a alinat suferinţele şi necazurile.

Răutate există în lumea aceasta şi a existat, dar ca acum poate niciodată. Ca să muţi un om de aşa valoare morală şi duhovnicească şi să negi toată munca şi nevoinţa lui, pare nu o nedreptate ci un mare păcat!

Marea noastră temere a fost dintotdeauna că pe stareţul Macarie de la Poiana Mărului îl veti lua si promova într-o funcţie de conducere la Arhiepiscopia Buzăului si Vrancei , dar nicidecum că îl veti muta dintr-un loc într-altul si ca veti transforma Manastirea Poiana Marului in Manastire cu maici.

Este dureros faptul ca adevaratele valori spirituale, umane si nationale, sunt aruncate in mlastina disperarii si scufundate pana peste cap in noroi.

Inaltpreasfintite Parinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să reanalizati decizia schimbarii destinatiei Manastirii Poiana Marului din Manastire cu calugari in Manastire cu maici.

De multe ori ni se transmite faptul că nu avem dreptul să ne amestecăm în treburile Bisericii, dar fără noi, simpli credincioşi, ce ar face Biserica pe care noi o iubim şi o susţinem? Oare pastorii nostri exclud orice comunicare cu simpli credinciosi? Oare Hristos nu a venit să ne vestească legea iubirii? Oare nu asculta El păsurile oamenilor şi comunica cu dragoste cu ucenicii Săi? Noi avem datoria să fim smeriţi, ascultători, în măsura in care şi Preacuvioşiile Voastre vă supuneţi canoanelor şi Tradiţiei Bisericeşti.

Dar ce ascultare mai putem să dăm, atunci cand se incalca testamentele Sfinţilor noştri Părinţi?

Vă rugăm să ţineţi cont şi de dorinţele noastre, ca unii ce am contribuit atât sufleteşte cât şi trupeşte la consolidarea acestei mănăstiri cat si a celorlalte lacasuri si lucrari şi să binevoiti să vă aplecati asupra hotărârii Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, care a pecetluit ca acest schit să rămână de călugări.

Noi dorim liniste si pace in randul Bisericii noastre stramosesti si sub nicio forma nu dorim sa se ajunga la violenţe şi proteste neautorizate care, cu regret, s-au petrecut in ultima perioada la diferite evenimente organizate de Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei .

Nu putem incheia aceasta scrisoare deschisa fara a cita un fragment din Testamentul Sf. Cuvios Vasile: “Dar daca va indrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamint al smereniei mele, sau va indrazni sa faca turburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anathema, si partea lui si locul lui sa fie in tartar impreuna cu Iuda vinzatorul. Si am scris eu insumi cu a mea mina adevarat. Nevrednicul Staret Vasile in schitul Poiana Marului, 1764, Ghenarie, 3”.

Cu nădejde în Bunul Dumnezeu şi cu încrederea că veţi reveni asupra deciziei luate, vă sărutăm dreapta şi vă cerem binecuvântarea, noi, smeriţii creştini ortodocşi.

GRUP SUSTINERE “MANASTIREA POIANA MARULUI“

3.10.2010, Sf Mc Teoctist, Sf. Sfintit Mc. Dionisie Areopagitul

Pentru contactare: