Profesorul Univ Dr Nicolae Radu imi semnaleaza o analiza pertinenta despre Cazul Osama, publicata de domnia sa in publicatia Timpolis din Timisoara. Cautand alte analize similare am dat de un interviu de-al meu de care uitasem complet, de acum vreo mie de ani, mai precis din 2004, si de un “Top” de care n-am stiut niciodata in care m-au plasat jurnalistii timisoreni. Ambele ma onoreaza si le multumesc, chiar si peste ani. Reproduc interviul mai jos pentru ca ceea ce afirmam in 2004 despre situatia mass media romanesti s-a si implinit iar intre timp presa a si murit.
Victor Roncea, omul de care se teme Ucraina
Jurnalistului de “externe” de la Ziua nu ii este permis accesul in statul ex-sovietic
“Semnam un protest in numele Asociatiei Internationale a Ziaristilor, la care sunt afiliate 18.000 de publicatii din 100 de tari, ca sa ne exprimam ingrijorarea cu privire la faptul ca jurnalistului roman Victor Roncea nu i-a fost permis accesul pe teritoriul tarii dumneavoastra. Potrivit informatiilor pe care le avem, ministrul ucrainean de Externe a declarat ca domnului Roncea, seful Departamentului de Externe al cotidianului Ziua, nu ii va fi permis accesul in tara dumneavoastra timp de cinci ani, incepand cu iunie 2000. Autoritatile refuza sa motiveze aceasta decizie. In martie 2000, domnul Roncea a fost retinut la frontiera ucraineana, cand intentiona sa tranziteze tara dumneavoastra pentru a ajunge la Moscova, de unde urma sa trimita o corespondenta despre alegerile prezidentiale. Dupa ce a fost tinut la granita timp de 17 ore, a fost trimis inapoi in Romania”. Acest protest public i-a fost inmanat reprezentantului Guvernului Ucrainei, in urma refuzului autoritatilor acestei tari de a permite intrarea pe teritoriul ucrainean a ziaristului Victor Roncea, seful Departamentului de Politica Externa de la cotidianul Ziua. Aceasta decizie avea legatura cu faptul ca Victor Roncea a scris nu o data despre soarta minoritatii romane din Ucraina sau despre uciderea ziaristului ucrainean Giorghi Gongadze. Aceasta decizie a Guvernului ucrainean, ce pare desprinsa din “strategiile de politica externa” ale U.R.S.S.-ului, nu l-a influentat in nici un fel pe ziaristul roman. Care s-a implicat activ si in problema distrugerii Deltei prin construirea canalului Bastroe, si in eliberarea “grupului Ilascu”, si in ajutarea copiilor din Tighina, rusificati cu forta. In general, in cam toate problemele care ne afecteaza, legate de ramasitele comunismului. Prin campanii umanitare si mediatice, Victor Roncea a aratat ca e unul dintre oamenii carora chiar le pasa si ca nu se multumeste doar la a comprima lumea intr-o pagina de ziar.
“Presa era mult mai libera in ’90”
Victor Roncea a debutat in presa la inceputul anului 1990, la primul ziar al studentimii post-decembriste, “Glasul”, editat de Liga Studentilor. “Dupa mineriada F.S.N., din iunie ’90, si dupa ce mai multi prieteni jurnalisti m-au cautat prin toate spitalele Bucurestiului, inclusiv la morga (la fosta unitate a Securitatii de la Magurele, unde am fost detinut, nu au avut acces), Sorin Rosca Stanescu m-a chemat la Romania libera, atat pentru a reimprospata redactia, cat si pentru a raspunde de miscarile studentesti si de tineret, toate anti-comuniste si foarte active in acea perioada”. Pe atunci, Romania libera aparea intr-un tiraj de 1.500.000 de exemplare. Victor Roncea spune ca de atunci au inceput sa se afirme jurnalisti care au devenit ulterior profesionisti ai ziaristicii romanesti.
“Intr-un fel, regret efervescenta anilor ’90, spune ziaristul de la Ziua. Presa era mult mai libera atunci, in sensul ca oamenii care scriau presa o faceau cu sufletul abia descatusat dupa comunism. Dezamagirea reinstaurarii sistemului comunist, cu spoiala democratiei aruncata pe deasupra, a facut ca multi romani iubitori ai Romaniei, reale talente, inclusiv jurnalistice, sa paraseasca tara. Foarte multi prieteni de-ai mei au plecat la inceputul anilor ’90 (ca si mine, de altfel) si foarte putini s-au mai intors. Presa a atras ca un magnet atunci, din nevoia de a spune lucrurilor pe nume. Senzationalismul a fost un curent indus in mass-media romanesti, de catre foste ´scantei tinerestiª ale presei comuniste, tocmai pentru a diminua din gravitatea adevarului si a submina importanta presei intr-o societate in tranzitie”.
Din fericire, “filonul senzationalist” nu a avut ultimul cuvant de spus : “Treptat, efectul nociv al acestei actiuni s-a disipat o data cu profesionalizarea tinerilor jurnalisti, mai ales datorita curentului anglo-saxon receptat direct de la sursa, prin specializari in Statele Unite si Marea Britanie. Astazi, presa responsabila se detaseaza conturand rolul real al mass-media in astfel de momente de rascruce ale tarii. Dovada: cota de incredere acordata presei de catre natiune: practic prima institutie civila din top, dupa Biserica si Armata. Consider ca jurnalistii au obligatia de a fi la nivelul acestei increderi si de a contribui civic la consolidarea democratiei intr-o masura care sa tina in continuu in corzi Puterea, obligand-o sa respecte standardele democratice, cel putin barem de frica presei libere si a Occidentului”.
Ceea ce nu inseamna ca puterea nu a incercat sa dreseze acest “caine de paza” : “In acelasi timp, este evident ca Puterea stie ce arma (de aparare) reprezinta presa si, la ora aceasta, se incearca prin toate mijloacele controlarea acesteia. O problema grava cu care se va confrunta presa in decada urmatoare este concentrarea mass media centrale in doar cateva maini, ale potentatilor financiari ai tarii, care, evident, vor avea intotdeauna legaturi stranse cu Puterea”. In paralel cu evolutia presei, omul Victor Roncea considera ca a evoluat”de la militant stradal la militant civic, prin intermediul media”.
Experienta razboiului
Jurnalistul de la Ziua a fost prezent si a relatat despre conflictele si consecintele razboaielor din Transnistria/Basarabia, Kosovo, Bosnia/Iugoslavia, Palestina/Israel, Pakistan/Afganistan, Sudan si Irak. “Mai putin din Irak, pentru ca seful nostru, Rosca Stanescu, ne-a zis ca nu vrea sa ne piarda pentru un razboi deja scris”.
Cea mai ciudata corespondenta de front? “Sentimentul razboiului este, fara indoiala, ciudat. Am transmis in tara, prin intermediul unui telefon, prin satelit, pornirea razboiului asupra Afganistanului, cu cateva momente inainte ca acesta sa inceapa. Eram in Pakistan cand au trecut bombardierele americane deasupra noastra, cu un zgomot greu, urmat de liniste totala. Populatia Pakistanului, fundamental islamica, amutise. Apoi a urmat infioratorul sunet al bombardamentului, chiar asa indepartat cum era. Sentimentul acestei corespondente nu l-a surclasat, totusi, pe cel de dupa momentul daramarii simbolurilor Anericii : turnurile din New York. Ma uitam la locul in care le vazusem, fumegand, ca doua lumanari, si apoi la locul lasat de caderea lor, si nu imi venea sa-mi cred ochilor”.
Cat despre diferentele si punctele comune ale razboaielor ultimelor ani, Victor Roncea spune : “In primul rand, se deosebesc prin forma : gherila urbana (denumita terorism, de catre o parte, si luptatoare pentru libertate, de catre cealalta) versus masina de razboi statala (terorism de stat, pentru unii, aliante eliberatoare, pentru altii). O asemanare ar putea fi sesizata la ultimele conflicte globale : sunt razboaie destinate controlului energetic al lumii. Din acest punct de vedere, putem prefigura un atac al ´lumii civilizateª asupra Sudanului”.
Cea mai stranie amintire dintr-o zona de conflict o are tot de pe “frontul de est”: “Eram aproape dezbracat, cu masina bucati, inconjurat de militari rusi cu kalasnikov-urile tintite catre noi, pe o sosea pustie, in noapte, la inceputul secolului 21. Aveam strania senzatie ca sunt in alta lume, in alt timp, pe care il credeam de mult apus. Concluzia : acel timp nu a trecut, dimpotriva. Numai ca noi nu realizam aceasta”.
Probleme de adaptare la “lumea pasnica”, atunci cand revii dintr-o zona de conflict, sunt intotdeauna “dincolo de schimbarea vizuala catre o lume pasnica (te insotesc imaginile dure) vuietul unor bombardamente continua sa-ti rasune in cap, si un rateu de automobil te face sa te apleci”.
Intors acasa de pe “frontul de est”, Victor Roncea s-a numarat printre cei care s-au implicat activ in campaniile pentru eliberarea “grupului Ilascu”. Tiraspolul a reactionat “printr-o campanie de dezinformare deschisa, desfasurata, insa, din fericire, doar de la est de Prut incolo, in spatiul rusesc. Aici nu mai au puterea de acum 50 de ani, desi incearca sa si-o redobandeasca”.
Momentul Ucraina
Ucraina a refuzat sa motiveze oficial interzicerea accesului lui Victor Roncea pe teritoriul ei.
“Ucraina a refuzat sa emita motivul, oficial sau real, al interzicerii mele pe teritoriul sau, in ciuda cererilor repetate ale Ministerului roman de Externe si ale organismelor internationale, inclusiv ale Misiunii SUA la NATO, in al carei program eram cand am constatat ca sunt ´persona non grataª”.
Neoficial, motivul e “relatarea constanta despre nedreptatile la care este supusa comunitatea romaneasca din Bucovina, Tinutul Herta si sudul Basarabiei, aflate sub o campanie de deznationalizare fortata, de tip sovietic”.
Atitudinea Ucrainei nu l-a influentat in nici un fel pe Victor Roncea, care a continuat sa se implice activ si in campaniile de aparare a Deltei Dunarii de pericolul numit “Canalul Bastroe”. “Nu cred ca aceasta problema s-ar rezolva fara implicarea organismelor internationale. In acelasi timp, este necesara o atitudine mai ferma a statului roman. Ucraina este un stabilopod al Noii Rusii si reflecta politica acesteia expansionista, agresiva, catre Europa civilizata”.
Victor Roncea – “fisa de cadre”
* Data nasterii : 23 august 1970
* Studii : arte plastice, fotojurnalism, jurnalism
* Cartea-simbol : “Dumnezeu s-a nascut in exil”, de Horia Vintila
* Filmul preferat : “Calauza”, de Andrei Tarkovski, la concurenta cu “Andrei Rubliov”, de acelasi regizor
Ce deosebeste un ziarist roman specializat pe politica externa de un “omolog” din statele vest-europene?
* “Nu ar trebui sa fie alte standarde, chiar daca noi relatam dintr-o pozitie mai putin privilegiata : aceea de a avea tara “sub lupa”.
Fara sa aiba la activ experienta unor corespondente de la fata locului, poate un ziarist specializat “pe externe” sa fie credibil si sa faca performanta bazandu-se doar pe faxuri, internet sau BBC?
* “Experientele acestea sunt necesare, dar nu indispensabile pentru o activitate jurnalistica analitica. Sunt foarte importante abilitatile de conexiune, analiza si sinteza ale jurnalistului, care sunt cele primordiale pentru un ziarist de politica internationala”.
Tot de la Timpolis:
Chestiunea saptamanii * 5 – 8 ianuarie 2006 * Gala ziaristilor
Bravo Victor! Asta inseamna ca gunoajelor dela Kiiv le jeste frica sa auda adevaru.
Ukraina = pamant furat dela Romania, Polonija, Rusija…
Se poate intelege shi asha:
“EI ” cred totushi ca le apartii lor …
dupa “ziua eliberarii ” shi acum te considera
“tradator “!Noroc ca esti in NATO , altfel
te acuza de – deviationist – !..-::)))
JD-USA