Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Fundatia Culturala Varf de Piatra Seaca, Parintele Teofil Bradea si Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului impreuna cu Federatia Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti si Asociatia Civic Media va invita la o Slujba de Pomenire a Romanului Absolut Mihai Eminescu, la 120 de ani de uciderea sa.
Parastasul va fi oficiat la capataiul lui Mihai Eminescu, la Cimitirul Bellu, incepand cu orele 18.00, de catre un sobor de preoti veniti din intreaga tara si condus de catre Preasfintitul Parinte Varsanufie Prahoveanul.
Dupa slujba, la care sunt invitati fosti detinuti politici, academicieni, profesori, studenti, elevi si ziaristi, va fi lansat un numar special al Revistei Veghea dedicat vietii si sacrificiului lui Eminescu si vor rosti cuvinte despre rolul sau pe axa nationala profesorii Nae Georgescu, Theodor Codreanu si cercetatorul Gheorghe Ene. Cei trei eminescologi vor fi prezenti apoi si la o editie speciala a emisiunii Nasul de la B1TV.
Cele mai recente lucrari ale profesorului Nae Georgescu, “Cartea Trecerii – Boala si moartea lui Eminescu” si ale profesorului Theodor Codreanu, “Eminescu – Drama sacrificarii” sunt disponibile de astazi pe portalul realizat de Fundatia Pentru Romania https://www.mihai-eminescu.ro/.

Cum si unde a murit Eminescu

Ziarul ZIUA a mers la locul crimei din 15 iunie 1889

La 120 de la moartea lui Mihai Eminescu, moment care se comemoreaza chiar astazi, printr-o sluj­ba de pomenire la morman­tul de la Bellu, la orele 18.00, inca nu se stiu intru totul datele legate de acest eveniment tragic. ZIUA a mers pe urmele cercetatorilor avizati si a investigat chiar locul crimei. “Casa de sanatate” a doctorului Sutu, unde Eminescu a fost internat mai mult contra vointei sale, se afla in centrul Bucurestiului, pe strada Plantelor, la numarul 9, la doi pasi de Mantuleasa lui Eliade.Sanatoriul este impartit astazi in mai multe apartamente si camere de locuit. Intr-una dintre ele, Eminescu si-a petrecut ultimele zile ale vietii sale zbuciumate. Si, undeva, chiar in curtea fostului ospiciu, foto­grafiata de noi, s-a scurs la pamant, lovit mortal de pacientul Petre Poenaru, la 15 iunie 1889. Atacul tenorului Poenaru a survenit unui alt incident, cel mai probabil din 9 iunie, cand Eminescu fusese lovit de acelasi individ cu o piatra de dimensiuni mai mici in tampla. In ultima sa lucrare pe aceasta tema, “Cartea trecerii: Moartea si boala lui Eminescu” – disponi­bila de azi pe portalul https://www.mihai-eminescu.ro/ -, profesorul Nae Georgescu reda o marturie-cheie a uciderii ganditorului national, aproape necunoscuta publicului larg. Este vorba de marturia celui in bratele caruia a murit Eminescu: frizerul sau, fost coafor al Casei Regale, care se afla in acea zi la el. Textul a aparut prima oara in ziarul Universul, la 28 iunie 1926. Data respectiva semnaleaza momentul mortii civile a ziaristului si poetului national, cand, la 33 de ani, incomodul Eminescu, membru al Societatii Carpatii care avea drept obiectiv refacerea Daciei Mari, a fost arestat si internat, pentru prima oara, la nebuni. Republicat in cateva ziare ale epocii, articolul este de-abia acum evidentiat de cercetatori.

“Mana imi era plina de sange”

“Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele…” relateaza Universul din 1926 spusele frizerului Dumitru Cosmanescu, care continua: “Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu zice uitan­du-se lung la mine: Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante , si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata, pe la spate, un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunan­du-mi: L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!”
In halatul sau de spital s-au gasit, dupa moarte, doua poezii: “Viata” si “Stelele’n cer”, care se incheie astfel: “Pana ce mor, /Pleaca-te ingere/ La trista-mi plangere /Plina de-amor.//Nu e pacat /Ca sa se lepede / Clipa cea repede /Ce ni s-a dat?”.
Victor RONCEA
Vezi si ZIUA: Cum si unde a murit Eminescu

Foto, de sus in jos: Parintele la Slujba de 15 ianuarie, Treptele sanatoriului doctorului Sutu, Curtea unde a fost ucis Eminescu
Fotografii de Cristina Nichitus

• Share
• Tweet
• Pin
• Email