Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Traian Basescu a iesit ieri la televizor pentru a anunta – fara consultarea CSAT – ca “România se raliază poziţiei luate de liderii a 11 state din grupul G20 faţă de situaţia din Siria”, cu prilejul întâlnirii de la Sankt Petersburg. Televiziunile si ziarele din Romania nu s-au obosit insa sa prezinte romanilor si ce stipuleaza Declaratia celor 11 membri ai G20 si nici ce reprezinta ea de fapt. Numai dupa o cautare directionata, o putem afla pe site-ul Casei Albe si, in traducere, pe Presidency.ro. Dar sunt convins ca majoritatea romanilor nici nu stiu ce e “G20”, grupul la care s-a referit presedintele Romaniei. Pentru cei interesati: https://www.g20.org/. Mi-aduc aminte cum un coleg de presa, pe vremuri, cand scriam despre G7 a venit sa ma-ntrebe: “Dom’le ce-i asta G7? E vreo miscare de sah? Nebunul sau calul ia la G7?”. Da, cam asa ceva, dar la nivel planetar…

Comentariile pe tema “ralierii” disciplinate de la Cotroceni lipsesc aproape cu desavarsire in presa de azi. In fapt – dincolo de noile idei si negocieri impuse pe linie ruso-germana (vechiul Pact nu se dezminte) – Declaratia celor 11 reprezinta o veritabila Declaratie mascata de razboi, prin care actuala conducere a SUA se acopera, la nivel international, in cazul atacului, de “sprijinul larg”, cum se zicea la Congresele PCR, al statelor aliate sau de tip satelit, cum a devenit Romania. Si-uite asa, Traian Basescu a implinit – in premiera internationala – un act paradoxal, anti-politica nationala: a reusit sa puna Romania pe o lista de “aplaudaci” alaturi de un “stat” pe care nu il recunoaste: “statul” Kosovo! Un “stat” islamist, cu o guvernare terorista, infipt in coasta Europei crestine printr-o actiune similara, unilaterala si ilegala, din punct de vedere al legislatiei internationale – intreprinsa fara acordul Consiliul de Securitate al ONU -, “stat” creat in urma unei operatiuni “limitate”, “chirurgicale”, asupra Serbiei suverane, care a insemnat 78 de zile de atac aerian, cu bombardarea unei capitale europene, Belgrad, pentru prima oara dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, si cu mii de morti din randul civililor.

La aceasta “a raliat”, ieri, Romania, Traian Basescu. Sigur, mentionand in surdina ca trebuie evitat un conflic dar subsemnand de facto la declansarea lui.

Sigur ca politica noastra externa ne obliga sa ne “raliem” politicii aliantei nord-atlantice. Dar, daca luam la puricat statele semnatare, cat si cele “raliate”, vom constata: 1. Ca nu sunt prezente pe lista toate statele membre NATO; 2. Ca, pe langa Honduras, Albania si judetele baltice, se observa o serie de tari islamice opozante Siriei dar si unele state fundamentalist islamice, altfel aflate pe diverse liste ale institutiilor internationale de specialitate, ca exportatoare de terorism islamist. Din prima categorie: Arabia Saudita, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Qatar. Din a doua: Maroc si Kosovo, recunoscut de ieri, implicit, si de Romania, prin semnatura “raliatoare” a lui Traian Basescu, ca “stat” independent, egal in drepturi si opinii internationale cu statul roman.

Graba aceasta a presedintelui Traian Basescu de a pune Romanie in trena SUA, fara consultarea CSAT si fara o minima dezbatere nationala, intr-o problema care implica Romania intr-un eventual razboi, care poate degenera intr-un Razboi Mondial, sfideaza insa atat poporul pe care sustine ca-l reprezinta cat si intreaga noastra politica nationala care ne obliga sa nu atacam un alt stat fara a fi noi atacati de acel stat. Practic, ciudatul – in toate sensurile cuvantului daca acesta ar fi in engleza, ca sa ma exprim precum traducatorul de la Cotroceni al Declaratiei celor 11 in fata cuvantul “reinforce” – repet, ciudatul Traian Basescu cel de azi a repetat gestul teleghidatului Emil Constantinescu – care a autorizat survolarea Romaniei de catre avioanele atacatoare ale vecinei noastre Serbia – gest altfel combatut vehement de Traian Basescu cel de ieri. Mai mult: repet, Basescu a recunoscut indirect “republica” Kosovo!

Sa mai spun ca cancelara Merkel a criticat zelul primilor semnatari UE ai apelului la „o reacţie puternică în Siria“? Pai ce facem, domnule presedinte, in fata Marelui Licurici am uitat de Doamna Diriginta?

Si ma intorc – vechea vorba fara de fapta a lui Basescu – la romani. Au fost intrebati romanii daca vor sa atace Siria? Pai hai sa vedem ce spune un sondaj international realizat de Transatlantic Trends: doar 2 romani din 10 ar sustine un eventual conflict armat international in Siria: 82% se opun. Se aude la Cotroceni? Alaturi de Slovacia (cu 85%), suntem in topul tarilor din Europa care resping implicarea tarii lor intr-o interventie armata in Siria! Unde se poate auzi chestia asta, daca la Parlament si Guvern, cu un Crin si un Ponta care s-au “raliat” inainte chiar de a fi data Declaratia celor 11, si acum, la Presedintie, sunt numai surzi si orbi, personaje trase de sfori ca niste jucarii stricate si tembele? Sa mai spun ca nici lui Obama nu-i merge prea bine: doar30% dintre americani ar sustine razboiul din SUA. Vedeti sondajul invocat la Agerpres.

Sa conchid, insa fara a repeta greseala lui Basescu si ignoranta presei de azi. Declaratia celor 11 prevede “un răspuns internaţional puternic”, tradus la Cotroceni drept “ferm”, in urma unui atac chimic din Siria, pentru care este invinovatit Guvernul sirian inainte de fi finalizata ancheta ONU, ancheta care indica deja oricum, “pe surse”, faptul ca o entitate straina de fortele guvernamentale a lansat atrocitatea blamata. Daca se descopera maine ca statul Israel, printr-o actiune specifica a Mossad, a lansat atacul chimic? Ce-o sa mai faca Traian Basescu? O sa atace “ferm” Israelul? 🙂

Fara a indragi deloc cinismul analistilor din epicentrul facatorilor de pace si razboi, Consiliul pentru Relatii Externe (CFR), remarc cum profesorul Richard K. Betts, directorul Institutul pentru Studii despre Razboi si Pace al School of International and Public Affairs de la Columbia University, pune punctul pe i intr-o analiza din revista CFR, Foreign Affairs: “Alegeti-va otrava. America are multe optiuni in Siria. Nici una bune”.

Stimati pupinanalisti din jurul Cotrocenilor, cititi buzele lui Betts, pe limba lui: ““Limited” air action can range from a few symbolic strikes with minor impact to a seriously destructive campaign against dozens of targets over the course of several weeks.”

Si inca: “The closest thing to an example of successful coercion by air attack alone was the war over Kosovo, but that was a massive 78-day assault (surely the outer limits of the concept of “limited”), and it inflicted a huge amount of destruction on Serbia and its civilian population.”

Foreign Affairs semnaleaza articolul pe retelele sociale cu fotografia de mai sus.

No further comment.

UPDATE: Preluat si de Cotidianul

• Share
• Tweet
• Pin
• Email