Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Liviu Ioan Stoiciu: N-am vrut să fiu primul care aruncă piatra în balta USR, să tulbur peştii (mă refer la scriitorii muritori de rând, nu la cei cu funcţii, care nu-s aşa uşor de tulburat). Las la o parte faptul că viaţa literară de la noi bălteşte… N-am vrut să sperii eu primul membrii Uniunii Scriitorilor din România (USR). Dacă n-ar fi ieşit pe piaţa literară un nou scandal cu ameninţare de proces pentru calomnie (care poate duce şi la o excludere din USR, că aşa scrie în noul statut), aş fi amânat ceea ce voi scrie acum, aici. Anume, că USR a rămas fără sediu! Stupefacţia celor ce nu ştiu asta încă, dar au aflat acum, am încercat-o eu la ultima şedinţă a Consiliului USR, din 12 martie 2010. Când preşedintele USR, N. Manolescu a anunţat că situaţia juridică a actualului sediu al USR („Casa Monteoru”, din Calea Victoriei 115) a fost tranşată în tribunal, clădirea („Casa Monteoru”) fiind adjudecată de moştenitorii celebrului Grigore Monteoru, mare proprietar funciar (cel cu moşiile de la Sărata Monteoru-Buzău). Ea e revendicată din anii 2000… N. Manolescu a anunţat senin că a aflat întâmplător de procesul dus de moştenitorii Casei Monteoru cu Primăria Bucureşti (care n-a anunţat USR de soarta sediului ei) şi că moştenitorii au reuşit să anuleze „donaţia” prin Ministerul Finanţelor. „Pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic, s-a spus la proces că donaţia s-a făcut sub tancurile sovietice şi s-a crezut, experţii au anunţat la proces că în Casa Monteoru nu locuieşte nimeni, Primăria Bucureşti se leapădă de clădire”. Că a fost un proces incorect, o expertiză la fel. Că lucrează mafia imobiliară. Nouă ni s-a acordat, după Revoluţie, prin Primăria Bucureşti dreptul de folosinţă pe 50 de ani asupra Casei Monteoru. Când am aflat de procesul moştenitorilor Casei Monteoru şi Primărie, ţinut în secret, a continuat N. Manolescu, am făcut întâmpinare la Primărie, dar ni s-a spus că n-avem cale de atac… Noi n-avem norocul UNITER, căreia Primăria Bucureşti i-a cumpărat sediul. „Casa Monteoru e clădire de patrimoniu, e monument istoric, clădirea n-a fost confiscată de comunişti, ci donată, am rugat primarul general să pună oficiul juridic al Primăriei Bucureşti să facă o întâmpinare, a promis că o va face, dar n-a făcut nimic”. Pe 14 aprilie are loc ultima înfăţişare în proces, însă totul pare a fi pierdut. Primăria Bucureşti ar putea să ne dea în compensaţie o altă clădire reprezentativă, tot cu drept de folosinţă, dacă pierde Casa Monteoru. Dar mai mult ca sigur nu ne va da, vom păţi ce au păţit artiştii plastici, care au rămas peste noapte fără sediu, moştenitorii preluând clădirea sediului UAP cu un proces verbal fals (cu o stradă care nu exista pe vremea preluării clădirii de către comunişti), victimă a mafiei imobliare. Azi Uniunea Artiştilor Plastici a rămas pe drumuri, a pierdut definitiv sediul (un adevărat palat), Primăria Bucureşti nu i-a dat la schimb decât un apartament la bloc… Bat în lemn. Uniunea Scriitorilor nu mai poate în acest moment decât să aştepte resemnată sentinţa definitivă, să spere că procesul ar mai putea fi amânat dacă Primăria îşi revendică proprietatea asupra Casei Monteoru. Unde se va muta USR din sediul în care e bine cunoscut, din 1949 s-a mutat din clădirea ARLUS (Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică) în Casa Monteoru, după un aranjament al preşedintelui

USR de atunci, Mihail Sadoveanu, la schimb (ambele clădiri fiind în proprietatea ARLUS). Din istoricul clădirii, reţin o variantă luată de pe Internet, că: „După 1945, Armata Roşie a vizat această clădire. Proprietara de drept, Elena Catargi (fiica lui Monteoru, căsătorită cu Lascăr Catargi), este sechestrată în podul casei şi este obligată să semneze nişte acte prin care era de acord cu donarea casei. Astfel, din 1948, casa intră în proprietatea Asociaţiei Romane a Legăturilor cu Uniunea Sovietică. Din 1960 Casa Monteoru trece în patrimoniul Gospodăriei de Partid, iar apoi în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti”… Normal ar fi azi ca USR să se mute în vechiul sediu al ARLUS, din Str. Batiştei (azi se numeşte ARCUB). Altfel, nu a mai rămas decât speranţa că procesul se va prelungi ani de zile de aici înainte, dacă Primăria va dori să se lupte să păstreze clădirea de patrimoniu în proprietatea ei… Varujan Vosganian, prim-vicepreşedintele USR, mai are o speranţă, că o asemenea clădire de patrimoniu, cum e Casa Monteoru Catargi (construită în 1874, renovată câţiva ani mai târziu de arhitectul Ion Mincu), poate fi răscumpărată de stat de la proprietari (de la moştenitorii fiicei lui Grigore Monteoru Catargi), prin Fondul Proprietatea. Totuşi, USR e de 70 de ani aici, în Casa Monteoru, e identificată cu ea. Ba chiar, din acest an, sigla USR e reprezentată chiar de Casa Monteoru (o redau ca atare)! Curată neinspiraţie… Dar la sărăcia de azi din România, sunt slabe speranţe că statul e dispus la o asemenea tranzacţie, să cumpere clădirea de patrimoniu cunoscută sub numele de Casa Monteoru, care mai trebuie şi reabilitată în întregime din bani publici. Voi reveni asupra acestui subiect. Nu înainte de a vă invita să citiţi un documentar superficial pe seama Casei Monteoru, să aveţi idee, daţi click pe Casa Monteoru (şi iar click pe dreptunghiul apărut, după ce s-a deschis).

Spuneam că a apărut un scandal pe seama pierderii sediului USR, Aura Christi s-a sesizat şi şi-a anunţat colegii asupra incompetenţei conducerii operative a USR, care n-a fost capabilă să preîntâmpine o asemenea veste proastă. Urmarea? Horia Gârbea a sărit iar de pe scaunul lui de preşedinte al ASB, mare scofală (nu ştiu dacă el mai e şi purtător de cuvânt al USR) şi a ameninţat-o pe Aura Christi cu un proces de calomnie! De ce? Deoarece nu şi-a ţinut gura şi a dat de gol enormitatea cu sediul USR pierdut în instanţă… Mărturisesc, trăiesc în plin paranormal, conducerea operativă a USR nu mai are altă treabă decât să pună pumnul în gură membrilor ei de rând, care nu trebuie să cârtească, nu trebuie să critice sau măcar să se întrebe de ce s-a ajuns unde s-a ajuns şi cine e vinovat. Vă invit să citiţi un alt documentar. Va trebui să comentez mâine o mărturisire a Aurei Christi, că în 2005 USR (reprezentată de preşedintele de atunci, Eugen Uricaru) a câştigat în instanţă Casa Monteoru. Aura Christi contestă faptul că N. Manolescu n-a fost informat de Primăria Capitalei că ar exista un proces: „Dar i-a cerut public presedintelui Basescu un sediu pentru USR la centenarul USR! Ceea ce poate sa insemne ca stia bine merci de proces, ba mult decat atat: stia ca procesul va fi pierdut, nu-i asa? Si ca USR-ul va ramane fara sediu, altfel nu ar fi cerut unul…”

Liviu Ioan Stoiciu

• Share
• Tweet
• Pin
• Email