Portalul Manastirii Petru Voda a publicat ieri, 11 februarie 2014, o luare de pozitie categorica impotriva actelor electronice, scrisa de Parintele Hariton Negrea, staretul asezamantului ctitorit de sfantul Parinte Justin, lasat sa conduca obstea de monahi, fii ai Duhovnicului Neamului, printr-unul dintre ultimele cuvinte ale Voievodului Ortodoxiei Romanesti, rostit de pe patul de moarte. Cum presiunile cresc pentru acceptarea actelor cu cip, inoculate in viata noastra prin tertipuri antidemocratice si antiumane, cuvantul intaritor al Parintelui Hariton se poate constitui si intr-un mic indrumar al crestinului pentru respingerea acestor documente prin care suntem, incet-incet, impinsi si inselati – daca nu suntem in cunostinta de cauza! – sa facem pactul final cu diavolul, spre anihilarea mantuirii noastre. Cum am vazut ca acest indemn transant pentru refuzarea actelor electronice, publicat si de Ziaristi Online, nu prea a fost preluat sau observat inca de site-urile ortodoxe romanesti il semnalez si aici, cu trimitere la sursa:
Armeni în România este un proiect independent despre armenii din România, realizat de fotojurnalistul Andreea Tănase în perioada 2007 – 2010. “În demersul meu fotojurnalistic am fost inspirată de crimele de la începutul acestui secol, cunoscute sub denumirea de Genocidul Armean şi astfel s-a născut dorinţa de a le vorbi oamenilor despre lucrurile nevorbite, de a le spune poveştile oamenilor de lângă noi, cei pe care îi privim şi pe lângă care trecem zilnic, din dorinţa de a ne cunoaşte trecutul şi istoria”. Armeni în România este un proiect documentar care acoperă o secţiune din istoria armenilor din ţara noastră (astăzi în număr de 6.000), aceştia fiind surprinşi atât în momentele de trăire din cadrul comunităţii, cât şi în sânul familiei. Pentru realizarea proiectului Armeni în România, Andreea Tănasea călătorit în 16 oraşe din România, Republica Moldova, Bulgaria şi Armenia, timp în care a înregistrat mii de fotografii şi zeci de ore de interviuri. Întreg demersul documentar este prezentat într-un album de fotografie, intitulat Armeni în România. Poveştile oamenilor de lângă noi şi care poate fi achiziţionat în cadrul unei campanii de prevânzare de pe site-ul dedicat proiectului: www.armeniansinromania.com.
Vedeti 48 de fotografii din viitorul Album la MediafaxZoom
Era de ziua Parintelui, cand am ajuns, din noi, acasa, la Petru Voda, la picioarele Sfintiei Sale. 10 Februarie 2013. 94 de ani. Ultima aniversare pe pamant. Am mai scris despre acest moment, cand Parintele imi parea tare trist (Vedeti materialul mai jos, insotit de mai multe filmari). Intre micile noastre daruri binecuvantate de Sfintia Sa i-am adus si Calendarul despre frumosii romani ortodocsi din Sapanta si icoanele artistei populare Ioana Lutai, doamna preoteasa a Bisericii din Cimitirul Vesel, cu hramul Nasterii Maicii Domnului. Acesta i-a adus bucurie Parintelui. Marturisesc, o bucurie mult mai mare decat cea la care ma asteptam. L-a luat si l-a rasfoit pe indelete, pagina cu pagina, admirand fotografiile si icoanele si comentand la fiecare dintre ele. Despre frumusetea portului si a purtarii maramuresenilor la biserica, acolo unde sunt ei, in lupta directa cu vrajmasii credintei neamului romanesc, despre copii, mame, biserica si neam… Cu voce tare, Parintele a citit epitaful lui Stan Ioan Patras, creatorul Cimitirului Vesel, inscriptionat chiar de el pe propria sa cruce si preluat pe coperta Calendarului:
” Cate zile am trait.
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut.
Orisicine mi-a cerut. ”
Am ramas, tacuti, foarte emotionati. Parintele era descris, exact, in aceste cuvinte simple. Erau ore tarzii, din noapte. Pelerinii plecasere, rand pe rand, cu mic cu mare, maicutele se pregateau de utrenie. Noi doi la picioarele Parintelui. Parintele, care, in cele 20 de ore de cand se trezise si slujise si primise inalti oaspeti, prelati sau pustnici coborati din munti, preoti si credinciosi din intreaga tara, nu apucase inca sa manance, de ziua lui. In linistea serii si pacea dumnezeiasca ce ne inconjura ca intr-o lume de basm, de pe tot cuprinsul coltului de rai manastiresc, glasul Parintelui citind epitaful ne-a tulburat profund. Incercam sa redam tuturor, pe cat putem, din acea emotie, prezentand cateva fotografii de la acel moment tainic, fotografii aflate si in Albumul Parintele Justin Marturisitorul, de Cristina Nichitus Roncea.
Relatare din 10 Februarie 2013: Ultima aniversare a Parintelui Justin pe acest pamant
Trist. Trist, trist, trist era Parintele Justin Parvu la aniversarea a 94 de ani de sfanta tinerete si batranete, de lupta si jertfa, pe 10 februarie, anul acesta, la Manastirea sa, Petru Voda, din Muntii Neamtului. 94 de ani, dintre care 16 petrecuti in temnitele bolsevice, la munci brute, silnice, in lagarul de la Periprava, la stuf, unde a stat patru ani impreuna cu Parintele Ilie Lacatusu facatorul de minuni, apoi in intuneric, la minele de plumb de la Baia Sprie, apoi la Gherla, Jilava, Vacaresti si inchisoarea exterminatoare de la Aiud. Dupa ce a mers ca preot militar pana la Odessa, sustinandu-i, binecuvantandu-i sau dandu-le ultima impartasanie ostastilor romani de pe incercatul Front de Rasarit, la inceputul prigoanei directe si organizate impotriva crestinismului, declansata de ocupantul sovietic in 1948, este arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. La expirarea termenului, pentru ca nu a vrut sa abjure de la idealurile sale nationale si sa-l renege pe Bunul Dumnezeu, a mai primit inca patru ani de temnita grea.
“A fost greu la inceput, pana cand ne-am aflat noi rostul pentru care suntem in puscarie”, spune Parintele evocand inchisorile-manastiri si celulele-chilii, intr-un documentar laudabil despre Sfintii Inchisorilor, realizat de echipa emisiunii In Premiera. Acest subiect grav, al Sfintilor Inchisorilor, era si cauza tristetii Parintelui, dupa cum am inteles eu. La sfarsitul unei zile aniversare, in care fusese felicitat de mii de pelerini, dar si de Mitropolitul Teodosie, cu care a si slujit cu o seara inainte, si, apoi, de inaltii emisari ai Mitropolitului Teofan, Parintele s-a intors la problema care il framanta: canonizarea sfintilor marturisitori, mucenici ai lui Hristos si martiri ai temnitelor comuniste, carora si-a si inchinat toate ctitoriile sale monastice, de la Petru Voda la Aiud si, de anul trecut, la Canal.
“As putea zice acum linistit, odata cu batrânul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace”, dar mai am o neliniste: sa îi vad pe acesti martiri canonizati. Sfintele lor moaste izvorasc pretutindeni mireasma si vindecari, osemintele lor au ajuns la închinare pâna si în Tara Sfânta, la Sfântul Munte Athos si în multe locuri ale pamântului, de unde ma suna parinti si maici ca sfintii izvorasc mir si mireasma nemaiîntâlnita. Vreau sa vad ziua când nu ne vom mai teme ca avem în bisericile noastre la închinare moastele acestor sfinti mucenici, ca au ajuns sa fie slaviti peste hotare mai degraba decât în tara lor”, marturiseste Parintele, intr-un interviu publicat in revista maicilor-ziariste, Atitudini, dupa sfintirea lucrarilor la Manastirea de la Poarta Alba
Dupa plecarea credinciosilor pe la chilii, ramasi singuri cu Parintele, de a carui prezenta sfintitoare ne bucuram ca niste copii inca de la primele ore ale diminetii, am pornit discutia de la cazul Valeriu Gafencu evocand anii de razboi si apoi cei de temnita ai Parintelui, cu toata istoria tulburatoare a Romaniei din ultimii 70 de ani. Timpul a trecut prea repede. O ora, apoi alta ora. Se facuse aproape miezul noptii si, la capatul aniversarii zilei sale de nastere, Parintele inca nu mancase nimic. Desi Parintele ar fi vrut sa continuie, am fost nevoiti sa ne intrerupem repede, cu doar 10 minute inainte de ora 12, pentru ca urma o zi de post si masa era deja pregatita. Iar apoi venea slujba de noapte. A doua zi, dupa o noapte in care am fost zgaltait la propriu de vreo doi aghiuti – ispitele nu dispar la manastire, dimpotriva! – , ne-am intors la chilia binecuvantata. Parintele ne-a spus multe. Incarcatura duhovniceasca, coborarea impreuna cu Parintele in negurile minelor de plumb si subteranele in care poate ajunge omul, chinuit animalic, dar si iesirea lui la lumina cea adevarata, ca si marturiile directe asupra unor momente teribile din istoria tarii, te covarsesc, adeseori. Dar te si inalta. Ascultati-l pe Parinte, in aceasta prima parte a filmarii, si veti intelege.
Numai evocarea modului in care strangeau de pe jos bucatele de ziar de pe la pachetelele de mancare ale minerilor, pe care le lipeau apoi ca sa afle, si ei, ce se mai intampla afara, si-ti da fiori in suflet. “Eram in mina acolo, la subteran – spune Parintele. Eram foarte ahtiati dupa o noutate. Va dati seama: daca 12 ani n-am vazut creion, nu am avut o coala de hartie, de ziar. Si unde vedeam, peste tot, strangeam bucatele de ziar ca sa le lipim”. Hartia, creionul, informatia, gandul scris; Cuvantul – iata dusmanul de moarte al comunistilor, atunci ca si acum.
Pe langa acestea, Parintele face si afirmatii care, fara indoiala, vor deranja la fel cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand maicutele i-au facut drept cadou, de ziua sa si in chilia sa, in spatiul sau privat, practic pe un pat de spital, un cantecel din tineretea sa, pe versurile marelui poet martir Radu Gyr. Ce scandal s-a declansat atunci… Si cine a fost atunci acuzatorul public principal: un evasionist de milioane de euro al Guvernarii Nastase, care ca sa se protejeze de DIICOT si-a “tras” un ONG de “monitorizare a antisemitismului”. Ridicol si sinistru, in acelasi timp.
Ce spune Parintele azi, din propria sa experienta de voluntar pe Frontul de Est: ca “in Romania nu a existat holocaust”. “Ca a declarat un presedinte, care n-are habar de evenimentele care s-au petrecut si spune ca a existat holocaust… Nu-i adevarat. N-a existat. Nici un document nu arata. Asta este inventia lor, pentru umilirea romanilor. De aceea adevarul a devenit minciuna si mincina adevar. Pentru ca noi am fost totdeauna prea buni cu strainii acestia. Si ei au abuzat de bunatatea noastra si ne-au redus la tacere…”
Intr-adevar, daca studiem componenta Comisiei comunistului Iliescu care a elaborat un Raport pe aceasta tema, vom vedea cu nu se regaseste nici un academician printre autorii studiului realizat la comanda politica. Din acest punct de vedere, Raportul pare a fi la fel de stiintific ca si cel al lui Tismaneanu, redactat sub post-comunistul Basescu, dupa acelasi model. Apoi, cand reprezentanti de seama ai comunitatii evreiesti si insusi presedintele Israelului afirma chiar la Cotroceni ca Romania a salvat 400.000 de evrei, e cam greu, totusi, sa declami existenta unui holocaust in Romania. Mai mult, daca ar fi “sa se numere scheletele”, dupa cum s-a exprimat un fost detinut politic din Miscarea Nationala de Rezistenta, balanta nefasta a crimei s-ar inclina inspre martiriul poporului roman, deposedat de sute si sute de mii de suflete, pe cuprinsul tarii sau in Gulagurile sovietice, intreaga elita, decapitata, a Romaniei, formata din intelectuali, oameni politici si ofiteri ai Armatei Romane pana la tarani, preoti, calugari si… legionari!
Caci aceasta pare sa fie problema cea mai arzatoare a zilei, evidentiata si prin atacul la Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: faptul ca majoritatea martirilor inchisorilor bolsevice, ca si a luptatorilor din rezistenta armata anticomunista, au fost legionari. Maica Ecaterina Fermo, ea insasi de etnie evreiasca, isi permite sa-i reproseze lui Alexandru Florian, evreu si urmas al unui comisar ideologic comunist, azi director al institutului guvernamental “Elie Wiesel“, ca, prin atacarea memoriei lui Valeriu Gafencu, face un deserviciu urias chiar evreilor, cinstiti, din aceasta lume. Practic, Alexandru Florian tine sa faca demonstratia periculoasa ca aceasta este modalitatea de multumire a evreilor pentru ca un tanar nationalist roman a salvat viata unui alt evreu, respectiv a lui Richard Wurmbrand. Intr-un mod pervers, Alexandru Florian da de inteles, prin actiunile sale, ca ar fi fost de preferat ca Valeriu Gafencu sa nu-l salveze pe Richard Wurmbrand, si sa-l lase sa moara asasinat de odiosii temniceri bolsevici, ceea ce in termeni legali se numeste apologia crimei.
“Aceste invinuiri si injurii la adresa lui Valeriu Gafencu – denumit de monahul evreu Nicolae Steinhardt “Sfantul Inchisorilor” -, nu-i fac lui Alexandru Florian cinste nici macar numelui lui de evreu”, afirma Maica Ecaterina Fermo in interviul video de aici. Ceea ce isi doreste Maica Ecaterina este ceea ce am sustinut si eu, in urma cu doi ani, cand a fost atacat salbatic Parintele Justin prin instrumente similare lui Alexandru Florin: O dezbatere publica asupra Miscarii Legionare. Motiv pentru care republic intregul text mai jos.
Care este, asadar, adevarul asupra Miscarii Legionare? Cel debitat de sovietici si comunisti timp de 50 de ani si continuat de “post-comunisti” alti peste 20 de ani? Cum ar putea fi o istorie prezentata de un regim “ilegal, ilegitim si criminal”, o istorie falsificata in urma teoriilor rolleriste din anii ’50, valabila si azi? Nu vi se pare ciudat? Este Alexandru Florian (ce nume frumos!) continuatorul misiunii tovarasului tatalui sau, Mihai Roller? Daca da, asa cum spune si Monahul Filotheu, secretarul Parintelui Justin, intr-o alta filmare, de aici, atunci vorbim de fapt de un atac al ateilor si anticrestinilor impotriva Bisericii si a oamenilor ei, mascat sub acoperirea unui institut guvernamental, impanat cu elemente evreiesti. Explorand aceasta teza, ne putem intreba, cu temei, daca nu este vorba, oare, de un razboi religios sau poate de un razboi etnic? Si atunci, mai afirma Monahul Filotheu, de ce plateste un Guvern al unui stat format eminamente din crestini un institut in care se desfasoara operatiuni discriminatorii la adresa contribuabililor romani crestini si a sfintilor lor?
In mod cert, dupa cum spune Monahul Filotheu despre cazul Valeriu Gafencu, “Sfintii nu pot fi prigoniti de la Guvern! Sunt sfintii nostri si dati-ne voie si cinstim asa cum se intampla in toata lumea, unde numerosi sfinti sunt cetateni de onoare ai oraselor in care au trait sau se afla sfintele lor moaste. Nu putem acuza de extremism un om al lui Dumnezeu. Este ca si cum L-am acuza de extremism pe Dumnezeu!”
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti…
Parintele Justin de ziua lui: Nu mai merg niciodata in Basarabia, pentru ca nu vreau sa mai vad teroarea Moscovei asupra romanilor si a Ortodoxiei noastre:
“Parintii fondatori” ai TVR ca Sectie a Directiei de Agitatie si Propaganda, Eduard Mezincescu si Silviu Brucan
Ca si cum nu era de ajuns cate nereguli si ilegalitati se petrec in TVR, ieri, vineri, 7 februarie 2014, pe la orele 14.00, a mai explodat o bomba la TVR, de data aceasta pe calea undelor. Insa cei din tara – deci si CNA? – nu au avut cum sa vada nici macar fumul, pentru ca detunatura s-a produs pe TVR International, in fata romanilor din lumea-ntreaga. Noul PDG al TVR, Stelica Tanase, un adevarat Vasilica Roaita al PNL, a tras de sirena uzinelor din Dorobanti pana a ramas cu ea in mana. Precum bravul sau inaintas Eduard Mezincescu la sefia Directiei de Propaganda si Agitatie, sau un mai proaspat coleg de manivela, din iunie 1990, Stelica-fara-frica, poreclit si Tanase-patru clase, a hotarat cu de la sine putere sa intrerupa transmisia unei emisiuni intr-un timp record: 8 (opt) minute de la inceperea ei. Fara precedent, cel putin de la cea mai celebra vizita a minerilor in Capitala. Ghiciti despre ce emisiune e vorba? Sigur ca cititorii mei stiu: Mostenirea Clandestina, normal, serialul fascinant realizat de Monica Ghiurco. Este vorba de ultimul episod (la propriu din cate se pare), al X-lea, in care specialistul american in informatii si istorie secreta Larry Watts intareste diferentele dintre colonelul polonez Ryszard Kuklinski si agentul sovietic I.M. Pacepa. Si-asa se dovedeste ca primul sefuletz al foii “22” a GDS si-a meritat solda de “deontolog” al lui SOV. Si se mai demonstreaza ceva: ca Adevarul – deconspirarile si devoalarile istorice facute de Larry Watts – chiar ustura!
Nota: Acest articol nu este un pamflet. Cititi mai jos stirea Ziaristi Online:
EXCLUSIV: Guvernul Ponta nu l-a invitat niciodata pe Pacepa in Romania. Culisele unui act de cenzura in TVR: Mostenitorul clandestin Stelian Tanase contra lui Larry Watts
Corespondentul portalului Ziaristi Online din Republica Moldova ne-a sesizat ieri, vineri, 7 februarie a.c., asupra unei ciudatenii nemaintalnite: transmisia pe TVR International a episodului al X-lea din serialul Mostenirea Clandestina, realizat de Monica Ghiurco cu istoricul american Larry Watts – difuzat, de altfel, pe TVR 1, pe 29 ianuarie a.c. -, a fost intrerupta la 8 minute de la inceperea ei, fara nici o explicatie ulterioara.
Faptul fara precedent a ramas, pana acum, fara vreo motivatie oficiala din partea TVR, desi noi am solicitat-o, conform Legii si deontologiei profesionale. Mai asteptam. Banuim ca si CNA-ul va fi interesat de aceasta explicatie. Cert este ca, interesandu-ne asupra situatiei din TVR, am aflat ca, intr-adevar, dupa venirea lui Stelian Tanase “la butoane”, dupa cum se spune, realizatoarea Monica Ghiurco a fost inclusa pe o “lista neagra”, conform site-ului Reporter Virtual. Iar faimoasa si urmarita emisiune in serial, Mostenirea Clandestina, a fost suspendata din noua grila, cu incepere din luna martie, in ciuda audientei ridicate si a recentului premiu primit din partea Asociatiei Profesionistilor de Televiziune din Romania (APTR).
Monica Ghiurco, o profesionista cu o indelungata si reputata activitate jurnalistica, a fost deja inlaturata de pe ecran de Claudiu Lucaci, seful Stirilor TVR, inca din luna octombrie a anului trecut, noteaza Reporter Virtual. Jurnalista a fost “restructurata” de fostul director TVR si fost sef al SIE, Claudiu Saftoiu, iar Claudiu Lucaci, desi este numit in acelasi timp consul la New York, a persecutat-o in ceea ce a parut a fi o veritabila vendetta intre servicii secrete, respectiv intre aripa pacepista din SIE si aripa romaneasca din SRI.
Iata ca actiunile fara precedent ale lui Stelian Tanase, un simpatizant “echidistant” al agentului sovietic Ion Mihai Pacepa, confirma faptul ca Monica Ghiurco este o victima a razbunarii aripii tradatoare din servicii in urma dezvaluirilor extraordinare, facute in premiera de specialistul american Larry Watts despre actiunile KGB si GRU in Romania, pe parcursul episoadelor din “Mostenirea Clandestina”. Concret, dupa cum ne-au confirmat surse din TVR, Stelian Tanase a dispus “din turn” intreruperea imediata a transmisiei serialului documentar pe TVRi si inlocuirea emisiunii. Presiuni din sfera mafiei politice cu radacini cominterniste au existat inca de la inceputul serialului, daca este sa ne amintim de oftica si basica bloggerului Vladimir Tismaneanu, exprimata in scris, catre “forurile de partid si de stat”, fata de faptul ca Larry Watts este prezent pe TVR 1. Ulterior sicanele s-au rasfrant direct asupra realizatoarei, care a inceput sa intampine piedici “tehnice” in interiorul TVR, in acelasi timp fiind hartuita incontinuu din punct de vedere profesional.
Faptul ca Stelian Tanase a decis sa inlocuiasca deja celebrul documentar de dezvaluiri – realizat cu concursul autorului aclamatelor volume Fereste-ma, Doamne, de prieteni si Cei dintai vor fi cei din urma – cu o susana a cunoscutului agent de influenta al KGB Mircea Dinescu (si magarul sau), spune totul despre nivelul de cedare al institutiilor statului responsabile in fata avansului agresiv al ocupatiei institutionale a Romaniei.
Dar ce a deranjat, oare, atat de tare, la ultimul episod al serialului cu Larry Watts, incat sa genereze furia din turn sau/si din gaura de sobolan de unde a primit Stelian Tanase telefonul de avertisment?
Pe scurt, dupa cum puteti constata si singuri, in acest episod este prezentata esenta cazului Pacepa comparativ cu cel al polonezului Kuklinski (comparatie careia i s-a dedicat si o binevenita si bineintocmita lucrare de specialitate: “Cazul Ryszard Kuklinski: un Pacepa al Poloniei?“, de dr. Ion Constantin). Larry Watts si Monica Ghiurco demonstreaza in cateva puncte ca invocata comparatie nu se sustine, fie si numai prin simplul fapt ca polonezul nostru anticomunist a primit cetatenie americana prin dispensa prezidentiala, la cererea CIA, intr-un singur an, pe cand pentru agentul sovietic antiroman s-au scuuurs 10 ani, cetatenia fiindu-i conferita ca urmare a aceleasi strategme folosite si de Tismaneanu (clasica de altfel, scoasa probabil din manualul micului KGB-ist): bagatul pe sub fuste, respectiv casatoria cu cate o americanca naiva.
In acelasi timp este de notat incercarea disperata a Grupului Pacepa de a reintra pe piata (dez)informatiilor, ca o bresa spre piata economica si politica a Romaniei. De la inventiile colportate si brevetate la B1 Tv, unde asistam la un nou tip de “jurnalism” care ar trebui – de asemenea – sa intre in atentia CNA, ca o frauda de presa, respectiv interviul “play back” simulat ca fiind “live”, la minciunile colportate in Statele Unite, Pacepa si mostenitorii lui se dau peste cap ca niste vertiabili Hopa-Mitica (Cazul agentului Badin este elocvent: de la monarhist vehement la sustinator al “Noii Republici”, de la “legionar” infocat la Campul Romanesc la bataus cu copii “fascisti” si calugari “extremisti”, de la antibasist cu spume – “Bai, caraghiosul” lui Voiculescu, Basescu dixit – la probasistul cu limbi al fratelui Paunescu-DIE-KGB-Mossad, dupa cum i-au dictat Uly si Tismanenii).
La ultima iesire damboviteana de acest gen pacepistii de serviciu au dat-o pe fata direct in slujba KGB, singura afirmatie pentru care s-a ocupat o ora de transmisie “la B1”, tip “play back”, fiind cea care deserveste dezinformarea strategica a Rusiei din 1989 incoace, si anume ca in timpul evenimentelor din decembrie 1989 nu au actionat pe teritoriul Romaniei nici picior de trupe speciale sovietice, i.e. “teroristi” (spre bucuria lui Marius Mioc, care se incapataneaza obsesiv sa conteste zecile de rapoarte si marturii consemnate de Comisia speciala senatoriala de cercetare a evenimentelor). De data aceasta o spune, chipurile, un “agent CIA”: fostul nomenklaturist ceausist Ion Mihai Pacepa. Afirmatia ar fi ramas demna de “Arici Pogonici” daca nu ar fi fost rostogolita, i.e. “exploatata”, inabil si penibil, de “Vocea Rusiei”. Dar nici “Vocea Rusiei” nici “la B1” nu ne lamuresc de unde ar fi putut sti cu atat precizie relicva comunista securista ce s-a intamplat in Romania pe teren cand singurele butoane la care a avut acces dupa 1978 au fost cele ale telecomenzii?!
Pentru a demonstra pana la capat pana unde merge minciuna acestei grupari o sa prezentam azi un document ce poarta antetul Guvernului Romaniei. “The Romanian government officially has commended former spy chief Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa for breaking with the former communist regime and has invited him to visit the country as an honored guest” – “Guvernul Romaniei a apreciat bla, bla, bla, si l-a invitat oficial pe fostul spion sef (corect adjunct – nota red,) sa viziteze tara ca un oaspete de onoare”, trambita una dintre masinutele online de propaganda si diversiune pacepiste care-si face de cap in SUA sfidand bunul simt si cetatenii americani platitori de taxe. Guvernul Romaniei, din cate stim, este reprezentat de seful Guvernului, dl. Victor Viorel Ponta. Si daca Guvernul condus de prim-ministrul Victor Viorel Ponta nu l-a invitat niciodata pe Ion Mihai Pacepa in Romania, Guvernul cui l-a invitat, ca “oaspete de onoare”?
Iata cum am anihiliat o dezinformare crasa, singura tehnica in care e specialist agentul sovietic Ion Mihai Pacepa (caruia ii merge de-a busilea pe urme mostenitorul lui clandestin, Vladimir Ilici Tismaneanu).
Si care a fost, este si va fi replica gruparii antiromanesti care si-a intins tentaculele pana in alcovurile Cotrocenilor? Atacul la persoana. Fuga de argument. Ignorarea faptelor si documentelor. Diversiunea. Dupa cum sintetizeaza colonelul Kuklinski: “Mi se pare ca discutiile despre probleme sunt inlocuite mult prea usor cu discutii despre oameni, iar cel mai bun argument este epitetul”.
It is almost hallucinatory how Father George exhumation was broadcasted over the local media, TV stations and blogs in Romania. As the events unfolded, upon opening father’ tomb by several monastics during his seven years memorial, we can only say how right was Father George in the statements that he made in his last will, and how the devil can use the spirit of piety manifested upon finding someone’s incorrupt body, to deceive many.
It’s even more troubling to see, after father passing in the Lord, how the devil continues to fight even with his remaining, trying to stain the memory of a man who sanctified his whole life through many hardships. One can wonder, how is this man pleasing to Christ’s rest now?… when his body became the target of attacks that are foreign to the spirit of Orthodoxy.
And if we understood that someone’ martyrdom happens usually during his life time, in this case Satan is showing a new face, battling in our times even the bodies of those pleasing to God who have stepped into eternity.
Just as Father George once said:
“Between our bodies and our souls, there exist a relationship that it’s never lost. Even if the body returns to earth, this connection between the body and the soul is not disbanded, as something that will be fulfilled at the last judgment. “
And despite the hate that the devil manifests towards those pleasing to Christ, I believe that Father George who was tested in the fire of communist prisons, will come out victorious once again from this battle, after his falling asleep.
And if the Lord allowed this to happen, may it be towards a greater glory to him. May it be that the machinations that took place at the uncovering of Father George relics, will strengthen our prayers and bring us even more in the communion with Father, and with all the saints pleasing to God, part of His Triumphant Church.
Dupa cum v-am spus in episoadele anterioare ale Jurnalului (part one & two) azi speram sa ma vad cu presedintele CNSAS, dl Dragos Petrescu, pentru finalizarea protocolului cu Civic Media pentru proiectul Martirii Marii Uniri in Dosarele Securitatii. Dar sedinta Colegiului (au loc doua pe saptamana, martea si joia) s-a prelungit prea mult, asa ca a ramas sa ne vedem luni. Pentru ca tot eram la CNSAS (unde sunt cercetator acreditat din 2006), am conspectat si niste dosare pe care voiam sa le citesc demult. Si iata ce-am gasit: o fotografie inedita, cu Parintele Arsenie Boca, civil, filat de Securitate (“obiectivul Bratu”). Am trimis-o la Marturisitorii.Ro, un portal dedicat sfintilor martiri si marturisitori romani din inchisori (unde se afla prezenta si o alta fotografi, cu monahul Ieronim Stefan, dupa cum mi-a semnalat dl. Florin Dutu, caruia ii multumesc). Mi-am adus astfel aminte de ce spunea regretatul nostru prieten si coleg, Mile Carpenisan, in urma cu exact patru ani (si cateva zile): sa nu treaca o zi fara o fapta buna. Sper ca se inscrie, cu voia Domnului, chiar daca e una micuta si mai e si spusa (dar e o provocare! – vedeti mai jos).
Stiu ca sunteti jurnalisti, bloggeri, oameni cu pareri, moguli. Ei bine tuturor va adresez o provocare astazi (04.02.2010 ) si nu o leapsa care poate fi ignorata sau nu. Va provoc sa fiti oameni si sa o demonstrati macar o saptamana in fata tuturor celor de la care aveti pretentia sa va citeasca. In fiecare zi va provoc sa faceti cate o fapta buna astfel incat peste o saptamana sa vad de la toti 7 povesti care sa descrie pataniile ce i-au facut sa se simta din nou oameni printre oameni.
February 12th, 2014 
VR 
Portalul Manastirii Petru Voda a publicat ieri, 11 februarie 2014, o luare de pozitie categorica impotriva actelor electronice, scrisa de Parintele Hariton Negrea, staretul asezamantului ctitorit de sfantul Parinte Justin, lasat sa conduca obstea de monahi, fii ai Duhovnicului Neamului, printr-unul dintre ultimele cuvinte ale Voievodului Ortodoxiei Romanesti, rostit de pe patul de moarte. Cum presiunile cresc pentru acceptarea actelor cu cip, inoculate in viata noastra prin tertipuri antidemocratice si antiumane, cuvantul intaritor al Parintelui Hariton se poate constitui si intr-un mic indrumar al crestinului pentru respingerea acestor documente prin care suntem, incet-incet, impinsi si inselati – daca nu suntem in cunostinta de cauza! – sa facem pactul final cu diavolul, spre anihilarea mantuirii noastre. Cum am vazut ca acest indemn transant pentru refuzarea actelor electronice, publicat si de Ziaristi Online, nu prea a fost preluat sau observat inca de site-urile ortodoxe romanesti il semnalez si aici, cu trimitere la sursa:
