Zilele acestea multi bagatori de strambe, care mai cu stil care mai far’ de stil, care mai cazuti din calendar, care mai loviti de calendar, s-au bucurat “cu evlavie”, agitand internetul si multimile, ca Parintele Justin Parvu e “grav bolnav”, “in coma” sau chiar ca “a murit”. A trebui sa se dea un Comunicat oficial in care Parintele afirma transant: “Nu cad!”, ca sa inceteze, momentan, campania profesionista de zvonistica, cu miros fetid, de crivat statut, venit de la Rasarit.
In paralel, scandalul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului la greco-catolici este reactivat, la fel de profesionist, dupa aproape doi ani, profitandu-se si de refuzul celui mai longeviv informator al Securitatii de a se duce in pustie, pe vreo mosie dobandita din tainul primit timp de 40 de ani pentru turnatoriile sale. Ne amintim, Sfantul Sinod al BOR, din motive care ne depasesc, a decis in sedinta din 8-9 iulie 2008 sa-l ierte. Cererea de caterisire a Mitropolitului cazut in erezie, urmat de Sofronie Drincec, a fost fuserita, cum se zice. In acea perioada, persoane si grupuri de alta confesiune decat cea ortodoxa, sau chiar atei GDS-isti, trimisesera PF Patriarh Daniel si membrilor Sinodului diverse scrisori de sustinere a lui Corneanu in incercarea de a se forta o decizie “ecumenista”. Faradelegea comisa de Corneanu este clara insa si nu poate fi acceptata, la nivel personal, apreciam alaturi de colegii mei de la fostul ziar Ziua in data de 28 iunie 2008, prezentand in acest sens si un interviu in exclusivitate cu Duhovnicul Neamului, Parintele Justin Parvu. Iata ca acum am recuperat arhiva Ziua – stearsa de pe internet de prietenii lui Sorin Ovidiu Vintu (tot) de la Rasarit -, pe care o postez, treptat, incepand de azi, in noua pagina Ziua Roncea.ro, ca sa ne lamurim asupra a ceea ce a facut, sau nu, fiecare gurist cu sau fara barba, inclusiv me and myself.
Azi, un astfel de stilist faradelege, adept extremist al sectei in cauza si avocat infocat al lui Danion Vasile, ma acuza de peste Prut, din fieful KGB-istului Vladimir “al intregii Moldove”, gazda calduta a “marturisitorului”, ca il “prigonesc” pe bietul predicator. Stiti de ce? Pentru ca am “epoleti de kaghebist” :). Goguleforus, probleme, ma?
Abuzul Mitropoliei Banatului a fost amendat de Justiţie
„Mitropolia Banatului sfidează legile României“ – este titlul unui articol publicat de „Curentul“ în octombrie 2009, care a atras până acum aproape 1.500 de comentarii (1446, cifra posibil depasita deja), un record absolut în lumea presei de la noi şi în general în lumea online-ului. (Lupta comentatorilor pro si contra articolului a inclus si mijloace de sabotaj, cum ar fi postarea unor spatii mari libere pentru ca militantii anti-ecumenisti sa creada ca s-a inchis forumul. Mai mult: forumistii care au comentat in baza acestui material timp de mai multe luni au lansat ideea unirii si infapturii unui ziar online impotriva Mitropolitului apostatic! – nota mea).
Faptul că încă se mai comentează şi astăzi pe marginea datelor prezentate de „Curentul“ arată nivelul de interes şi actualitatea materialului care trecea în revistă abuzuri săvârşite de către unul dintre cei mai longevivi informatori cu sutană din istoria României, Mitropolitul Corneanu, cel care „l-a lansat“ pe actualul Patriarh, Daniel Ciobotea.
Mitropolitul Corneanu, fost membru al Comisiei Tismăneanu, s-a făcut frate cu dracul încă din tinereţe, colaborând intens cu organele păgânei Securităţi, şi a fost intens contestat pe parcursul anilor trecuţi pentru tendinţa de a o lua pe arătură păşind cu botforii arhiereşti mult în afara ogorului Ortodoxiei.
Noul scandal ce implică Mitropolia Banatului are în prim-plan secţia de Teologie din cadrul Universităţii din Timişoara, înfiinţată în anii ‘90, secţie ce este inclusă în prezent într-un conglomerat ce poartă numele de Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie.
Facultăţile de Teologie din România funcţionează în universităţi de stat în baza unui protocol cât se poate de confuz încheiat între B.O.R. şi Ministerul Educaţiei. Astfel, acest protocol stipulează că facultatea se bucură de autonomie, dar funcţionează în baza unei duble coordonări (nu subordonări), laică şi ecleziastică.
Desi in “Decizia Sfăntului Sinod privind comportamentul sacramental şi liturgic al clerului şi credincioşilor ortodocşi” se stipuleaza ca “Sfăntul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică.”, site-ul Episcopiei Oradiei inca afisaza un document ce se intituleaza “Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos“. Desi site-ul prezinta decizia Sf. Sinod din 9 Iulie, acest document care promoveaza idei impotriva Sfintelor Canoane (cum ar fi rugaciunea impreuna cu ereticii), inca este promovat pe site. Pe langa lipsa oricarei declaratii in care sa isi recunoasca greseala, acest document este inca un semn de intrebarea asupra pocaintei reale a episcopului Sofronie!
Iata ce zice Sofronie, ereticul salvat de Patriarh: Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos “În acest timp a venit Iisus din Galileia la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”(Mt. 3, 13-17). Evenimentul Botezului Domnului în apele Iordanului are ample şi adânci semnificaţii teologale şi duhovniceşti ce îndeamnă la meditaţie. Mai întâi, Botezul Domnului este una din cele mai clare teofanii treimice, atât prin manifestare, cât şi prin lucrare. El este culmea teofaniilor treimice vetero şi nou-testamentare. În al doilea rând, el reflectă starea de kenoză a Persoanei divino-umane a Logosului Întrupat, smerenia Fiului lui Dumnezeu care străbate ca un fir roşu întreaga Sa viaţă pământească. “Fiatul” libertăţii kenotice al Fecioarei Maria, devine “legământul” Fiului Omului: “aşa se cuvine nouă”(Mt. 3,15). Iconomia dumnezeiască, lucrarea lui Dumnezeu în lume este un adânc de smerenie, de aceea, şi roadele acesteia, de care noi creştinii ne împărtăşim, nu ni le putem asuma decât în această stare, căci “aşa se cuvine nouă creştinilor.” În al treilea rând, evenimentul este simbol al reconcilierii dintre om şi creaţie, în urma rupturii generate de păcatul strămoşesc. Întreaga creaţie este restaurată în sine însăşi devenind purtătoare de har. Apele botezului mărturisesc starea harică originară, când “Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor”(Fac.1,2). De aceea, apelul la pocăinţă al Sfântului Ioan Botezătorul nu este altceva decât, chemarea la adevărata noastră natură umană, întoarcerea la originea noastră autentică: starea de har. În această stare de har şi binecuvântare a fost prăznuit şi anul acesta Botezul Domnului în Iordan(Boboteaza – 6 ianuarie) de către creştinii ortodocşi şi catolici de pretutindeni. Spiritul reconciliator mânat de dragostea şi smerenia Domnului Hristos a luminat sufletele credincioşilor celor două Biserici surori: Ortodoxă şi Greco-catolică din Eparhiile Oradiei, în frunte cu Episcopii lor, care au mers în procesiune comună pe malul Crişului urbei Oradiei pentru sfinţirea apei. După săvârşirea Sfintei Liturghii la Catedrala cu Lună din Oradea şi după sfinţirea, în prealabil, a apei de Boboteză pentru credincioşii ortodocşi ai catedralei, credincioşii celor două Biserici împreună cu un grup mare de preoţi şi diaconi, călugări şi călugăriţe, în frunte cu ierarhii lor s-au îndreptat spre râu, în glasul cântărilor bisericeşti. După săvârşirea slujbei, cei doi episcopi au aruncat, în mod tradiţional, o cruce din flori în apele râului. Această procesiune comună a celor două Biserici este un gest istoric însemnat ce marchează un început al unei convieţuiri confesionale frăţeşti în Duhul lui Hristos. Actul nu trebuie interpretat în mod îngust şi unilateral. Acest fapt nu înseamnă relativizarea credinţei şi nici compromisuri în ce privesc problemele de credinţă, ci un gest al dialogului dragostei într-o lume aflată într-o continuă dezbinare. Măsura iubirii nu este definită de o atitudine exclusivistă, care-l exclude pe celălat, ci de una incluzivă, care îl aduce pe cel de lângă mine în cercul dragostei divine. Luptele şi tensiunile confesionale, pe fond patrimonial sau de altă natură, nici în trecut şi nici azi, nu au folosit şi nu folosesc nimănui, ci dimpotrivă, au îndepărtat şi îndepărtează pe oameni de la scopul esenţial al vieţii: mântuirea. Trăim într-un context multicultural şi pluriconfesional care se defineşte prin păstrarea identităţii celuilalt şi găsirea unor punţi de legătură. De la această premisă s-a pornit, atunci când s-a demarat acest eveniment public pentru credincioşii creştini ai urbei Oradiei. Dealtfel, P.S. Sofronie, de la venirea ca episcop al Oradiei, a manifestat o atitudine deschisă faţă de toate cultele şi a încercat crearea unui climat de bună înţelegere. Procesiunea ce s-a realizat este un exemplu în acest sens şi de aceea, de comun acord cu P.S. Virgil, Episcopul Eparhiei Unite cu Roma, P.S.Sofronie a avansat idea unei astfel de procesiuni în noaptea de Paşti. Hristos ne-a adus viaţa, ne-a dăruit pacea şi ne conferă lumina şi dragostea Sa. Aceasta este moştenirea şi pe aceasta trebuie să o mărturisim. Sursa: https://www.ortodoxmedia.com/
“Acum, când ne-am câştigat libertatea prin sacrificii şi sânge vărsat, împreună cu fraţii din bisericile evanghelice, mă alătur creştinilor ortodocşi din ţara noastră şi vă adresez invitaţia să susţineţi o cruciadă evanghelistică în luna iulie 2008.” Mitropolitul Nicolae Corneanu catre “evanghelistul” Franklin Graham , “fratele mai mic al lui Isus Cristos”
Asa zisul “Festival al Sperantei” desfasurat la Timisoara chiar inainte Sinodului tradator al Ortodoxiei din 8-9 iulie a fost imbratisat si binecuvantat de mitropolitul eretic Nicolae Corneanu inclusiv in numele nostru, al crestinilor ortodocsi din Romania. Evenimentul a trecut, din pacate, neobservat cum se cuvine la Bucuresti. Dupa parerea mea, numai dupa cele scrise mai sus de IPS Corneanu, fostul mitropolit ortodox ar fi trebuit caterisit sau rugat frumos sa treaca binisor la miscarile sectante evenghelisto-baptisto-apostazisto-liber-schimbisto-vasileano-bichirista-plescoista-homo-intectualista. Mai jos o relatarea baptista a manifestarii de la Timisoara, scrisa, culmea!, intr-o nota critica. Te ingrozesti de ambele abordari!
„Predicarea Evangheliei e lucrarea Tăticului [Billy Graham], nu credeam că e şi a mea.”–Franklin Graham, 1995
Festivalul Sperantei cu Franklin Graham – un alt fel de raport, o alta perspectiva de Raul Enyedi Timisoara a fost zilele trecute (4-6 iulie 2008) capitala spirituala a Romaniei, fiind gazda Festivalului Sperantei, un eveniment intens mediatizat si mult asteptat de evanghelici, rodul eforturilor (deloc neinsemnate) unite ale Bisericilor Baptiste, Penticostale si Crestin dupa Evanghelie, lor alaturandu-se si biserici independente de tip carismatic (?!) – (o fi vorba de “Biserica” lui Corneanu? – nota mea). Conform declaratiei lui Samuel Tutac, festivalul s-a bucurat si de sprijinul Mitropoliei Banatului si in special, al Mitropolitului Nicolae. Dincolo de sumele uriase investite, festivalul a necesitat un efort imens si intens al mai multor mii de voluntari si a numerosi lideri. Pregatirile au inceput cu luni de zile inaintea festivalului, la toate departamentele (sesiuni de instruire, lanturi de rugaciune, repetitii, etc.). Organizarea a fost una profesionista, din toate punctele de vedere. Formatiile muzicale si artistii invitati au avut o prestanta deosebita. O mare realizare a fost corul festivalului care se ridica la 1500 de persoane si care a oferit un spectacol impresionant. Publicul a fost pe masura, numarand in ultimele 2 seri peste 20,000, in cea mai mare parte credinciosi evanghelici veniti din mai multe judete, din Ungaria si Serbia. Discursurile rostite de primarul Timisoarei, d-nul Gheorghe Ciuhandu (PNT – anti-CD! – nota mea), presedintele Consiliului Judetean, d-nul Constantin Ostaficiuc, de reprezentanta Ministerului Culturii si Cultelor, d-na Violeta Zonte, de prefectul judetului Timis, d-nul Ovidiu Draganescu si de europarlamentarul d-nul Dinu Bulzesc alaturi de diplomele si distinctiile oferite lui Franklin Graham aratau recunoasterea si sprijinul autoritatilor. Graham nu a impresionat prin carisma sau prin dinamica predicarii. Autoritatea sa provenea din faptul ca era fiul lui Billy Graham. Cele trei mesaje ale lui au fost construite pe acelasi tipar, urmand trendul predicarii moderne. Parea ca doar se foloseste de Biblie in transmiterea mesajului, nu ca predica Biblia. Aceasta a fost cauza interpretarilor gresite, a presupunerilor personale ridicate la rang de interpretare si a versetelor scoase din context. Mesajul central a fost urmatorul: Dumnezeu te iubeste. Tu esti pacatos. Cristos a murit pentru toti oamenii, deci si pentru tine. Daca accepti jertfa lui, esti iertat, devii copil al lui Dumnezeu si primesti viata vesnica. Mesajele au avut un puternic substrat psihologic, fiind construite in spirala, amintindu-se de cel putin 5 ori in timpul lor invitatia de a iesi in fata la sfarsitul predicarii. Scopul acestor repetari, al intrebarilor retorice si al exclamatiilor referitoare la venirea la Isus a fost acela de a-i pregati emotional pe cei ce ar vrea sa vina. Franklin Graham a fost insotit de translatorul sau, Otniel Bunaciu, presedintele Uniunii Bisericilor Crestin Baptiste din Romania. Felul in care erau afirmate invitatiile („Daca nu esti sigur [ca mergi in rai], vreau sa iti ofer posibilitatea de a fi sigur”; „Daca nu Il cunosti pe Isus ca Domn al tau… iti voi da oportunitatea sa il inviti pe Domnul Isus Cristos in viata ta si inima ta”; „Daca nu Il cunosti pe Isus, vreau sa te ridici acum, vino si stai in fata acestei platforme”; „Venind, iti poti marturisi pacatul inaintea lui Dumnezeu, sa il rogi sa te ierte…”) aratau ca la Isus nu se putea veni si iertarea nu poate fi primita decat venind in fata acelei platforme, si doar cand Franklin Graham va da semnalul. Nu s-a amintit deloc ca venirea la Cristos este un act spiritual, nu fizic, ca Dumnezeu poate mantui pe cineva care nu vine in fata sau dupa ce pleaca de pe stadion. S-a sugerat permanent ca mantuirea era legata de actul de venire in fata… Imediat ce s-a lansat invitatia, personalul de ordine a iesit si a facut un perimetru in jurul terenului, aratand calea de acces spre locul de unde se putea rosti rugaciunea mantuitoare. (?!) Apoi, din multime au inceput sa iasa diferite persoane si sa se indrepte spre gazon. Nu erau „suflete” care se grabeau sa il primeasca pe Isus, ci erau consilierii spirituali, plasati strategic in multime, pentru a da un impuls celor timizi. Consilierii puteau fi identificati dupa plasele cu literatura pe care le aveau cu ei pentru a fi oferite noilor convertiti. Pe langa acestia, insa, se puteau vedea foarte multe persoane care ieseau in fata pentru a fi mantuite care erau deja credinciosi declarati, membri in biserici evanghelice. Au iesit in fata chiar si membri din cor si cativa invitati care au cantat pe scena. Se puteau vedea si persoane care dupa aspect nu pareau evanghelice, dar numarul lor nu depasea 10% din numarul total al celor care ieseau. Dupa repetarea „rugaciunii pacatosului”, in timp ce publicul elibera stadionul, iar consilierii incepusera sa „consilieze”, multi din cei care venisera in fata, si care puteau fi identificati (dupa imbracaminte, in special) a fi deja credinciosi declarati au parasit grupul celor veniti in fata. Aceasta indica faptul ca nu faceau parte nici din grupul consilierilor, nici al convertitilor. Care a fost rostul lor acolo? Nu am putut gasi decat un singur raspuns: ca sa ingroase randurile convertitilor, sa para ca sunt mai multi decat in realitate. Daca asa stau lucrurile, si sper sa nu se fi ajuns pana aici, aceasta este o inselatorie. Dupa primele 2 seri, la serviciile de duminica dimineata, mai multe biserici anuntau cifre care variau intre 500 si 800 de convertiti. Numerele acestea nu puteau decat include pe toti cei care erau in fata, nu doar pe convertiti… O evaluare corecta s-ar putea face urmarind botezurile care vor fi efectuate in urmatoarele luni de bisericile participante. La asemenea numere de convertiti, multe biserici vor trebui sa aiba in curand servicii de botezare a zeci, poate sute de candidati… Mai raman si alte intrebari la care toti ar trebui sa caute un raspuns. De ce sunt organizatorii atat de interesati de numere? De ce convertitii trebuiau sa completeze cartonase cu date personale? De ce consilierii erau avertizati sa completeze corect aceste cartonase? Oare le este teama organizatorilor ca altfel ii vor pierde pe convertiti? Ca nu se vor mai intoarce? Ca Dumnezeu nu va incheia ceea ce a inceput? Ramane de asemenea de vazut cum va fi impartit grupul convertitilor (cati vor fi adusi la Baptisti, cati la Penticostali, etc.). In concluzie, ne intrebam: ce a fost totusi acest festival? Daca ar fi sa luam in considerare publicitatea facuta in media, a fost un turneu mondial al lui Franklin Graham aflat in concert impreuna cu prietenii sai. Nu se amintea nimic de evanghelizare, de proclamare a Bibliei, ceea ce este o ascundere a adevaratului scop al festivalului, o inselatorie… Din felul in care Franklin Graham a fost prezentat in acest festival, a fost o campanie de promovare personala (sa mentionam doar prezentarea din prima seara, facuta de d-l Tipei, presedintele Cultului Penticostal, „Franklin Graham, fratele mai mic al lui Isus Cristos”). Graham a fost in centrul atentiei, intregul eveniment orbitand in jurul persoanei sale. Prezentarile facute, onorurile primite, intalnirile la nivel inalt, interviurile acordate, clipul de prezentare, distanta dintre el si multime, toate acestea ii dadeau o aura de politician, mai degraba decat de evanghelist. Din punctul de vedere al artistilor si performerilor, a fost un show, si unul reusit. Din perspectiva evanghelicilor, a fost o campanie de evanghelizare, de „vestire a Cuvantului lui Dumnezeu”, dar si un pas mare in promovarea ecumenismului in Romania, un important exercitiu de conlucrare eficienta intre diferitele denominatii evanghelice. Din perspectiva organizatorilor a fost un eveniment „spiritual dar cu profunde implicatii culturale” (Ionel Tutac). Din perspectiva autoritatilor, a fost o mare si laudabila intrunire ecumenica. „In numele guvernului Romaniei va asiguram ca Timisoara este un exemplu nu numai de democratie, ci si de ecumenism, aici este poate cel mai bun exemplu de ecumenism din Romania, este un loc in care intelegerea frateasca intre toate cultele s-a manifestat imediat dupa Revolutie. Suntem alaturi de toti liderii spirituali din Timisoara si de toti liderii spirituali din Romania care sunt astazi aici si de aceea dorim sa ii multumim si sa il asiguram pe distinsul nostru oaspete ca aici in judetul Timis si in Romania respectul intre toate cultele, respectul intre toate bisericile va fi si pe viitor acelasi.” (Ovidiu Draganescu, prefectul judetului Timis). (…) https://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/miscarea_ecumenica.html
Evanghelistul Franklin Graham se va întâlni cu ÎPS Nicolae Corneanu 3 iulie 2008 Franklin Graham, unul dintre liderii spirituali ai lumii, a sosit ieri după-amiază la Timişoara, cu un avion particular. El a fost întâmpinat de Ionel Tuţac, preşedintele Centrului Creştin “Renaşterea”, şi de Viktor Hamm, directorul Festivalului Speranţei. În cursul zilei de astăzi, evanghelistul va avea întâlniri oficiale cu ÎPS Nicolae, mitropolitul Banatului, cu prefectul Ovidiu Drăgănescu şi cu preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Ostaficiuc. (…) Pentru că în 14 iulie va fi ziua de naştere a lui Franklin Graham, organizatorii Festivalului Speranţei îi vor dărui o gravură cu centrul Timişoarei, având în prim plan Catedrala Mitropolitană, ne-a dezvăluit Ionel Tuţac. (…)
“Chiar daca ar fi o Biserica mai mica, da` adevarul unul sa fie, care a pastra adevarul, unul sa fie, unul. Acolo sta Adevarul, in Unul”.
LaurentiuDumitru.ro Iisus Hristos: “Lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris” …pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? El însă a zis: […]
În fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarul fond reţea R 315 – 10 volume, perioada 1950 -1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU.
Potrivit documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi 1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu mai multe nume conspirative de colaborator: „MUNTEANU”, „POPA VASILE”, „POPESCU ION/IOAN”, „MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă informaţii despre sine vorbind la persoana a III-a, menţionîndu-se cu numele real, Nicolae CORNEANU. Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică: > Angajament, din 03.01.1950, olograf, semnat olograf cu nume real: Subsemnatul Corneanu Nicolae /…/ Îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din R.P.R., atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii.” > Caracterizarea informatorului „POPA”, din 15.01.1953: /…/ În decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună. /…/ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din mediul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile ce i se cer.” > Adresă, din 10.02.1959: /…/ Menţionăm că organele noastre sunt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă.” Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: “S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes.” > Caracterizare privind pe agentul „POPA VASILE”, din 19.11.1959: /…/ De la data recrutării agentul a fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului /…/, lucrat în acţiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai /…/. /…/ În perioada anilor 1953-1954 agentul a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /…/. În baza materialelor valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /…/. În timpul colaborării agentul s-a dovedit a fi sincer faţă de organele noastre, s-a prezentat punctual la întîlniri şi bine pregătit, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor noastre, /…/a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că la data de 16.10.1958 agentul a fost abandonat din reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetare a colaborării datorită faptului că au existat anumite suspiciuni din partea lui /…/ că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întîlnirile efectuîndu-se la intervale mai mari şi în alte localităţi pentru a fi cît mai conspirat, /…/şi în această perioadă agentul a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /…/ deşi înainte cu cîţiva ani au existat suspiciuni că ar colabora cu organele de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat popular din R.P.R. , considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere mai complicate /…/. Agentul nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucît dacă i s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că organele noastre nu ar mai avea încredere în el.” > Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului „POPA VASILE” Ín perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44.375 lei. > Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul „POPA VASILE”, din 15.01.1963: Agentul , a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudini sale pozitive atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui /…/. /…/ În această perioadă agentul a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /…/ comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. /…/ Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, /…/a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sunt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele conferinţe religioase internaţionale. /…/ să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe – în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /…/ Apreciez că agentul este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la întîlniri.” > Notă caracterizare a activităţii agentului „POPA VASILE”, din 16.09.1965 : /…/ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /…/ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperative agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /…/ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /…/ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sunt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca /…/- episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /…/, preot greco-catolic, revenit, /…/, fost protopop greco- catolic etc. /…/ va fi îndrumat /…/ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /…/ nu sunt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sunt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului.” > Raport, din 26.09.1967: /…/ În calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române – mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru ) /…/. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre, şi-a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care a făcut parte ca membru sau conducător – dovedind pricepere şi orientare. Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /…/ Propunem: A se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului .” > Notă informativă , din 02.04.1970, olografă, semnată olograf POPESCU IOAN”: Redacţia revistei a primit recent un material de la /…/ din TIMIŞOARA /…/ legat de comemorarea a 100 ani de la moartea lui Eftimie MURGU, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele lui /…/ se desprind tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia ).” Învederăm că întreg materialul trimis mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu, poezie). > Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Vineri 10 aprilie ora 18.30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 ani de la naşterea lui Al. loan CUZA. /…/ Printre cei de faţă se afla şi fugarul /…/. /…/ Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de /…/ manifestîndu-şi agresiv şi calomnios dezacordul cu , cu regimul nostru de pe poziţii /…/. Criticînd vehement politica internă a ţării şi conducătorilor noştri (poziţia sa e a postului de radio ), /…/ are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /…/.” > Nota, din 05.12.1971: Cu informatorul fost () cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind următoarea parolă: Sunt preotul şi am venit la dv. din partea d-lui avocat /…/, pt. a discuta o problemă.” > Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf „POPESCU IOAN”: Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /…/ de la numitul /…/ din Bucureşti /…/ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei, camuflînd tendinţe reacţionare.” > Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în S.U.A. care au fost predate delegaţiei interreligioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /…/ la Congresul din Washinton. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /…/a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în S.U.A., dar că l-a inclus pe listele amintite un prieten. /…/ personal nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta drepturile omului> nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea sa că a nu făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în S.U.A. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /…/ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /…/ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil.” > Notă informativă, din 06.03.1980, olografă, semnată olograf „POPESCU ION”: /…/ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /…/a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /…/ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou spre a participa la serviciu religios – ultimul pînă la 7 februarie cînd /…/a anunţat că se retrage, spre a discuta cu /…/ şi a preîntîmpina o eventuală soldată cu incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că preotul /…/a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu (care nu era altul decît CALCIU). /…/ mitropolitul CORNEANU a spus în esenţă următoarele: /…/Vrea să plece din ţară căutînd un loc mai potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sunt aici atîtea de făcut ?/…/ Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca de aici fără voia bisericii. Dacă totuşi pleacă, se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /…/ Preotul /…/ însuşi a cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile cînd preotul /…/ i-a comunicat mitropolitului că rămîne la cererea de demisie pentru următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /…/. Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei. Pe deasupra procedînd cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină martir ca alţii – aluzie la CALCIU – ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să emigreze nu însă în S.U.A. Arătîndu-i-se netemeinicia afirmaţilor sale şi îndemnîndu-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /…/ a răspuns că s-a gîndit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărîrea luată. Pe aceeaşi poziţie a rămas şi cînd la încheierea audienţei mitropolitul l-a prevenit că nu-i acceptă demisia./…/.” În Nota Ofiţerului se consemnează: I.J. Timiş a întreprins măsurile vizînd neutralizarea şi descurajarea lui /…/, mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru.” > Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf „MUNTEANU ION”: întrucît preotul caterisit /…/ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /…/ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /…/ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează, /…/a arătat următoarele: Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul CORNEANU /…/ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care persistă, argumentarea mergînd pînă la a recunoaşte aceasta. /…/ a refuzat totuşi să accepte pînă şi concluziile ce decurgeau logic din premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o perspectivă de recuperare.” > Notă informativă, din 07.08.1980, olografă, semnată olograf MUNTEANU ION”: Preotul /…/ din Vişag, jud. Timiş , a susţinut între altele că Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /…/ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate cum şi pentru că în anul trecut preotul /…/a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /…/. Chestionat asupra poziţiei sale, /…/ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /…/ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate”, biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /…/ să recunoască greşeala în care se află.” În Nota Ofiţerului se consemnează: Poziţia pe care se situează preotul /…/ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş , cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /…/ din comuna Măureni jud. Caras Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o parohie ortodoxă din Occident. Au fost luate măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauz ă.” > Notă de analiză a randamentului informatorului , pe perioada 2 iunie 1980- 20 februarie 1982, din 23.02.1982: /…/ şi-a adus contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre didactice – foşti legionari ori persoane compromise – fără autoritate în faţa elevilor. /…/ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din Occident. /…/ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii, a preotului legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /…/ la începutul lunii octombrie 1981 a avut un infarct miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai candidat şi nici nu a fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc, dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre informîndu-ne cu diverse date utile chiar şi în această situa ţie. Dată fiind funcţia ce o deţine, posibilităţile şi calităţile sale şi că starea sănătăţii îi permite să muncească , apreciez că el ne este util şi propun menţinerea în reţea. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întîlnit mai des şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească momentele .” > Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului’, din 09.12.1988: Numitul CORNEANU Nicolae /…/ a fost recrutat la data de 03.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în leg ătură pînă la data de 06.10.1982, cînd prin adresa /…/ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş, /…/a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ .”
Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptului la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei (art. 84 din Constituţia României din 1952, art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (art. 12 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice). În temeiul: 1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3 art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000; 2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000; 3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pÁnă la data de 28.08.2007, DECIDE Art. 1 Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic – Nicolae Mihail CORNEANU, fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, în Caransebeş, judeţul Caras-Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste. Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.
April 6th, 2010 
VR 
Zilele acestea multi bagatori de strambe, care mai cu stil care mai far’ de stil, care mai cazuti din calendar, care mai loviti de calendar, s-au bucurat “cu evlavie”, agitand internetul si multimile, ca Parintele Justin Parvu e “grav bolnav”, “in coma” sau chiar ca “a murit”. A trebui sa se dea un Comunicat oficial in care Parintele afirma transant: “Nu cad!”, ca sa inceteze, momentan, campania profesionista de zvonistica, cu miros fetid, de crivat statut, venit de la Rasarit.
Posted in 
Tags: 
