O productie MDV Film. Producator: Mihai Orasanu. Redactor: Anca Filoteanu, Imagine: Marian Stanciu
„În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri.”
La numai 3 zile de la intrarea armatei ungare de ocupație pe teritoriul românesc, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni dupa ocuparea Transilvaniei dupa Dictatul de la Viena. Astfel, în doar 11 zile, trupe ungurești au ucis aproximativ 1.000 de români. Cel mai afectat de ucideri a fost județul Salaj, unde au fost masacrați 477 de români. Este vorba de un adevarat genocid etnic statal asupra romanilor, primul de acest gen din timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru care statul vecin, Ungaria, un “dusman natural” al Romaniei, nici nu si-a cerut vreodata scuze, nici nu a ridicat vreun memorial si nici nu a platit pentru victimele facute. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe martirii romani ucisi de unguri. Romane, nu-i uita si NU UITA!
Asociaţia „Noi Românii” a transmis o scrisoare de mulţumire şi felicitare domnului Sorin Apostu, primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru modul cum a rezolvat, în scurt timp, afirmarea adevărului istoric cu privire la statuia regelui Matei Corvin. În aceeaşi scrisoare, l-am rugat pe domnul Sorin Apostu să nu ţină seama de comunicatul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în care, conform presei, se scrie: „Grupul statuar Matei Corvin, o creaţie a sculptorului Fadrusz Janos, este un monument istoric de categorie A şi prin recenta restaurare s-a dorit readucerea sa la forma care a fost iniţial proiectată de artist. Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, cere Primăriei Cluj-Napoca şi domnului primar Sorin Apostu, să îndepărteze neîntârziat acea inscripţie, care se află în zona de protecţie a monumentului şi care nu face decât să provoace artificial tensiuni între comunităţile română şi maghiară”.
Să explicăm de ce am adus această rugăminte domnului primar al municipiului Cluj-Napoca.
Pentru că domnul Hunor Kelemen, preşedinte UDMR şi vremelnic ministru în Guvernul României, face uz de o stratagemă deja ştiută şi inacceptabilă într-un stat de drept. Când ceva nu-i convine lui ori acoliţilor lui, ameninţă cu tensiuni interetnice societatea românească, autorităţile locale sau centrale. Dumnealui nu-şi respectă statutul de ministru al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România, ducând o activitate de marginalizare a istoriei românilor, de promovare a ideilor iredentist-şovine potrivit cărora Ardealul nu ar fi al României. Nu am citit niciun comunicat al domniei sale cu privire la manifestările ce au avut loc, recent, în municipiul Sfântu-Gheorghe, autorizate de udemeriştii ce îi conduce şi care au jignit profund toţi membrii comunităţii şi au fost vădit anticonstituţionale.
Fiind un comunicat de presă şi nu un rechizitoriu, nu continuăm cu activităţile antiromâneşti ale preşedintelui UDMR, actualmente ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, la timpul lor, au fost relevate de mass-media şi de multe organizaţii civice din România.
Pentru atitudinea obstrucţionistă cu privire la afirmarea adevărului istoric al românilor, făcând uz de calitatea de membru al Guvernului României pentru a impune, de fapt, dorinţele unor cercuri iredentiste cu care domnia sa, probabil, simpatizează, Asociaţia „Noi Românii” îi solicită demisia.
Totodată, dacă această demisie nu se produce în maxim 7 (şapte) zile, noi, ca reprezentanţi ai societăţii civile româneşti, cerem domnului prim-ministru Emil Boc demiterea acestuia la pachet cu viceprim-ministrul Bela Marko, care a afirmat recent că: „Nu se prăbuşeşte lumea dacă limba maghiară stă deasupra limbii române”. Prin similitudine cu afirmaţiile apreciatului Bela Marko, vă garantăm, stimate domnule prim-ministru Emil Boc şi stimate domnule preşedinte Traian Băsescu, că lumea nu se prăbuşeşte dacă aceste două personalităţi nu mai sunt în Guvernul României.
Pentru spălarea păcatelor lor, dacă domnii Boc şi Băsescu nu ne vor asculta, atunci cerem cu toată responsabilitatea şi fermitatea noastră, ca aceşti udemerişti să fie puşi la treabă şi să întreprindă, în tandem, toate demersurile necesare pentru:
– Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe terenul din apropierea Catedralei Eparhiale, aflat în proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, a unei Troiţe de lemn, după modelul celor din Maramureş
– Obţinerea aprobărilor necesare pentru amplasarea la Gyula, pe acelasi teren, a statuii Mitropolitului Andrei Şaguna al Ardealului, alături de Sfânta Troiţă fiind simboluri importante pentru afirmarea identităţii naţionale româneşti şi a spiritualităţii ortodoxe,
până la sfârşitul semestrului I al anului 2011, deoarece autorităţile statului Ungaria şi partidul Jobikk se opun constant şi fără motive acceptabile.
Domnilor, aţi primit aceste funcţii pentru a face bine României! După cum se vede, nu faceţi altceva decât să o sabotaţi. Din acest motiv, solicităm, imperios, să demisionaţi, ori să fiţi demişi.
Director executiv, 25 mai 2011
Ioan Mugur Topolniţchi
Asociatia Civic Media s-a alaturat “neintarziat” acestui demers si a comunicat oficial:
“Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei”
“Nu credem ca Hunor isi va da vreo demisie. Mai mult, ca sef al UDMR se bazeaza pe santajarea necontenita a PDL in complicitate cu PSD, al carui tartor, Ion Iliescu, este, de altfel, creatorul organizatiei etnice cu valente extremiste si anticonstitutionale. In schimb, insa, asteptam cu incredere reactia motului Emil Boc de “indepartare neintarziata” a ministrului culturii maghiare din Romania prin demitere irevocabila. Ca doar n-o fi gluga la cocenii UDMR!?
Totodata, solicitarea noastra se indreapta si catre seful statului, Traian Basescu, tinand cont de faptul ca presedintele UDMR, Kelemen Hunor, profitand de pozitia sa de ministru al Culturii starneste potentiale conflicte interetnice si adanceste clivajul existent in societate intre romani si unguri. Ne intemeiem aceasta cerere pe faptul ca Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Conform rolului sau, Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi labuna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României).
Asteptam reactia premierului si presedintelui Romaniei.”
“UNICUL DORAL VIETII MELE E SA-MI VAD NATIA FERICITA… AVRAM IANCU”
Acesta era citatul scris pe statuia lui Avram Iancu din Brasov. La scurt timp dupa gestul simbolic si in acelasi timp provocator al unui unguras extremist, am observat pe drumul spre biserica faptul ca a disparut coronita cu flori de pe bustul lui Iancu si odata cu aceasta coronita au disparut si literele care formau citatul mai sus amintit.
La inceput am crezut ca urmeaza sa se sesizeze cineva, insa nimeni nu a facut-o. Parca nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu vede sau nimeni nu vrea sa vada sau sa rezolve nimic. Mai nou, vazand ca si statuia lui Matei Corvin a fost vandalizata de UDMR-isti m-am hotarat sa iau atitudine.
Daca exista cineva care ma poate ajuta cu idei sau orice altceva ce imi poate fi de folos pentru a putea readuce bustul lui Avram Iancu la frumusetea initiala imi poate lasa un mesaj prin intermediul comentariilor (click aici).
Există un destin tragic al poporului român legat de falsele elite? Mă gândesc, în primul rând, la tulburătorul caz al lui Mihai Eminescu, ucis. Admiţând că moartea lui Eminescu ar fi doar controversată (deşi e fară de tagadă, vezi în Codul Invers) de ce, de ce nimeni, dar nimeni dintre puternicii filosofiei, politicii, justiţiei nu vrea redeschiderea cazului?
Cazul morţii lui Eminescu se va redeschide. Chiar dacă ar fi toţi împotrivă. Trebuie să se ia probe de ADN din os (care să se depună într-o Bancă de genii), probe pentru a controla mercurul din os. O dată crima stabilită nu ne mai rămâne decât să-i punem oasele într-un sicriu de argint, iar numele lui într-un calendar de sfinţi martiri. Totul se va face cu necesitate, mai ales că eu sunt încă în viaţă şi mai sunt şi foarte modest…
Explică: ai riscat (şi acum, la cât te cunosc, sunt sigur că ai fi dispus la orice sacrificiu) pentru a găsi banii necesari Proiectul Naţional Mihai Eminescu. Eşti „controversat”. Ei, care au primit şi mâncat multe milioane de euro, sunt onorabili.
Poate sunt onorabilii lui Caragiale.
În urma sacrificiului meu (pe care nu vreau să-l recunoască nimeni), în urma tipăririi a 19 manuscrise Eminescu, a editării altor 50-70 de volume de eminescologie, Academia Română a tipărit aproape toate manuscrisele în facsimil color într-o ediţie incomparabilă tehnic (care, din nefericire, a distrus peste 30 de volume prin erori de impozare). Îţi aminteşti când am publicat Apărarea lui Eminescu? Se spune că la Tribunalul Judeţean Dolj s-au întrerupt procesele fiindcă au plecat câţiva judecători să cumpere ziarul „Ora” unde publicasem Apărarea. Ce-ar fi să le reamintim detractorilor lui Eminescu că nu ştiu carte. Uite textul:
Apărarea lui Eminescu
Şi admitem că Dumnezeu a murit şi că totul este permis. Dacă Dumnezeu a murit, este permis ca deşertul să crească fără margini, nu numai în deşertul mai mare, nu numai în cultura lumii, ci şi în cultura românească. Dacă totul este permis, de ce să nu-şi permită oricine să spună despre Eminescu orice? O revistă din Bucureşti (Dilema, nr. 265/ 1998) schiţează încă un scurt capitol dintr-o mai mare încercare de despărţire de Eminescu.
Ce să însemne a te despărţi de cineva? A te despărţi de cineva înseamnă că ai împărtăşit ceva cu cineva, şi acum te desparţi; des-părţire îmi aduce aminte de o negare a părţii, care în greceşte se spune “meros”, cuvînt care este din aceeaşi familie cu “moira”. Cine să fi avut oare parte de a gusta din destinul lui Eminescu?
Dacă ne vom exprima mai pe înţelesul lui nu-ştiu-cine (zigu ornea, de exemplu), ca să te desparţi de Eminescu trebuie să-l citeşti, să-l ştii, să-l înţelegi, să-l iubeşti. Nu vreau să complic mintea nimănui, nici să-l chinuiesc cu vreo profundă Românie, vreau doar să-i explic că aşti înseamnă a avea conştiinţă, a înţelege înseamnă a traversa universul fără să-l distrugi, a iubi înseamnă a co-naşte, a co-exista cu cel iubit. Nu spunea un mistic mare că trebuie să iubeşti lucrurile pînă cînd lucrurile încep să te iubească pe tine?
Despărţirea de Eminescu
Întrebarea privind despărţirea de Eminescu îi aparţine lui Nicolae Manolescu.
1. Nicolae Manolescu are dreptate să pună întrebarea despărţirii de Eminescu pentru că un mare intelectual care s-a aventurat să scrie Istoria Critică a Literaturii Române ştie să gîndească; Eminescu este, desigur, ca un megachiliocosm în care există lumi vii, lumi geniale, lumi moarte, lumi distruse, lumi de distrus, dar şi lumi indestructibile. Aşa cred că putem vorbi despre o despărţire de Eminescu. Trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim, să-l înţelegem, altfel nu ne putem despărţi pentru că nu avem de cine. Cum să te desparţi de o femeie frumoasă, precum Claudia Schiffer, dacă n-ai cunoscut-o?
A-l cunoaşte pe Eminescu e o artă grea, îţi trebuie ani de studiu, de putere de co-gîndire. Aştept ca Nicolae Manolescu să-l iubească pe Eminescu pentru a putea să se despartă de Eminescu.
2. Nicolae Manolescu scrie: “C. Noica a văzut în Caietele tînărului studios o operă capitală a culturii române şi s-a bătut pentru editarea lor. Avea însă dreptate Marin Sorescu numindu-le maculatoare. Importanţa lor e auxiliară, biografică şi exegetică, dar atît.”
a) Cred că Marin Sorescu spunea despre Caietele Princepelui de Eugen Barbu că sînt maculatoare, nu despre manuscrisele lui Eminescu. Cred că pe Nicolae Manolescu îl înşeală memoria. Caietele lui Eminescu nu sînt maculatoare. Eu le-am văzut pe toate, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, şi, repet, nu sînt maculatoare. Nu cred că Manuscrisele lui Eminescu nu trebuie publicate, integral, în facsimil; valoarea lor nu ţine de atribute precum “auxiliară”, “biografică”, “exegetică”.
b) Sînt de acord că este o inutilitate a-l numi pe Eminescu poet naţional (deşi cuvîntul “naţional” provine din gna -, care înseamnă ceea ce puţini ştim că înseamnă).
Zigu Ornea – eminescolog de ocazie?
Zigu Ornea scrie. Cînd scrie, z.o. crede că gîndeşte.
Probă: “Fără îndoială că Eminescu este cel mai mare poet al românilor, deşi, prin anii optzeci, prof. Liviu Rusu mă îndemna (probabil că nu numai pe mine) să pornim o acţiune concertată pentru a-l instala, pe acest soclu, pe Lucian Blaga. N-am fost de acord – şi…” Trebuie să-i spun lui z.o. că, şi dacă era de acord, Eminescu rămînea pe acelaşi soclu.
Dacă răsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine căderea sistemei, a constituţiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bătrânei Austrie? Sta-vor ei cu mânele în sân , cum sunt obicinuiţi a sta, intimida-se-vor de ţipetele bufone ale maghiarilor sau nemţilor, ori vor merge cu fruntea deschisă, solidari cu celelalte naţiuni cari au aspiraţiuni comune nouă, spre a apela la simţul de dreptate al tronului, spre a-l sili să ceadă voinţelor supreme ale popoarelor? Până când să domnească cutare ori cutare şi nu toţi? Suveranitatea şi legislaţiunea trebuie să purceadă de la toate popoarele ca atari, şi puterea esecutivă trebuie redusă la simplul rol de maşină fără voinţă proprie în mecanismul cel mare al statului. Nimeni nu trebuie să fie aicea stăpân decât popoarele însele, şi a trece suveranitatea în alte braţe decât în acelea ale popoarelor e o crimă contra lor. Eu nu înţeleg aicea două popoare ori două coterie, ci pre toate. Dar pentru a efectua această reformă mare într-un stat unde sunt atâtea rămăşiţe putrede ale trecutului, atâtea prejudeţe fatale şi atâtea maşine vile şi fără de suflet, gata în orice moment de a susţinea acele prejudeţe trebuieşte o energie eroică, trebuie cu despreţul libertăţii şi a vieţii tale să proclami ceea ce ai datoria de a proclama.
În această operă ce pare a se pregăti, românii trebuie să joace un rol eminamente activ. Trebuie ca sufletul acestei naţiuni vechie să lucreze cu toată vigoarea sa de fier, căci aicea nu mai e vorba de declamaţiuni vane, ori de oportunitate, acuma nu-i mai e permis nimănui de a merge cu cutare ori cu cutare persoană, fie aceea prelat, fie ilustritate, fie magnificienţă, ci cu toţii uniţi trebuie să mergem cu principiul, cu naţiunea. Şi, într-adevăr, dacă ar fi în inima noastră o singură schinteuă din virtutea antică a oamenilor pre carii noi ne măgulim de a-i avea de străbuni, a romanilor, am vedea ce absurd e să cerşim de la maghiari drepturile cari ni se cuvin şi cari trebuie să ni le luăm pre altă cale.
Românii, în genere vorbind, s-au purtat mai mult rău decât bine. Să ne silim a nara faptele.
Adunarea de la Miercurea se constituie şi-şi alege un comitet. Un comisar gubernial oarecare sistează activitatea acelui comitet, fără ca să arate din ce cauză, şi românii primesc această sistare fără ca să proteste în faţa lumei, fără ca această infracţiune în dreptul de a se întruni să fie urmată de destituirea funcţiunarului şi a ministrului ce a ordonat-o. Amploiatul, fie el ministru, fie comisariu regesc, trebuie să înţeleagă spiritul legilor al căror mănţinătoriu e şi trebuie să le interprete cu fidelitate. Îndată ce nu ştie ori nu voieşte a le interpreta fidel, trebuie destituit.
Uniunea Bănatului a fost forţată, căci a fost făcută contra voinţei românilor, uniunea Transilvaniei a fost făcută fără de a se întreba românii. Cine a protestat contra? Cine a alarmat Europa într-o cestiune atât de gravă? Nimeni.
Avem dreptul de a petiţiuna. Sala tronului este, trebuie, să fie deschisă popoarelor ca şi indivizilor, şi inima suveranului trebuie să fie dreaptă şi nepărtinitorie, fără considerante unilaterale, faţă cu toţi, asemenea limbei la cumpănă, asemenea ecuilibrului voinţelor umane ce se numeşte drept; căci în secolul al nouăsprezecelea aceasta e singura raţiune de a fi a monarhilor, alta nu cunoaştem şi neci nu voim a cunoaşte. Ei bine, cine a uzat energic de acest drept pentru a scăpa naţiunea română de forţarea la o uniune pre care ea n-o voieşte şi n-o recunoaşte? Nimeni.
În Năsăud, un om se alege cu un vot, ba are până şi temeritatea de a cere verificarea acestei alegeri. Ei bine, carii sunt alegătorii carii să proteste contra reprezintărei lor din partea unui om pre care ei nu l-au ales? Nimeni. Oare murit-a orice dreptate? Oare luatu-ni-s-a dreptul de a petiţiuna şi a protesta? Oare am uitat cumcă tronul trebuie să fie drept, căci aceasta e raţiunea sa de a fi?
Dar departe de a fi numai atâta . Un insolent are cutezanţa de a spune în camera Ungariei cumcă naţiune română nu esistă. I se răspunde că esistă şi nimic mai mult; ca şi când acel om n-ar fi ştiut-o, ca şi când el ar fi spus-o cu altă intenţiune decât ca să arunce o nouă umilire asupra naţiunei româneşti. Aicea trebuia un protest energic
şi formal contra purtării neescusabile a unor deputaţi cari n-au respect de naţiuni întrege; trebuia demisiunarea deputaţilor români dintr-o Dietă care nu se respectă, nerespectând neci chiar individualitatea celorlalte naţiuni. Ce prezident e acela care lasă ca un insolent să insulte, nerevocat la ordine, o naţiune întreagă?
Un altul ni spune cumcă am face poate bine de a emigra în România, recte de a părăsi acest pământ, care e cu mult mai mult drept şi cu mult mai multă raţiune al nostru decât al lor. Cine protestă contra unor asemenea insinuaţiuni pre cât de răutăcioase pre atât de bine calculate? Nimeni. Cunoaştem fiinţele acelea linse, acele suflete de sclav cari fac politică de oportunitate, cari cerşesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric şi imperativ drepturi pentru naţiunea lor, carii zic cumcă românii n-au neci un drept în această ţară şi cumcă trebuie să cerşească pentru a căpăta. Politică demnă de reprezentanţii ei ! [Î]i cunoaştem, zic, şi nu ne place de a vedea pre sincerii noştri deputaţi naţionali jucând pre instrumentele acestor creature. Naţiunea română trebuie să se pună pre terenul de drept pre care stau toate celelalte naţiuni ale Austriei, nimica mai mult şi neci o iotă mai puţin. Cine cede degetul va trebui să ceadă şi mâna. Puşi odată pre acest teren de drept, nu trebuie să cedem nimănui neci cât e negru sub unghie, căci numai o egală îndreptăţire poate duce la linişte şi la împăcare. Politica lingăilor trebuie lăsată pre seama lingăilor; pre flamura noastră trebuiesc scrise pur şi simplu voinţele noastre. Cehii spun în organele lor cumcă vor face opuzeţiune până atuncea până când se va recunoaşte deplina autonomie a Boemiei. De ce să nu cerem neted şi clar pentru noi ceea ce cehii pretind pentru ei? Tranzacţiuni în drepturi naţionali nu se încap, împăcarea cu ungurii ori cu nemţii nu se încape până ce nu vor cede ei ceea ce voim noi; căci faţă cu sistemul constituţiunal de astăzi, faţă cu dualismul trebuie să fim ireconciliabili.
Starea de faţă a lucrurilor e de natură ca să inspire orişicui neîncredere şi să-l facă îngrijit asupra marilor schimbări ce se prepară a trece preste imperiu. Oricare bun cetăţean are de datorie de a se ocupa de viitoriul patriei sale, şi de aceea şi românii, prin natura lucrurilor, au datoria de a provoca un congres general al lor, care să determine atitudinea naţiunei româneşti faţă cu o eventuală schimbare a sistemei constituţiunale. Vom vedea care guvern va avea sfruntarea ca să oprească adunarea unui congres de cetăţeni pacifici, carii vor să discute asupra afacerilor publice ale statului căruia ei aparţin. În caz dacă congresul şi-ar alege oamenii săi de încredere, cari să-l reprezinte faţă cu tronul, aceştia trebuie să fie înainte de toate energici şi de caracter. Oricine a şovăit numai o dată în cariera sa politică, fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificenţă, trebuie înlăturat cu îngrijire, căci aicea trebuiesc oameni ai faptei pre care să nu-i orbească nici şansele, nici aurul, nici stelele şi ordurile mari (cari în genere se pun pre inime mice !) şi, apoi, cu oameni probi şi de caracter nu se încap tranzacţiuni încurcate. Ei vor cere pentru naţiunea lor cât li va ordona naţiunea ca să ceară, şi nu vor cede nici o iotă din pretensiunile lor, căci nu vor avea astuţia de a o face.
Dacă mai are cineva o singură îndoială despre importanţa unui congres, acela cugete numai cât de degradaţi trebuie să fim noi românii, dacă până şi maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei moderne, au ajuns să fie stăpânii noştri şi să-şi bată joc de noi în şedinţele acelei adunăture ce se pretinde Cameră.
Am desperat de mult de a cere de la români virtutea şi demnitatea străbunilor, neci credem că am putea deştepta în el simţul cetăţeanului Romei; dar neci că facem aicea apel la simţăminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul simţ de demnitate şi mândrie curat omenească. Într-adevăr, nu mai suntem noi meniţi de a dicta legi lumei, dar neci am trebui să fim aşa de abrutizaţi ca să ne degradăm noi pre noi înşine la rolul de sclavi. Trebuie să încete aceste referinţe de dominaţi şi dominatori; trebuie să fim puşi pre picior de naţiune egal îndreptăţită faţă cu naţiune egal îndreptăţită. E timpul ca să ni se răsplătească şi nouă sacrificiele cari le-am adus secol cu secol acestei Austrie carea ne-a fost vitregă şi acestor Habsburgi pe carii îi iubim cu idolatrie fără să ştim de ce, pentru cari ne-am vărsat de atâtea ori sângele inimei noastre fără ca ei să facă nimica pentru noi. Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem şi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemţi. Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre. Faţă cu orice încercare de deznaţiunalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală şi conştiuţi de drepturile ce ni le dă aboriginetatea noastră şi spiritul secolului: ,,Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?”
Recapitulăm:
1) În caz dacă opiniunea publică a popoarelor Austriei ar cere schimbarea sistemei constituţionale de astăzi, românii, spre a fi factori eminamente activi întru formarea viitorului imperiului, să convoce un congres general al lor, în care toată naţiunea românească să fie reprezentată şi care să decidă atitudinea ei faţă cu situaţiunea cea nouă ce împregiurările par a o crea şi impune imperiului.
2) Congresul să se declare solidar cu naţiunile din Austria ce urmăresc aceleaşi interese ca şi cea română.
3) Congresul să-şi aleagă reprezentanţa sa, care să comunice tronului voinţa naţiunei româneşti, cerând a ei satisfacere.
Desigur, pentru unii, aceste eveniment nu este la fel de important ca fumigenele WikiLeaks, din care putem afla si picanterii cu Chiriaci ciripoi dar si “dezvaluiri” despre viata politica din Romania crosetate chiar si de studenti stagiari pe la Ambasada SUA din Bucuresti. Intrebarea este insa cu ce ramane Romania din ambele “afaceri”. Vom vedea, chiar astazi.
Saptamana trecuta, dupa scandalul spanzurarii in efigie a Romaniei, prin chipul lui Avram Iancu, de catre activistul maghiar Csibi Barna, editorialistul EvZ si sinecuristul TVR Mircea Marian a afirmat despre motii care au protestat la Abrud ca sunt “un grup de tembeli” care “daca ar fi avut creier” l-ar fi invitat la masa pe Barna, nota Cariere de Media. In preambulul deciziei de azi de la Craiova, Mircea Kivu, comentator al “Ungariei libere”, pardon!, “Romaniei libere” s-a gandit sa-l completeze pe colegul sau, la fel de roman sadea ca si el, si sa-i catalogheze pe cei peste 120 de romani, profesori universitari, jurnalisti, scriitori, istorici, militari, s.a., care au semnat SCRISOAREA DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?, drept “capete incinse” vinovate de “instigare la discriminare” in mult mai mare masura decat bietul Csibi Barna, cainat ca a fost “pedepsit” prin detasarea la Abrud.
Textul sau este referential pentru nivelul de agresivitate anti-romaneasca la care s-a ajuns in presa din Romania.
Decizia de astazi a Curtii de Apel Craiova are o valoare simbolica si o incarcatura istorica pentru directia in care se va indrepta Romania de acum incolo: pe drumul ei natural sau pe cel al Tismanenilor, Csibilor si Kivilor?
Dar cine este mult prea mediatizatul Mircea Kivu? Comentator sportiv la Dilema lui Patriciu si Plesu si, in acelasi timp, analistul preferat al lui Sorin Ovidiu Vintu (platit de filo-rus cu 76.000.000 de lei în 2009), un fel de baiat bun la toate al show-ului megalomanic al mogulului Realitatea TV “10 pentru Romania”, Mircea Kivu a pornit marunt in viata, ca actionar al IMAS, fondat in octombrie 1991, alaturi de sociologii Alin Teodorescu si Calin Anastasiu, ambii membri ai GDS si, normal, turnatori ai Securitatii. Calin Anastasiu a fost dovedit drept colaborator al Securitatii, la cererea Civic Media, taman in 2010. Alin Teodorescu, primul presedinte al GDS si, totodata, al Fundatiei Soros Romania, a fost si el deconspirat drept informator al Securitatii dar si – atentie! – al serviciilor secrete comuniste maghiare. In 2004, Teodorescu isi face transferul de la IMAS la Guvern, ca sef al “Cancelariei Primului Ministru”, Adrian Nastase, in ciuda avertismentelor serviciilor secrete romane. Ulterior devine deputat PSD dupa care revine la IMAS-ul controlat acum de Sorin Ovidiu Vintu, dupa cate se spune. In 2004, odata cu plecarea spionului maghiar la Guvern, noul presedinte al CA al IMAS-SA devine Mircea Kivu, pe care momentul il surprinde ca “sef al delegatiei IMAS-SA la Bagdad” (?!), dupa cum preciza Departamentul de Informare al Guvernului de la acea vreme, DAIS. In acelasi timp, mai aflam din acelasi comunicat DAIS din 2004, ca adunarea Generala a Actionarilor IMAS-SA a mai aprobat si cererea de demisie din Consiliul de Administratie a lui Theodor Czobor, care a fost numit director general al SC TNS-AGB International, castigatoarea licitatiei de masurare a audientei TV. Cam asta era mediul romanesc in care s-a invartit Mircea Kivu pana cand si-a luat zborul de la IMAS, dupa vreo un deceniu si jumatate de confrerie cu cei doi turnatori GDS-isti Alin Teodorescu si Calin Anastasiu.
Acum ne injura pe noi, in articolul “savant” intitulat “S-a deschis sezonul de xenofobie”. Noi suntem xenofobi – poate chiar “mancatori de unguri pe paine” 🙂 -, cei care aparam memoria celor 40.000 de romani ardeleni ucisi la ordinele lui Lajos Kossuth. Iar UMDR-istii care vor sa impuna, ilegal, o strada cu numele criminalului exterminator ungur, sunt, cu totii, niste “iubitori de romani”. Poate chiar mai ceva ca Kivu.
Da, se pare ca s-a deschis sezonul la injurat romani. De vreo 21 de ani. Dar de abia cand se va inchide se va vedea exact cine este vanatul si cine vanatorii. Daca vom afla, de exemplu, ca si domnul Mircea Kivu de la Laboratorul de Sociologie Urbana al IPCT a urmat acelasi traseu de promovare ca si tovarasii sai de cardasie?
Mircea Kivu,“Ungaria libera”: “Instigarea la discriminare, pentru care e cercetat penal (Csibi Barna), e greu de susţinut, cǎci în esenţǎ omul nu s-a supǎrat pe Avram Iancu pentru cǎ era român, ci pentru cǎ ar fi ucis nişte unguri.
Dacǎ e sǎ vorbim despre incitare la discriminare, mi se pare mai degrabǎ aplicabilǎ în cazul celor care, în ultimele zile, agitǎ spaţiul public protestând împotriva atribuirii numelui lui Kossuth Lajos unei strǎzi din Târgu-Mureş. Între destinele celor doi paşoptişti – Iancu şi Kossuth – existǎ simetrii şi paralelisme substanţiale. Ambii au luptat pentru drepturile naţiunilor lor şi, pânǎ la un punct, au fost împreunǎ împotriva imperiului Habsburgic. La un moment dat, drumurile li s-au despǎrţit şi s-au gǎsit în tabere adverse. Românii lui Avram Iancu, aliaţi cu saşii fideli împǎratului de la Viena, s-au gǎsit într-un rǎzboi civil împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Kossuth; ca în orice rǎzboi de acest fel, într-o epocǎ în care drepturile omului erau un concept încǎ vag, distincţia dintre beligeranţi şi civili era subiectivǎ, astfel încât, privite dintr-o parte sau din alta, actele de luptǎ pot fi uşor calificate drept crime, iar eroii sunt uşor de condamnat drept criminali.
Manualele noastre de istorie nu ne ajutǎ, din pǎcate, sǎ vedem în Avram Iancu altceva decât simbolul luptei pentru afirmare naţionalǎ; dupǎ cum, probabil, manualele ungureşti de istorie nu-i ajutǎ pe maghiari sǎ vadǎ în Kossuth Lajos altceva decât simbolul luptei pentru aceeaşi afirmare naţionalǎ. Pentru cineva cu capul pe umeri este firesc ca, într-un oraş cu jumǎtate din populaţie românǎ şi jumǎtate maghiarǎ, dacǎ existǎ o stradǎ care se cheamǎ Avram Iancu (şi existǎ), sǎ se cheme una şi Kossuth Lajos. Nu însǎ şi pentru capetele încinse care cer fǎrǎ nici o noimǎ premierului Boc sǎ facǎ ordine într-o cauzǎ care, acum, se judecǎ în justiţie. Dacǎ pretinzi sǎ-ţi fie respectaţi proprii eroi, trebuie sǎ începi prin a-i respecta pe ai celuilalt.
Revenind la secuiul cu mintea încinsǎ, întâmplarea face ca el sǎ fie funcţionar de fisc. Preşedintele ANAF, care are probleme cu corupţia din instituţia pe care o conduce, s-a gândit să-şi mai spele din pǎcate (de fapt, sǎ le facǎ uitate) şi s-a evidenţiat mutându-l pe Barna tocmai la Abrud, oraşul unde Avram Iancu este adulat. Mǎsura îmi aminteşte de practicile PCR, care pedepsea delictele de opinie prin mutarea cu serviciul în cele mai neprietenoase locuri. USL i se raliazǎ, cere destituirea omului. Oare ei nu ştiu cǎ „drujba-i drujbǎ, slujba-i slujbǎ”?”
Parerea mea: O sa-i arate Dumnezeu exact care-i treaba cu drujba…
NOTA MEA: Actiunea anticrestinilor din Romania a fost introdusa cu putin timp inainte de Nasterea Mantuitorului. Castigam in postul Sfintelor Pasti, inainte de Inviere. Lauda lui Dumnezeu pentru toate!
Victorie crestina la CEDO
Crucifixele, Icoanele şi celelalte simboluri religioase rămân pe pereţii tuturor şcolilor din Europa crestina! Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a admis recursul statului italian la decizia CEDO din 2009 prin care forul european condamna Italia pentru prezenţa însemnelor religioase în instituţiile publice de învăţământ. Hotărârea a fost publicată astăzi, 18 martie, pe site-ul instituţiei, informează Basilica.ro.
„S-a stabilit în mod clar că simpla prezenţă a simbolurilor religioase ale religiei majoritare în şcolile publice nu încalcă dreptul părinţilor de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri şi nici nu constituie o îndoctrinare. În acelaşi timp Curtea a apreciat că nu se poate lăsa la aprecierea unui număr redus de persoane, care au o părere preconcepută şi subiectivă asupra acestei probleme, respectiv o concepţie antireligioasă precum are reclamanta în cauză, problema amenajării ambientului şcolar care ţine de competenţa autorităţilor statale”, a spus părintele vicar-administrativ patriarhal, Ionuţ Corduneanu, referitor la conţinutul hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Decizia CEDO are implicaţii majore şi pentru problemele similare apărute în ţara noastră, consideră părintele vicar-administrativ patriarhal Ionuţ Corduneanu.
„Această soluţie a Curţii Europene a Drepturilor Omului considerăm că tranşează şi în România pseudoproblema prezenţei icoanelor în şcolile publice confirmând că viziunea Bisericii asupra acestei probleme este conformă cu viziunea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aşa zişi apărători ai Drepturilor Omului în România care militează împotriva orei de religie în şcoli şi prezenţei sfintelor icoane sunt dovediţi a fi o simplă minoritate agresivă şi atee, care nu se bazează pe argumente juridice, ci doar pe invective la adresa Bisericii. Ca urmare această hotărâre este deosebit de importantă pe plan internaţional, european, cât şi în ceea ce priveşte situaţia din România”, a mai spus părintele Ionuţ Corduneanu (Bravo, Ionut! – Nota mea, V.R.)
Pe 3 noiembrie, 2009, Italia a fost condamnată pentru prezenţa în şcoli a crucifixelor catolice.
CEDO considera, atunci, ca aceasta încalcă dreptul la liberă alegere a religiei şi dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii în religia dorită. Decizia judecătorilor de la Strasbourg a provocat un val de proteste în peninsulă.
Italia a făcut apel la decizia respectivă, demers în care a fost susţinută de o serie de state europene, între care şi România.
Comunicat al Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios. Este necesara lecturarea lui pentru ca si astazi, chiar si dupa decizia CEDO, tot mai exista unii bolovanosi pe portalurile anticrestine si antiromanesti care agreseaza mediatic naivii, sustinand ca in Romania “realitatea este alta”. “Adevarul” este ca “Realitatea” “Evenimentelor Zilei” le va fi cu totul alta, chiar lor – practic nu vor mai avea nici o “Dilema” – cam de la vreo “22” de secunde dupa moarte, moment de cand nu vor mai primi decat “HotNews”. Dar fierbinti rau de tot…
Icoanele raman in Scoli, Catedrala Mantuirii Neamului se va inalta
Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios, un for al societatii civile care a reusit sa blocheze initiativa anti-crestina de eliminare a Icoanelor din Scoli, constata ca personajele implicate in campania ateist-comunista din ultimii doi ani revin cu atacuri avand aceleasi teme, obsesive: Scoala si Biserica.
Este bine de stiu ca agitatorii principali, Emil Moise si Remus Cernea, si-au divizat, precum o ameoba, organizatia-mama, asa-zisa “Asociatie Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta”, si se prezinta in spatiul public si cu asa-numita “Asociatie Umanista Romana”.
Simultan, cele doua celule comuniste au emis doua comunicate cu un continut propagandistic ateist complet fals prin care presa si opinia publica sunt grav dezinformate.
Cu privire la comunicatul remis publicitatii de Asociatia Umanista Romana in data de 7 ianuarie 2009, prin care aceasta solicita noii conduceri a Ministerului Educatiei “sa puna in aplicare neintarziat decizia Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii privind simbolurile religioase din scoli”, Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios, prin reprezentantii sai, face urmatoarele precizari:
Decizia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la care se face referire in comunicatul citat a fost anulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 2393/11.06.2008, irevocabila. Ca atare, respectiva decizie invocata nu mai poate produce nici un efecte juridic, fiind… desfiintata, fapt pe care atat CNCD cat si Asociatia in cauza il stiu prea bine. Icoanele raman in Scoli atat prin vointa Justitiei Romane cat si prin dreptul de netagaduit al majoritatii crestin-ortodoxe a acestui popor.
Tot dintr-o stire de presa, din aceeasi zi, aflam ca “Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta cere Tribunalului Bucuresti sa anuleze cedarea gratuita a terenului pentru Catedrala Mantuirii Neamului” catre Biserica Ortodoxa. Reprezentantii organizatiei, altfel ateiste, considera ca “statul roman discrimineaza celelalte culte religioase”, prin aceasta decizie, desi Biserica Ortodoxa Romana reprezinta majoritatea covarsitoare a cetatenilor Romaniei si inclusiv presedintele tarii, Traian Basescu, a subliniat caracterul national al Bisericii stramosesti. Mai mult, Catedrala Mantuirii Neamului, ultima dorinta a regretatului Patriarh Teoctist, se va inalta in primul rand prin contributiile credinciosilor ortodocsi si nu prin sprijinul autoritatilor statului.
“Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta este cunoscuta pentru scoaterea icoanelor din scoli”, se afirma, in mod eronat, in stirea de presa.
Tinand cont de aceste deformari ale realitatii, publicate din pacate fara a fi verificate, facem apel la presa romana sa nu mai cada in capcanele acestor doua organizatii indoielnice, formate din doar doua personaje, ce necesita, in cel mai bun caz, un minim consult psihic.
Consideram ca reluarea, mai ales in aceste conditii lipsite de fond si temei juridic, a falsei “probleme” a eliminarii simbolurilor religioase din Scolile publice din Romania este o expresie a preocuparilor obsesive pe care le au anumite grupari agitatorii din asa-zisa “societate civila” – Grupul pentru Dialog Social, Asociatia Pro Democratia, Liga Pro-Europa si Fundatia Soros -, in promovarea unor interese profund anti-romanesti si anti-crestine, tipice regimului comunist decapitat de miscarea insurectionista anticomunista din 1989-1990.
Multumind presei romane, reamintim opiniei publice ca pozitia Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios este sustinuta de dascali si mari personalitati ale culturii romane, cat si de toate confesiunile din Romania – crestine, musulman si mozaic – si este in concordanta cu reglementarile europene in materie, inclusiv cu declaratia Universala a Drepturilor Omului a Organizatiei Natiunilor Unite, conform carora comunitatea este singura care poate decide in aceasta chestiune.
Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios este o structura federativa fara personalitate juridica, formata in toamna anului 2006 din 150 de asociatii si organizatii ale societatii civile crestine, cu scopul de a apara drepturile copiilor si prezenta simbolurilor de credinta in spatiile publice.
UPDATE: Puteti descarca si citi motivatia deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie in format pdf – dati clic aici pentru document.
NOTA MEA: Anticrestinilor si antiromanilor din “sotzietatea in civil”, puteti sa faceti apoplexie, nu ne suparam!
Din timpul Campaniei Salvati Icoanele:
25/6/2007
Dezbatere pe tema Icoanelor in Scoli. Inregistrarea emisiunii difuzate duminica 24 iunie pe Radio Romania Actualitati sub genericul “Luminile nopţii – cultură şi spiritualitate”. Realizator Cristian Curte. Invitati: Victor Roncea, coordonator, Asociatia Civic Media; Dragos Tacaluta, avocatul Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania. Intervenienti telefonici: Csaba Astalosz, presedinte, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Emil Moise, profesor.
Ziaristi Online: Parlamentul Romaniei are liber pe 15 si 16 martie in cinstea sarbatoririi de catre unguri a zilei de 15 Martie 1848
15 MARTIE 1848 ŞI ROMÂNII ARDELENI
de Dr. Gelu Neamţu
Cercetător ştiinţific I
Mesajul lui 15 Martie 1848 pare a fi: „lanţuri pentru români!”
Mereu mi-am pus întrebarea ce a însemnat cu adevărat 15 Martie 1848 pentru românii din Transilvania, deoarece istoriografia maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la noi în perioada stalinistă au făcut din această zi un mit. În fapt, momentul 15 Martie a fost expresia împletirii unor idei liberale cu idei conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult înainte de 1848 şi care atunci au atins apogeul. Programul revoluţiei ungare elaborat în 15 Martie 1848 conţinea 12 puncte, dintre care 11 se regăseau şi în programul revoluţiei românilor din Transilvania, formulat în 15 Mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea uniunea Transilvaniei la Ungaria adică anexarea unui teritoriu care nu făcea parte din Ungaria şi care a şi constituit germenele unui război civil nimicitor. Uniunea forţată avea drept scop să salveze dominaţia etnică a aristocraţiei maghiare din Transilvania care se găsea într-o netă inferioritate numerică faţă de români.De altfel, Kossuth Lajos conştient de iminenta prăbuşire a feudalismului, prevestea (încă din 16 august 1846) că „Dacă miile de nobili şi-ar pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar reduce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar ocupa locul, nu va mai fi maghiară”1.Se impunea deci intensificarea deznaţionalizării celorlalte etnii şi concomitent intensificarea naţionalismului maghiar atât în Ungaria cât şi în Transilvania.
Veştile despre izbucnirea de la 15 Martie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 martie când studenţii maghiari demonstrează cu 12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi sublinia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta. De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde s-au identificat în aşa măsură cu uniunea încât maghiarii şi românii de o potrivă le-au şi numit: „simbolul uniunii”.Exaltarea naţionalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgomotoase sub lozinca: „uniune sau moarte!” De cele mai multe ori aceste demonstraţii iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc sentimentele naţionale ale românilor şi saşilor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună cocarde maghiare care simbolizau uniunea2. În timpul războiului civil, secuii executau pe loc orice persoană care nu purta cocarda simbolică „roşu-alb-verde”, considerând că respectivul se opunea uniunii3.
Realitatea demonstrată de documente arăta însă că 70 % din populaţia Transilvaniei se opunea la uniunea care la urma urmelor era un act de trădare izvorât din frica de adevărata democraţie care se prăvălea ca un tsunami peste grofii şi baronii feudali ce încălcau de secole orice drept omenesc al iobagilor. Un exemplu relevant de cum înţelegeau autorităţile principiul democratic al libertăţii presei este scrisoarea guvernatorului Teleki care la 23 martie 1848 îi scria cancelarului Jósika: „Unii tineri nechibzuiţi au vociferat pentru libertatea presei dar după ce le-am explicat celor cu mai multă judecată că cenzura nu se poate desfiinţa, din cauza presei române şi germane, chiar în interesul maghiarilor, tinerii s-au liniştit”4.
Dan Tanasa, bloggerul din Sfantu Gheorghe autointitulat “contribuabilul tupeist”, semnaleaza o noua actiune a liderului Garzii Secuiesti si totodata funcţionar la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita, Csibi Barna, antisemit din fire si acum, iata, si anti-Eminescu, adica anti-roman, normal. Practic, Csibi Barna intra in categoria detractorilor violenti ai poetului, gazetarului si ganditorului national Mihai Eminescu, alaturi de mai celebrii Patapievici, Manolescu sau Cristi Preda. Este vorba de o altă încercare de sfidare a românilor şi a legilor statului din partea funcţionarului public din cadrul DGFP, Csibi Barna, dupa cum scrie si Informatia Harghitei. Daca la venirea presedintelui Traian Basescu la Tusnad, Csibi Barnba i-a cerut pasaportul pentru intrarea pe “teritoriul autonom al Tinutului Secuiesc”, la Miercurea Ciuc acesta a fost amendat de jandarmi după ce a încercat să organizeze o manifestaţie de protest împotriva poetului naţional Mihai Eminescu, folosit, corect dealtfel, ca tinta de lovit in toti romanii.
Deşi a cerut aprobare, în numele aşa-numitei Asociaţii culturale ,,Garda secuiască”, pentru ,,acţiunea literară, de informare”, a primit aviz negativ din partea Primăriei Miercurea-Ciuc, pe motivul că ,,Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii terorist-diversioniste” (Legea nr. 60/1991, art. 9, punctul a). Potrivit purtătorului de cuvânt din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Harghita, lt. col. Daniel Harmeniuc, existau suspiciuni cu privire la faptul că cele scrise în cerere nu corespund cu scopul manifestaţiei.
După ce a fost amendat de mai multe ori în Cluj-Napoca pentru manifestaţii cu caracter xenofob şi rasist organizate în spaţiu public, iată că Csibi Barna a fost sancţionat de către jandarmi şi în municipiul Miercurea-Ciuc. Sancţiunea contravenţională, constând într-o amendă în valoare de o mie de lei, i-a fost aplicată miercuri, în jurul orei 17,00, după ce a încercat să organizeze o manifestaţie împotriva poetului naţional Mihai Eminescu, în scopul de a-şi susţine iniţiativa de schimbare a denumirii străzii din municipiul reşedinţă de judeţ. Deşi a primit aviz nefavorabil, cu unanimitate de voturi, din partea Comisiei de avizare a manifestărilor publice din cadrul Primăriei Miercurea-Ciuc (din care fac parte primarul şi secretarul municipiului, precum şi câte un reprezentant al Poliţiei şi Jandarmeriei), Csibi Barna a sfidat acel aviz, iar împreună cu încă trei tineri au încercat marţi să organizeze totuşi ,,acţiunea literară, informativă” legată de ,,activitatea literară şi publicistică a poetului român din secolul al XIX-lea”, după cum suna cererea lor, mai scrie Informatia Harghitei citata de Dan Tanasa.
Extremistul maghiar Csibi Barna se revolta la adresa lui Eminescu-nationalistul roman si da ca exemplu negativ articolul ECUILIBRUL, reprodus de Ziaristi Online in preajma aniversarii Romanului Absolut, si pentru care, la varsta de 20 de ani, jurnalistul a fost urmarit de organele de la Budapesta si silit sa paraseasca Imperiul Austro-Ungar, o perioada. Debutul in presa nationala i-a consacrat lui Eminescu si primul proces, Csibi Barna propunandu-si sa puna acum in executie sentinta de la Budapesta din 1870.
Actiunea antisemitului si antiromanului maghiar a avut ecou si in presa centrala.
“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. – Aceasta era inscriptia care dainuia pe soclul statuii lui Matei Corvin din Cluj, de cand a fost pusa de Nicolae Iorga, in 1920. La directivele UDMR, personal ale ministrului Culturii Maghiare, Kelemen Hunor, si sub supravegherea ambasadorului Ungariei in Romaniei, o data cu restaurarea statuii, a fost indepartata si placa, ce mai fusese eliminata de Horthy si apoi de bolsevicii lui Stalin, pe vremea “Regiunii Autonome Maghiare”. Si-uite-asa ne-am intors in vremea lor… Daca la Bucuresti, Mihai Viteazul este aruncat din centrul orasului intr-un colt de parc, la Cluj esta rasa istoria reala romaneasca. Si nu oricum, ci pe o suma de doua ori mai mare decat s-a licitat. Sute de mii de euro luati de la gura mamelor si pensionarilor. Filmul magariei: la licitaţia pentru restaurarea grupului statuar Matei Corvin au participat cinci societăţi – Kaloria Hotechnikai Budapesta (respinsă), Euras Satu-Mare, Sinecon Sibiu, Concefa şi Reneszansz Ungaria. A castigat Concefa, cu un buget de 426.000 de euro, care insa, la sfarsitul lucrarilor se ridica la 787.000. Restul este achitat prin fila de buget, din fondul de rezerva al Guvernului! Pai si-atunci ce licitatie a mai fost asta? Nu cumva se numeste “licitatie trucata”? DNA ce zice? Pe romaneste: si fututi si cu banii luati!
Preşedintele filialei judeţene a Vetrei Româneşti, dl Traian Balota consideră ca acest act, pe drept cuvant, drept o jignire adusă poporului român, si o falsificare crasa a istoriei:
“Asistăm, sub privirea blândă, laşă şi iresponsabilă a Guvernului, a Preşedintelui şi Parlamentului ţării la o expansiune a hungarismului sub diverse şi inimaginabile acţiuni şi pretenţii.
U.D.M.R.-ul, care este la putere, dar, nu ne sfiim s-o spunem –total împotriva ei, face un şantaj ordinar, neîntrerupt, extrem de primejdios pentru România, pentru poporul român şi pacea din această regiune a Europei.
Deşi li se oferă, uneori prin trădare, tot felul de privilegii inadmisibile şi împotriva principiilor U.E., pretenţiile lor cresc necontenit.
Prin tot ce gândesc şi fac ei vor ca România să nu fie un stat naţional, ci unul amputat după modelul fascist, al anilor ’40.
În 1902 în plină epocă de expansiune a hungarismului în partea de sud est a imperiului austriac, prin desnaţionalizarea românilor de către unguri, ca urmare a participării acestora la guvernarea imperiului, a fost amplasată, la Cluj, statuia lui Matei Corvin, regele de origine română cu care ungurii se mândresc cel mai mult.
Ulterior statuia prezentată în machetă la expoziţia universală de la Paris în 1990 a fost completată cu un grup de nobili unguri, care puneau la picioarele lui Matei Corvin patru steaguri ale unor armate biruite în luptele purtate.
Între steagurile prezentate e şi cel al Moldovei, simbolizând că la Baia regale lor, Matei Corvin l-a învins pe Ştefan cel Mare!!!
Este un neadevăr, o falsificare a istoriei şi o jignire a poporului român, căci învinsul care a scăpat prin fugă, travestit – a fost Matei Corvin.
În 1920 s-a pus problema demolării statuii din centrul Clujului, sau mutării acesteia la Hunedoara locul de baştină al tatălui acestui rege, Iancu de Hunedoara.
Intervenţia marelui savant Nicolae Iorga a salvat statuia.
El a propus şi autorităţile au agreat ideea montării pe statuie a unei tăbliţe prin care care se afirmă adevărul istoric care conţinea următorul înscris: “Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. Şi statuia a rămas la locul ei.
După 1940, acelaşi hungarism bolnav şi obsedat de decedatul imperiu a dat jos plăcuţa cu inscripţia formulată de Nicolae Iorga.
După război, după Tratatul de Pace de la Paris din 1947, plăcuţa tot n-a putut fi repusă la locul ei, ungurii infiltraţi în conducerea comunistă a României, înfierând cu mânie proletară tot ce a fost înfăptuit în epoca burgheză, s-au opus cu vehemenţă.
În 1992, primarul ales al Clujului, cu toată opoziţia minoritarilor unguri, a repus plăcuţa la locul ei pe soclu. S-a iscat şi atunci scandal, ameninţări, violenţe, dar plăcuţa a rămas pe soclu.
Recent soclul statuii a fost refăcut şi statuia a fost recondiţionată cu banii statului nostru şi cu un aport minor al statului ungar.
A fost repusă la loc statuia, nu şi plăcuţa cu textul propus de Nicolae Iorga.
Iată cum, ungurii, sub flamura U.D.M.R., fac ce vor în această ţară, cerşesc ceea ce nu e a lor şi alungă tot ce este al nostru.
Uniunea Vatra Românească protestează împotriva iresponsabilităţii cu care sunt trădate interesele naţionale de dragul menţinerii la putere, cedând şantajului făcut de reprezentanţii minorităţii ungare care prin toate acţiunile întreprinse urmăresc distrugerea statului unitar naţional român.
Cerem cu insistenţă respectarea adevărului istoric, prin repunerea plăcuţei care a fost „uitată” odată cu renovarea statuii, la locul ei pe soclul aşa cum acesta a fost acceptată la ora adevărului când oraşul a revenit la vechea lui identitate .”
Uniunea Vatra Românească Cluj
Preşedinte
Ing. Ioan Traian Balota
Pe 15 decembrie Romania libera transmitea ca Guvernul a aprobat alocarea a inca 1,5 milioane lei, din Fondul de rezervă bugetară, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2010, Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, pentru a fi folosiţi pentru restaurarea şi consolidarea monumentului istoric “Statuia lui Matei Corvin” din oraş.
“Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2010 cu suma de 1,5 milioane lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guverului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, pentru judeţul Cluj, şi alocarea acesteia bugetului local al municipiului Cluj-Napoca pentru finanţarea lucrărilor de restaurare şi consolidare a monumentului istoric Statuia lui Matei Corvin”, se arată în Hotărârea de Guvern publicată vineri în Monitorul Oficial.
Premierul Emil Boc a fost primar al municipiului Cluj Napoca între iunie 2004 şi ianuarie 2009.
Mai multe fotografii cu etapele falsificarii istoriei sub pretextul restaurarii de “numai” 787.000 de euro, la Ziaristi Online
Pământul Secuiesc este patria maghiarilor secui. Ei nu pot simţi că România este patria lor, pentru că, în această ţară, (şi) denumirea de Pământ Secuiesc este stigmatizată. De asemenea, nu poate fi o patrie nici ţara ciuntită a cărei populaţie a votat în defavoarea gândirii într-o naţiune maghiară unitară. Secuilor nu le-a rămas altă patrie decât pământul lor natal, Pământul Secuiesc, pentru a cărui dăinuire trebuie să lupte în fiecare zi, pentru că acesta este destinul lor, nu au cum să procedeze altfel.
Spre fericirea mea, am avut de a face cu presa militara inca din frageda pruncie. Nu este o figura de stil, ci chiar asa stau lucrurile. Daca imi aduc bine aminte, aveam 5-6 ani cand am intrat pentru prima oara intr-o redactie a unei publicatii militare. Am vazut cum se realizeaza un ziar si am asistat chiar si la procesul de tiparire.
Etapele falsificarii istoriei sub pretextul unei restaurari: Statuia lui Matei Corvin din Cluj
“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. – Aceasta era inscriptia care dainuia pe soclul statuii lui Matei Corvin din Cluj, de cand a fost pusa de Nicolae Iorga, in 1920. La directivele UDMR, personal ale ministrului Culturii Maghiare, Kelemen Hunor, si sub supravegherea ambasadorului Ungariei in Romaniei, o data cu restaurarea statuii, a fost indepartata si placa, ce mai fusese eliminata de Horthy si apoi de bolsevicii lui Stalin, pe vremea “Regiunii Autonome Maghiare”. Si-uite-asa ne-am intors in vremea lor… Daca la Bucuresti, Mihai Viteazul este aruncat din centrul orasului intr-un colt de parc, la Cluj esta rasa istoria reala romaneasca. Preşedintele filialei judeţene a Vetrei Româneşti, dl Traian Balota consideră ca acest act, pe drept cuvant, drept o jignire adusă poporului român, si o falsificare crasa a istoriei:
“Asistăm, sub privirea blândă, laşă şi iresponsabilă a Guvernului, a Preşedintelui şi Parlamentului ţării la o expansiune a hungarismului sub diverse şi inimaginabile acţiuni şi pretenţii.
U.D.M.R.-ul, care este la putere, dar, nu ne sfiim s-o spunem –total împotriva ei, face un şantaj ordinar, neîntrerupt, extrem de primejdios pentru România, pentru poporul român şi pacea din această regiune a Europei.
Deşi li se oferă, uneori prin trădare, tot felul de privilegii inadmisibile şi împotriva principiilor U.E., pretenţiile lor cresc necontenit.
Prin tot ce gândesc şi fac ei vor ca România să nu fie un stat naţional, ci unul amputat după modelul fascist, al anilor ’40.
În 1902 în plină epocă de expansiune a hungarismului în partea de sud est a imperiului austriac, prin desnaţionalizarea românilor de către unguri, ca urmare a participării acestora la guvernarea imperiului, a fost amplasată, la Cluj, statuia lui Matei Corvin, regele de origine română cu care ungurii se mândresc cel mai mult.
Ulterior statuia prezentată în machetă la expoziţia universală de la Paris în 1990 a fost completată cu un grup de nobili unguri, care puneau la picioarele lui Matei Corvin patru steaguri ale unor armate biruite în luptele purtate.
Între steagurile prezentate e şi cel al Moldovei, simbolizând că la Baia regale lor, Matei Corvin l-a învins pe Ştefan cel Mare!!!
Este un neadevăr, o falsificare a istoriei şi o jignire a poporului român, căci învinsul care a scăpat prin fugă, travestit – a fost Matei Corvin.
În 1920 s-a pus problema demolării statuii din centrul Clujului, sau mutării acesteia la Hunedoara locul de baştină al tatălui acestui rege, Iancu de Hunedoara.
Intervenţia marelui savant Nicolae Iorga a salvat statuia.
El a propus şi autorităţile au agreat ideea montării pe statuie a unei tăbliţe prin care care se afirmă adevărul istoric care conţinea următorul înscris: “Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. Şi statuia a rămas la locul ei.
După 1940, acelaşi hungarism bolnav şi obsedat de decedatul imperiu a dat jos plăcuţa cu inscripţia formulată de Nicolae Iorga.
După război, după Tratatul de Pace de la Paris din 1947, plăcuţa tot n-a putut fi repusă la locul ei, ungurii infiltraţi în conducerea comunistă a României, înfierând cu mânie proletară tot ce a fost înfăptuit în epoca burgheză, s-au opus cu vehemenţă.
În 1992, primarul ales al Clujului, cu toată opoziţia minoritarilor unguri, a repus plăcuţa la locul ei pe soclu. S-a iscat şi atunci scandal, ameninţări, violenţe, dar plăcuţa a rămas pe soclu.
Recent soclul statuii a fost refăcut şi statuia a fost recondiţionată cu banii statului nostru şi cu un aport minor al statului ungar.
A fost repusă la loc statuia, nu şi plăcuţa cu textul propus de Nicolae Iorga.
Iată cum, ungurii, sub flamura U.D.M.R., fac ce vor în această ţară, cerşesc ceea ce nu e a lor şi alungă tot ce este al nostru.
Uniunea Vatra Românească protestează împotriva iresponsabilităţii cu care sunt trădate interesele naţionale de dragul menţinerii la putere, cedând şantajului făcut de reprezentanţii minorităţii ungare care prin toate acţiunile întreprinse urmăresc distrugerea statului unitar naţional român.
Cerem cu insistenţă respectarea adevărului istoric, prin repunerea plăcuţei care a fost „uitată” odată cu renovarea statuii, la locul ei pe soclul aşa cum acesta a fost acceptată la ora adevărului când oraşul a revenit la vechea lui identitate .”
Uniunea Vatra Românească Cluj
Preşedinte
Ing. Ioan Traian Balota
Foto: Foaia de Transilvania, Stiri de Cluj, NapocaNews, Adevarul, Internet si Ziua de Cluj, care semnaleaza:
Matei Corvin, returnat clujenilor cu 50% mai scump
Municipalitatea pregăteşte procesul-verbal de recepţie a grupului statuar, pentru care a acceptat o majorare de contract cu 49% şi care a fost restaurat cu întârziere de cinci luni.
Lucrările la grupul statuar Matei Corvin din centrul municipiului Cluj-Napoca au ajuns la 787.000 de euro, majorarea costurilor fiind dictată de creşterea TVA-ului, dar şi de lucrările suplimentare. Societatea Concefa a câştigat iniţial licitaţia cu preţul de circa 426.000 de euro. Reprezentanţii Primăriei Cluj-Napoca au achitat deja firmei peste 390.000 de euro, urmând să vireze şi restul banilor, în urma unei alocări guvernamentale.
Viceprimarul Laszlo Attila a explicat că banii pe care executivul i-a alocat săptămâna aceasta proiectului de restaurare de la Cluj din fondul de rezervă al guvernului – peste 1,6 milioane de lei – au mai fost alocaţi şi în 2008 municipalităţii clujene (lucrările la grupul statuar se realizează în baza unui protocol între ministerele culturii din Ungaria şi România, care şi-au asumat să participe cu câte 400.000 de euro fiecare – n. red.). “În 2008, primarul Emil Boc a fost supărat că nu am putut cheltui cei peste 1,6 milioane de lei. În ianuarie 2009, premierul Emil Boc a cerut primăriei să returneze banii pentru renovarea statuii fiindcă nu au fost cheltuiţi. Anul acesta s-au terminat lucrările şi sperăm să nu mai fie nevoie să returnăm banii pentru că nu s-a făcut recepţia”, a explicat viceprimarul.
Potrivit acestuia, fiind vorba de o lucrare realizată în baza unui acord interguvernamental româno-maghiar, pentru recepţie este nevoie şi de un reprezentant al Ministerului Culturii din Ungaria. “Am făcut deja două solicitări ca acesta să fie desemnat. Totuşi, nu vrem să păţim ca în anii trecuţi şi am discutat cu colegii să facem procesul-verbal de recepţie şi să trecem apoi la plăţile către constructor”, a declarat Laszlo Attila.
În ceea ce priveşte contractul pentru reabilitarea statuii lui Matei Corvin, câştigat de Concefa, acesta a fost majorat cu 49%. “Legea permite în cazul monumentelor istorice, pentru lucrări neprevăzute, o majorare a contractului cu până la 50%. Noi nu am acceptat, oricum, toate lucrările propuse de constructori, suplimentarea contractului fiind dictată şi de creşterea TVA la 24%. Pentru ce s-a lucrat s-au făcut plăţi parţiale (pe bază de recepţie făcută de o comisie mixtă) de peste 393.000 de euro (bani proveniţi din alocarea făcută de guvernul ungar, în baza protocolului cu partea română – n. red.)”, a explicat Laszlo.
Viceprimarul Laszlo Attila a declarat că după recepţia integrală a lucrărilor vor fi achitaţi restul banilor, până la valoarea finală de contract de 787.000 de euro. “Contractul iniţial a fost câştigat de Concefa la 426.000 de euro cu tot cu TVA. Lucrările suplimentare acceptate, ţinând cont că s-a modificat soluţia tehnică, sunt la 49%. Deşi s-a întârziat, am avut două procese-verbale de mediere, având în vedere modificarea soluţiei tehnice”, a precizat Laszlo Attila.
Cinci înscrişi,un învingător
La licitaţia pentru restaurarea grupului statuar Matei Corvin au participat cinci societăţi, Kaloria Hotechnikai Budapesta (respinsă), Euras Satu-Mare, Sinecon Sibiu, Concefa şi Reneszansz Ungaria.
May 30th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
