Privelistea de la fereastra, in asteptarea telefonului
De unde a fost luat de baietii lui Serghei Prihodko
Imediat dupa ce presedintele Mihai Ghimpu a decretat, la exact 70 de ani de la monstruoasa invazie sovietica, ziua de 28 iunie drept zi a ocupatiei bolsevice asupra Basarabiei, si imediat dupa ce premierul Vladimir Filat l-a insultat in direct pentru aceasta, la Moldova 1, “starul” politicii moldo-mogulesti si-a luat familia, in plina saptamana, o zi de marti, 29 iunie, si s-a urcat in primul avion de Moscova, pentru “o vizita privata”. Ajuns aici, a tras la hotelul de lux Ritz Carlton, unde apartamentul l-a costat, pentru o singura zi, cat sase salarii medii ale unui contribuabil “moldovean” de rand: 14, 684 lei (vezi foto mai jos). De altfel, populistul de la Chisinau este si posesorul celei mai scumpe masini a unui demnitar din Republica Moldova, potrivit unei anchete a Centrului de Investigatii Jurnalistice.
Troika Filat-Lupu-Pasat in lupta cu miliardarul Stati, cel acuzat de Voronin ca ar fi finantat miscarea anticomunista de la 7 aprilie
Potrivit informatiile noastre, Vladimir Filat a fost chemat de urgenta la raport de aghiotantii lui Vladimir Putin, dupa ce Mihai Ghimpu a semnat decretul privind ziua de 28 iunie 1940 si a comemorat victimelor comunismului bolsevic, situatie care a provocat o reactie dura a Dumei de Stat. Jocurile de la Chisinau si Moscova par sa-i impinga in fata pentru alegerile prezidentiale de la sfarsitul acestui an pe Filat, avatarul lui Diacov, sustinut si de mogulii filo-rusi de la Bucuresti dar si un preferat al lui Putin si al aripii noi a KGB, pe Lupu, pupilul lui Voronin, simpatizat de Medvedev si pe Pasat, fostul sef al Securitatii, care, impreuna cu Mitropolitul moscovit Vladimir, vor servi drept iepuri pentru alesul final. Acesta, oricare va fi el, va trebui insa se se confrunte cu un veritabil adversar: Anatol Stati, cel care chiar ieri l-a luat de guler pe tartorul comunistilor, Vladimir Voronin. Miliardarul cu tendinte anticomuniste, care prefera si aerul tare de la Breaza dar si pe cel al Londrei, pare din ce in ce mai hotarat sa intre in cursa prezidentiala. De altfel, potrivit unor alte surse, chiar la Londra s-a aflat saptamana aceasta, tocmai pentru a perfecta lansarea sa in campania prezidentiala. Alianta Stati-Ghimpu ar putea scoate Moldova din centrifuga Moscovei si produce schimbarea la fata mult asteptata a Basarabiei.
Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) a admis trei dosare impotriva Republicii Moldova si Rusiei privind incalcarea drepturilor elevilor si profesorilor din scolile cu predare in limba romana, cu grafie latina, din regiunea transnistreana, potrivit portalului Moldova Azi. Reclamantii in aceste trei dosare sunt peste 170 de parinti, copii si profesori de la trei licee din stanga Nistrului – “Alexandru cel Bun” din Tighina, “Stefan cel Mare” din Grigoriopol si “Evrika” din Rabnita. Ei s-au plans instantei de la Strasbourg ca sunt discriminati si ca le sunt incalcate drepturile la educatie precum si la viata privata si familiala. Magistratii europeni au acceptat sa examineze dosarele, chiar daca ele nu au trecut prin toate instantele nationale. “Pentru prima data, Curtea a spus intr-un caz non-penal ca locuitorii regiunii nu au solutii, in situatia in care Federatia Rusa nu-si recunoaste jurisdictia asupra acestui teritoriu, iar hotararile instantelor din R. Moldova nu sunt executate pe teritoriul regiunii transnistrene”, a explicat avocatul Doina Ioana Straisteanu.
“Nu” limbii romane
Limba romana este interzisa de Constitutia transnistreana, iar legislatia locala prevede si o amenda de circa 30 de euro pentru cei care citesc sau scriu in grafie latina. Elevii si profesorii de la cele trei licee spun ca sunt intimidati zi de zi de autoritatile transnistrene pentru dorinta lor de a vorbi, invata si a-si transmite limba si cultura urmasilor.
In timp ce analizam pe Roncea.ro situatia Basarabiei mentionand si anuntul lui Anatol Stati de a candida la presedintia Republicii Moldova, la Chisinau aparea un interviu fluviu cu miliardarul, in care Stati il pune la zid pe Voronin.
„Nu există niciun dubiu – scrisoarea defăimătoare privind persoana mea, trimisă de Voronin în Kazahstan, a urmărit scopul discreditării noastre şi eliminării de pe piaţa kazahă. Este o acţiune săvârşită cu exces de putere şi în niciun caz nu reprezintă un act de drept juridic”.
Declarația aparține președintelui ASCOM, Anatol Stati, oferită pentru Timpul de dimineață. Ziarul anunță că preşedintele ASCOM Group a adresat deja noului procuror general al RM, Valeriu Zubco, un demers prin care cere tragerea la răspundere a celor care au încercat să-i preia afacerea din Kazahstan, dar și „să se autosesizeze pe marginea faptelor scoase în evidenţă şi să pornească urmărire penală pe fapta săvârşită de Vladimir Voronin, cu atragerea la răspunderea stabilită, inclusiv conform normelor Codului Penal…”.
La 23 aprilie 2010, procurorul cu misiuni speciale din cadrul Procuraturii Generale a remis în adresa lui Anatol Stati o scrisoare prin care îl informează că sesizarea lui a fost „examinată şi admisă” şi că „pe faptul săvârşirii de către foştii factori de decizie şi de conducere ai RM a acţiunilor care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege a fost pornită o cauză penală, transmite Unimedia.
Efectuarea urmăririi penale a fost dispusă Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC)”.
Rusoii din Parlamentul de la Chisinau au reusit sa intineze simbolistica datelor de 28 iunie si 6 iulie, zile negre pentru Romania Mare si romanii din Basarabia. Vedeti aici o emisiune difuzata de Moldova 1 pe 28 iunie, seara – “Politica in direct” cu Petru Macovei – in care premierul Vladimir Filat il insulta pe presedintele Mihai Ghimpu (de la minutul 34 si pana la 37) pe tema comemorarii ocupatiei si condamnarii comunismului bolsevic. Dupa ce, la exact 70 de ani de la declansarea ocupatiei sovietice, s-a amanat condamnarea acesteia, nici azi, 6 iulie, cand, in urma cu 61 de ani, a avut loc al treilea val de deportari, nu s-a reusit acest lucru. Condamnarea bolsevismului sovietic a fost boicotata de catre rusoii lui Vladimir Voronin din PD, Marian Lupu si Dumitru Diacov, cu acordul tacit al lui Vladimir Filat. Urmariti evolutia pupilului lui Voronin, Lupu, si pe cea a lui Filat si Urechean, politicieni mancurtizati prin kaghebizare si rusificare, si veti intelege perfect ce se intampla la Chisinau. Presedintele Ghimpu si Macovei, realizatorul emisiunii, s-au dovedit singurii romani din studioul Moldova 1.
Anuntul candidaturii lui Anatol Stati la presedintia Republicii Moldova m-a indemnat la o retrospectiva personala si profesionala legata de activitatea mea jurnalistica din ultimii 10 ani si Basarabia romana. Iata inceputul (si un motto):
”Meseria de gazetar nu e din cele mai usoare. Lumea e invatata sa te incadreze al cui esti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Ca nu esti al nimanui, decat al lui Dumnezeu si al constiintei tale, asta nu poate intelege nimeni”. (Nae Ionescu, Ziarul “Curentul”, 16 nov. 1929)
Miza politica a anului 2010 – eliberarea Basarabiei din centrifuga Moscovei
De o vreme incoace, cam la fiecare 10 ani Basarabia se pare ca are parte de cate un moment de rascruce ce marcheaza drama romanilor de peste Prut, pierduti acum fix 70 de ani, momentul invaziei sovietice. Pentru prima oara, astazi, un politician basarabean condamna atacul Moscovei asupra Romaniei de acum sapte decenii, chiar intr-o zi a deportarilor, 6 iulie (in memoriam 1949), si decreteaza o alta zi simbolica, 28 iunie (1940), drept zi a ocupatiei bolsevice si a comemorarii victimele comunismului bolsevic. Actul de curaj si verticalitate al presedintelui interimar Mihai Ghimpu, ce provine el insusi dintr-o familie de deportati si supravietuitori ai Gulagului rusesc, a trecut ca si neobservat la Bucuresti unde, practic, fosta presa romana, in lipsa oricarei alternative, este intrata total in centrifuga Moscovei si a centrelor sale adiacente aflate sub steag strain. La toamna, tot in acest an se joaca la una dintre cele mai grele miscari politice ale arenei politice de la Chisinau. Din cauza Rusiei si a intereselor regionale dinamica politica de la Chisinau nu este insa niciodata doar simpla politica ci devine un real eveniment cu accente geopolitice. Acum, in acest an, este pusa pe tablita de sah geopolitica – pentru a-l parafraza pe Brzezinski, o miza politica multipla, ce poate aduce controlul atat al Presedintiei cat si al intregului lant al puterii democratice – Parlamentul si Guvernul.
In urma cu aproape zece ani, alegerile parlamentare din primavara anului 2001 au reprezentat cel mai important eveniment politic al primului deceniu de existenta al “statului independent Republica Moldova”. La acele alegeri, pentru prima oara castigatorii au luat totul – si Parlamentul si Presedintia si Guvernul -, dintr-o singura miscare. Premergator acestui moment politic in august 2000, cand se ascuteau sabiile viitoarei confruntari politice, “Nezavisimaia Gazeta”, portavoce a Kremlinului, scria – “…astazi, Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI.”
De ce era si este inca Moldova un punct cheie al CSI? Datorita calitatii sale de portavion fix in regiunea Marii Negre al agregatului militar al Armatei Rosii, format pe teritoriul Moldovei, in Transnistria, sistem militar–politic sprijinit de baza industriala din Tiraspol, care reprezinta peste 70 la suta din intreaga resursa industriala a Moldovei.
Actuala “Republica Moldova” si-a proclamat independenta nationala la 27 august 1991 si imediat au urmat incercari ale basarabenilor de apropiere de Romania. Simbolica a fost indeosebi incrustata prin marcarea unui Drum al Crucii – traseu realizat de studentii de la Universitatile din Chisinau si Bucuresti, care a unit cele doua capitale romanesti, eveniment salutat de sute de mii de romani. Generatia tanara a Basarabiei a sperat ca racordul cu noua generatie a Romaniei va aduce mai aproape romanii despartiti de Prut prin apostila smavolnica a lui Stalin si Hitler. Din pacate, noua generatie a Romaniei, tinerii implicati direct in rasturnarea lui Ceausescu, nu au reusit sa doboare si sistemul comunist de orientare ruseasca perpetuat prin regimul Ion Iliescu. Coniventa cu Moscova a lui Ion Iliescu, acum de notorietate publica, a pus la index ideea Reintregirii Romaniei, la vremea aceea un miraj ce parea accesibil, datorita proaspatului model german al Reintregirii si a suflului curat national.
Regimul Ion Iliescu a mers pe o directie constanta, antiromaneasca, fata de romanii din afara granitelor; nu doar in 1991, cand s-a angajat in fata Rusiei sa abandoneze Basarabia si milioanele de romani basarabeni ci si in 1992, cand a realizat protocolul secret cu Partidul Socialist din Grecia, lasand minoritatea romaneasca prada unei politici de ignorare si asimilare fortata, asa cum a procedat si cu romanii din Serbia, lasati de izbeliste tot ca urmare a unei intelegeri tainice, perfectate cu partidul lui Slobodan Milosevici sau, negociind cu Leonid Kucima, tradarea pamanturilor si a comunitatilor romanesti din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, parafata apoi de slujbasul sau, Adrian Severin, impreuna cu fosta secretara PCR de la istorie, poreclita “tovarasa colonel”, Zoe Petre, si cu Emil Constantinescu, originar din Tighina, pe post de martafoi semnatar.
Cazul Basarabia este cel mai pregnant, deoarece aici, incepand cu 1991, dupa cum releva stenogramele secrete Cotroceni-Kremlin – pe care mi le-a pus la dispozitie celebrul scriitor si luptator anticomunist Vladimir Bukovski si pe care le-am publicat in exclusivitate in Ziua -, miza principala a lui Ion Iliescu si a gruparii sale a fost asocierea cu Rusia, in vederea anihilarii factorului de rezistenta romaneasca din Basarabia, operatiune care a functionat cu concursul unor cadre tradatoare din serviciile romanesti (pana foarte recent), preluate dupa 1989 de agentura ruseasca aflata pana atunci “in adormire”.
Doar Biserica Ortodoxa Romana, printr-o actiune curajoasa declansata de Patriarhul Teoctist a reusit sa puna piciorul in Basarabia, imediat dupa evenimentul Drumul Crucii, reusind crearea unui mic bastion spiritual romanesc dincolo de Prut, “garnizoana” atacata constant si astazi. Chisinaul abandonat de Bucuresti s-a trezit atras si provocat intr-un razboi fulger in 1992, razboi castigat de Rusia, iar de atunci incoace la fiecare zece ani s-a mai jucat si cate o runda majora in plan politic – intervalele fiind umplute de zarva necontenita creata de agentii Rusiei pe teritoriul Basarabiei (dar si in restul Romaniei), agitatie cu un obiectiv concret de mare insemnatate strategica: mentinerea trupelor si armamentului rusesc pe teritoriul Moldovei – in perimetrul Transnistriei.
Transnistrizarea Marii Negre, zona de interferente geopolitice intre Rusia si China cu SUA si UE(more…)
Raportul privind condamnarea comunismului in Basarabia, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, actuala Republica Moldova, va fi examinat marti, 6 iulie, intr-o şedinţa special a Parlamentului de la Chisinau, la cererea imperioasa a presedintelui Mihai Ghimpu. Pe 6 iulie, in urma cu 61 de ani, a pornit al treilea val de deportări staliniste. Astazi ar putea fi condamnata oficial ocupatia sovietica a provinciei istorice romanesti. Raportul Cojocaru impreuna cu Recomandarile sale a fost publicat in exclusivitate de Roncea.ro aici. Dupa exemplul republicilor baltice, Moldova ar putea solicita despagubiri importante de la succesoarea URSS, Federatia Rusa. Presedintele de la Chisinau a luat si decizia istorica de a decreta ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului autoritar comunist.
O decizie istorica
Ceea ce era de aşteptat, s-a petrecut!… Se împlinesc 70 de ani de la agresiunea neprovocată şi brutală a URSS împotriva României – mai întîi, notele ultimative celebre din 26-27 iunie 1940 destinate guvernului de la Bucureşti, lansate sub ameninţarea recurgerii la forţa armată în cazul respingerii, iar, cu începere din 28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către unităţile Armatei Roşii. Acţiunea s-a desfăşurat integral în litera şi în spiritul Pactului de neagresiune şi Protocolului său secret, ambele convenite şi subscrise la 23 august 1939 de către V. M. Molotov şi Joachim von Ribbentrop, delegaţii celor doi lideri totalitari ai străvechiului continent – Adolf Hitler şi I. V. Stalin.
Intervenţia URSS a provocat, în primul rînd, extinderea războiului în limitele spaţiului european est-central şi sud-est-european, iar, în ce priveşte ţara noastră, a detonat procesul prăbuşirii României Mari, la numai 22 de ani de existenţă, de vreme ce provinciilor istorice răsăritene menţionate le-au urmat în robie străină Nord-Vestul Transilvaniei şi Cadrilaterul, subjugate în august-septembrie 1940 de Ungaria şi, respectiv, Bulgaria. Să reţinem că rapturile teritoriale săvîrşite oferă şi în prezent condiţii prielnice pentru falsificări grosolane unor “istorici” de conjunctură, lipsiţi de pregătire şi de conştiinţă, dar specialişti în provocări, aşa precum Serghei Nazaria din Chişinău ş.a. După cum prea bine se ştie, răspunsul neîntîrziat şi ferm al României la agresiunea URSS din 28 iunie 1940 poartă un nume: 22 iunie 1941, cînd ilustrul general Ion Antonescu a declanşat Războiul Sfînt, pentru eliberarea provinciilor răsăritene şi pentru distrugerea regimului criminal comunist. A urmat un război greu şi lung (1941-1944), din care România avea să iasă învinsă, în primul rînd prin trădare şi serioase deficienţe de planificare şi conducere, de mobilizare a tuturor forţelor şi rezervelor absolut necesare pentru victorie. Este remarcabil că, la 24 iunie 1941, chestionat de V. M. Molotov în privinţa rostului prezenţei României pe frontul antisovietic, de partea lui Hitler şi a aliaţilor săi, marele diplomat Grigore Gafencu, demn succesor al inegalabilului N. Titulescu şi ministru în exerciţiu al României la Moscova, a replicat liderului sovietic, cu demnitate şi apăsat, aşa cum impunea momentul menit să rămînă gravat în istorie cu puterea adevărului absolut: “În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decît o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în această calitate să-mi exprim părerea de rău că, prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodămînt de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rînduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre (…), Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţămînt de siguranţă şi de încredere şi a stîrnit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte (…) Lovitura cea dintîi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atît de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întîmplă azi sînt urmările acestei nenorociri, care a dus acum la un război între cele două popoare, care niciodată în istorie nu au luptat unul împotriva altuia”.
Pentru toţi românii din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa subjugarea acestor provincii a coincis cu debutul tragediei lor nemărginite şi greu de exprimat în cuvinte, de proporţii şi o intensitate imposibil de surprins şi descris. Era triumful însuşi al barbariei, extinsă în lunile următoare asupra altor ţinuturi străvechi româneşti, sinonimă – fără urmă de exagerare – cu gulagul şi holocaustul roşu, coborîte după 23 august 1944 peste ţara întreagă, şi cu nimic mai prejos decît holocaustul brun sau nazist. Dimpotrivă, ambele, holocaustul roşu şi cel nazist, izvorîte şi exersate în această ordine, au reprezentat variante ale Răului Absolut, care a bîntuit cu forţă în plin veac al XX-lea!
La 14 ianuarie curent, prin Decretul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, a fost formată Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
În urma valorificării istoriografei din perioada comunistă şi postcomunistă, a literaturii istorice apărute în străinătate, precum şi a unui vast volum de documente de arhivă, multe dintre care au fost accesate în premieră, Comisia a propus o sinteză cuprinzătoare asupra epocii totalitare comuniste cuprinse între anii 1917 / 1924 şi 1991.
Această epocă are ca puncte de reper instaurarea dictaturii comuniste în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) din cadrul Ucrainei Sovietice, în stânga Nistrului, transplantul de sistem comunist pe malul drept al Nistrului, în Basarabia, în 1940, odată cu ocuparea militară a acestui teritoriu de către maşina de război a Uniunii Sovietice, reocuparea acestui teritoriu în 1944, restabilirea şi consolidarea regimului totalitar de tip sovietic, anchilozarea şi năruirea acestuia odată cu ieşirea din captivitatea comunistă a popoarelor însetate de libertate şi prăbuşirea URSS în 1991.
Potrivit constatărilor Comisiei, experimentul bolşevic totalitar a fost iniţiat pe malul stâng al Nistrului, ca parte a URSS, în timp ce pe malul drept, în Basarabia românească, se puneau bazele unei democraţii incipiente, astfel că Nistrul a despărţit nu atât două maluri sau două state, cât două sisteme: unul democratic şi altul totalitar.
Secolul XX a demonstrat că totalitarismul nu numai că este incompatibil cu valorile democratice, el este duşmanul de moarte al democraţiei. Un regim totalitar reprezintă antipodul unei democraţii. Acest regim este unul opresiv şi represiv, cu o ideologie de stat oficială, care se sprijină pe un singur partid politic, aşa-numitul Partid Unic, în frunte cu „marele conducător”, pe o poliţie secretă omniprezentă şi care deţine monopolul asupra economiei, culturii şi informaţiei.
În pornirea dictaturii bolşevice de a întemeia o lume nouă, bazată pe criterii de clasă şi pe ura de clasă, fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti i s-a rezervat un rol aparte. Formarea acestei entităţi la frontierea pe Nistru cu România trebuia să servească planurilor sovietice de anexare a Basarabiei şi, în acelaşi timp, să contribuie la extinderea spaţiului revoluţiei mondiale proletare în direcţia Balcanilor. O serie de mărturii documentare din cele mai diverse probează cu toată claritatea atitudinea ostilă şi agresivă a regimului bolşevic şi a Internaţionalei a III-a Comuniste faţă de Basarabia românească, intenţia exportului de revoluţie pe orice căi posibile.
Deşi prezentată ca o entitate de stat autonomă, RASS Moldovenească a fost în realitate un „cap de pod” în planurile expansioniste sovietice, evoluând din 1924 până în 1940 spre îngustarea drastică a caracteristicilor proprii unei pretinse entităţi de stat, spre statutul unei regiuni obişnuite a Ucrainei Sovietice.
Începând de la 1 septembrie 2010, în şcolile din R. Moldova va fi introdus obiectul de studiu “Religia”. Decizia a fost luată în şedinţa de azi a Guvernului, ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, prezentând un proiect în acest sens. Disciplina va fi opţională.
Bujor a meniţionat că a fost creat un grup de lucru care urmează să asigure prezenţa disciplinei de studiu în toate clasele primare şi gimnaziale (clasele I – IX). “Nu există niciun motiv care ne-ar împiedica să introducem acest obiect în orarul şcolilor începând cu 1 septembrie”, a menţionat ministrul Educaţiei.
El a mai spus că până la 20 august Ministerul va elabora curricula necesară. Totodată, de rând cu elaborarea manualelor, va fi editat şi un ghid pentru profesori. La rândul său, premierul Vlad Filat a declarat că “vom face tot ce este necesar pentru ca situaţia cu manualele să fie rezolvată până la începutul anului şcolar”.
“Astfel am intrat si noi
In al doilea razboi
Haideti, dom’le Maresal
In Moldova si-n Ardeal”
“Si-n fata lor abia rostim Cuvantul
Si prin tacere suntem vinovati…”
Mama isi aducea aminte in fiecare an ca pe 22 iunie a inceput razboiul. Nu am intrebat niciodata ce sentimente a avut. Oricum puternice daca si dupa 50 de ani tinea minte ziua ca ieri…
Si am facut prostia de neiertat sa nu intreb cand mai aveam pe cine intreba …
Din putinul care il stiu. Familia mamei a fost trezita din somn, batea careva la usa. Unu care predase radioul da “uitase” galena acasa. A anuntat ca incepe razboiul. Nu cred ca au fost prea tristi, cu deportati in famile si mama scapata ca prin urechile acului… Ah, da. Stateau in Chisinau.
Tata- Emil – fusese mobilizat. Nu stiu pe unde era divizonu ( ai mei au fost artileristi. Si la artilerie batalionu se cheama divizion). Alarma in miezul noptii. Agitatia normala, atelarea cailor, incarcarea antetrenurilor si atentie ! Si colonelu (presupun lt colone) anunta: baieti mergem la razboi contra rusilor!! Se pare ca taica-miu a dat un ura de s-au speriat si cai … (era de langa Cernauti, parintii sai ramasesera dincolo) Si au strigat ura sa-si sparga plamanii cam toti basarabenii si bucovinenii. Au iesit din unitate si au plecat in trap intins. Incepea sa se intrevada lumina zilei, pasarile incepeau sa cante, numa tacanitul ritmic al copitelor, dimineata placuta de vara … si deodata un zgomot de furtuna!
In razmont, mai sa ia varfurile plopilor multe – poate peste 100 si mai bine – de avioane nemtesti indreptandu-se spre Nord!! Mergeau la Cernauti unde au distrus la sol cca 200 de avioane sovietice.
Idem unchii mei Mircea si Ioan si dl Guriteanu – tot artileristi – da fara avioane. Ce este ciudat toti isi amineau plecarea … la fel. Sfarsit de noapte, trapul intins, lumina ce se iveste, pasarile… o atmosfera, zau asa, idilica .
Unchiu Traian era infanterist. Sublocotenent. Avea in subordine si niste basarabeni. Unul dintre ei a inceput sa urle ca lupu tragand degetul mare pe gat… a murit din primul asalt dar lichidand cuibul de mitraliera .
Cara Ion era comandant de escadrila. Primisera ordin sa stea langa avioane… si nu erau chiar fericiti. Si vine ordin sa deschida plicul… si apoi debandada organizata a oricarei alarme “pe bune”. La 4 dimineata avioanele (PZL 24 ) fusesera verificate, alimentate si stateau gata de decolare cu pilotii la mansa . Ma rog nu a fost atunci nevoie de ei, caimacu l-a luat nus’ ce grup dotat cu Heinkel 112 ….
In Bucuresti ( si alte localitati ) la prima ora s-a anuntat la radio. Si s-a citit si Ordon treceti Prutul! Apoi au fost pus la radio o inregistrare cu clopotul soborului din Chisnau si multi, inclusiv vitoarea doamna Cara, au crezut ca trupele deja eliberasera Chisinaul (a fost mai tarziu).
Ma rog, armata a trecut Prutul ceva mai tarziu, dupa 2 saptamani. Si nu mai stiu ce regiment a trecut Prutul ca la balamuc – in picioare in barci! si cantand Noi suntem romani!! iar ofiterii urlau degeaba adapostiti! da erau mandri de regimentu lor.
La Chisinau armata sovietica se retragea pe bdul Alexandru cel Bun (sub stapanire romaneasca, Victoriosul sub cea ruseasca, simplu si echivoc Alexandru sub sovietici in 89) – si a fost atacata de Stuka. Mama era chiar in catedrala si slujba s-a tinut acompaniata de urletele Stiucilor in picaj, exploziile bombelor care zguduiau catedrala si din cand in cand se auzeau si nechezatul cailor muribiunzi si urletele ranitilor – cestie care intarea ardoarea rugaciunii… Cand a iesit – a fost un moment de acalmie a atacului aerian – si a ajuns acasa prin carnagiu …. .
Cum s-a terminat stim.
Insa dna Mariusea mi-a spus – daca razboiul incepea cu 2 saptamani inainte fetita mea mai traia …..