Victor Roncea Blog

Va solicitam o dezbatere publica intre parlamentari si organizatiile societatii civile pe care le reprezentam, reunite in Actiunea Pentru Educatie si Libertate, in vederea remedierii incalcarii drepturilor constitutionale ale tuturor romanilor de catre Guvernul Tariceanu prin adoptarea unei Hotarari de Guvern abuzive, fara informarea opiniei publice si fara consultarea societatii civile.
La începutul acestui an romanii au aflat ca de la 1 ianuarie 2009 au fost introduse, cu titlu obligatoriu, pasapoarte biometrice, ca masura premergatoara introducerii, de la 1 ianuarie 2011, a cartilor de identitate cu cip biometric pentru toti cetatenii Romaniei. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care conţine informaţii personale, între care imaginea facială şi amprentele. Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane si este considerat periculos atat de organisme medicale americane cat si de foruri ale Uniunii Europene (vezi atasat Avizul Comitetului Economic si Social European privind identificarea prin unde radio – RFID).
Hotararea de Guvern poarta numarul 1566/2008 si a fost semnata si contra-semnata de ministrul de Interne din 15.12.2008, Cristian David si de prim ministrul Romaniei de la acea data, Calin Popescu Tariceanu.
Hotararea a fost data pe final de mandat si nu a fost precedata de absolut nici o consultare publica, dupa cum prevad normele Uniunii Europene si Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică ca şi Regulamentul 2252/2004 al C.E.. Proiectul legislativ a ajuns la Camera Deputatilor. Pe 10 Februarie 2009 Comisia de apărare a Camerei Deputaţilor a avizat favorabil Hotararea privind introducerea paşapoartelor biometrice.
Pe 19 Februarie 2009, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului o dat o Hotarare in care afirma ca Guvernul precedent a incalcat prin HG 1566/2008 normele democratice si face Apel la autoritati si la Presedintele Romaniei pentru redresarea situatiei afirmand printre altele: “Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase”. Sfantul Sinod al BOR studiaza temeinic in acest moment situatia generata de HG 1566/2008.
La Apelul duhovnicului Iustin Parvu si a societatii civile preocupata de apararea drepturilor constitutionale si a libertatii umane s-au strans pana la aceasta data 100.000 de semnaturi de protest care ne obliga sa va solicitam sa supuneti atentiei cererea noastra care se bazeaza si pe urmatoarele considerente juridice:
1. Considerente preliminare:
Autorităţile competente au avut în vedere la introducerea acestor acte cu elemente de siguranţă tip cip şi biometrice îmbunătăţirea securităţii cetăţenilor şi prevenirea şi combaterea infracţionalităţii ºi a fraudelor constând în falsificarea acestor documente.
2. Aspecte procedurale care au fost încălcate prin actele normative intrate în vigoare, referitoare la actele electronice.
Aceste acte sunt:
– H.G. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora
– H.G. 1566/2008 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora
– O.U.G. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie
– O.U.G. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate
Lege nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate
– Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în pasapoarte si în documente de călătorie emise de statele membre
Având in vedere că aceste prevederi prezintă un impact deosebit asupra persoanei umane considerăm că lipsa informării de către autorităţile emitente a cetăţenilor, cei care de fapt sunt vizaţi direct prin introducerea actelor, reprezintă o vătămare vădită a dreptului acestora de a aprecia dacă aceste măsuri aduc atingere sau nu drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Mai mult, faptul ca aceste reglementări nu au fost puse în dezbatere publică, apelându-se la modalităţi excepţionale de legiferare în sensul că au fost adoptate aceste măsuri prin intermediul actelor normative emise de Guvern în regim de urgenţă, amplifică vatamarea.
Această urgenţă nu este justificată întrucât potrivit H.G. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora, publicată în M.O., la art.3, „paşapoartele aflate asupra titularului îşi păstrează valabilitatea şi se retrag treptat din circulaţie potrivit solicitărilor cetăţenilor”, text din care rezultă că vor circula în mod valabil, în paralel, atât actele fără cip cât şi cele care conţin acest cip.
În concluzie, urgenţa ar fi fost dovedită dacă s-ar fi prevăzut în mod imperativ, în textul legii, obligativitatea preschimbării vechilor paşapoarte, într-un termen determinat, astfel ca toate documentele de călătorie emise să conţină în mod obligatoriu cip-ul RFID.
Astfel, ne găsim în situaţia contradictorie în care, la începutul intrării în vigoare a acestor acte normative, vor exista într-un procentaj mult mai mare, paşapoarte valabile, fără cip RFID faţă de cele cu cip care conţin elemente de siguranta noi si elemente biometrice.
Prin aceste reglementări, având în vedere că se aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului , s-ar fi impus ca aceste acte normative să fie adoptate de către Parlament, care reprezintă puterea legislativă, şi nu de către puterea executivă, reprezentată de Guvern care, potrivit legii, doar în mod excepţional poate legifera cauze de mai mică importanţă .
Astfel, s-ar fi impus adoptarea unei legi unice care să prevadă introducerea actelor cu date biometrice şi nu cum s-a procedat în sensul că s-au adoptat în mod succesiv H.G.-uri, O.G.-uri şi O.U.G.-uri, fapt ce antrenează dificultăţi suplimentare de aplicare a reglementărilor comunitare.
Dacă aceste norme s-ar fi supus dezbaterii publice la nivel naţional, potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică şi Regulamentului 2252/2004 C.E., s-ar fi creat posibilitatea ca Sfântul Sinod şi societatea civilă să-şi exprime punctele de vedere.
Prin modul de reglementare al acestor acte normative au fost încălcate următoarele dispoziţii din Legea 52/2003:
„ Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileşte regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
Art. 6. – (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.
(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţă publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.’’
De asemenea, prin aceste acte normative au fost încălcate şi dispoziţiile Regulamentului 2252/2004 C.E. care prevede în mod imperativ faptul că trebuie transpus în legislaţiile statelor membre în cel mult 18 luni pentru fotografia facială (pînă în iunie 2006) şi în cel mult 36 de luni pentru amprentele digitale până la sfârşitul anului 2008.
Aceste termene prevăzute de Regulament au fost prevăzute cu scopul precis de a fi creată o perioadă specială în vederea organizării şi desfăşurării dezbaterii publice la nivel naţional.
3. Elementele biometrice nu se identifică şi nu constituie elemente de siguranţã.
Conform Preambulului din O.U.G. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice precum şi a altor documente de călătorie, se face referire la prevederile Regulamentului Consiliului C.E. nr.2252/2004 „privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documentele de călătorie… emise de statele membre”.
Din interpretarea gramaticală a textului „elemente de securitate ºi elemente biometrice” rezultă că elementele biometrice nu sunt catalogate ca fiind elemente de siguranţă ale noilor acte electronice şi nu aduc nici un aport la sporirea securităţii documentului şi a societăţii în ansamblul ei, astfel că nu se justifică introducerea datelor biometrice în actele electronice.
Simpla prezenţă a elementelor de siguranţă, astfel cum sunt definite în preambul, este suficientă şi necesară pentru a asigura scopul urmãrit de legiuitor, respectiv crearea unui climat de securitate amplu si marit, atât în privinţa prevenirii şi combaterii criminalităţii, cât şi în privinţa prevenirii fraudelor cu privire la aceste acte.
Datele biometrice prin ele însele nu sporesc securitatea documentului.
Prin adăugarea amprentelor ca mod de identificare a unei persoane şi introducerea acestei informaţii în paşaport într-un mediu de stocare electronic nu este sporită securitatea documentului întrucât în momentul în care titularul foloseşte documentul acel cip este citit de un dispozitiv şi posesorul documentului este presupus a fi deţinătorul legal al acestuia.
Numai în eventualitatea unei posibile folosiri neautorizate amprenta aflată ca informaţie criptată pe cip va fi comparată cu amprenta digitală luată în timp real şi se va stabili dacă posesorul nu este acelaşi cu titularul documentului.
Practic este inutilă introducerea amprentării digitale în paşaport intrucât această dată biometrică devine fiabilă şi ajută numai în cazul producerii unor eventuale evenimente menţionate mai sus când oamenii vor fi amprentaţi în timp real.
Dispozitivul de citire a cipului va reţine informaţia că, de exemplu, cetăţeanul x a trecut în statul x din afara U.E. în ziua x. Nimeni nu va verifica la acel moment dacă amprenta şi imaginea facială ale celui care foloseşte documentul de călătorie sunt ale lui sau utilizează o identitate falsă.
Controlul se va efectua tot în modalitatea actuală, respectiv prin verificarea datelor biografice, materiale şi a fotografiei de pe document cu cel ce pretinde ca îi aparţine acel document.
Numai dacă să zicem că la graniţele din afara U.E. vameşul respectiv are suspiciuni cu privire la o persoană sau primeşte informaţii oficiale că acea persoana e suspectă, numai în aceste situaţii se va face o comparaţie între datele biometrice ale celui care foloseşte paşaportul şi datele biometrice stocate electronic în paşaportul respectiv.
Astfel, amprenta este inutilă ca dată biometrică în sine, aceasta şi-ar justifica utilitatea numai dacă se urmăreşte identificarea la graniţe nu doar a documentului în sine ci şi a persoanei printr-un dispozitiv de citire a amprentei (adică degetul este pus pe un dispozitiv electronic de citire şi computerul verifică dacă datele corespund).
Problema introducerii datelor biometrice în paşaport şi modul în care acestea sunt folosite, sunt de domeniul eticii tehnologice şi chiar de domeniul teologiei, şi pot fi dezvoltate în cuprinsul acestor domenii.
4. Actele normative nu respectă Regulamentul C.E. 2252/2004 în temeiul căruia au fost emise
Un mare semn de întrebare se ridică pe marginea conţinutului termenului de date biometrice, întrucât potrivit art.2 din H.G. 557/2006, datele biometrice sunt: imaginea facială, impresiunea digitală „precum şi orice alte date ale persoanei care pot fi introduse în mediul de stocare electronic.”.
Având în vedere textul de mai sus, observăm că datele biometrice nu sunt enumerate limitativ, ci numai exemplificativ, modalitate prin care se creează premizele de a se putea stoca şi alte date cu privire la o persoană, putând viza viaţa privată a acesteia, date asupra cărora aceasta nu şi-a exprimat consimţământul.
Textul nu respectă Regulamentul întrucât legea internă adaugă la Regulamentul C.E. 2252/2004 care prevede faptul că date biometrice sunt numai impresiunea facială şi impresiunea digitală.
În acest sens, prin art.2 lit.d din H.G. 557/2006, se face o extensie nejustificată a înţelesului datelor biometrice, respectiv legea internă prin actul normativ enumerat anterior menţionează: „precum şi orice alte date ale persoanei care pot fi introduse în mediul de stocare electronic”.
Prin această adăugare la lege se creează posibilitatea stocării şi a altor date cu caracter personal.
Articolul citat anterior intră în contradicţie cu O.U.G. 207/2008, pentru modificarea şi completarea Legii 248/2005, care la art.7 prevede că „datele biometrice incluse în paşapoarte sunt imaginea facială şi impresiunea digitală a două degete”.
Guvernul trebuia să consulte în mod obligatoriu şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal, autoritate care ar fi emis un punct de vedere pertinent cu privire la datele biometrice.
În consecinţă, suntem în prezenţa a mai multor acte normative succesive care încalcă atât dreptul intern cât şi Regulamentul C.E., în sensul că adaugă la ceea ce prevede această normă comunitară.
5. Drepturi care sunt încălcate prin introducerea actelor electronice
A. Dreptul la siguranţa persoanei consacrat de art.23 al.2 din Constituţie:
„ Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”.
Considerăm că dreptul la siguranţa persoanei este încălcat prin intrarea în vigoare a acestor acte normative prin faptul că deţinătorul paşaportului biometric nu are siguranţa că nu vor exista persoane care să poată avea acces la datele personale existente în cipul RFID.
B. Dreptul la viaţa intimă şi privată reglementat de art.26 din Constituţie:
„ (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul sa dispună de ea însăşi, daca nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
În ceea ce priveşte datele biometrice la care se referă Regulamentul nr.2252/2004 al C.E. ºi actele normative interne arătăm faptul că prin introducerea amprentelor digitale reprezintă fără nici o îndoială o încălcare a dreptului la viaţă intimă, drept reglementat atât de Carta Drepturilor Fundamentale (art.7) şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art.8) cât şi de Constituţia României (art.26).
Este de remarcat că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic.
Astfel, într-un proces intentat de doi cetăţeni britanici statului Marii Britanii la CEDO, Marea Cameră a concluzionat la 28 februarie 2008 că : „reţinerea de mostre de celule şi a profilului ADN încalcă dreptul la viaţă privată, stipulat în Articolul 8 § 1 al Convenţiei Drepturilor Omului. Curtea consideră că amprentele digitale conţin informaţii unice despre persoană şi reţinerea lor fără consimţământul persoanei nu poate fi privită ca neutră sau insignifiantă. Reţinerea amprentelor digitale poate aşadar, în sine, să cauzeze importante îngrijorări privind viaţa privată şi, în consecinţă, constituie o interferenţă cu dreptul de a respecta viaţa privată.”
C. Dreptul la libertatea conştiinţei :
Art. 29 alin. 1 din Constituţia României prevede că:
„Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”.
De asemenea şi art.9 din C.E.D.O. prevede dispoziţii similare.
O garanţie fundamentală o oferă ºi Carta Drepturilor Fundamentale a U.E. prin art. 10 intitulat libertatea de gândire, de conştiinţa şi de religie, care la alineatul 2 prevede: „Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut in conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept”.
Prin intrarea în vigoare a acestor acte normative s-a încălcat art.10 din Carta Drepturilor Fundamentale a U.E. în sensul că aceste acte normative nu prevăd posibilitatea de a formula obiecţiuni pe motive de conştiinţă împotriva introducerii paşapoartelor cu date biometrice.
D. Prezumţia de nevinovăţie consacrată de art.6 al C.E.D.O. şi art. 23 alin.11 din Constituţie.

Prin intrarea în vigoare a acestor acte normative cu privire la introducerea actelor electronice, ce includ amprentarea persoanelor, se aduce atingere gravă principiului prezumþiei de nevinovãþie. E. Dreptul la demnitate al fiinţei umane.
Este un drept fundamental al fiinţei umane consacrat de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului în art. 1 care prevede că “toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”.
Dreptul la demnitate fiind un drept legat de persoana umană este un drept absolut şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi restrâns sau încălcat de nici o prevedere naţionala sau europeană.
Acest drept este atât de important incât a fost reglementat chiar în art. 1 in D.U.D.O..
De asemenea este reglementat şi de art. 10 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Dreptul la demnitate a fiintei umane libere, aflată în libertate rezultă din interpretarea per a contrario a art. 10 menţionat anterior.
F. Dreptul la libera circulaţie: Protocolul 4 al.2 din C.E.D.O. şi art.25 din Constituţia României :

„(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară”.
În acest sens, considerăm că acest drept este încălcat prin faptul că transferul datelor biometrice prin intermediul dispozitivelor digitale pe măsură ce persoanele călătoresc de-a lungul graniţelor permite ţărilor să scaneze, să acumuleze şi să gestioneze informaţii personale fără a se respecta libertăţile cetăţeneşti şi dreptul la viaţa privată.
G. Protecţia datelor cu caracter personal:
Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale U.E.:
„ 1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
4.Aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora.
5.Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente”.
6. Soluţii juridice în vederea suspendării şi / sau anulării acestor acte normative:
A. Acţiunea în anulare în temeiul Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Aceasta poate fi formulată de orice persoană interesată, fizică sau juridică, care a fost vătămată într-un drept sau interes legitim prin prevederile acestor acte normative.
Acţiunea în anulare se introduce la Curtea de Apel Bucureşti precedată de procedura plângerii prealabile adresate organului administrativ emitent, în cazul nostru Guvernul României, în vederea revocării acestor acte normative.
Răspunsul negativ sau lipsa răspunsului în termenul legal atrage automat posibilitatea de a se formula acţiunea în anulare la instanţa judecătorească competentă.
Plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, în cazul de faţă fiind vorba de acte administrative normative.
În situaţia în care se contestă o Ordonanţă de Urgenţă, plângerea prealabilă este facultativă, iar în cazul în care se atacă o Hotărâre de Guvern, plângerea prealabilă este obligatorie.
Pe cale de consecinţă, legiuitorul nu prevede un termen de introducere atât pentru plângerea prealabilă cât şi pentru acţiunea în anulare.
În cadrul acţiunii în anulare, până la soluţionarea definitivă a cauzei, se poate solicita suspendarea executării actului atacat.
B. Regulamentul 2252/2004 al C.E. care a stat la baza emiterii actelor normative interne poate fi contestat în sensul că standardele minime de securitate pentru paşapoartele biometrice ar trebui să nu aibă un caracter obligatoriu, ci facultativ.
Dreptului intern în materie de justiţie şi afaceri nu i se poate impune soluţia cu caracter de recomandare ca fiind obligatorie.
Astfel, ar trebui să luăm exemplul Poloniei care a contestat acest Regulament în faţa Curţii Europene de Justiţie, în sensul că a invocat ca argument faptul că paşapoartele biometrice să nu fie emise sau să fie emise doar în condiţiile respectării dreptului la obiecţii pe motive de libertate de gândire, conştiinţă şi religie. Acest drept este consacrat de art.9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Noi considerăm că paşapoartele biometrice reprezintă o problemă care vizează în primul rând drepturile omului, mai ales a acelordrepturi care ţin de libertatea persoanei umane (protecţia datelor personale, obiecţia de conştiinţă, dreptul la intimitate).
Ar trebui să luăm exemplul altor state membre U.E. care au fost mult mai precaute decât România în sensul că au acordat prioritate faţă de legislaţia internă a reglementărilor U.E. numai după ce instanţele constituţionale naţionale au verificat în prealabil compatibilitatea între aceste reglementări şi Constituţia naţională respectivă.
Această lacună legislativă din dreptul nostru intern ar trebui modificată în sensul introducerii în Constituţie a unui articol privitor la verificarea în prealabil a compatibilităţii reglementărilor comunitare cu dreptul intern astfel putându-se ajunge din punct de vedere constituţional la nivelul Poloniei şi a altor state cu prevederi similare sub acest aspect.
În momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, tratat care dă forţă juridică obligatorie Cartei Drepturilor Fundamentale, se poate contesta din punct de vedere juridic Regulamentul în cauză pe baza principiilor reglementate în Cartă.
În acest sens invocăm faptul că atât Curtea Europeană de Justiţie cât şi instanţele naţionale din statele membre U.E. şi-au întemeiat unele decizii pe prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului.
În consecinţă, contestarea Regulamentului pe motiv de incompatibilitate a acestuia cu prevederile Cartei ar putea fi invocată într-o eventuală contestaţie a acestui Regulament în faţa instanţelor naţionale competente.
7. Riscul secularizării fortate
Progresul continuu al secularizării riscă să afecteze profund societatea de astăzi care se lasă ghidată, în mod arbitrar, de ştiinţă si tehnologie, fără a-şi imagina vreodată pericolul la care este supusă şi fără a analiza efectele pe termen mediu şi lung ale celor mai noi descoperiri şi aplicaţii moderne, cum este şi problema supusă în zilele acestea dezbaterii Sfântului Sinod, dezbatere care, din vina Guvernului precedent, lipseste cu desavarsire in societatea romaneasca.