Victor Roncea Blog

Bucuresti. Piața Universitatii (Str. Biserica Enei), 13.06.1990. Fotografie de Codruța Drăgoescu / Agerpres

Am găsit întâmplător în Arhiva Agerpres o fotografie cu mine fotografiind. Agitația surprinsă se petrecea pe 13 iunie 1990, pe la orele prânzului. Mă văd tuns, fără pletele din timpul Pieței Universității, în mână cu un Mamiya Sekor sau poate cu aparatul foto Praktika al prietenului meu, Felix Goldstein, cu care făceam schimb de aparate din când în când. Mă tunsesem singur, cu o zi înainte, pentru dosarul de încheierea anului la Tonitza. Lucram la ziarul Glasul al Ligii Studenților, sub îndrumarea fotografilor americani Tina Leto și Kevin Craig, care veniseră special în România, după decembrie 1989, pentru a oferi cursuri de fotografie studenților și tinerilor reporteri în devenire. Am fotografiat în acea zi cu ambele aparate, spre disperarea lui Felix, care a rămas fără el după ce reușise însă să prindă o fotografie care a făcut turul planetei, fiind difuzată chiar în acea zi de Reuters grație lui Emanuel Pârvu (o vedeți mai jos). Pe 14 iunie, la primele ore ale dimineții, după ce am urmărit „live” intrarea minerilor în Piață și spargerea cu topoarele a ușilor de la Universitate, cele două aparate aveau să fie confiscate de mineri și poliție împreună cu multe dintre filmele realizate în acea zi. Minerii credeau că sunt cutii cu droguri. Așa li se spusese… A mai scăpat o singură rolă de film, pe care am pitit-o în chiloți și am reușit să o păstrez ascunsă în cele trei zile de lagăr, pe cimentul unui hangar de la Măgurele, unde cei răpiți din Institutul de Arhitectură am fost încarcerați alături de alți circa 600 de reținuți ilegal, în Unitatea Militară 0575 a Ministerului de Interne. Fotograme de pe acest unic film salvat le-am publicat pe-aici și au reușit să fie expuse într-o expoziție națională itinerantă, la 30 de ani de la încheierea Fenomenului Piața Universității. M-am întristat să aflu că autoarea fotografiei Agerpres, Codruța Drăgoescu-Semănaru, o fotojurnalistă de mare clasă, a plecat la Domnul înainte de vreme, chiar anul acesta, lăsând în urmă o fiică, acolo unde se retrăsese, într-o comună cu un nume frumos: Vârfuri. Aș fi vrut să-i mulțumesc. Și ea a fost acolo. Și ea a fost, apoi, bătută de mineri. Dumnezeu să o odihnească! Vremuri…

PS: Mulțumesc Agenției naționale de presă Agerpres pentru că mi-a pus la dispoziție această imagine-document, cel puțin pentru mine. Fotografia lui Felix, aici, cu troika Armată-Miliție-Securitate în acțiune: