O fotografie extrasa din Arhivele Nationale ale Romaniei, cu persoane decedate in catastrofa de la Certej – femei, copii si barbati dezbracati, ale caror figuri se disting clar -, aflate la morga, a fost publicata, la rezolutie maxima, de cotidianul Gandul fiind reprodusa de Mediafax in promo-ul de pe site-ul autointitulat “cel mai bun site de stiri”. Publicarea unei astfel de fotografii incalca demnitatea umana si dreptul la respectarea vietii – si mortii – private, constituindu-se intr-un grav derapaj de la normele profesionale si de bun simt. In reportajul in cauza, care urmareste ticalos sensibilizarea – a se citi manipularea – opiniei publice pe un subiect pretins ecologist, folosindu-se imagini soc, este publicata si o fotografie care poarta amprenta organizatiei marxiste din cadrul Retelei Soros, “Militia spirituala”. Persoana care a copiat aceste fotografii din Arhiva Nationala trebuie sa primeasca interdictie definitiva in aceasta institutiei iar cotidianul Gandul si site-ul Mediafax sa stearga aceasta imagine si sa-si ceara public scuze. Am sesizat Arhivele Nationale si Clubul Roman de Presa, condus ani la rand de CTP, mare mahar la… Gandul si care am inteles ca o are la conducere acum pe Indira Crasnea, redactor-sef adjunct la… Mediafax. Aceste personaje se ocupa, chipurile, de “codurile deontologice” si “autoreglementare” in presa… de limba romana. Curata deontologie, nu gluma!
Cele doua organe de presa ale trustului lui Adrian Sarbu si ong-ul extremist de stanga manevrat de Mircea Toma si Liviu Mihaiu in actiuni de gherila incalca inclusiv Codul deontologic al arhivistului, care stipuleaza, la punctul 7:
7. Arhiviştii trebuie să asigure atât accesul la documente, cât şi respectul vieţii private şi să acţioneze în limitele legislaţiei în vigoare. Arhiviştii trebuie să aibă grijă ca viaţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi securitatea naţională să fie protejate (…). Ei trebuie să respecte viaţa privată a indivizilorcare au creat sau care constituie subiectul documentelor, în special a acelora care nu au fost consultaţi asupra folosirii dau destinaţiei documentelor.
Pentru o chestiune incadrata cam la acelasi articol – in audiovizual -, dar, in comparatie cu oribilitatea savarsita de Gandul si Mediafax, ceva mai “soft”, CNA a interzis clipul cu Brancusi folosit drept reclama de CEC. Articolul in cauza stipuleaza necesitatea respectarii “principiilor de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane”. Iata comunicarea CNA:
Către: Asociaţia Civic Media
În atenţia Domnului Victor Roncea, Preşedinte
Distinse Domnule Preşedinte,
Ca urmare a sesizărilor dumneavoastră, înregistrate la CNA cu nr. 11689 din 26.09.2014 şi din 24.10.2014, vă comunicăm următoarele:
Întrunit în şedinţa publică din data de 28.10.2014, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul de monitorizare, întocmit de direcţia de specialitate, cu privire la spoturile publicitare pentru CEC Bank în care s-a folosit imaginea sculptorului Constantin Brâncuşi.
Referitor la campania CEC Bank, CNA a solicitat şi un punct de vedere Consiliului Român pentru Publicitate (RAC), cu care instituţia noastră a încheiat un acord de colaborare. Comitetul Etic al RAC a analizat cazul şi a decis că sunt încalcate prevederi ale Codului de practică în publicitate, elaborat de acest for.
În urma vizionării şi a discuţiilor din şedinţă, Consiliul a hotărât să emită o decizie de intrare în legalitate în privinţa celor patru spoturi ale CEC Bank, deoarece, la difuzarea acestora la posturile de televiziune, nu au fost respectate dispoziţiile art. 93[1]din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Cu deosebită consideraţie,
Laura GEORGESCU
Preşedinte
Întocmit: Biroul Comunicare şi Relaţii cu Publicul
Mihaela TICĂ, Şef Birou
[1] „Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale”.
Fotografie modificata si transformata de Roncea.Ro in indemn la un protest civic, prezentata de Mediafax drept reala in ciuda evidentei. Poza a devenit cap de acuzare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, in urma unui denunt calomnios al agentiei sorosiste ActiveWatch
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), o institutie bugetofaga, cu 9 ministri secretari de stat care se bucura, din buzunarul contribuabilului roman majoritar crestin ortodox, de salarii grase, plus case de la RAAPPS , gratuitati, secretare, limuzine si alte beneficii de “stabi”, a amendat doua organizatii respectabile ale societatii civile crestine, Pro Vita – Bucuresti si Alianta Familiilor din Romania, pentru un asa zis mesaj “incitator împotriva organizării unor evenimente de către organizaţii care promovează drepturile persoanelor LGBT” (Surse: Mediafax si Digi24). Va amintiti, desigur, de Scandalul homosexualilor, pedofililor si trisexualilor care au vrut sa o puna de o orgie intelectuanala la Facultatea de Sociologie si apoi de o proiectie a unui film cu lesbiene urate la Muzeul Taranului Roman. Ei bine, in ziua respectiva, pe Roncea.Ro, am postat un mesaj civic, prin care indemnam romanii carora le pasa de Taranul Roman si mostenirea lui Horia Bernea, sa vina sa-si apere Muzeul. Si au venit. Nu numai datorita mesajului, evident!, ci pentru ca foarte multi din membrii generatiei ’89 – ’90 din Piata Universitatii, care au contribuit la renasterea Muzeului Taranului Roman, au inteles perfect atacul care tintea fiinta nationala, inima si sufletul Romaniei: atacul la traditiile milenare si credinta crestin-ortodoxa. Printr-un protest pasnic, lipsit complet de violenta, dar ferm prin demnitate, sodomistii au fost trimisi la locul lor de bastina: Ambasada lor, aflata, unde altundeva?, pe centura Bucurestiului. Indemnul meu civic a fost ilustrat printr-o poza trucata, cum se zice (foto sus), publicata alaturi de cea originala (foto mai jos), in care era infatisat un panou public cu o avertizare privind sanatatea copiilor nostri, instalat in Bucuresti, cu toate aprobarile legale necesare, de catre Asociatia Pro Vita – Bucuresti si Asociatia Familiilor din Romania.
Ce a facut Mediafax – agentia de stiri online care se auto-prezinta cu sloganul “cel mai bun site de stiri” din Romania? A transmis o stire care continea si o gafa jurnalistica de proportii, transformata – dupa ce a fost avertizata asupra erorii – intr-o minciuna crasa, prin faptul ca nu si-a recunoscut neprofesionalismul mentinand si raspandind neadevarul deja publicat. Respectiv a titrat: “Totodată, oamenii au fost chemaţi la această manifestare printr-un mesaj scris pe două panouri publicitare din Capitală. “Vino la Muzeul Ţăranului Român azi la ora 18.00! Ţi-ai vedea băieţelul…homosexual? Ţi-ai închipui fetiţa…lesbiană? Pe Olari şi la MŢR se fac nişte chestii”, scrie pe un panou, amplasat lângă Colegiul Naţional “George Coşbuc”.” – De scris, scria doar pe Roncea.Ro asta, in poza transformata. Degeaba am solicitat indreptarea greselii, in scris, in doua randuri, tuturor redactorilor responsabili cat si conducerii Mediafax (Dovada corespondentei AICI), demonstrandu-le gafa ca la incepatori, ca sa nu zic ca la prosti. Cu reavointa, au pastrat-o. Aceasta a transformat respectabila agentie intr-o colportoare de sant, ceea ce a produs stiri false pe tot netul. Ca si astazi, de altfel, cand presa habarnagioaica, obisnuita sa nu mai verifice nimic dar sa inghita tot, perpetueaza minciuna.
Ce s-a intamplat dupa? In aceeasi seara, trei tembeli de la agentia sorosista AcvtiveWatch – Academia Catavencu, condusa de pensionarul Mircea Toma, au vandalizat panoul Pro Vita si al Aliantei Familiilor din Romania – act care se incadreaza in Codul Penal la Art 217 – distrugerea sau degradarea prin violenta a unui bun privat, si se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă iar in cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare (civica), pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. In acelasi timp, militienii brigaziilor rosii sponsorizate de Gyuri Soros au reclamat grabit la CNCD “mesajul incitator” “anti-gay”. Dar, cum prostia urla, au uitat ca au postat chiar pe site-ul lor fotografii de la devastarea panourilor, in care se vede clar continutul lor original, din care lipseste cu desavarsire “mesajul incitator” condamnat azi de CNCD (foto mai jos). Pro Vita, o organizatie care salveaza si ajuta, anual, mii de copii, a anuntat a doua zi ca ii iarta pe necredinciosii lui Mircea Toma, pentru ca nu stiu ce fac. Totodata, intr-un Comunicat comun trimis si agentiei Mediafax, dupa ce solicitarea de a se perfecta necesara erata a fost complet ignorata, Pro Vita si Alianta Familiilor subliniau: “Menționăm suplimentar că panourile noastre NU au avut nicio legătură cu recentul protest pașnic de la Muzeul Țăranului Român, la care nu am participat, dar pe care îl susținem fără rezerve, în dimensiunea sa civică și non-violentă. Condamnăm atitudinea incalificabilă profesional a unor redactori ai prestigioasei agenții de presă Mediafax, care a transmis, spre a fi preluată de numeroase mijloace media, o imagine trucată a panoului, prezentând-o drept autentică. Din cei trei autori ai știrii respective, niciunul nu și-a îndeplinit obligația de a verifica informația, fie și prin contactarea noastră, dacă nu prin deplasarea la fața locului. Nici până la această oră respectiva știre nu a fost corectată coerent și complet.”
Fotografii cu panourile in stadiul lor initial au fost publicate si de alte portaluri de stiri (foto mai jos). Ridicolul care reflecta perfect starea presei de limba romana din Romania este ca ONG-ul sorosist “ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei” pretinde ca “reglementeaza presa”, apara “libertatea de expresie” si “libertatea presei” cat si “drepturile jurnalistilor”, basca mai este “raportor” si pentru Reporters without Borders, incalcand insa grosolan orice norma morala si deontologica si actionand de fapt “sub acoperire”, pe baza unor directii ideologice de extrema stanga care nu au nici o legatura cu apararea libertatatii presei, a cuvantului. Practic, ca sa citez un prieten, este ca si cum ai pune Partidul Comunist sa apare democratia.
Asadar, sa recapitulam: Mediafax transmite o stire falsa despre un panou inexistent. Nu revine asupra ei, nu da erata. Militienii ActiveWatch – spre deosebire de protestatarii pasnici de la MTR – vandalizeaza panoul real, chiar in seara respectiva, poate chiar incitati la violenta de stirea Mediafax. Aceiasi militieni ai lui Soros reclama la CNCD panoul “cu mesaj incitator” desi fotografiile existente pe site-ul lor dovedesc inexistenta acestui mesaj. CNCD-ul condus (din 2005!) de ungurul penticostal Csabo Ferenc Astalos condamna doua dintre cele mai importante organizatii caritabile ale societatii civile crestine romanesti in baza unui denunt calomnios, bazat, cum altfel?, pe fals si minciuna. Si le mai si amendeaza! Pai n-ar trebui atunci sa desfiintam CNCD-ul asta? Oare distinstii nostri parlamentari, care aproba bugetele de stat, ce parere au? O sa vedem, chiar maine! Si, oare, “partenerii internationali” ai celor doua agentii de dezinformare, ce parere or sa-si faca in fata acestei magarii grobiene? O sa vedem, chiar maine!
Iata mai jos dovezile operatiunii orweliene, pentru care cei implicati o sa plateasca niste despagubiri pe masura, de or sa se bucure copiii Pro Vita trei ierni la rand 🙂
Fotografia reala transmisa la Mediafax pentru a corecta continutul mincinos al unui articol care a incitat la violenta activistii de extrema stanga de la Active Watch
Postarea ActiveWatch cu vandalizarea panourilor Pro Vita – Alianta Familiilor de catre activistii lui Mircea Toma incitati la violenta de stirea falsa a Mediafax
Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
SOVăiala CTP
Manipularea ordinară din mass-media, dezvăluită prin publicarea stenogramelor care consemnează convorbirile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu angajaţii săi din trustul de presă “Realitatea”, i-a prilejuit lui Cristian Popescu să-şi mai răspândească încă o dată confuziile deontologice.
Iată ce a publicat ieri, în ziarul “gândul”: * “Asta le transmite Vântu şefilor din trustul său: acest trust este o unealtă în mâna mea, care poate fi o armă sau puf de păpădie în bătălia politică după cum doresc eu. Voi sau executaţi, sau demisionaţi. Nici unul nu îi spune că “aiasta nu se poate”, că s-o putea într-o fabrică de încălţăminte, dar în ziaristică, nu.”
Chestia asta cu fabrica de încălţăminte Cristian Popescu o ţine minte de acum şase ani, când (la 4 octombrie 2004), mi-am început articolul din “BURSA” în felul următor: * “Vreau să ghiciţi ce profesie are cel care a ţinut următorul discurs: * “Că linia politică o fac redactorii de la Evenimentul zilei este, după părerea mea, o reminiscenţă comunistă. În nici o fabrică liniile tehnologice şi politica de producţie a fabricii nu le hotărăsc muncitorii, din câte ştiu eu! Dacă renunţăm la modelul comunist, o hotărăşte patronatul împreună cu marketingul şi cine mai e pe acolo. Deci dacă acceptăm asta la fabrici, de ce nu acceptăm asta la un ziar?”
În mod normal, veţi spune că un astfel de discurs aparţine unui cizmar.
Surpriză: da, este un ziarist!
El se numeşte Cristian Tudor Popescu şi şi-a împărtăşit aceste opinii deunăzi, la un talk-show televizat.”
După cum observaţi, opinia de astăzi şi cea de acum şase ani diferă remarcabil.
Cristian Popescu, din anul 2010, îi spune lui Cristian Popescu din 2004 că “aiasta nu se poate”.
Popescu susţinea, cu şase ani în urmă, acelaşi lucru cu Vîntu.
Pe atunci, era preşedintele Clubului Român de Presă.
Atât Popescu cât şi Clubul habar n-au ce-i aia “politică editorială”.
Iată cum este definită această noţiune, în actele CRP (“RECOMANDARE PRIVIND AUTO-REGLEMENTAREA RELAŢIILOR PRO-FE-SIO-NALE DINTRE PATRONII DIN MASS-MEDIA, EDITORI ŞI JURNALIŞTI” , la care face trimitere şi el, în articolul său de ieri, dar şi Indira Crasnea, actualul preşedinte al CRP, în Comunicatul pe care îl reproducem mai încolo):) * “Politica Editorială – ansamblul normelor specifice care reglementează raporturile dintre patron, management, editori şi jurnalişti în cadrul unei societăţi de mass-media, cu privire la conţinutul produselor de mass-media.”
Am auzit că Popescu ar fi, de fapt, inginer.
Într-o măsură, asta explică.
Pentru cultura generală, precizez că “normă” este sinonim cu “regulă”, în timp ce definiţia simplificată a “politicii” o identifică drept “scopuri şi mijloace de îndeplinire”.
Dacă nu deţii noţiunea de “politică”, atunci nu cunoşti nici ce înseamnă “politica editorială”.
O confunzi cu ceea ce “hotărăşte patronatul împreună cu marketingul”, aşa cum credea şi încă mai crede Popescu.
Delimitarea sa de Vîntu e părelnică.
De altfel, Popescu crede că nu-i ilegal ce face Vîntu:
“Ce citim în aceste stenograme nu reprezintă ilegalităţi. Sunt doar imaginea unui despot de presă primitiv, al nivelului jos de civilizaţie profesională din presa românească.”
Se înşală.
Sau crede că respectarea Constituţiei ar fi opţională.
Tot pentru cultura generală, consemnăm o definiţie simplificată a noţiunii de “politică editorială”: “Strategie redacţională pe termen lung, sub o anumită viziune asupra: valorilor profesionale, morale, culturale, politice.”
LIBERTATEA PRESEI, PE TARABĂ
Exclusiv: Comisioanele secrete ale şefilor Realitatea TV
Un circuit financiar similar cu cel practicat de SOV în cazul Popa a fost aplicat de Vîntu şi pentru a-şi recompensa principalii manageri din trust * Sergiu Toader, şeful trustului Realitatea, încasa, suplimentar, 90.000 de euro pe an, prin intermediul unei firme din Cipru * Conform stenogramelor apărute acum în presă, Sergiu Toader îi promitea lui Vîntu că îi va crea la Realitatea o organizaţie care să răspundă exclusiv comenzilor sale, cu încălcarea gravă a prevederilor constituţionale
Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂
Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14 a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.
PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu
Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6. Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”. Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).
Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.
Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””
Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…
Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.
Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.
Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”
Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.
Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.
In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.
CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.
Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.
Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.
Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.
Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”
Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.
Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…
Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!
Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea
Nu ratati interviul Roncea.ro de maine cu finantistul Cristian Sima, actionar al portalului HotNews si al casei de brokeraj WBS Holding, despre relatia sa cu Securitatea si manevrele lui Sorin Ovidiu Vintu pe piata media din Romania. O discutie agreabila de 60 de minute din care nu lipsesc “deontologii” natiunii: Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu si Bogdan Chirieac, legati ombilical de SOV si, mai departe, de patronii lor dintr-o institutie… tot ceva cu trei litere… In tot cazul, nu CNN (vezi mai jos 🙂 )! Ceva mai chirilice, parca… 🙂
In atentia doamnei Gabriela Dancau, director al Directoratului Relatiilor Consulare, Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei
MEMORIU
Stimata Doamna Director,
In calitate de jurnalist si cetatean roman, va semnalez un caz grav de abuz din partea autoritatilor din Bulgaria care, pur si simplu, mi-au fabricat un dosar penal pentru ca am incercat sa ma documentez la Nisipurile de Aur pentru un material despre problemele cu care se confrunta conationalii nostrii aflati in vacant pe litoralul bulgaresc.
In acelasi timp, va solicit asistenta consulara si juridica in acest caz care, este in final, unul politic, care vizeaza libertatea de expresie. Rugamintea mea este cu atat mai indreptatita cu cat Ministerul Afacerilor Externe ar fi trebuit sa ii informeze pe cetatenii romani (si chiar pe jurnalisti) cu privire la pericolele reale la care se expun in Bulgaria.
Primul termen in acest proces a fost stabilit de procuratura din Bulgaria pentru 2 septembrie 2010, la Tribunalul din Varna. Pe scurt, va semnalez faptul ca, in data de 20 august 2009, ma aflam in statiunea bulgara Nisipurile de Aur, unde ma documentam pentru un articol.
Mentionez ca masina cu care am venit, insotit de o colega, era prevazuta cu legitimatie de presa, pusa la vedere in parbriz.
Dupa ce am terminat de realizat interviurile am constatat ca masina mea a fost mutata de catre firma care ridica masini la Nisipurile de Aur si blocata intr-o parcare unde erau aduse toate masinile, in marea lor majoritate, inmatriculate in Romania.
Am refuzat sa platesc deblocarea pentru ca acest lucru insemna sa ma las furat din moment ce masina mea a fost parcata legal, intr-o parcare prevazuta cu semnul international P, pe fond albastru. In plus, am solicitat de mai multe ori angajatului parcarii sa vorbesc cu sefii lui.
Ulterior, am fost atacat de angajatul respectiv, in sprijinul acestuia venind si un individ care locuia intr-o rulota in respectiva parcare. Acesta din urma a venit sprijinindu-se intr-o craca de copac cu care a incercat sa ma loveasca in cap (am scos certificat medico-legal care arata urmele loviturii pe mana dreapta, cu care m-am aparat). Evenimentul s-a produs in jurul orei 24.00 in noaptea de 20 spre 21 august 2009.
In aceste conditii, m-am retras imediat si am incercat sa contactez un echipaj de politie. Dupa ce am reusit sa iau legatura cu un echipaj de politie, am constatat cu surprindere ca acestia, care ii cunosteau pe angajatii parcarii, au inceput sa ma interogheze pe mine intr-o engleza stricata si sa asculte doar “povestea” celeilate parti, ignorand complet versiunea mea.
Dupa ce m-au legitimat si mi-au luat datele personale le-am solicitat un proces verbal si le-am comunicat ca vreau sa depun o plangere impotriva agresorilor. Raspunsul lor a venit prompt: “Nu suntem obligati sa iti dam niciun proces verbal. Daca vrei sa depui plangere du-te la sectie” (n.a.-Sectia de Politie de la Nisipurile de Aur).
Ulterior, la sectie mi s-a spus sa revin a doua zi, pentru ca nu au interpret de limba romana si nici nu pot chema unul pe timpul noptii. A doua zi am constatat, insa, ca, intre timp, agresorul meu bulgar a depus o plangere impotriva mea, acceptata imediat de politie. Practic, din victima am devenit agresor, printr-o manevra simpla a politei din Bulgaria.
Acesta ma acuza, nici mai mult nici mai putin ca i-am “sectionat partial cu o bara metalica tendonul lui Ahile”. Actul de acuzare precizeaza ca pentru acesta “fapta” pot fi condamnat pana la cinci ani de inchisoare (intre timp, in februarie 2010 codul penal bulgaresc a fost modificat, drept pentru care acum risc pana la sase ani de inchisoare). Intre timp, am consultat o serie de specialisti, inclusiv pe directorul IML, domnul Dan Dermengiu. Toti mi-au precizat ca aceste acuzatii sunt cusute cu ata alba, daca nu chiar de-a dreptul absurde.
Ulterior, am fost arestat pentru 24 de ore, umilit, intimidat, fortat sa semnez documente in limba bulgara (nu am semnat declaratiile prezentate de procuror, insa, am fost fortat sa le semnez pe cele ale politistilor, la eliberare, fara interpret).
Mentionez ca, reprezentantii ambasadei din Bulgaria, contactati de colegii mei din tara, nu au recationat la problema mea decat cu mare intarziere. Chiar daca am fost contactat de consulul Romaniei in Bulgaria la scurt timp dupa arestare (in jurul orei 16.00), mi-a fost trimis un avocat abia a doua zi la pranz. In acelasi timp, mi-a fost pus la dispozitie un interpret neautorizat care imi traducea foarte aproximativ discutiile si actele de acuzare.
„Curentul” a publicat o listă cu ziariştii care au luat bani de la Vîntu. N-o am p-asta cu lupta de clasă, nu sînt împotriva îmbogăţirii. Dacă un patron încearcă să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, foarte bine! Grav e cînd vrei să fii şi fată mare, şi centuristă, şi ştachetă a eticii, şi combinagiu care umflă degeaba două miliarde de lei vechi. Aşa a procedat conştiinţa naţională pe nume Cristian Tudor Popescu. Între ianuarie 2008 şi vara lui 2009, acest revoltat comic şi-a suspendat emisiunea. În semn de protest, nu te joci cu aşa ceva! Dar asta nu l-a împiedicat pe mîncătorul de borş să salte de la Vîntu două miliarde de lei ca şi cum ar fi îmbîcsit scaunul la tocşoroaia în care avea misiunea să prostească fraierii că dînsul ar fi inflexibil, incoruptibil, impenetrabil, imparţial, impos… Nooo, cum să fie el impostor? Popescule, pentru ce te-a furajat Vîntu cu două miliarde? Erau taxă de mucles? Taxă de staroste? Aşa procedează un versant al moralei? Mai ai gecuţa de om sărac? Mai vii pe la emisiuni în trening, ca un cocalar la terasă? Cîte Dacii îţi puteai cumpăra cu banii ăştia? Aşa ai aburit poporul suveran, că tu mergi cu maşină de nevoiaş! Popescule, Popescule, a venit momentul să te evidenţiezi cu un gest memorabil! Ieşi pe post, povesteşte ce nenorociri a comis Clubul Român de Presă, iar la sfîrşit pune mîna apucătoare pe racheta de tenis şi fă-ţi-o guler!
Vrabie, bănuit de sustrageri de documente în scopul şantajului la adresa şefului ANI Scris deGeorge Roncea Bomba de presă a publicaţiei „Curentul“ – scandalul şantajului la adresa şefului ANI, Cătălin Macovei, devine de la o zi la alta o poveste din ce în ce mai complexă. Şantajul a fost precedat de sustrageri de documente, de acţiuni cu caracter informativ dirijate împotriva conducerii ANI, măsuri ce par a face parte dintr-un plan mai vast organizat de autori deocamdată necunoscuţi, dar care pot fi bănuiţi. Vechea întrebare Cui prodest? – cui foloseşte – ar duce la un răspuns simplu, mai ales dacă ne uităm şi la apartenenţa celor bănuiţi – liniile politice de unde provin. Mai vechiul nostru client, controversatul Vrabie Răzvan, a fost, se pare, ciripitorul gureş al lui Ciripoi – nickname-ul lui Sorin Roşca Stănescu, şantajist exclus de pe sticlă chiar şi de colegii săi de la Realitatea lui Vîntu. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), Cătălin Macovei, a sesizat Comisia de Evaluare a Consiliului Naţional de Integritate cu privire la posibila deţinere de către jurnalistul Sorin Roşca Stănescu de înscrisuri puse la dispoziţia sa de personal din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi la eventuale scurgeri de informaţii din cadrul instituţiei, a informat, miercuri, ANI, într-un comunicat. ANI arată că, în urma publicării de către presa centrală a stenogramelor discuţiilor purtate de jurnaliştii Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, au rezultat indicii cu privire la sustragerea de documente şi informaţii specifice Agenţiei Naţionale de Integritate, de către acelaşi personal din cadrul instituţiei împotriva căruia ANI a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru sustragere de înscrisuri. Astfel, ANI a făcut denunţ penal la PICCJ, trimisă pentru soluţionare Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), împotriva foştilor angajaţi Fănel Nicolae Burciu, Carmen Florentina Fluture, Anişoara Câmpeanu şi Ilie Andreea. DIICOT a comunicat luni ANI că a declanşat urmărirea penală faţă de Fănel Burciu şi Carmen Fluture, existând indicii privind constituirea unui grup infracţional organizat, cercetările fiind în desfăşurare. „De asemenea, Agenţia Naţională de Integritate solicitase anterior extinderea cercetărilor faţă de domnul Răzvan Codru Vrabie, membru în Consiliul Naţional de Integritate, despre care se presupune că a determinat şi sprijinit sustragerea de către personalul Agenţiei de documente şi/sau informaţii specifice activităţii instituţiei, precum şi faţă de domnul Sorin Roşca Stănescu, care a publicat în ziarul «Ziua» anchete bazate pe documente ce privesc activitatea ANI şi despre care se presupune că i-ar fi fost puse la dispoziţie de către foşti angajaţi ai instituţiei“, arată ANI. Aşadar, Vrabie, cel care cerea sancţionarea colegei noastre Dana Iliescu, Vrabie, fostul angajat al lui Bogdan Olteanu, Vrabie, cel care ridica un sac de bani din enşpe slujbe de nimic, Vrabie, care îşi exprima tristeţea irepresibilă şi ipocrită că a apărut la vedere, public, cazul de şantaj, Vrabie, cel care a coordonat aşa-zisele ONG-uri „independente“ să ceară CNI-ului anchetarea lui Cătălin Macovei, Vrabie este deci suspectat de ciocofoneală şi a intrat pe måna Parchetului. Sunt momente în care simţi că Dumnezeu nu stă cu måinile în sån. Aceleaşi ONG-uri independente au fost implicate şi în acţiunea de respingere a Referendumului.
Ion Iliescu dă indicaţii preţioase
Pentru a înţelege mai exact cui îi sunt dragi acţiunile unora ca acest Vrabie, vi-l citez pe Ion Iliescu: „La începutul campaniei electorale, ONG-urile au sesizat Avocatul Poporului cu privire la «fraudarea morală a alegerilor» de către preşedintele Traian Băsescu. Sesizarea a fost semnată de Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul de Resurse Juridice şi Transparency International România. Apreciez această acţiune perfect democratică… acest referendum nu are nicio finalitate deoarece abia după referendum ar trebui întreprinse demersuri parlamentare pentru modificarea Constituţiei. Acest capriciu băsescian complică procesul electoral, putånd deveni sursa de nereguli şi fraude electorale, încărcånd bugetul, şi aşa fragil cu cheltuieli suplimentare… cea mai bună poziţie a electoratului ar trebui să fie aceea de IGNORARE a acestui referendum, dacă el, totuşi, va fi organizat“. Criminalul cu mâinile roşii de sânge mai aberează încă pe tema asta, pe blogu’ lui, dar n-am mai avut răbdare să-l citez integral. Bătrânul edecar trage de sfori pe toate canalele posibile, iar poziţiile sale de Tătuc arată evidenţa implicării sale în toate gesturile aşa-zis independente ale organizaţiilor atârnătoare de oamenii lui Vîntu sau ai PSD, ori ai PNL, cum este Toma sau starul Alistar, sau Renate Weber, ori chiar păsăroiul nostru care îşi dorea pervers să o ciufulească pe Dănutza.
Vrabie – ciripitorul lui Ciripoi?
Acţiunea lui Răzvan Codru Vrabie – pretinsă voce a „societăţii civile“, totodată funcţionar al Consiliului Naţional de Integritate, care instiga ONG-uri din perimetrul Vîntu-PSD să iniţieze o acţiune de „pedepsire“ a şefului ANI, Cătălin Macovei, s-a întors împotriva sa. ONG-urile dragi lui Ion Iliescu au cerut convocarea de urgenţă a Consiliului Naţional de Integritate, forul care supraveghează activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate, punând totodată în discuţie demiterea preşedintelui ANI, Cătălin Macovei, după dezvăluirile din „Curentul“ privind discuţiile sale cu doi pseudo-ziarişti/şantajişti Roşca&Chirieac. Macovei a cerut Consiliului să convoace de urgenţă Comisia de Evaluare care să îl audieze în legătură cu discuţiile în trei apărute în presă, precizând că nu poate face publice mai multe detalii, întrucât s-ar dezvălui informaţii ce ar putea aduce atingere siguranţei naţionale. Lucrările plenului CNI sunt publice spre deosebire de cele ale Comisiei de Evaluare, care este formată din doar cinci membri ai Consiliului. Cererea de constituire de urgenţă a Comisiei a fost acceptată în unanimitate de CNI, iar la audierea de către Comisia de Evaluare, Macovei a dat în vileag şi două informări privind stadiul plângerilor penale făcute atât de foşti angajaţi ai ANI pe numele celor din conducerea instituţiei, cât şi invers. Plângerile penale formulate de foştii angajaţi ai ANI împotriva conducerii au fost respinse ca neîntemeiate, dar reclamaţiile formulate la Parchet de conducerea instituţiei împotriva angajaţilor sunt în cercetare. Prezent în plenul CNI alături de Cătălin Macovei, secretarul general al ANI, Horia Georgescu, a precizat că dosarul aflat în cercetare la DIICOT privind posibile scurgeri de informaţii şi o posibilă sustragere de documente din ANI a pornit în urma unei verificări interne care a început în septembrie 2008. În octombrie, procurorii DIICOT au început urmărirea penală faţă de trei foşti angajaţi ai agenţiei în acel dosar, iar, mai recent, şefii ANI au cerut extinderea cercetărilor din dosar şi faţă de Codru Vrabie, membru al CNI, dar şi faţă de Sorin Roşca Stănescu. Macovei a argumentat cererea de extindere a cercetărilor din dosar faţă de Vrabie şi Roşca Stănescu arătând că în cazul primului, în opinia sa, există indicii temeinice care să ateste implicarea sa în sustragerea de documente, în cazul celui de-al doilea temeiurile fiind chiar materiale de presă publicate de „Ziua“, subiecte pornite pe baza unor documente sau informaţii din Agenţie. Georgescu a precizat că procurorii DIICOT au ridicat deja în cadrul anchetei două computere de la ANI. Pe scurt, o afacere clară cu caracter infracţional ce avea ca scop obţinerea unor date în scop de şantaj. Solicităm cititorilor noştri să-şi dea singuri cu opinia şi să ghicească cine ar putea fi beneficiarii şi comanditarii operaţiunii? Sau, mai simplu, să urmărească blogul lui Ion Iliescu să vadă dacă acesta „apreciează (şi) această acţiune perfect democratică“…
Pagina de Media: Cazul Roşca Stănescu-Bogdan Chirieac, la Comisia Media pentru deontologie
Clubul Român de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din România au decis să convoace Comisia Media, organism comun de autoreglementare în materie de deontologie, pentru discutarea cazului “Sorin Roşca Stănescu – Bogdan Chirieac – Cătălin Macovei”.
Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac sunt invitaţi să îşi exprime un punct de vedere în cadrul şedintei sau să remită Comisiei Media o opinie scrisă. Comisia Media solicită şi preşedintelui ANI, Cătălin Macovei să-şi prezinte oficial poziţia.
Din Comisia Media fac parte reprezentanţi ai CRP şi AJR, printre care Cătălin Tolontan, Cezar Ion, Ovidiu Nahoi şi Cosmina Noaghea.
Şedinţa Comisiei Media se va desfăşura joi, 19 noiembrie, ora 11.00, la sediul Clubului Român de Presă.
Poate cea mai importanta stire legata de Adunarea Generala a Clubului Roman de Presa (CRP) de ieri (cand s-a schimbat, provizoriu, conducerea – vezi https://calincosmaciuc.wordpress.com/2008/02/10/indira-for-president/) este ca s-a hotarat si includerea in CRP a societatilor Satiricon si Media Promovalores. Satiricon editeaza publicatiile Dilema Veche, Dilemateca si Romania Literara si este parte a Grupului Rompetrol-KazMunaiGaz. Cu alte cuvinte, pentru cine nu stia, distinstii Andrei Plesu si Nicolae Manolescu sunt angajatii oligarhului Dinu Patriciu beneficiind direct de petro-rublele de la Kremlin virate prin Kazakhstan. Si nu numai ei sunt pe statul de plata bifat la Moscova. De cand Adevarul editeaza si Foreign Policy Romania, si urmatorii membri ai Consiliului Editorial FPR sunt slujbasii lui Patriciu (unul dintre ei, vip de stat): Adrian Severin, Magdalena Boiangiu, Petre Roman, Ovidiu Nahoi, Mihai Razvan Ungureanu, Vasile Puscas si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Andrei Plesu.
Cine o sa se oboseasca sa ia primul numar al FP la rasfoit o sa gaseasca acolo niste laude gratuite si siropoase din partea “viperinului de stat” la adresa “importantei tranzactii” care a lasat Romania fara Rompetrol si “ponderea extraordinara a acestor succese pentru imaginea noastra pe plan extern”.
October 31st, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
