N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20 martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina mea fotogramă cu fotogramă.
În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la „primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt” dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.
Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…
Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses” şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş”, nu greşesc prea mult.
Teribil de tendenţioase emisiunile TV de luni ale redacţiei maghiare. Boros Zoltan face un joc inconştient de periculos. Nici Radio Tîrgu-Mureş în limba maghiară nu rămîne dator. Florina îmi povesteşte că în primele zile după emisiunile de luni nu te mai poţi înţelege cu elevii maghiari. Vrea să plecăm la Bucureşti.
8 martie
Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau 11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd şcoala şi speriind elevii români din clasele I – IV. Elevii şi profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.
10 martie
La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui Bălcescu. „Vatra Românească” protestează.
Atmosfera tensionată între, nu cred ca greşesc dacă scriu, cele două tabere. Românii se simt descurajaţi şi abandonaţi. Presa centrală tace sau, în cel mai bun caz, e ambiguă. „România liberă” pro Smaranda Enache. Florina mă roagă să ne înapoiem la Bucureşti.
5 februarie
„La commedia e finita.” Telexul de la minister decide separarea şcolilor după criterii etnice. Poate e mai bine aşa…
7 februarie
Filmez la Sala Polivalentă şedinţa de constituire a Vetrei Româneşti… Atmosferă foarte fierbinte. Extrem de tranşant discursul domnului Zeno Opriş. Prin contrast, mă face să mă gîndesc la Theodor Roosevelt: „Speak gentley and carry with you a big stick”. „Vorbeşte blînd dar poartă cu tine o bîtă mare!” După numai patru ore reacţie violentă a postului de radio Kossuth.
8 februarie
Mitingul elevilor români în curtea liceului „Bolyai”. Se scandează: ”Nici măcar în comunism nu era separatism”, „Bolyai e al tuturor chiar şi a românilor”, „Sîntem fraţi, nu ne separaţi”, „Sîntem de naţionalitate copii”. Interviu cu profesoara Ildiko Badescu. Foarte ponderata: cei din familii mixte se situează de obicei la extreme din complexe etnice sau pentru că el, copilul se identifică, probabil, ca şi în cazul sexului psihic, exclusiv cu unul dintre părinţi. Interesant de cercetat. 9 februarie Miting în faţa „Primăriei judeţene”. Oribila creaţie lingvistică! Cei trei miniştri, domnii Stănăşilă, Demeny, Palfalvi a fost schimbat pentru forţarea separării, sînt copios fluieraţi şi huiduiţi de elevii români, ca şi Stamph. Sentimentul de frustrare al copiilor a atins intensităţi imprevizibile. Am fost martor la o scenă în care elevii şi-au alungat părinţii cu vorbe care sunau cam aşa: „Plecaţi acasă, ăsta e mitingul nostru, n-aţi fost în stare să faceţi nimic pentru noi!”. Aceleaşi lozinci şi sloganuri ca şi în ziua precedentă. Filmez… E difuzat interviul împăciuitor cu Ildiko Bădescu. Atît eu, cît şi Fuzesi şi domnişoara Bădescu, primim telefoane injurioase şi de ameninţare. „O să va spînzurăm, bestii ce sînteţi!”.
20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ
Pagini de jurnal (fragmente)
Orice jurnal personal este scris cu dorinţa secretă, neexprimată sau cel puţin subconştientă, că odată şi odată va ajunge sub ochii cititorului. Nici acesta nu face excepţie. Ca orice jurnal, este subiectiv. Există lucruri, puţine ce-i drept, pe care astăzi le-aş interpreta poate altfel. Unele nedumeriri s-au clarificat între timp, dar întrebările, ca şi răspunsurile, rămîn la fel de dureroase şi neliniştitoare.
21 decembrie 1989
Ora 18. (…) Acum sînt în faţa Comitetului Judeţean de Partid cel puţin 10.000 de persoane. Se scandează ! „Jos dictatorul!”, „Libertate!”, „Pentru copii!”, „Sîntem fraţi”…
Ora 20. Se trage în aer cu gloanţe trasoare. Mulţimea fuge, apoi se regrupează. Se scandează în continuare. Cel mai impresionant răsună „Pentru copii!”. E cutremurător, nu credeam să apuc clipa asta. (…)
22 decembrie
Ora 9. În faţa „judeţenei” s-au strîns cel puţin 20.000 de oameni. Disperaţi şi dezlănţuiţi. Se spune că ieri seară au fost împuşcate vreo 15 persoane. Filmez, din fereastra unei clădiri de peste drum de judeţeana de partid. Mulţimea mă priveşte cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldaţii la fel. Mi-e cumplit de frică.
Ora 12. Se trage ultima salvă. În aer, de bucurie: Ceauşescu a fugit! Mai multe gloanţe de înfig în zid la cîţiva metri de mine. Lumea se îmbrăţişează. Filmez şi plîng.
Ora 13. Pe ferestrele Comitetului Judeţean oamenii continuă să arunce portrete ale lui Ceauşescu şi tot felul de cărţi cu coperte roşii. Se ţin discursuri. Brusc, încerc o senzaţie stranie, apoi înţeleg: sînt în limba maghiară. Or, tot ce se scandase pînă atunci se scandase în limba română! Este aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmată la București cu rapidul de seară.
(…) Mulțimea a intrat în studioul 4 al televiziunii! Revoluția, sau ce-o fi ea, se transmite în direct. Coordonator este Teodor Brateș, redactorul-șef de la Actualități, cel care în urmă cu câteva săptămîni încă îmi dicta mie și tuturor corespondeților județeni frazele pe care trebuia să punem în gura secretarilor de partid și de sindicat. Cele cu oamenii muncii care însuflețiți de politica partidului și de inițiativele tovarășului Ceaușescu expuse la ultima plenară vor depăși planul cu nu știu cît la sută. (…)
Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.
Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990” un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.
Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României
Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.
Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.
„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.
March 20th, 2010 
VR 
20 martie
Posted in 
Tags: 
