Intervenţia telefonică a ÎPS Nicolae Corneanu la dezbaterea cu tema „Mitropolitul Nicolae şi consecinţele gestului său: forţarea unităţii sau abandonarea identităţii?” organizată de AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini), la 4 iunie:Intreaga dezbatere publica organizata de AZEC poate fi descarcata de la acest link:
https://www.ortodoxradio.ro/arhiva/alte/radio-azec-4-iun.mp3– va recomandam sa ascultati integral dezbaterea, este foarte interesanta, pe alocuri incendiara (a se vedea la finalul acestui articol care sunt si impresiile noastre)
Mai jos, aveti transcrierea interventiei telefonice a IPS Nicolae, realizata de o sora duhovniceasca:
Razvan Bucuroiu:
– Înaltpreasfintia Voastra, este adevarat ca v-ati impartasit la Biserica Greco-Catolica din Timisoara acum doua duminici?
– Da, este perfect adevarat. Am fost invitat de catre confratii greco-catolici la sfintirea unei noi biserici de aici, din orasul Timisoara. In momentul cand s-a facut impartasirea credinciosilor, m-a impresionat multimea de credinciosi care, toti, alaturi evident de preotii care erau de fata, au cerut sa fie si ei impartasiti. Printre acei credinciosi erau nu numai greco-catolici, ci si ortodocsi, pentru ca in zona respectiva traiesc mai multi ortodocsi decat greco-catolici. Dar, sigur, solemnitatea si serviciul religios a fost [sic!] al greco-catolicilor. In momentul cand s-a impartasit toata lumea, repet din nou [sic!], am fost impresionat, emotionat de modul cum toata asistenta, toti participantii la serviciul religios s-au apropiat de preotii care cuminecau, ca sa primeasca si ei Impartasania. Am simtit un sentiment de…, daca pot spune asa, fratietate fata de obstea de credinciosi care erau nu numai greco-catolici, repet, ci si ortodocsi si printr-un gest spontan, m-am apropiat si eu de cei care se impartaseau si m-am impartasit si eu alaturi de ceilalti. Sigur ca trebuia sa reflectez la consecintele sau comentariile care erau previzibile pe aceasta tema, dar a fost un gest spontan de fratietate pe care in acel moment l-am simtit, sa zic asa, necesar sa il fac si eu, alaturi de toata obstea care se afla atunci la acel serviciul religios. Imi pare rau ca am dat in felul acesta posibilitatea unor comentarii, din cele mai, sa zic asa,.. negative, dar pentru mine, ca si om al lui Hristos si al lui Dumnezeu, a fost un gest de fratietate. Pe langa toate, in acel moment mi-am adus aminte de foarte multele intruniri ecumenice la care luam si eu parte in trecut si la care se dezbatea, pe vremea aceea, un document care se chema „Botez, Euharistie si comuniune“. Sigur ca pe plan ecumenic am fost toti de acord ca e necesar sa ne apropiem unii de altii si sa recurgem la tot ceea ce se poate pentru a manifesta fratietatea dintre marile confesiuni crestine.
– Inaltpreasfintia Voastra, dupa ce emotia a trecut, va pare rau pentru acest gest?
– Sincer sa spun, nu-mi pare rau, doar ca regret ca am dat prilej la comentarii din cele mai felurite si, majoritatea, destul de negative. Ar fi trebuit sa calculez foarte bine gestul care l-am facut atunci, dar a fost un gest spontan si, sa zic asa, o comuniune in Hristos pe care am simtit-o, alaturi de ceilalti crestini, pentru ca sunt cu adevarat crestini si ei. Nu ne desparte in fond nimic decat pe plan jurisdictional – acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim cu alti ochi si din alt punct de vedere – dar incolo nu este nici un fel de deosebire intre noi, ne asemanam si ne indentificam din toate punctele de vedere.
Teologul Radu Preda de la Cluj:
– Am vorbit si eu cu cativa prieteni timisoreni, artisti, oameni ai Bisericii, chiar si teologi, unul dintre ei chiar preot, care au inteles – si inteleg marturia pe care ati depus-o aici, in fata noastra – ca a fost un gest personal, a fost, daca vreti, o “comotie” a unei persoane care in mijlocul unei comunitati rugatoare, practic nu a putut refuza invitatia de a duce pana la ultima consecinta aceasta stare de comuniune. Va inteleg foarte bine, din punct de vedere psihologic, daca vreti. Insa intrebarea este urmatoarea: Dvs erati acolo ca Mitropolit al Banatului. Practic reprezentati Biserica locala. Cum le veti raspunde timisorenilor sau banatenilor si, prin extrapolare, nu fantezista, ci foarte reala, ortodocsilor – nu numai romani (stirea aceasta a facut deja inconjurul lumii panortodoxe) – cum veti raspunde astfel incat sa ia partea buna, daca exista una, din acest gest, astfel incat sa evitam, pe cat posibil, ca acest capitol al dumneavoastra sa ramana de fapt o sminteala. In ce masura aveti la indemana criteriile teologice incat sa faceti distinctia intre un gest personal, constructiv, profetic, il numim cum vreti si, pe de alta parte, o sminteala care, pana la urma urmei, stiti ce ne costa, Inaltpresfintite? Ne costa o polarizare inutila in interiorul Bisericii intre ecumenisti si traditionalisti. Daca presa pana acuma miza pe o polarizare, de obicei miza prosteste, din lipsa de cunostinte, din graba, din superficialitate, iata ca acum eu ca teolog si om al Cetatii, vad ca practic nu mai am raspunsuri. Intr-adevar avem de a face cu o polarizare in Biserica. Deci cum raspundeti la acest tip de nu de lectura negativa, ci realmente de receptare?
– Ca raspuns la aceasta intrebare as vrea sa va relatez ca, fara a fi fost provocat, Duminica urmatoare, in Catedrala noastra Mitropolitana, la sfarsitul Sfintei Liturghii, m-am adresat credinciosilor relatandu-le cele ce s-au intamplat. Nimeni nu mi-a cerut o explicatie, dar pentru ca am aflat eu de comentariile care se faceau, sa zic asa, in afara, m-am adresat credinciosilor, relatandu-le ceea ce s-a intamplat. Si va marturisesc ca reactia crediniciosilor – catedrala a fost plina – a fost o reactie pozitiva, in sensul ca numai ca nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat sa nu faca niciun astfel de gest, dar incepusera sa aplaude. Si le-am spus ca ii rog ca in Biserica sa nu faca asa ceva! Dar reactia lor a fost pozitiva. Si daca imi permiteti, exista un sentiment de fratietate – acuma, la ora actuala, i se zice ecumenism, eu ii zic de fratietate, care l-au simtit mereu, tot timpul credinciosii din zona in care imi desfasor eu activitatea, ca sa nu zic din Banat si au fost, permiteti-mi sa spun, incantati de gestul meu. Am primit si reactii in scris, am fost vizitat de credinciosi care toti mi-au adresat cuvinte de apreciere. Asta a fost reactia credinciosilor, pentru ca m-ati intrebat de pozitia lor.
– Si credinciosii care vor continua sa va intrebe cum vedeti pastoral situatia? Pentru ca daca acei credinciosi care vad in asta o sminteala, cum le raspundeti acelora? Nu celor care, sa zicem asa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care au nelamuriri teologice? Pentru ca inteleg ca Dvs aveti o viziune foarte coerenta, o inteleg, fara sa o pot accepta, bineinteles, integralitatea ei, dar raspundeti acestora, pastoral? Ii puteti sfatui pe credinicosii Dvs. sa mearga la orice biserica, nu conteaza la care, pentru ca oricum Euharistia este peste tot aceeasi? Pastoral, ca pastor, ca Mitropolit al locului…
– …. nici nu le voi interzice, dar exista acest sentiment de comuniune intre credinciosii pe care eu ii pastoresc, sentiment (pe) care l-am imprumutat si eu de la ei, care ni l-am comunicat unii altora de ani de zile si acest sentiment il au si ei. N-am avut, sa zic asa, niciun cuvant de repros din partea nimanui, ci dimpotriva, cand unii dintre cei care au urmarit presa sau care au mai aflat cate ceva din comentariile care s-au facut, au venit la mine sa imi spuna: „Va laudam, va apreciem pentru tot ceea ce ati facut, va admiram!” Am ramas, va marturisesc, foarte emotionat de reactia aceasta a credinciosilor.
Parintele Visarion Alexa, de la Radio Romania Actualitati:
– Am rugamintea sa ne spuneti, va rog, daca puteti, cu ce v-ati impartasit cand ati facut gestul acesta, IPS Voastra?
– M-am impartasit cu ceea ce aveau confratii de acolo pregatit in potir. N-am cerut altceva. Nu atat Impartasania m-am dus sa o primesc de acolo, ci am voit sa demonstrez un gest de comuniune, nimic altceva. Oamenii au apreciat ca atare acest gest.
– Ce considerati Inaltpresfintia Voastra ca se afla in potirul, de pe altarul de acolo?
– Din punctul lor de vedere…
– Nu, nu, din punctul Inaltpreasfintiei Voastre de vedere… Ei stim ce cred, ce credeti Inaltpresfintia Voastra?
– Din punctul nostru de vedere daca imi permiteti sa spun teologic… Din punct de vedere teologic, intre Preotia, Tainele, Liturghia confratilor nu numai greco-catolici, (ci) si romano-catolici, noi recunoastem Taina Euharistica pe care o au si ei. N-am negat-o. A fost totdeauna privita aceasta o unitate de pareri, in ceea ce priveste romano-catolicii si greco-catolicii. Si, daca imi permiteti, as aduce aminte de un document care a fost adoptat inainte cu mai multi ani – e adevarat, prin intermediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor – care se numea „Botez, Euharistie si Preotie” si din punct de vedere teologic si ecumenic, noi am recunoscut aceste taine ale confratilor nostri. Asta este din ce stiu eu, din punct de vedere teologic.
Danion Vasile:
– Deci Sfintia Voastra, considerati ca v-ati impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos…?
– Da, da!
– …conform documentului pe care l-ati invocat…
– Da.
– Mitropolitul Hierotheos Vlachos, ca multi alti ierarhi de seama ortodocsi contesta documentul respectiv. Mitropolitul Hierotheos Vlachos afirma: „Papistasii nu au preotie, nici taine. Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii. Iar Papa, cu toti clericii Vaticanului, nu sunt urmasi ai apostolilor. Nu au predania si succesiunea apostolica.” Preasfintia Voastra, ati afirmat despre greco-catolicism, in interviul pe care l-ati dat”Formulei As”: „Crearea Bisericii Greco-catolice a fost o necesitatede ordin istoric pentru romani”. Sfintia Voastra considerati ca a fost necesitate, in timp ce Sfintii Bisericii Ortodoxe au spus cu totul altceva. De exemplu, Sfantul…
– Eu pun problema din punctul de vedere al Ardealului si al romanilor ardeleni, care aflandu-se sub ocupatie straina au vazut in Roma un fel de salvare a originii noastre latine si latino-dacice.
– Perspectiva Sfintiei Voastre, ma iertati, e diferita de perspectiva traditionalista, ortodoxa. Sf Paisie Velicicovski spunea asa: „Uniatia e o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica, rimeneasca. Uniatia este inselaciunea diavolului si-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie…“. Intrebarea: Cum va raportati la invatatura Sfintilor care sunt foarte categorici? Tocmai a fost canonizat Sfantul Atanasie Todoran, care l-a oprit pe fiul sau sa primeasca Impartasania apostata, intrucat Sfintii Parinti spun ca impartasirea de la eretici este partasie cu diavolul?
– Aceasta a fost, sa zicem, pozitia unora din credinciosii ardeleni care identificau catolicismul, nu atat greco-catolicismul, ci catolicismul cu maghiarismul. Si pentru ca exista ocupatia maghiara care, cunoastem, a avut consecinte negative in constiinta romanilor ardeleni, ei au identificat catolicismul, la vremea respectiva, cu maghiarismul. Dar lumea a evoluat si la ora actuala, iata noi avem relatii foarte bune si cu Ungaria si cu alte comunitati care nu sunt, sa zicem,… romanesti. Lumea a evoluat, istoria a evoluat si cred ca la ora actuala nu ne mai putem intoarce la, sa zicem, perceptiile care le-au avut oamenii in momentul cand istoria era cu totul alta decat cea de astazi.
Remus Radulescu, de la Radio:
– Parinte Mitropolit, vi s-a intamplat in activitatea dumneavoastra liturgica, sa acordati Sfanta Impartasanie unui alt credincios decat ortodox: adica unui greco-catolic sau unui catolic?
– Va marturisesc ca atunci cand slujesc, si puterile fizice ma ajuta, impartasesc si eu pe toti credinciosii.
– Fara sa-i intrebati…
– Nu l-am intrebat pe niciunul nici macar daca s-a spovedit. Pentru ca daca a venit sa ceara Sfanta Impartasanie, am considerat ca aceasta dorinta de a fi impartasit cu Trupul si Sangele Mantuitorului… e bine s-o satisfac.
– Dar vreun cleric din Mitropolia dumneavoastra de alta confesiune – greco-catolic sau romano-catolic – participand sau asistand la o Liturghie ortodoxa s-a impartasit vreodata?
– Nu, nici nu i-am cerut nimanui…
– Nu neaparat, zic, nu s-a intamplat?
– Nu s-a impartasit, pentru ca… nu se punea problema, n-au cerut oamenii, n-au simtit nevoia… Fiecare si-a urmat drumul lui… Asa cum si eu imi urmez drumul meu, n-am facut nicio concesie nimanui din punct de vedere dogmatic sau din alte puncte de vedere… Sunt ortodox, raman ortodox pana la moarte si nu pot sa fiu altceva.
Razvan Bucuroiu:
– Multumim foarte mult, IPS voastra. Acestea au fost cele cateva intrebari pe care ziaristii si cei prezenti voiau sa vi le adreseze… Eu as vrea sa va mai intreb un lucru, daca ingaduiti:
– Va rog…
– Va asumati pana la capat toate consecintele acestui gest? Si in plan personal si…
– Evident ca da… N-am incotro, l-am facut si nu pot sa-l reneg. E o realitate pe care o recunosc si.. daca va fi sa trag niste consecinte negative, cu voia lui Dumnezeu, le voi trage acele consecinte“.
P.S.: Impresii personale fugare dupa
ascultarea intregii dezbateri:De nota 10 (dupa parerea noastra) interventiile (izvorate dintr-o angajare duhovniceasca sincera, personala), ale lui Razvan Codrescu, Danion Vasile si ale parintilor Visarion Alexa si Dan Badulescu – deranjante multora de acolo pentru “radicalism” si “duritate”, adica prin… intemeierea – desueta – pe Sfintii Parinti si pe canoane si prin faptul ca si-au manifestat niste convingeri si atitudini ortodoxe ferme.
Ne-a bucurat sanctionarea cvasi-unanima si categorica a fatarniciei si lipsei totale de onestitate a pozitiei oficiale greco-catolice (
vezi mai jos).
Am ramas intristati de confuziile, indoielile sau lipsa de coerenta si consecventa a celor mai multi participanti in privinta problemei validitatii Tainei Euharistiei la catolici.
“Seninatatea” si “ingenuitatea” raspunsurilor stupefiante date de IPS Nicolae au fost supuse unor indreptatite critici sfichiuitoare, facandu-se frecvente aluzii chiar la varsta si posibila lipsa de discernamant a acestuia. A fost taxat mai mult decat orice caracterul iresponsabil al unui gest individual cu caracter sentimental, “emotional”, desprins de unitatea Bisericii din care face parte. Cum a spus ironic Radu Preda, prin IPS Nicolae, acum “curentul emo” a intrat si in Biserica
Surprinzatoare in mod placut – desi nu pana la capat! – marturisirea dogmatica si delimitarile nete, facute cu delicatete si in duhul cel bun de parintele decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti, Stefan Buchiu, care a parut foarte realist si onest in evaluarea “dialogului ecumenic” si a pus accentul pe deosebirile dogmatice ireductibile intre ortodocsi si catolici, pe aberatia teoogica a “intercomuniunii” fara existenta unei marturisiri comune de credinta, afirmand inclusiv caracterul eretic al lui Filioque.
Din pacate, in rest, multe deceptii (incepand cu Cristian Tabara si Dan Micu – surprinsi intr-o penibila atitudine panicata (mai mult decat bizara frica acestora in fata libertatii de expresie si insistenta pe ideea comunistoida de “a sta linistiti” si a nu face presiuni sau de a nu exprima opinii personale categorice!), de scrupulozitate procedurista si autori ai unor halucinante demonstratii de ignoranta in materie teologica si duhovniceasca, fiind vadita disperarea angajarii lor neconditionate pro-Nicolae Corneanu, pro-ecumenism si pro-aggiornamento in Biserica!), apoi mult intelectualism “teologic” steril si relativizant, subordonat socotelilor omenesti si tendintelor moderniste, de aceea zamislitor al unui discurs alunecos si contradictoriu, neaparat “optimist”, “echidistant” si atoate-conciliant cu orice pret (si ne referim in primul rand la locvacele teolog clujean, Radu Preda, “dedulcit” si el peste masura la duhul nihilist al acestor vremuri si riscand a anula atat atitudinile sale ferme de “pus degetul pe rana“, cat si o parte dintre argumentele sale foarte pertinente).
Trebuie remarcata insa si obraznicia nemasurata cu care Nicolae Corneanu afirma sus si tare ca va fi ortodox pana la moarte. Atitudinea lui Corneanu da dovada nu de laxism dogmatic, ci de o stare afectiva surescitata si menita sa suresciteze, care nu ne poate face sa nu ne gandim la fenomenul de indracire sau de cel al sugestionarii in masa. Dulcegaria cu gust de moarte ce se revarsa de pe buzele tristului nostru episcop apostat este imbinata, stiintific, cu o emotivitate prin care acesta devine, in proprii sai ochi si in ochii celor pe care ii vrajeste, de-a dreptul martir al “fratietatii!” De altfel, un alt aspect important este si reinventarea limbajului ecumenistilor, constienti ca miscarea lor era prea rasuflata, prea obosita si perceputa ca ceva politic. Aveau nevoie de reinsufletire, de o revitalizare, iar aceasta a venit prin gestul “emotiv” al lui Corneanu. Aveau nevoie de astfel de gesturi “informale”, “profetice”, de putina magie, de vraja si “culoare” ca sa se resusciteze cadavrul. Si de un limbaj nou. Asa, ecumenismul nu mai este ecumenism, ci fratietate. Adevarul, am vazut intr-un comunicat dat la timp de catolici, este de fapt caritate si fratietate, adica iubirea lor otravita si gaunoasa. Totul se duce pentru a insela, pentru a amagi, pentru a pacali lumea, a o vraji, a excita emotivitatea si manipula constiintele si cugetele celor care nu stau drept in credinta.
Se vede, din pacate, din ansamblul discutiilor, cat de mult ne-am indeparat de trairea in Duh si in Adevar si cat de putin mai reprezinta pentru noi astazi, cei atinsi de trufia mintii atoatecunoscatoare, cuvantul Sfintilor Parinti ai Bisericii… Parintii nostri duhovnicesti – care altadata reprezentau vocile Duhului – au ajuns fie sa fie luati peste picior, fie sunt ignorati dezinvolt. Deh, ce ne mai trebuie Parinti, ce ne mai trebuie cuvant al Duhului, daca avem desteptaciune omeneasca…Sa nu ne mai miram atunci ca intre noi nu exista unitate, ca suntem atat de dezbinati! Unitatea adevarata vine numai de la Duhul Sfant si pleaca acolo unde precumpaneste trufia mintii. (
Razbointrucuvant.ro)
La invitatia Dl. Razvan Bucuroiu, presedintele Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC), de a participa la o dezbatere publica pe tema “Mitropolitul Nicolae si consecintele gestului sau: fortarea unitatii sau abandonarea identitatii” la Centrul de Presa al Radiodifuziunii Romane incepand cu orele 13.00 miercuri 4 iunie a.c., Vicariatul de Bucuresti, justificand absenta de la aceasta dezbatere, a emis urmatorul
COMUNICAT
VICARIATUL DE BUCURESTI al Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba-Iulia si Fagaras
str. Sirenelor 39050855 Bucuresti
tel. /fax (021) 4107356