Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

DORIN TUDORAN si-a pus lacat blogului tocmai cand devenea mai interesant monologul sau cu Tismaneanu si intelectualii lui Basescu. CU SAU FARA MANDAT?

Domnul Dorin Tudoran si-a inchis blogul. Pacat. Tocmai cand devenise mai interesant. Astept cu incredere redeschiderea lui, dupa alegeri, mai ales ca in cele 10.000 de pagini grupate in 18 volume, pe care le-a obtinut de la CNSAS, se afla, am inteles, si lucruri interesante despre unii “intelectuali publici” activi sau pasivi. Redau mai jos una dintre ultimile sale postari, pe marginea dialogului refuzat de Vladimir Tismaneanu dar acceptat de Liviu Turcu. Si nu degeaba. Sper ca nu disputa “Tismaneanu vs Basescu” sau Turcu vs Reteaua Tismaneanu sa-i fi cauzat ceva la mandat…

Domnule Liviu Turcu,

Am citit partea a treia a scrisorii deschise pe care mi-ati adresat-o la/prin – https://victor-roncea.blogspot.com/2009/09/o-analiza-pe-adresa-presedintelui.html

Cum bănuiam, a continua o polemică cu dvs., este o futilitate; lux pe care nu mi-l pot permite. Ceva gânduri și precizări:

Repet : opiniile dvs. despre dl Vladimir Tismăneanu nu mă interesează. Nu înțeleg de ce faceți o lungă listă de vinovății ale dlui Tismăneanu într-o scrisoare deschisă adresată mie. Adresați-vă, direct, dlui Tismăneanu.

Afirmați:

”In sfirsit, dar nu in cele din urma, sa va mai reamintesc un incident extrem de semnificativ nu numai pentru caracterul prietenului dvs. dar si a modului de operare cind se izbeste de ceea ce nu-i convine“.

În ce mă privește, vă feriți din calea adevărului.

A ”reaminti” cuiva ceva presupune că beneficiarul gestului ar fi știut cândva de acel ”ceva”. Or, nu am avut nici cunoștință de presupusa faptă a dlui Tismăneanu, nici (logic) nu am colaborat cu dl Tismăneanu la fapta pe care o incriminați. Puneți mâna pe limba română, până nu pune ea mâna pe dvs. și vă spune, public, pe nume.

Nu înţeleg nici de ce vă asumuți rolul de a mă informa, printr-o scrisoare deschisă, accesibilă oricui pe Internet, că presupusa victimă a dlui Tismăneanu a ocupat postul de “șef al biroului România din CIA”. Nu ştiu dacă aveţi ori nu mandat din partea agenţiei la care vă referiţi (CIA) să dezvăluiţi asemenea lucruri. Nu ştiu nici dacă aveţi împuternicire din partea părţii vătămate (“Cert este ca prietenul “Volo” a cerut nici mai mult nici mai putin decit capul analistului CIA publicat de Roncea in “Ziua”, in virtutea “crimei” comise, deci sa fie dat afara.”) să-i reprezentaţi public interesele. Chiar dacă ați avea asemenea împuterniciri, cum este vorba de fapte foarte grave, nu înţeleg de ce le menţionaţi într-o scrisoare deschisă adresată mie, care nu am nimic de-a face cu cele presupus întâmplate, şi nu vă adresaţi celor — instituţii ori persoane – în chip natural interesate să primească şi să prelucreze asemenea informaţii. Deci, dle Turcu, tot nu înţeleg unde lucraţi şi cu ce vă ocupaţi în acest moment pentru a avea acces la asemenea informaţii şi împuternicire de a le aduce la cunoștința opiniei publice.

Nici declarația dvs. privind o afirmație a mea (”Cind am citit afirmatia ca V. Tismaneanu se bucura de increderea presedintelui T. Basescu m-a bufnit instantaneu un ris homeric.“) nu mă interesează. Recunosc, însă, este interesantă. Ea ne dă măsura incomparabilului dvs. simț al realității.

Reiau următoarea dvs. afirmație, doar spre a-i ajuta pe cititorii acestui blog să înțeleagă cu cine au de-a face. Mă refer la mine și puterea amețitoare de care dispun în România, ca membru al celui mai puternic grup de interese:

“…pune in discutie una dintre cele mai dureroase probleme ale societatii romanesti: responsabilitatea intelectualitatii romanesti pentru esecul reconcilierii nationale ca urmare a unei pasivitati incredibile fata de confiscarea de catre un grupuscul de interese pur private, prin monopolizare, a centrului decizional in problematica ideologica din sistemul politic romanesc. Cu consecinte nefaste in primul rind pentru procesul de modernizare al tarii. Nu vreau sa fiu gresit inteles. Sunt constient ca ar fi o eroare sa blamez in corpore pe tot cei angajati, foarte multi, cu cele mai bune intentii in activitatile ce intra sub umbrela mai larga a societatii civile. Absenta insa a unui curent de opinie care sa reactioneze ferm la monopolul abuziv al grupului de interese din care facteti parte este deprimanta.”

Cum bănuiesc că opiniile despre dl Traian Băsescu pe care le exprimați în acest text i le-ați împărtășit mai întâi președintelui României, când l-ați întâlnit în 2006, nu-mi rămâne decât să trec mai departe. Nu înainte de a vă invidia pentru cât de multe am putea înțelege că v-a mărturist dl Băsescu :

“Ultima greseala ar fi sa-l considerati dle Tudoran pe presedintele T. Basescu un naiv in evaluarea lui V. Tismaneanu. Chestia cu increderea reciproca e o gluma si inca nu una de buna calitate. Presedintele T. Basescu stia foarte bine caracterul traseist politico-ideologic al prietenului dvs. care ca sa va folosesc expresia “crosetase” deja in cel mai pur stil mercenar pe rind “loialitati’ succesive fata de Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si acum venise rindul lui. Si era sa uit, V. Tismaneanu a mai fost la inceputul anilor 90, e drept putin mai discret din cauza circumstantelor politice si …monarhist!, participind ca balon de incercare la lansarea campaniei cunoscute de reintoarcere in tara a fostului monarh.“

Polemica aprinsă la care vă referiți (și pe care o ilustrați cu o scrisoare deschisă pe care i-am adresat-o părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa) nu era, cum fals afirmați, “despre cine are dreptul să preia conducerea secției canadiano-americane a Alianței Civice.” Acel drept nu a fost niciodată în discuție iar secția de care pomeniți nu a existat nici ea vreodată.

Alianța Civică și Partidul Alianței Civice mi-au cerut să le reprezint în Statele Unite. Am acceptat; am făcut demersurile ce se cuvin spre a fi acreditat și a reprezenta aici cele două entități; am realizat câteva întâlniri la Casa Albă și Departamentul de Stat pentru reprezentanți ai AC și PAC.

Câteva grupuri de aici au găsit de cuviință să se constituie în filiale ale AC, și-au ales reprezentanți și au început să vorbească în numele AC. Am cerut clarificări celor de la București și am primit din partea AC și PAC reconfirmarea că sunt cel ce-i reprezintă aici, deci singurul care poate vorbi în numele AC și PAC. Dar hărțuieleile la care m-au supus unii au continuat. Într-o bună zi, am comunicat celor de la București că nu mai am timp de pierdut cu asemenea mizerii.

Ca și atunci, și acum eu am toate documentele spre a proba ce spun, în vreme ce dvs. vă bazați pe ce vă place să auziți. Dna Ana Blandiana și dl Nicolae Manolescu pot fi consultați oricând în legătură cu acest subiect. Ați făcut-o înainte de a mă “demasca”?

Informațiile pe care le prezentați în legătură cu Institutul pentru Credință și Libertate se bazeaza pe ce v-ar fi spus o persoana ori alta.

Și în acest caz, eu, spre deosebire de dv., mă bazez pe documente și cunoașterea directă a situației. Am mai fost implicat într-o discuție de felul celei pe care, zadarnic, încercați să o deschideți prin asemenea speculații și am dovedit, cu probe, tot ce era de dovedit.

Înainte de a implica numele unor instituții americane și a conducătorilor lor, verificați-vă informațiile. Un fost ofițer de informații ar trebui să știe măcar ce știe și un civil – informațiile nu le verifici cu cei ce ți le livrează; informațiile se verifică altfel.

Nu știu la ce vă referiți când afirmați “Ca totul a ramas o vreme in coada de peste cum se spune dupa care a urmat ruptura datorita refuzului ferm al celor doi co-presedinti de a da curs propunerilor este o alta poveste.“, dar numele meu nu a fost refuzat de nu știu ce co-președinți ai unui institut care nu știu nici măcar cât timp a funcționat. Dimpotrivă, am fost invitat să mă alătur unei inițiative, invitație pe care, în final, am declinat-o din motive pe care nu am nici o obligație să vi le împărtășec.

Ce vreau să vă împărtășesc este altceva – că nu e bine să (mai) abuzați de înțelegerea mea. În ultimă instanță, vorbele doar vorbesc; documentele probează. Nu mă siliți să fac documentele să își facă datoria, fiindcă, o dată deschisă o asemenea ușă, nu mai este loc pentru nici un fel de ceață.

Războiți-vă cu cine aveți războaie de dus, dar renunțați la fumigenele dedicate mie.

Ați luat azimutul greșit. Vă urez să-l regăsiți. Din mers. Și cât mai curând.

Dorin Tudoran

Urmarea: Tudoran si-a inchis blogul. Deci, se pare, (zic si eu 🙂 el este cel care “nu avea mandat”…

INTOARCEREA GENERALULUI VOINEA – Semn de alegeri (ca si monologul Tudoran – Tismaneanu). RADU PORTOCALA lanseaza o noua carte: EXECUTIA LUI CEA– USESCU

Întoarcerea generalului Voinea – semn de alegeri

de Radu Portocală
În decembrie 1989, cînd a fost constituit completul de judecată al soţilor Ceauşescu, iniţiatorii acestei mascarade l-au cooptat, printre alţii, pe maiorul-procuror Dan Voinea. Sarcina care îi revenea era suficient de importantă pentru a elimina categoric ipoteza că această alegere fusese rezultatul unei întîmplări. Este imposibil de crezut că între el şi membrii puterii care tocmai “emana” nu existau vechi conivenţe.
Dl Voinea, în momentul în care a intrat în sala unde urma să se desfăşoare spectacolul, ştia că participă la o alcătuire judiciară ilegală: Constituţia (încă în vigoare) nu prevedea existenţa tribunalelor militare de excepţie, iar aşa-zisul decret prin care se înfiinţa cel în cadrul căruia avea să evolueze dl Voinea, semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie, era lipsit de orice valabilitate, întrucît la acea dată dl Iliescu nu avea nici o calitate oficială şi nu putea să semneze acte normative. Nu mai vorbim de faptul că falsul decret nu a fost nici înregistrat, nici publicat.
Amintesc, în plus, o ipoteză pe care o susţin de 19 ani, potrivit căreia “procesul” şi execuţia au avut loc la o dată anterioară momentului în care Ion Iliescu şi-a pus semnătura pe acel petec de hîrtie fără valoare legală.
În cadrul rechizitoriului pe care l-a pronunţat, dl Voinea a susţinut două capete de acuzare despre care ştia că nu sînt adevărate şi care au contribuit în mod decisiv la pronunţarea pedepsei capitale: genocid (60.000 de victime) şi încercarea de a fugi din ţară pentru a recupera un miliard de dolari depuşi în bănci străine. Dl Voinea nu a ezitat să se folosească de aceste neadevăruri pentru că nu avea nici o îndoială asupra faptului că absurda apărare pe care o avea în faţă urma să-i ţină isonul. Sau pentru că fusese anunţat, ca să formulăm altfel lucrurile, că nu participă la un proces, ci la un spectacol regizat cu mult timp în urmă, ceea ce avea să-i asigure nu numai impunitatea, ci şi celebritatea.
Devenit general, dl Voinea a fost însărcinat să ancheteze asupra evenimentelor la al căror moment culminant a participat în mod hotărîtor. O asemenea absurditate nu se putea petrece decît în democraţia originală a lui Ion Iliescu!
Rezultatul îl cunoaştem. Dl Voinea a anchetat vreme de 19 ani, a constituit dosare, s-a agitat, dar din toate astea n-a ieşit nimic. Era, în fond, firesc să fie astfel. Cum poate cineva să ancheteze asupra unor evenimente la care a luat parte şi care, din “raţiuni superioare”, trebuie să rămînă obscure?
Acum, dl Traian Băsescu doreşte ca generalul Voinea – ieşit de curînd la pensie – să-şi reia activitatea şi să continuie “cercetarea” dosarelor “Decembrie 1989″ şi “13-15 iunie 1990″. E greu de spus dacă situaţia în faţa căreia ne aflăm e ridicolă sau perversă. În ce mă priveşte, aş înclina mai degrabă către a doua posibilitate. În orice caz, ieşirea de ieri a dlui Băsescu – al cărui rol în transportul minerilor către Bucureşti, în iunie 1990, rămîne a fi determinat – a fost, înainte de toate, un simplu gest electoral. Şi poate chiar unul abil.
Decembrie 1989 – o carte
de Radu Portocală
Subiectul precedent îmi oferă ocazia să anunţ cititorilor acestui blog o apariţie editorială.
Unii dintre Dumneavoastră ştiu că, în octobrie 1990, am publicat la editura Calmann-Lévy (Paris) o carte intitulată “Autopsie du coup d’État roumain”, în care defineam căderea regimului Ceauşescu drept rezultatul unei lovituri de stat pusă la cale de Uniunea Sovietică şi executată cu ajutorul serviciilor secrete româneşti.
La sfîrşitul anului trecut, editura Larousse mi-a propus sa reiau, in cadrul unui nou text, analiza evenimentelor din decembrie 1989. Opacitatea arhivelor, investigaţiile incomplete şi neconcludente – conduse, între altele, de generalul Dan Voinea – au fost elemente care m-au făcut să ezit mai multe săptămîni înainte să-mi dau acordul.
În cele din urmă, am acceptat propunerea editorilor şi m-am apucat de lucru. Am trăit, de-a lungul întregii primăveri, săptămîni neplăcute în miezul vastului ţesut de minciuni pe care a trebuit să-l reconstitui şi să-l examinez. Săptămîni de profundă revoltă, în acelaşi timp, faţă de barbaria cinică a regizorilor, care au considerat că acţiunea lor nu se poate legitima decît cu sînge. În sfîrşit, săptămîni de amărăciune văzînd ce s-a ales din speranţele de atunci.
Manuscrisul a devenit acum carte. Miercuri seara editorul mi-a înmînat primul exemplar. În librării va apare pe 16 septembrie, moment emoţionant, fireşte, pe care am vrut să-l anticipez aici.
https://portocala.wordpress.com/
Foto “Placinta” Romania: https://www.cascador.com/jocuri/trinom/
FELICITARI DOMNULUI RADU PORTOCALA!

EXCLUSIVITATE – PATAPIEVICI, TRIMIS DE PARCHET LA JUDECATA pentru acoperirea turnatorului GDS SORIN ANTOHI pe cand era in Colegiul CNSAS. VOCI CURATE!

Exista Justitie! Traiasca magistratii!

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica, dupa o ancheta prelungita, l-a trimis in acest moment la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 2 pe actualul presedinte al ICR, HR Patapievici (care ii trage si pe fostii sai colegi din CNSAS), pentru incalcarea Legii prin tainuirea unui informatii in favoarea colegului sau de GDS, Sorin Antohi, doctorul inchipuit. Fapta sa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Respectiv, este prevazuta in Codul Penal la INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE – Capitolul I – Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul:
Art. 246. – Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dovezile mai jos:

Civic Media denunţă penal fostul Colegiu CNSAS [1]

Asociatia Civic Media a depus, vineri, la Parchetul General o plângere penală împotriva fostului Colegiu al CNSAS. Civic Media acuză instituţia de tăinuire a unei deconspirări şi abuz în serviciu în dauna interesului public, se arată într-un comunicat remis AMOS News.

“Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, care afirmase ca a solicitat dosarele sefilor cultelor religioase in baza unor informatii provenite din interiorul CNSAS, a fost iertat de plangere penala pentru ca in ultima saptamana a promovat mai multe idei ale Asociatii Civic Media, privind deconspirarea colaborationistilor regimului comunist din cultura si cercetarea membrilor Uniunilor de creatie (o alta inventie sovietica) – scriitori, poeti, filosofi, artisti plastici, arhitecti, actori, regizori etc si, bineinteles, compozitori”, a declarat coordonatorul asociaţiei, jurnalistul Victor Roncea.

AMOS News redă integral plângerea penală formulată de Asociaţia Civic Media:

“Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5
Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A

Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane:

Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.

Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).

In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colegiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele).

In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.

Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.

De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.

Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,

Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.

Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.

Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.

Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!

Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.

Cu stima,
Victor Roncea
Coordonator Asociatia Civic Media
15 Septembrie 2007″.

Acestui document i-a fost ataşate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presă în ultima perioadă pe acestă temă.

Fosta conducere CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi patru ani! [2] – Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea” [3]

Fostul Colegiu al CNSAS – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa Fm, de Radu Filipescu, preşedintele GDS şi Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului “Voci Curate”.

AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD:

Radu Filipescu: “Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele – să zicem – până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice.
Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificare amembrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS?
Radu Filipescu: “Nu.”
Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi?
Radu Filipesc: “Nu, nu s-a primit”.
Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate?
Radu Filipescu: “Nu. nu ştiam”.
Reporter Europa FM: Deci până în omentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare?
Radu Filipescu: “Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi – două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv”.
Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine “prietenească” faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul “Voci curate”, mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar “profesor-doctorul” Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea.
Victor Roncea: “Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante pentru statul român”.
AUDIO RONCEA
Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică.

AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici.

Horia Roman Patapievici: “Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare”.
Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat?
Horia Roman Patapievici: “Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2.”
AUDIO PATAPIEVICI

Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului – al cărui membru fondator era Sorin Antohi – o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează – culmea – dictatura comunistă… cu care chiar el colaborase!

Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei – înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine – pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării.
Mai mult, spunea Tismăneanu, “pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei.
Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii.
Intre cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene.
Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa.
Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale”, preciza Tismăneanu în comunicat.
Între timp, însă, coordonatorul Asociatiei Civic Media, Victor Roncea, îi acuză pe unii membri ai CNSAS ca l-au protejat pe profesorul Sorin Antohi. El afirma ca însuşi profesorul Antohi a recunoscut că CNSAS ştia din 2002 de colaborarea sa cu securitatea.

Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului “Voci curate” care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatorilor de opinie care au colaborat cu Securitatea si alte servicii secrete comuniste.

Autor : Dana LASCU
Marţi, 12 Septembrie 2006

[1] https://2006.informatia.ro/index.php?titlu=Civic_Media_denunta_penal_fostul_Colegiu_CNSAS&name=News&file=article&sid=186477

Vezi si

CUM SI-AU DAT SEAMA OAMENII SIMPLI CA BASESCU NU MAI SIMTE ROMANESTE. No comment – FOTO/VIDEO

VANZAREA SI RESCRIEREA ISTORIEI ROMANIEI. Analistul CIA Richard Hall despre Raportul "zelotului ideologic" Tismaneanu: Romanii meritau ceva mai bun

Motto: „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.”
George Orwell

O demonstreaza si Rich Hall in analiza sa pe care o prezentam integral dupa aceasta punere in tema: Istoria confera identitate si stabilitate insului prin inradacinarea intr-o realitate supraindividuala, face posibile comparatii si valorizari, hraneste constiinta de sine si pe aceea a apartenentei unui neam. Realizand aceste pericole, in ideologia Fratelui cel Mare se afirma ca “trecutul are un caracter schimbator, deci este mort” (Orwell, 45). In lumea lui Ford, lucrurile sunt transate mult mai simplu. Lozinca care guverneaza raportarea omului la trecut este: “Istoria e doar gargara” (Huxley, 72), ca atare este eliminat acest obiect de studiu ce poate, doar, complica prea mult constiinta oamenilor. In ambele distopii statul totalitar duce o lupta acerba pentru falsificarea istoriei.
In perioada comunista cartile de istorie erau confectionate de ideologii partidului; pana in anii ’70 de unii precum Roller, trimisi de la centru (Moscova). In demonstratiile acestora se sustinea ca poporul roman s-ar fi nascut undeva pe la inceputul secolului al XIII-lea; caci toti daci romanizati ar fi parasit aceste locuri odata cu retragerea aureliana. In cadrele statului democratic, curentul ideologic prin care se incearca mistificarea trecutului istoric poarta numele de demitologizarea istoriei. O serie de istorici pregatiti in centralele propagandei noului tip de internationalism se straduiesc de cel putin zece ani sa alteree si istoria Romaniei, incercand sa ne convinga ca intregul trecut al poporului roman nu se redec decat la cateva lupte duse de cativa cavaleri medievali, precum ar fi, chipurile, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si altii. Cativa istorici romani continua lucrarea inceputa de inaintasii lor comunisti la inceputul anilor ’50, se arata intr-o carte in curs de aparitie – “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii”, de Virgiliu Gheorghe, capitolul “Istoria adevarata – inamicul regimului totalitar global”, din care am citat mai sus.
In acest registru se inscrie si incercarea de falsificare a istoriei recente a Romaniei cunoscuta sub numele de “Raportul Tismaneanu”. Recent, la lansarea ultimei sale carti, Vladimir Tismaneanu s-a scapat, pe urmele devoalate de Orwell, afirmand ca el nu doar studiaza istoria, ci si-a propus si sa “prelucreze trecutul”. “Prelucrarea trecutului”, un tip de “spalare a creierelor”, a fost aplicata cu succes in Germania post-belica pentru a inocula in sufletele si mintile viitoarelor generatii de germani sentimentul vinovatiei, al culpabilitatii colective. Dar se poate compara regimul nazist din Germania si crimele sale abominabile impotriva unor alte semintii cu regimul de ocupatie comunist-ateist impus cu forta de o putere straina in Romania si crimele sale impotriva poporului roman si a sufletului lui?
Bineinteles ca nu, daca tinem cont de faptul ca cei care au realizat aceste crime sunt bolsevici veniti din URSS – care astazi ar fi incadrati rapid la terorism – ce au activat in prima perioada a regimului comunist din Romania.
Aceasta este de altfel si una dintre mizele Raportului: deplasarea responsabilitatilor criminalilor din perioada ocuparii Romaniei de catre KGB si Armata Rosie la cea de a doua perioada, ceausista, a regimului socialist. Diferenta, insa, in numarul de victime, este impresionanta: de la sute de mii la cateva cazuri. O misiune indeplinita a “raportorilor” a fost aceea de a inventa alti vinovati si de a minimaliza atrocitatile comise de bunicii si parintii lor, membri ai retelei Kominternului si Kominformului.
Fara nici un resentiment, nu putem sa nu constatam, la rece, pura “intamplare” a faptului ca printre membrii si sustinatorii Comisiei Tismaneanu se afla colaboratori de vaza ai regimului si Securitatii, ca Mihnea Berindei (co-fondator al GDS, racolat de Securitate in 1968, nume de cod: “Sandu” si “Mircea”, etc), Sorin Antohi (alias “Valentin”, informator si doctor inchipuit, retras in pragul deconspirarii), Nicolae Corneanu (turnator al Securitatii timp de peste 40 de ani), Constantin “Ticu” Dumitrescu (Ordinul Muncii clasa III prin decret semnat de Nicolae Ceausescu), Smaranda Enache (informatoare si activista a PCR), Stelian Tanase (activul UTC), Mircea Dinescu (absolvent “Stefan Gheorghiu”, secretar UTC al USR), Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu – colaboratori ai regimului comunist, meniti a demonstra Occidentului (unde au beneficiat de burse, cu acordul si sprijinul Securitatii, si au facut peste 100 de vizite inainte de 1989) ce “libertate” au intelectualii RSR; sau fii si nepotii unor siluitori ai Romaniei, ca Leonte Rautu (Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu; “Scanteia”, “Pamant sovietic”, Propaganda CC al PCR, Rector “Stefan Gheorghiu”, etc), Dionisie Patapievici (Horia Roman Patapievici; Partidul Comunist Austriac, CAER, etc), Mirel Iliesiu (Sorin Iliesiu; operatorul lui Ghe Gheorghiu Dej, propaganda PCR, “Sub steagul Partidului”, etc), Nicolae Celac (Mariana Celac, Sergiu Celac; Prefect sovietizare, Comitetul de Stat al Planificarii, etc), Petru Groza (presedintele GDS Radu Filipescu; primul ministru al regimului sovietic comunist), Paul Cornea (Andrei Cornea; secretar CC al UTM, sovietizator al culturii romane, Komintern) si altii, si altii, dar, evident, sa nu-l uitam, cu voia dvs, ultimul pe lista, pe Leonte Tisminetski (NKVD).
Sigur, copiii nu mostenesc vina parintilor. Dar atunci de ce trebuie “prelucrat” poporul roman si invinovatit in masa pentru crimele comise chiar asupra sa de catre ocupantul strain bolsevic?
Daca insa distreaza ceva la aceasta incropeala de texte este stilul de mantuiala in care a fost realizata totusi, prin multe locuri, in ciuda zecilor de mii de euro din banii contribuabilului pretinsi pentru cheltuieli de Comisia Tismaneanu. De data asta “zelotul ideologic” Tismaneanu, dupa ce a fugit de Roncea, fotii detinuti politici, Giurescu sau Societatea academica pentru adevarul istoric, nu mai are unde sa se ascunda: este prins la colt chiar de catre un analist al CIA, Rich Hall, care-i demasca impostura intr-un stil sec si isi conchide studiul – pe care il prezentam mai jos – intr-o nota trista: “Romanii meritau ceva mai bun”…
Credibilitatea controversatului raport Tismaneanu primeste o noua lovitura. De data aceasta de peste Ocean. Richard Andrew Hall, analist CIA si expert in probleme romanesti, este revoltat de superficialitatea cu care raportul prezidential a tratat evenimentele din decembrie 1989. Bizar i se pare si modul in care presedintele Comisiei, Vladimir Tismaneanu, eschiveaza criticile pertinente aduse acestei lucrari, incercand sa pozeze in victima unor atacuri personale.
Rich Hall a studiat la Universitatea din Virginia si si-a luat doctoratul la Universitatea din Indiana. Este angajat al Agentiei Centrale de Informatii (CIA) a SUA din septembrie 2000. Inainte de a se alatura CIA a cercetat in amanuntime evenimentele care au dus la caderea regimului Ceausescu in decembrie 1989 si, recent, a scris un studiu intitulat sugestiv: “Orwellian… chiar orwellian – Campania procurorului Voinea de purificare a revolutiei din decembrie 1989”.
Din octombrie 2000 pana in aprilie 2001, Rich Hall a lucrat la CIA ca analist politic pentru Romania. Din octombrie 2001, Hall este analist pe problematici de intelligence. Publicam alaturat cea mai mare parte a analizei sale critice fata de Raportul Comisiei Prezidentiale si fata de aportul personal al presedintelui acesteia, Vladimir Tismaneanu. (Civic Media)

Un analist CIA pune la punct Raportul Tismaneanu. “Romanii meritau ceva mai bun”…

Eschivele lui Tismaneanu in fata criticilor

Pana acum am evitat discutiile despre “Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Studierea Dictaturii Comuniste din Romania”. Insa maniera in care Vladimir Tismaneanu, seful Comisiei Prezidentiale si autorul Raportului – a carui mana si al carui spirit se fac simtite in intregul document -, continua sa refuze, cu aroganta, sa raspunda si sa acorde atentie criticilor academice aduse lucrarii, ma face sa intervin. Desigur, Tismaneanu nu are nici o problema in a se referi – si, de fapt, se pare ca ii face placere sa faca aceasta – la criticii raportului sau, facand aluzie la reputatiile lor indoielnice, la criticii care fac trimitere la radacinile lui evreiesti, la rolul tatalui sau la inceputul regimului comunist, la presupusele sale afiliatii “neo-comuniste” datorate flirtului sau cu revizionismul marxist si lucrarilor elaborate in Romania pana la varsta de 30 de ani, precum si la statutul sau de persoana plecata in exil in Occident, in perioada cea mai neagra a erei Ceausescu, cea din anii ’80. Astfel, vocifereaza la adresa lui Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Victor Roncea si Dan Ciachir, si se refera la “Triada Paunescu-Vadim-Iliescu”. Cu alte cuvinte: ataca la zid, cautand sa mearga pe cele mai slabe si mai tendentioase argumente.
Astfel ca aceasta strategie a lui Vladimir Tismaneanu de a raspunde prompt si aplicat calomniilor mizerabile, din care si citeaza abundent, dar de a ignora criticile rezonabile (nu am vazut nicaieri vreun astfel de raspuns) poate deveni, voluntar sau nu, o modalitate de impunere necritica a Raportului si a intregului demers care il insoteste, inhiband posibilele dezbateri asupra lui prin crearea senzatiei ca orice critici nu pot fi decat reprobabile. (Ciprian Siulea, “Tentatia unui nou absolutism moral: Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?” Observator Cultural, nr. 379, 5-11 iulie 2007). Dar cand vine vorba despre intrebari academice si critica directa la adresa Raportului, Tismaneanu nu are nici un cuvant de spus. Pur si simplu nu vrea sa se implice. In schimb, recurge la o intreaga suita de eschive relativ evidente.

Tactica omisiunii si lasitatea intelectuala

Pentru inceput, face aluzii la adresa criticilor respective – raspunzand, de obicei, la o intrebare sau abordand un aspect referitor la acestea, care nu fusese adus in prim-plan pana atunci, ca si cum ar raspunde unui interlocutor imaginar – insa nu mentioneaza numele autorului sau al preopinentului care le-a emis. Sunt multe motive pentru care nu mentioneaza autorul unui critici anume si pot sa afirm ca nu cunosc pe nimeni din lumea academica sau jurnalistica nu ar face aceasta in mod deliberat sau involuntar, daca i se ofera ocazia. Unele recurgeri la aceasta practica sunt mai de inteles decat altele – de exemplu, cand cineva nu doreste sa discrediteze sau sa faca rau unui prieten sau coleg pe care il stimeaza, sau in special pe cineva care tocmai a intrat in disputa (dupa principiul “nu-ti lovi adversarii atunci cand sunt la pamant”). Poate fi, de asemenea, o metoda de maximizare a umorului, a spiritualitatii, ce aduce cu sine un aer de mister, provocand cititorul sa isi mentina atentia treaza. Teama de conflicte si chiar cea de acuzatiile de calomnie poate, de asemenea, sa joace un rol. In fine, ma intreb daca nu cumva acest aspect este mai evident in cazul acelora care au trait sub totalitarism – unde “a scrie in jurul subiectului”, auto-conservarea si mentinerea strategica si implicita a unor cercuri de suporteri constituiau o necesitate, in special in lumea ezoterica a intelectualilor…
In cazul lui Tismaneanu, refuzul sau de a-si numi criticii cred ca e provocat de altceva. Aceasta este o tactica veche, pe care multi o folosesc: intr-adevar, trebuie sa fie ceva, deoarece tot timpul politicienii evita sa-si mentioneze oponentii si competitorii. De ce? Pentru ca acest lucru este considerat drept publicitate gratuita pentru oponenti si competitori. Mai mult, aceasta pare sa plaseze oponentul sau competitorul pe picior de egalitate, sa ii ofere acestuia un soi legitimitate, prin simpla invocare, nu prin oferirea unor raspunsuri. A nu mentiona numele unui oponent, competitor sau critic, este, in cele din urma o chestiune de PUTERE si CONTROL, si o tentativa de desconsiderare a persoanei respective. Asta duce la o scadere a nivelului politicii si la o deteriorare a eticii profesionale. Cred, de asemenea, ca mai exista un nume pentru asa ceva: lasitate intelectuala.

Demonizarea criticilor

Cum poate scapa Tismaneanu de asta si cum poate evita sa raspunda la criticile si intrebarile rezonabile si intemeiate? Ei bine, vom lua alt exemplu – cel al modului in care el i-a raspuns lui Siulea – cu mentiunea ca, desigur, de vreme ce nu se refera la Siulea folosindu-i numele, dar ii invoca punctul de vedere, va putea nega oricand faptul ca aluzia sa constituie un raspuns adresat lui.
Reamintesc ca subtitlul articolului lui Siulea era “Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?”. Asadar, la o luna dupa aparitia articolului lui Siulea, in editorialul sau intitulat “Din nou despre refuzul de a uita,” (Evenimentul Zilei, 15 august 2007), Tismaneanu declara: “Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente.”
Cu alte cuvinte, Tismaneanu asteapta sa stabileasca regulile de baza pentru polemici. Care sunt regulile de baza? “Polemicile intelectuale au valoare cata vreme sunt inspirate de devotamentul pentru adevar, nu de vanitati, vendete si resentimente.” Asa ca Tismaneanu urmeaza sa fie arbitrul a ceea ce este o polemica acceptabila.
Michael Shafir critica folosirea termenului de “genocid” in Raport, dar si estimarea incredibil de vaga a numarului victimelor regimului, aproximata intre 500.000 si doua milioane (estimare pe care cineva care nu are acces la arhive ar putea sa o ia drept buna), etc. Oare nu sunt indoielile lui Michael Shafir motivate de o cautare a adevarului, de un devotament fata de adevar? Daca este asa, domnule Tismaneanu, de ce nu sunteti in stare sa-i raspundeti argumentat? In mod similar, ce puteti spune despre argumentele rezonabile aduse de Ciprian Siulea? De, asemenea, este important de subliniat ca utilizarea de catre Tismaneanu a termenilor “vanitate, vendete si resentimente” este incredibil de subiectiva.
Cand Tom Gallagher a criticat cartea de interviuri a lui Tismaneanu cu Ion Iliescu, “Marele soc”, Tismaneanu l-a acuzat de “un acces de resentimente”; trei ani mai tarziu Tismaneanu a admis, indirect, ca Gallagher avea dreptate si ca el a facut o greseala. Cu alte cuvinte, acesta este modul de operare a lui Tismaneanu pentru a raspunde la critici.
Intr-adevar, aceasta a devenit problema de baza a modului in care Tismaneanu si-a aparat Raportul si propria munca, scrierile, declaratiile si contributiile, in general. Obiectivele raportului sunt atat de nobile, criticile sunt ilegitime, iar orice erori trebuie iertate. Si criticii raportului sunt, in mod automat, etichetati drept “critici ai liberalismului”, “critici ai societatii deschise”. Criticii sunt rauvoitori si demonizati prin definitie. Desigur, de unde ne aminim aceasta logica – obiectivele sunt nobile, scopul scuza mijloacele? Nu regimul comunist este sub analiza?

Zelotul ideologic: de la marxism revizionist la “anti-comunism”

Cei care s-au concentrat asupra scrierilor lui Tismaneanu din Romania comunista si, implauzibil, il acuza astazi de “neo-comunism” (scrierile sale din ultimele doua decenii arata ca acest lucru este ridicol) pierd din vedere un lucru. (In mod ironic, dar cat se poate de real, in august, la doua saptamani dupa ce a vociferat la adresa celor care i-au dezgropat articolele scrise in anii ’70 si la inceputul anilor ’80 in Romania, a adoptat o schimbare de atitudine si a citat pe larg declaratiile lui Ion Iliescu de la sfarsitul anilor ’60, insotindu-le cu comentarii prea putin elogioase!). Legatura intre tanarul Tismaneanu si adultul de astazi – altul decat cel despre care se vorbea in raportul Securitatii din 1983, cand Tismaneanu, pe atunci in varsta de 32 de ani, era descris ca avand o slabiciune auto-distructiva pentru lingusire, fiind “sensibil la laudele care i se aduc de catre persoane din anturajul sau, ceea ce il face in multe ocazii sa se ralieze la actiuni nechibzuite care ii sunt sugerate de persoane ce-i speculeaza tendinta spre infatuare…” (Dan Tapalaga, “Turnat de prieteni, demonizat de Securitate,” Cotidianul, 24 iulie 2006) – o reprezinta zelotismul ideologic: atunci era revizionismul marxist, astazi e “liberalismul civic anti-comunist” sau “anti-comunsimul ca obligatie morala”, asa dupa cum il numeste el. El este un fel de convertit, gasind credinta mantuitoare a liberalismului cruciat, iar dusmanii acestui liberalism, conform lui Tismaneanu, se afla pretutindeni.

Autoportret cu Iliescu pe umar

“Iliescu a fost si ramane un inamic al adevarului istoric. Structura sa mentala este imuna la evidente faptice. El gandeste in termeni bolsevici, conform preceptului leninist: <>. Lumea este divizata pentru el in aliati si adversari, nefiind loc pentru nici un fel de pozitii intermediare.” (Evenimentul Zilei, 29 august 2007, “Asa grait-a Ion Iliescu atunci si acum”) – Tismaneanu despre Ion Iliescu… intocmind totodata si un portret ingrozitor de apropiat de realitate despre sine…
Vi se va ierta daca, in momentul citirii sectiunii privind Revolutia din decembrie 1989 din “Raportul Tismaneanu” (pg. 618 – 625), veti avea o ciudata senzatie de deja-vu, pe care o veti simti in repetate randuri. De ce? Pentru ca, pe langa alte expuneri ale “Crezului Tismaneanu” – in care raportul abunda – acesta este doar o reeditare, indulcita, a scrierilor de inceput ale lui Tismaneanu, in acest caz referitor la Revolutie. (Unicul lucru bun pe care il pot spune despre asta este ca el include o nota de subsol referitoare la munca lui Marius Mioc – un cercetator din Timisoara care, probabil, nu s-a bucurat de recunoasterea suficienta pe care ar fi meritat-o pentru munca sa despre decembrie 1989. Intr-adevar, gradul acestui exercitiu de reinzestrare intelectuala se regaseste si la nivelul notelor de subsol – multe dintre care sunt aproape cuvant cu cuvant din opera lui Tismaneanu din anii de debut.

Incropeala cu texte vechi

Prima data mi-am dat seama de certitudinea unui deja-vu cand am citit urmatoarea fraza, la pagina 622: “Povestea fugii cuplului Ceausescu si capturarea sa ulterioara, procesul secret si executia din ziua de Craciun necesita insa clarificari suplimentare.”
Cititorii sunt trimisi, in nota de subsol (nr.15), la lucrarea elaborata impreuna cu Matei Calinescu si intitulata “Probleme ale comunismului” (aprilie 1991 – lucrare care a fost scrisa la sfarsitul lui 1990!) (Am discutat si in alte ocazii inexactitatile acelui articol, care pretindea ca procesul “a durat noua ore”, afirmatie care nu se baza pe nici o sursa si pe care nu am putut sa o gasesc in 17 ani de cercetari din surse engleze, franceze, ungare si romane). Si m-am intrebat: unde am mai citit exact fraza aceasta? Ei bine, am aflat care era sursa, de altfel deosebit de solicitata in cazul sectiunii dedicate Revolutiei din “Raportul Tismaneanu”: un articol scris in 1997 de Tismaneanu si intitulat “Exceptionalismul romanesc?”, din volumul editat de Dawisha si Parrott pe tema Europei de Sud-Est. Aici, la pagina 417 se poate citi “The story of Ceausescu’s flight and his subsequent capture, secret trial, and execution on Christmas day remains to be clarified”. Cu alte cuvinte, o traducere cuvant cu cuvant a citatului de mai sus. Iar daca cineva citeste paginile 414-417, va descoperi multe din cele ce apar in “Raportul Tismaneanu” despre Revolutie.
De ce reprezinta asta o problema? Pe de-o parte, “Raportul Tismaneanu” nu face nici o referire la faptul ca, cea mai mare parte a acestei sectiuni, chiar cuvant cu cuvant, provine din scrierile anterioare ale lui Tismaneanu, publicate de catre Cambridge University Press. In plus, cat de mult vi se pare ca s-a straduit Tismaneanu sa ramana la curent cu orice lucru legat de Revolutie, daca, un deceniu mai tarziu, el a putut afirma cu indrazneala ca aceste chestiuni “urmeaza sa fie clarificate”. Mai rau este insa ca aceasta afirmatie a sa nici macar nu e adevarata. Interviurile cu personalul de la Targoviste, din decembrie 1990 din Flacara, interviuri ale lui Petre Mihai Bacanu, din decembrie 1993, in Romania Libera si, in special interviurile lui Viorel Domenico si colectia de reviste si alte documente ale celor implicati in elaborarea lucrarii “Ceausescu la Targoviste” (1999) au clarificat in mare masura aceste aspecte.

Note perimate si eronate

Si daca asta nu este suficient, aceste evenimente au fost discutate pe larg in volumul excelent al lui Peter Siani-Davies, publicat in 2005. Poate ca Vladimir a auzit de el. La urma urmei, el insusi si-a adus contributia, scriind o nota explicativa pe coperta pentru a face reclama cartii, insa titlul nu este de gasit in notele din cadrul capitolului dedicat Revolutiei din decembrie 1989 in “Raportul Tismaneanu”.
In loc de asta, suntem directionati catre propriul articol al lui Tismaneanu – ce surpriza! – cand, de fapt, Siani-Davies este infinit superior din punct de vedere al detaliilor si preciziei.
Sa o spunem cat se poate de clar: ca intr-un document de importanta unui “Raport prezidential”, se aplica doar combinatia dintre vanitate si apatie a lui Tismaneanu cand vine vorba de detalii si literatura altora pe care el o poate publica – si vorbeste despre problema hagiografiei pe care ceilalti din comisie o pot lasa sa treaca, asa cum a si trecut. Slabiciunea culturii politice si intelectuale a Romaniei pentru cultul personalitatii si relatiile clientelare este evidenta in aceasta parte a “Raportului Tismaneanu”… si nu stiu de ce suspectez ca nu numai aici.

Raportul Tismaneanu sau pescuitul in lighean

Asa cum am spus de la bun inceput, combaterea Raportului Tismaneanu in privinta evenimentelor din decembrie 1989 (p.618-625) este oarecum plictisitoare, intrucat ii lipseste provocarea intelectuala: este ca si cum ai pescui intr-un lighean, pentru ca Tismaneanu a facut foarte putine cercetari asupra evenimentelor, a citit extrem de putin literatura si este extrem de vag si de imprecis in raportul sau. Sa vedem un exemplu: discutia lui Tismaneanu asupra rolului Televiziunii Romane (TVR) in timpul evenimentelor.
Multe din cele scrise de Tismaneanu sunt abrupte, in mod nejustificat insinuante, insa, acestea fiind spuse, trebuie sa recunoastem ca nu este singurul motiv pentru care probabil va trece necontestat in unele cercuri – presupunand ca va fi contenstat vreun moment. Spre exemplu, el nu spune atat de explicit dar este clar ca lasa de inteles ca povestea “teroristilor” Securitatii, loiali lui Ceausescu, a fost o “diversiune”, un fals perpetuat de catre cei care au pus mana pe putere la priveghiul lui Ceausescu – un lucru care reiese de altfel in mod evident din faptul ca a atribuit Ceausestilor numai 162 din cele 1104 de decese petrecute in acele zile (p. 623).

Fata Morgana Terorista

Aceasta este opinia majoritatii. Intorcandu-ne in timp, in noiembrie 1999, un sondaj publicat de ZIUA arata ca 9 din 10 romani erau de acord cu ceea ce Tismaneanu sugereaza in raport: ei respingeau “minciuna teroristilor Securitatii loiali lui Ceausescu”. M-as aventura sa ghicesc ca atunci cand vine vorba de rolul TVR in timpul evenimentelor din decembrie, daca se va cere, un numar egal de romani (90%) ar fi de acord cu opinia ca acele informatii care se difuzau la televiziune in acele zile incercau, in mod cinic, intentionat si premeditat, sa dezinformeze publicul. De aceea, urmatoarea propozitie din Raportul Tismaneanu (p.623) este cel mai probabil primita cu plictiseala, o afirmatie a unui fapt irefutabil:
“Prin televiziune s-au facut majoritatea diversiunilor, cea mai eficienta fiind reprezentata de omniprezent intruchipat de “. “Prin intermediul televiziunii, au fost realizate majoritatea diversiunilor, cele mai eficiente fiind reprezentate de omniprezentul incarnat de teroristii fideli dictatorului Ceausescu”.
Nu am nici un dubiu ca multi, poate cei mai multi romani, isi amintesc lucrurile astfel – ca televiziunea a panicat, uniform, populatia. DAR TRANSCRIERILE A CEEA CE S-A SPUS LA TELEVIZIUNE SPUN O ALTA POVESTE si aici dosarele istorice arata prapastia care se naste din memoria diluata, politizata si selectiva.

Speculatii in loc de informatii

Sa luam un exemplu, la care care Tismaneanu nu se refera in mod explicit mai sus, dar la care se gandeste, in mod evident – citatul deseori invocat din discursul sustinut de Ion Iliescu la TVR in data de 23 decembrie 1989, potrivit caruia teroristii “trag din toate pozitiile”. Oamenii se refera in mod frecvent la aceasta declaratie pentru a sugera ca, in mod intentionat, Iliescu, a incercat sa creeze un bau-bau, pentru a speria oamenii de pe strazi si ca a dorit sa zugraveasca un tablou cat mai sumbru.
Transcrierile arata ca aceasta parere si aceste aduceri aminte sunt pur si simplu gresite. In acelasi discurs, Iliescu afirma in mod categoric: “Trebuie sa va spun ca nu avem de-a face cu un numar mare de elemente teroriste, dar ei sunt antrenati special si echipati pentru acest gen de actiuni” (FBIS-EEU-89-246, 23 December 1989, p. 61, “Ion Iliescu anunta capturarea lui Ceausescu”, Bucharest Domestic Service, 1616 GMT)
Cand generalul de Armata Tudor vorbeste, se refera “doar la unele unitati speciale… cateva, din punct de vedere numeric, dar extrem de deceptionate” (vezi p.518 din “Scopurile absurditatii”, consemnata mai jos). Provoc pe oricine sa imi explice de ce ai face astfel de afirmatii sententioase, incercand sa limiteze imaginea unei amenintari, daca tinta este sa creezi “o diversiune” pentru a stimula artificial amenintarea.
Este important de notat: Tismaneanu nu are nici o scuza pentru ca nu stie acest lucru. Asta apare si in articolul meu din Eastern European Politics & Society din 1999 “Scopurile Absurditatii” la pag. 516-517. Tismaneanu a fost editorul EEPS la acea vreme si a pretins in fata mea ca l-a citit, dar continuu sa am dubii puternice despre faptul ca ar fi facut acest lucru. De altfel, el a glosat, cu aroganta, pe marginea lui si, aparent, s-a straduit destul de putin sa inteleaga articolul, ceea ce este, trebuie sa spunem, pe masura caracterului sau.

In 1989, panica a manipulat ratiunea

Legata de alegatiile despre alimentarea intentionata a amenintarilor “teroriste” este si certitudinea cu care multi romani si romanisti afirma ca personalul televiziunii (in special Teodor Brates) a raspandit in mod deliberat zvonuri despre apa, cum ca ar fi fost otravita, sau cum ca Armata ar fi ramas fara munitie la Sibiu etc. – zvonuri care s-au dovedit nefondate. Iata ceva din ce ar putea sa-si aminteasca: “Un moment, va rog… de la Sibiu s-a comunicat ca armata nu mai are munitii si ca trupele Securitatii continua sa atace unitatile militare… Vrem sa va informam ca la Sibiu, unitatile militare au nevoie urgenta de ajutor… In mod constant primim informatii…. desigur, nu avem posibilitatea de a verifica autenticitatea lor… dar va cerem sa fiti atenti. Se spune ca elemente inamice, securisti, au otravit apa la Sibiu, la Timisoara… apa trebuie sa fie fiarta inainte de a fi consumata (transcriere din “Revolutia romana in direct”, din 22 decembrie 1989 (Bucuresti 1990), pp. 47, 48, 51, citat p.324, Richard Andrew Hall, 1997, Ph.D. Dissertation, “Rescrierea revolutiei: Relatiile regimului autoritar de stat si triumful revizionismului Securitatii in Romania post Ceausescu”).
Ceea ce ei nu isi amintesc este ca Brates s-a intors mai tarziu pentru a informa audienta: a) cand luptele au incetat la Sibiu, b) cand proviziile de apa imbuteliata se aflau in drum spre Sibiu si c) cand autoritatile competente au verificat ca apa din Bucuresti era buna de baut (“Revolutia Romana in Direct,” pp. 71, 72, 75, p. 327, “Rescrierea Revolutiei”). Asta se afla aici… in transcrierea a ceea ce s-a spus la Televiziune… nu este o chestiune de “puncte de vedere diferite”, asa cum adeptii lui Tismaneanu sau altii in opozitie ar fi vrut ca noi sa credem. Este o zicala veche din baseball-ul american, cand faimosul manager Casey Stengel obisnuia sa spuna “Puteti sa verificati!” Inca o data: daca scopul tau este “diversiunea”, panica si manipularea intentionata, este oare posibil sa revii asupra subiectului si sa spui lucruri menite sa calmeze spiritele? Cu siguranta nu.
Acesta este, bineinteles, doar varful aisbergului cu privire la Raportul Tismaneanu si mare parte din parerea unanima din interiorul si din exteriorul Romaniei despre Revolutia din decembrie 1989. Pentru un document oficial, considerat important, asa cum este Raportul Tismaneanu, imi pare rau, dar abordarea Revolutiei se ridica la gradul de amatorism.
Romanii meritau ceva mai bun.

Richard HALL
Septembrie 2007
, ZIUA

NISTORESCU despre circul de la Cotroceni: Domnule Sorin Iliesiu, NU MAI TRIMITETI NICI UN APEL! De la propagandist comunist la goarna lui Tismaneanu

Domnule Sorin Ilieşiu,

Vă scriu, deşi nu mă socot între formatorii de opinie. Şi nici nu mai cred în cauza pentru care pledaţi. M-a impresionat însă pericolul la care s-a expus un om. Oricine aflat în greva foamei merită respect pentru curajul gestului şi impune o minimă solidaritate cu cauza sa.
Din acest punct de vedere, alaltăieri la prânz eram îngrijorat de soarta lui Teodor Mărieş. Nu l-am întâlnit niciodată şi nu-i cunosc rolul din decembrie 1989, dar omul părea a-şi fi asumat un sacrificiu pentru o cauză publică: adevărul despre evenimentele amintite mai sus. Marţi seară, după întâlnirea de la Cotroceni, chiar mi-a fost ruşine de propria-mi naivitate. După o primire şi o discuţie teatrală, Doru Mărieş a întors-o ca la Ploieşti. Iar preşedintele a pus de un scandal patriotic de toată frumuseţea. De ce nu avem vinovaţii pentru morţii din decembrie? Cunoaşteţi sper descoperirile făcute de T. Mărieş cu acel prilej? Ele mă scutesc de orice comentariu la adresa sa.
Trec cu vederea şi modul în care şeful statului a înţeles să contribuie la cunoaşterea evenimentelor cu pricina. Tehnica înfierării publice cu propoziţii dure ca un baros mi se pare şi cunoscută, şi primitivă. Başca, de un prost-gust inclusiv marinăresc (categoria fiind destul de rară în acest spaţiu!).
În rest, apelul dumneavoastră m-a lăsat rece. Am motivele mele să fiu precaut. Am semnat cândva un alt apel pe care l-aţi iniţiat. Cel pentru condamnarea comunismului! Ştiţi ce bine l-au condamnat Traian Băsescu, V. Tismăneanu, H.-R. Patapievici şi G. Liiceanu că n-a mai rămas nici urmă de el, deşi ţara geme sub controlul aceloraşi structuri (pe alocuri ceva mai culturale!). Faptul că reveniţi cu un alt apel după contrafacerea cu comunismul, Securitatea şi deschiderea dosarelor mă pune pe gânduri. Ori vreţi să reeditaţi succesul operaţiunii precedente cu o alta şi mai şireată din punct de vedere politic, ori chiar nu înţelegeţi la ce aţi fost folosit? Şi v-au dat un brânci într-o nouă iniţiativă. Dacă tot a ţinut, de ce să nu mai încerce o dată!Domnule Sorin Ilieşiu, invocaţi libertăţi şi sacrificii pe care unii tocmai se pregătesc să le exploateze politic în campania electorală. Ca un cetăţean de bună-credinţă ce vă socotiţi, cum de nu vă aduceţi aminte că, din 1992 şi până astăzi, morţii în revoluţie, teroriştii şi mineriadele, înaintea fiecărei campanii electorale, au fost scoase de la naftalină pentru a se juca încă o dată şi încă o dată spectacolul promisiunilor, al cercetărilor şi al justiţiei. Pentru o asemenea aparenţă l-au arestat şi pe generalul Victor Athanasie Stănculescu! Tot pentru a nu cădea în ridicolul unei dictaturi salvate cu delicateţe de cei care au moştenit-o se desfăşoară acum şi spectacolul condamnării unor generali de Securitate.
Nu ştiu dacă aţi realizat că România a fost blocată 20 de ani în cercetarea unui trecut comunist din care principalii beneficiari au devenit stegarii democraţiei, chiar cercetătorii, acoliţii acestora sau chiar cercetaţii! Oricum, românul modest n-a avut nici un beneficiu.Vă doresc nenumărate apeluri cu ecouri frumoase. Dar dacă apelul dumneavoastră este doar o prefaţă pentru o nouă comisie de cercetare a nu ştiu ce, vă mulţumesc frumos. Nu mai trimiteţi nici un apel!
de Cornel Nistorescu
COTIDIANUL

Cat de prosti si rau-voitori sunt propagandistii lui Tismaneanu?

Biografia “oficiala” a numitului Iliesiu Sorin, de pe site-ul Aliantei Civice:
Nascut in Baia Mare, la 12 decembrie 1955, este licentiat in Arte al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica, in 1979, ca sef de promotie. Intre 1979 si 1990 a fost Director de imagine la Studioul Cinematografic “Bucuresti” – Buftea. Din 1990 este conferentiar universitar la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale” din Bucuresti, din 1991 – conferentiar la Scoala Superioara de Jurnalistica AZR – Bucuresti (din 1995 este decan al acestei institutii), din 1993 – conferentiar la facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, la Universitatea Bucuresti. Din 1994 este director al studioului VideoDialog si presedinte al fundatiei VideoMedia. In 1991 a fost autorul primelor emisiuni ale postului TV independent SOTI, din Bucuresti. A fost director al Comisiei Video-TV a campaniei electorale a CDR (1992) si autor al clipurilor electorale ale CDR (1996). Membru fondator, in 1996, al Asociatiei Romane a Formatorilor in Jurnalism si Comunicare – Mediaform. Autor sau coautor al unui mare numar de filme documentar-artistice (cateva titluri: “Piata Universitatii – Romania”, “Petre Tutea – Emil Cioran”, “Monarhia salveaza Romania!” etc.) si autor al imaginii unui numar de 11 filme artistice. Membru al Juriului Premiilor anuale APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania). Are o bogata activitate civica: membru al Grupului pentru Dialog Social (din 1990), membru fondator al Aliantei Civice si al Fundatiei Academia Civica, membru al Forumului pentru Stiinta si Reforma, al Academiei pentru Devotament National, al Asociatiei Alternativa 2000, al organizatiei “Salvati Copiii – Romania” si… al Comisiei Tismaneanu.

Iata si meritele lui Sorin Iliesiu, din biografia sa reala, care il “recomanda” cum laude sa fie atat de guraliv pe tema “anti-comunismului”:
SORIN ILIEŞIU – Director IMAGINE
FILMOGRAFIE. FILME DOCUMENTARE de propagandă comunistă.
1980-1987. Filme realizate în studiourile “BUCUREŞTI”, BUFTEA – ROMANIAFILM (format peliculă 35 mm)
1980: FAMILIA MEA (10 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Premiul pentru cea mai bună imagine de film documentar. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981. Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului – Rovinari, Gorj.
1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Premiul pentru cea mai bună imagine de film documentar. Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1981. Notă: film de propagandă comunistă despre Şantierul naţional al tineretului – Combinatul siderurgic Galaţi.
1982: CENACLUL FLACĂRA (80 min), Romaniafilm. Scenariul şi regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIEŞIU. Notă: film de propagandă comunistă despre Cenaclul Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu.
1986: CUNUNA DE LAURI (80 min), RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOŞ. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: SORIN ILIEŞIU, AUREL KOSTRAKIEWICZ, LIVIU POJONI, ADRIAN DRAGUŞIN, IOAN DOBRE. Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional “23 August”.
1987: SĂRBĂTOARE ÎN MAI (Imn pentru primăvara ţării)(80 min) – RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOŞ. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: BASARAB SMĂRĂNDESCU, SORIN ILIEŞIU, GABRIEL KOSSUTH. Notă: film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti; si altele, si altele…

PETRU ROMOSAN: DEMOLATORII. Maria Banus: Bocciii, piticii, sforarii şi regii, directori de circ, buhăiţi şi zbanghii. PS-ul meu: Lepre raioase

Demolatorii
Avem o lungă istorie de dărîmări. Mai întîi, în tinereţea Mariei Banuş – o scriitoare de primă mînă, de altfel, ale cărei poezii de dragoste vor înfrunta timpul –, am dărîmat lumea veche românească. În timpul lui Nicolae Ceauşescu, am dărîmat cartiere, sate şi biserici. De douăzeci de ani dărîmăm dărîmarea – comunismul adică. Nu ne mai putem opri din dărîmat ! Dărîmătorii sînt în toate gazetele, pe toate ecranele, în toate comisiile, lipiţi de toate bugetele. Copiii „foştilor” nu mai prididesc cu analizele, cu criticile la dezastruoasa „operă” a genitorilor lor. Cît de mult ne lipsesc nişte reconstructori, cîţiva constructori, nişte oameni care să lucreze într-o direcţie banală, a viitorului ! „Rapoartele finale” pe care vor să ni le aplice, terminal şi definitiv, Tismăneanu şi ceilalţi Patapievici se întîlnesc impecabil cu „poeziile” anilor ’50 scrise de A. Toma, Eugen Frunză, Dan Deşliu etc. Anticomunistul de bîlci de la Washington – un jupîn de tarabă, mieros şi hapsîn – are despre românii de astăzi o vedere foarte asemănătoare cu cea din textul Mariei Banuş. Singura diferenţă – esenţială – e că Maria Banuş avea talent ! Demolatorii de astăzi sînt de două ori impostori.
Petru Romoşan

Dărîmăm
Ce mai bîlci dărîmăm ! Ce mai tîrg forfotea !
Ţipete, fluere, scrînciob, dughene.
Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea,
Şi-n umbra dughenii, ce monştri, alene.
Samsari şi geambaşi, sulimane, foiţă,
Vătafi cu biciuşti şi copii ca moşnegii.
În aer, de-a-valma sub crunta arşiţă,
Bocciii, piticii, sforarii şi regii.
Directori de circ, buhăiţi şi zbanghii,
Jupîni de tarabă, mieroşi şi hapsîni,
Vesteau chilipirul, chemau muşterii,
Şi guşile, salbă, jucau peste sîni.
Vindeau cu toptanu-adevăruri şi legi
Şi vorbe cari sfîrîe-n untul gogoşii,
Balsam pentru suflet, pomezi pentru negi,
Aceleaşi cu care s-au uns şi strămoşii.
Suduiau, se tocmeau, cumpărau chilipir.
Vieţi omeneşti le aveai cu-o para,
Veneau doar ei singuri, desculţii, în şir,
Să-şi tîrguie vlaga, pe-un ban, la tejghea.
Mereu alte mutre, alţi hoţi ghiduşari,
Dregători pehlivani şi maimuţe dresate.
În praf, sub povară, mereu opincari
Şi hamali vlăguiţi, rupţi în coate.
(fragment)
Maria Banuş (1914 – 1999)
Vezi si

TISMANEANU, "profesorul" fara studenti cu catedra platita de ICR la Maryland, mai primeste un cadou pe banii nostri via tov Patapievici: O "revolutie"

Anul 1989 – Varianta Băsescu, via Tismăneanu-Patapievici
Scena politică românească se apropie cu paşi repezi de campania electorală. O competiţie care va fi mult, mult mai ascuţită ca în 2004. Metodele sunt aceleaşi – răscolim trecutul, să vedem care-i mai verde decât cel roşu. „Intelectualii“ lui Băsescu deja au început ofensiva, organizând aşa-zise „evenimente“ pe tema anului 1989. Dar nu le susţin aşa, oricum, ci, ca nişte domni, pe banii Statului. Astfel, tovarăşul Horia a scos nişte bani din bugetul ICR (cică suntem în vreme de criză, ha-ha), ca să-i organizeze tovarăşului Vladimir o serie de conferinţe în Statele Unite. Să mai audă lumea şi de „profesorul în America“, că de când i s-a închis robinetul în Cotidianul plânge neîncetat.

Pentru orice nelămuriri, iată comunicatul oficial: „Institutul Cultural Român lansează în luna septembrie o serie de comunicări ştiinţifice în cadrul parteneriatului cu Government and Politics Department (University of Maryland, College Park). Tematica va fi „Anul 1989 şi consecinţele sale: perspective comparative asupra revoluţiilor, valori liberale şi democraţie“. Sau, mă rog, o parte a lui. Varianta integrală o găsiţi aici.

Ilarion TIU

IN ATENTIA CUI MAI CONDUCE ROMANIA: Analistul CIA pe Romania Richard A Hall despre campania procurorului Dan Voinea de a "inalbi" Dosarele: ORWELLIAN

“ORWELLIAN…POSITIVELY ORWELLIAN:”

PROSECUTOR VOINEA’S CAMPAIGN TO SANITIZE THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989

by Richard Andrew Hall

Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

This paper MAY be cited when accompanied by a full, proper citation. Thank you.

I hold a B.A. from the University of Virginia (1984-1988) and a Ph.D. from Indiana University (1990-1997). I have been employed by the CIA since September 2000. I researched and wrote extensively on this topic prior to joining the Agency. Outside of the application process, I had no association with the CIA prior to coming on duty in September 2000. From October 2000 to April 2001, I served as a Romanian Political Analyst. Since October 2001, I have served as an intelligence analyst on accounts essentially unrelated to Romania or central and eastern Europe.
Informational Note: In December 1989 forty-two years of communist rule came to an end with the overthrow of the regime of the dictator Nicolae Ceausescu. The official death toll for the period of the Romanian Revolution, from 17 December 1989 – 10 January 1990 is 1,104 with 3,352 wounded. Of those, 942 people died (almost 90% of the total) and 2,251 were wounded, after Nicolae Ceausescu and his wife, Elena, fled power at approximately noon on 22 December 1989. Although the quotations below are taken from print and electronic publications, and electronic bulletin boards, what follows is in many ways, an “oral history” of participants in the December 1989 events.

It Turns Out…the “Terrorists” Were Just a Hallucination

This just in…Breaking News from Romania…

Dateline Bucharest: General Dan Voinea, Chief Military Prosecutor, “has committed himself to uncovering the truth of the ‘terrorists’ who…killed so many [942] in December [1989].”[1] Voinea spoke of investigating the “terrorist diversion” and “suggested that the former president [Ion Iliescu] might have engaged in arranging the ‘terrorist affair’.”[2]

Wait a minute! Sorry, that was December 1997. Let’s try this again.

This just in…Breaking News from Romania…

Dateline Bucharest: In a stunning development, General Dan Voinea has declared: “There are no terrorists in the December ’89 files.”[3]

Nope. That was December 1998. Here, let’s give it another shot.

This just in…Breaking News from Romania…

Dateline Bucharest: “In a single blow, the Chief Military Prosecutor shoots down the entire invention of Iliescu: ‘There were no terrorists!’ General Dan Voinea declares that in December ’89 it was all a diversion.”[4]

A foreign journalist summarizes the quest of the heroic Voinea as follows: “General Dan Voinea is Romania’s chief military prosecutor and has embarked on a one-man mission to uncover the truth about what exactly happened during those days. When shooting mysteriously re-erupted on the night of December 22 and continued unabated until December 25, Iliescu and his generals blamed it on dark ‘terrorist forces.’ But Voinea and others believe the whole episode was a scenario crafted by the military. ‘The same people who had shot before now took power…The Superior Military Council, with its headquarters at the Ministry of Defense, gave orders to the Central Military Command inside the Central Committee building and this Central Military Command directed military operations across the country, or more exactly, where there were masses of demonstrators.’”[5] According to the journalist, Voinea is “on a lonely struggle to bring to justice those responsible for the unexplained deaths in the 1989 revolution.”[6]

A reporter for the daily “Ziua” states that a poll, conducted by the CURS public opinion polling firm at the request of the Open Society Foundation, reveals that “only 11% of Romanians still buy the tale of the terrorists.” [7]

A leading Romanian editorialist declares: “No one has the right any longer to question that this is the case [i.e., that the “terrorists” were a diversion by those who seized power], especially now that General Dan Voinea, Chief Military Prosecutor, the judge who had access to absolutely all existing documents and information, has officially declared that there were no terrorists. That it was all just a concoction.”[8]

Sorry. That was November and December 1999. My mistake. You are catching on: this is Romania’s version of “Groundhog Day,” whereby Voinea steps forward seemingly almost every December, makes the same claims, and his statements are triumphantly reported in the Romanian media as some kind of bombshell that no one has ever heard before. At this rate this could take a while…so let’s fast-forward to this past December: December 2005.

Broken News.

Dateline: Bucharest. “A ray of hope still exists for finding out the truth [about December 1989]. The lead investigator of the Revolution Dossier, Dan Voinea, declared yesterday that the diversion with the terrorists was used in order to change the goals of the revolution begun in Timisoara. ‘After 22 December 1989, the communists shot in order to stay in power. And they remained!,” affirmed General Voinea…All of the events of December 1989 in Romania were directed from the center, from Bucharest, specified General Voinea, who Monday declared that on 22 December 1989, in accordance with a diversion, people were duped into believing in the existence of terrorists. After 22 December 1989, the Romanian Revolution transformed, through a diversion ‘on television,’ from a fight against communism into one against a non-existent enemy—the terrorists.”[9]

The reactions by some of Romania’s prominent intellectuals have been extraordinary. Nicolae Prelipceanu writes, “What Dan Voinea says after investigating the terrorist files has been said by many people since 1990. True, these [people] had little in the way of data or testimonies to support them. Instead, knowing the people and the mentalities of those who were at the front of this so-called revolution, which confiscated the real one, they drew conclusions that today are being validated, after more substantial research. Now the conclusion of the prosecutor, according to which there did not exist any type of terrorists, but rather incitement to violence by those from the front of the new power, can no longer be denied.”[10]

According to Stelian Tanase, in an article entitled simply “The Diversion”: “For 15 years the terrorist scenario has been floated by different politicians courting electoral support. No one made even a step toward finding out the truth. An event with hundreds of thousands of participants and eyewitnesses remained, paradoxically, a mystery. Were the investigators and prosecutors so incapable that they could not reconstitute the events and identify the guilty? I believe rather that they lacked the will to do it. I believe that the beneficiaries of this situation were those sufficiently powerful to block the investigations for 15 years. And do I need to remind anyone that after Dan Voinea’s revelations, Ion Iliescu brought grave accusations against the prosecutor?”[11]

Liviu Cangeopol invoked the comparison with the Kennedy assassination in the U.S.: “As a result of the investigations of prosecutor Dan Voinea and the investigative accounts of some journalists and historians, Romanians appear to be luckier than their counterparts across the Ocean, who 42 years later still don’t know who left them without a president. For us, out of the thicket of Decembrist adventures, one thing has become certain: there weren’t any terrorists!”[12]

The ultimate expression of satisfaction and gratitude may have come from respected historian Stejarel Olaru. In “A Letter to Dan Voinea (the opinion of a historian),” he wrote: “Sir, Mr. Prosecutor, you know all these things [referring to events in Timisoara in December 1989]. I write to you now, 16 years after the bloody revolution and a year after the orange revolution [a reference in this case to the fall 2004 Romanian elections], I don’t know how to call it otherwise, tired of so many insincere commemorations. My theory, Mr. Prosecutor Voinea, is simple enough…If in Timisoara the order to fire at the population was given by “The Comrade [i.e. Ceausescu],” after 22 December, other ‘comrades’ tricked us as if we were a bunch of kids—and we were then!—, inventing a theory that would immediately be accepted: the terrorists are coming!…Mr. Prosecutor Voinea, I can only hope that you will have at your disposal sufficient computers, printers, food, cars and gas vouchers so that on 17 December 2006 I can enjoy for the rest of my long life that I could see two defendants in the box and not just one: Nicolae Ceausescu and Ion Iliescu.”[13]
Judging Voinea’s Credibility

Why do I question Voinea’s credibility on the “terrorist” question—despite the chorus of adulation, gratitude, and acceptance outlined above? Before moving on directly to the issue of the “terrorists,” let us look at two potentially-related—in fact, I argue, related—matters as test cases of Voinea’s credibility in his recent comments on the Revolution. Although not necessarily central to the story of December 1989, allegations regarding the existence, use, and discovery of gunfire simulators, and the institutional affiliation of so-called “lunetisti” (sharpshooters/snipers), are part of that story. These should not be difficult questions for Voinea, but instead he dismisses them with an unexpected salvo of “definitive” answers, designed to leave little room for further questioning from the interviewer. As I shall demonstrate, however, it leaves an ocean of doubt.

Studiul integral al analistului american Richard Andrew Hall poate fi citit in continuare aici:

https://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html

PS: Are oare vreo legatura prezenta lui Iliesiu la circul de ieri seara de la Cotroceni cu pretentia acestuia ca “profesorul” Tismaneanu sa conduca o noua Comisie: a musamalizarii adevarului despre “Revolutie” si Mineriada? Sau, dupa cum spune Liviu Turcu in Analiza Finala:

Noua meserie din nomenclatorul Cotrocenilor: analist sinecurist pe viata

Cum proiectul cu Raportul a cam intrat in uitare in absenta obiectului muncii ce il poate mentine in atentia agorei, dl.Tismaneanu in prezent desfasoara intens o noua susanea via prietenul sau Iliesiu. Acesta din urma trimbiteaza pe toate canalele publice posibile alaturi de alte “voci independente” evident (a se citi acoliti si aliati ai lui V.T.) despre necesitatea infiintarii unei Comisii prezidentiale care sa se ocupe de anchetarea evenimentelor din decembrie 1989 si apoi a celebrelor mineriade. Prietenul dvs. “Volo” ar fi stat el ca si altii ceva mai prudent pe bara spectatorilor la conflictul pro si anti T. Basescu daca nu ar fi socotit ca intrind in arena, asa cum spuneti pe post de agent electoral, nu ar fi mizat prin aceasta miscare sa faca o investitie care dupa potentiala victorie a candidatului sustinut ii va aduce sefia mult doritei noii Comisii prezidentiale…

ESTE BASESCU INSELAT? Circul prin care Dan Voinea s-a intors la Dosarele Revolutiei si Mineriadei starneste uimirea militantilor Pietei Universitatii


REALITATEA.NET – Băsescu: Avem un singur mare adevăr – o revoluţie şi o mineriadă în care nu avem vinovaţi
Intors de la afaceri (Ford) si placere (Tiganiada) dar uitand sa mai treaca si pe la Biserica de ziua sotiei sale, Sf Maria, presedintele Traian Basescu a ajuns, ieri, la Cotroceni, putin nervos. I-or fi facut vraji tiganii? A fost posedat de vreunul dintre demonii care bantuie Palatul de pe vremea lui Iliescu? Tot ce e posibil, din moment ce, fata in fata cu impostorii si infractorii pretinsi revolutionari, gen diversionistul Doru Maries, el s-a ratoit la Procurorul Sef, Laura Codruta Kovesi, pentru ce nu a facut timp de 18 ani generalul Dan Voinea, groparul dosarelor “Revolutiei” si Mineriadei. Ba mai mult, presedintele s-a gandit sa fie repus in functie protectorul lui Ion Iliescu, Dan Voinea, dupa ce tot el i-a semnat retragerea la pensie in urma cu cateva luni. Si, ce chestie!, tocmai cand s-a intrat in campanie electorala, dupa cinci ani de cand e presedinte si 20 de cand e la guvernarea Romaniei sub diverse forme, Traian Basescu si-a dat seama – surpriza! – ca pana acum nu s-a aflat adevarul despre decembrie ’89. EXTRAORDINAR! Dar de ce nu se ratoieste domnul presedinte la Kremlin, ca doar agentii Moscovei au facut “revolutia”. Nu stie presedintele adevarul?!
Prin situatia de ieri de la Cotroceni, Traian Basescu a reusit sa-i enerveze chiar pe cei care au luptat in Piata Universitatii, si in decembrie ’89 si in ’90. Daca tot are servicii secrete, Traian Basescu ar trebui sa stie ca Doru Maries, instalat prin fals si frauda la conducerea Asociatiei 21 Decembrie nu a fost nici o clipa in Bucuresti pe 21 decembrie 1989. Mai mult: pe tot parcursul demonstratiei-maraton din Piata Universitatii, Doru Maries a fost doar un diversionist ordinar, fapt demonstrat indubitabil in 13 iunie 1990. Cat despre Dan Voinea, ii oferim presedintelui, pentru ultima oara, mica parte din adevarata fata a acestui agent. Al cui e agent, poate ii spun serviciile alea. Sau poate nu, daca lucreaza mana in mana cu stapanii lui Voinea. Ieri la Cotroceni s-a dovedit inca odata falimentul total al statului roman ocupat. “Pacat, pacat, de sangele varsat…” Ce ar trebui sa stie impostorii care se joaca cu mortii din decembrie este ca sangele nevinovat al tinerilor ucisi in operatiunea 1989 nu se va odihni pana nu se va face dreptate iar profitorii care se scalda in acest sange vor fi blestemati din neam in neam pana la Judecata de Apoi.

CINE ESTE DAN VOINEA

Asociatia Victimelor Mineriadelor demonstreaza:

Manipularea şi dezinformarea din jurul cazului Dan Voinea

Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ştiinţă legea, ţinând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un perosnaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziţia sa actuală.
Soţia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaţie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi şi bun prieten al lui Iliescu, Traian Creţu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenţial, Corina Creţu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracţiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.
Tatăl Danei Stana şi al Corinei Creţu a fost un apropiat atât al soţiei generalului Dan Voinea, cât şi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Creţu şi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică).
În anul 2004, Corina Creţu a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o şcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Creţu au fost prezenţi Ion şi Nina Iliescu şi, nu în ultimul rând, Liliana şi Dan Voinea.
Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).
Deasemenea utilizând aşa zişi “revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.
Teodor Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi al organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către organizaţiile Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizaţia pe care o coordona a fost controlată de fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.
Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenţia publică. Ulterior Mărieş a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaţii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani.
Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea. Că este aşa, o demonstrează şi faptul ca în timp ce membrii AVMR se aflau în instanţă, în procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise în Parchet ca Mărieş conduce un grup de revoluţionari, care protestează de zor în faţa Parchetului, pentru a-l susţine pe Dan Voinea!
Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României “de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.
Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.
Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.
Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.
O organizaţie fantomatică – “Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acţiuni de proteste de stradă împotriva ,,deciziei Curţii Constituţionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu şi celor din jurul său”. După ce au anunţat o serie lungă de proteste ale societaţii civile libere, “noiigolani” au dispărut în ceaţă. Organizaţia amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieş, odată cu subita sa reîntoarcere în Bucureşti, dintr-un judeţ aflat la graniţa cu Ucraina.
S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic.
Grupul menţionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susţinerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preşedintelui României, preşedintelui Comisiei Europene, preşedintelui Parlamentului European, vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, precum şi Curţii Constituţionale. Autorii somaţiei solicitau Curţii ca, prin soluţia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenţa acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor.
Unul dintre motivele pentru care a fost susţinut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preşedinte Emil Constantinescu, foştii consilieri şi angajaţi ai preşedinţiei din acea perioadă susţinând şi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă.
Am selectat dintre alegaţiile unor dintre ziariştii care au făcut parte din frontul de sprijin al generalului Voinea, datori acestuia din diferite motive. Bulgărele dezinformării şi intoxicării a crescut şi a fost mutat inclusiv în spaţiul instituţional şi deoarece, până în acest moment, nimeni nu a pus cap la cap faptele, în desfăşurarea lor cronologică. Acest Raport urmăreşte tocmai acest obiectiv.
S-a susţinut ca magistraţii Curţii Constituţionale ar fi schimbat practica judiciară pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, iar dacă Dan Voinea ar fi fost lăsat cu Dosarul mineriadei pe mână, fostul preşedinte Ion Iliescu ar fi fost învinuit, şi trimis în judecată în această vară.
– Deasemenea “pe surse” judiciare s-a facut afirmaţia mincinoasă ca “Dosarele Revoluţiei din decembrie şi mineriadei din iunie 1990, aflate în faza de finalizare la generalul-magistrat Dan Voinea, vor fi mărunţite şi împrăştiate la secţii de poliţie, parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, Curtea de Apel Bucureşti.”
– “Dosarele care vor ajunge la secţiile de poliţie sunt compromise din start şi se vor închide deoarece, odată cu împrăştierea probelor, vinovaţiile se diseminează până la dispariţie. În acest fel, dosarele mineriadei şi revoluţiei ar putea fi reluate de la zero sau blocate definitiv”.
– “Ion Iliescu poate scăpa basma curată. Efectele hotărârii Curţii Constituţionale îi sunt favorabile în primul rând lui Ion Iliescu, care în felul acesta ar putea scăpa definitiv de acuzele care i se aduc şi de condamnarea care îl aşteaptă. Procurorii Parchetului General nu au experienţa în astfel de dosare, iar în plus nu le cunosc conţinutul. Potrivit spuselor generalului Voinea, dosarele au mii de pagini, iar anchetaţii şi audiaţii se numără cu miile. Doar declaraţiile celor peste 10.000 de persoane audiate în dosarul mineriadei cumulează peste 100.000 de pagini. În afară de acestea, mai există expertize criminalistice, reconstituiri. Cu alte cuvinte, doar lecturarea acestor documente ar putea dura un an, iar mulţi alţi ani ar dura refacerea actelor procedurale. Dacă procesele vor fi luate de la zero, se poate considera că mineriada şi revoluţia sunt îngropate”.
– “Decizia instanţei constituţionale contravine flagrant interesului naţional de aflare cât mai grabnică a adevărului despre crimele de la revoluţie şi mineriade, infracţiuni care riscă să se prescrie în circa doi ani”.
– “Dosarele crimelor vor mai zăcea cel puţin un an-doi, va interveni aproape sigur prescripţia răspunderii penale, care în cazurile de omor se împlineşte la 20 de ani de la data comiterii faptelor. Iar din 1989 – 1990 şi până la termenul limită de 20 de ani mai sunt circa doi ani, timp aproape insuficient pentru condamnarea cuiva”.
– “Criminalii, Ion Iliescu şi generalii săi care sunt principalii invinuiţi în dosarele revoluţiei şi mineriadele devin astfel principalii beneficiari ai deciziei Curţii Constituţionale”.
– “Tovarăşii lui Iliescu de la Curtea Constituţională au distrus anchetele Revoluţiei şi Mineriadelor. Dosarele vor trebui refăcute. Crimele se prescriu in 2008-2009.”
Absolut toate aceste afirmaţii au fost contrazise de realitate iar “sursele” nu se întemeiau pe nici cea mai mică fărâmă de adevăr. De altfel majoritatea celor care au promovat textele de mai sus – Ondine Gherghuţ, Romulus Cristea, Andrei Bădin, Andreea Pora, provin din “rezervorul” de la România Liberă. Astfel de materiale scrise la comanda generalui Dan Voinea de către cei trei, patru ziarişti aflaţi pe “ştatul” său, care au trăit mulţi ani de pe urma materialelor sifonate de către acesta, sunt probatorii pentru reaua credinţă şi voinţa manipulativă a grupului de suporteri ai generalului Dan Voinea.

Chiar preşedintele, probabil incomplet informat de Cabinetul său juridic a reiterat o parte din aceste elemente dezinformative, marşând fără voie pe culoarul unei intoxicări clasice, de manual.

Astfel, într-un interviu acordat BBC în data de 13.06.2008, Preşedintele Traian Băsescu a declarat: “Este clar că procesul de aflare a adevărului a fost întârziat şi de decizia Curţii Constituţionale de a muta dosarele de la parchetele militare la procurori civili, ceea ce a blocat un timp lucrul la aceste dosare”.
În restul interviului acordat BBC se găsesc afirmaţii de bun simţ şi consideraţii cu totul corecte, pe deplin asumate şi de membrii organizaţiilor care au protestat neîncetat faţă de situaţia Dosarului Mineriadei. Preşedintele a subliniat că “că forţa celor implicaţi în mineriada din iunie 1990 de a controla Justiţia explică lipsa de condamnări în acest caz. Voi susţine public întotdeauna nevoia de aflare a adevărului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum şi pentru revoluţie”, a adăugat Traian Băsescu.
El a mai fost întrebat de reporterii BBC cum comentează faptul că fostul preşedinte Ion Iliescu – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmărit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007. “Eu sunt şef al statului. Pe probleme punctuale ale justiţiei nu am dreptul să mă pronunţ, dar dumneavoastră, ca ziarişti, o puteţi face”, a răspuns preşedintele Băsescu.
În această ultimă întrebarea a BBC este concentrată întreaga luptă a organizaţiei nostre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct şi personal responsabil de neînceperea urmării penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sângeroase din iunie 1990.

În numele victimelor,
preşedinte AVMR Ene Viorel

DAN VOINEA GENERALUL-PENSIE de 185.000.000, sanctionat de Laura Codruta Kovesi dar promovat de Emil Boc in barca farsorului IICCR Marius Oprea

Procurori acuzaţi de grave abateri sfidează Justiţia
de George Roncea
Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a eşuat, ieri, pentru a patra oară în finalizarea judecării unor procurori – Angela Ciurea (foto dreapta) şi Dan Voinea (foto stânga), magistraţi care au deţinut poziţii importante în cadrul sistemului. Fosta şefă adjunctă a DIICOT, Angela Ciurea, urma să fie judecată încă din data de 31 martie pentru mai multe abateri disciplinare, printre care „încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă“, în perioada în care era adjunct la DIICOT. La începutul anului, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcţie a Angelei Ciurea, care, în prealabil, îşi dăduse demisia din funcţia de adjunct DIICOT şi a revenit la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. Procuroarea a motivat absenţa sa de la şedinţa CSM printr-o operaţie de amigdale, ceea ce a dus la încă o amânare a judecăţii. Pe de altă parte, şi Dan Voinea s-a dat absent, deoarece se afla în voiaj prin Olanda, de plăcere, astfel că şedinţa CSM a rămas fără obiect.
Cu o seară înaintea şedinţei CSM, Realitatea TV a încercat să-l ajute pe Dan Voinea printr-o emisiune în care a fost adus un frenetic susţinător al acestuia, Doru Mărieş, un controversat reprezentant al „revoluţionarilor“.
Iniţial fusese invitat Viorel Ene, reprezentantul legal al Victimelor Mineriadei, însă probabil după ce producătorii emisiunii de la Realitatea au aflat că acesta l-a chemat în judecată pe Dan Voinea cerându-i daune pentru mătrăşirea dosarului Mineriadei, a fost înlocuit în ultima clipa cu Mărieş, un impostor cocoţat ilegal în fruntea „revoluţionarilor“ chiar cu concursul direct al lui Dan Voinea. Isteric şi plin de tupeul specific mediului interlop, Mărieş a încercat să o intimideze şi să o ameninţe pe Laura Codruţa Kovesi, pe care a mai apostrofat-o că o va da el jos şi cu altă ocazie.

Voinea – pensie de 185 de milioane pentru „spălarea“ lui Ion Iliescu

În contrapondere, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a oferit o replică fără drept de apel încercărilor de spălare a procurorului militar, aducând la cunoştinţa opiniei publice date scandaloase cu privire la impostura fostului procuror militar. Kovesi a afirmat că nu trebuia aprobată decizia de pensionare a lui Dan Voinea, care este beneficiar al unei fabuloase pensii de 185.000.000 lei, deşi a săvârşit grave abateri constând în încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă. Acţiunea rămâne însă fără obiect, ca urmare a pensionării procurorului militar care a muşamalizat peste un deceniu dosarele Revoluţiei şi Mineriadei pentru a-l acoperi pe Ion Iliescu.
Procurorul general, Laura Codruţa Kovesi, a completat, la Realitatea TV, povestea scandaloasă a generalului Voinea cu amănunte de necrezut, dacă nu ar fi fost documentate de inspectorii CSM, care au constatat nereguli fără precedent în instrumentarea dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei: „Am avut începeri de urmărire penală faţă de persoane decedate, începeri de urmărire penală deşi faptele au fost prescrise, începeri de urmărire penală pentru fapte care nu existau în Codul Penal la data cånd se presupune că au fost comise. Vorbim de acte dispuse în dosar şi de începeri de urmăriri penale? Ştiţi cum se începea urmărirea penală în dosarele astea (ale lui Voinea)? Pe hârtii fără antet, scrise de mână, fără încadrare juridică, trecute nişte nume, 10-20 de nume dintre care 10 sau 15 persoane decedate, neînregistrate“, a acuzat public Kovesi modul în care se făcea că lucra procurorul militar Dan Voinea.
Practic, Voinea a instrumentat dosarele „la mişto“, făcându-se că-l anchetează pe Iliescu, făcându-se că îl pune la zid, pentru ca în realitate, după cum a arătat Laura Codruţa Kovesi, dosarul lui Ion Iliescu să aibă o grosime de doar zece centimetri în peste un deceniu de „muncă“ şi nici măcar o declaraţie luată aşa-zisului „cercetat“.
Schema era simplă, Voinea îl chema pe Iliescu la Parchet, chema şi presa – presa sa personală, întreţinută chiar de el – apoi se aşeza cu Iliescu la o cafea, râdeau şi glumeau vreo oră, mai depănau amintiri din perioada în care se aflau împreună în grupul de conspiratori pro-moscoviţi, după care Iliescu ieşea la poze, la „ziariştii“ lui Voinea, se făcea că e încruntat, că e supărat la culme, ba chiar îl ataca public pe Voinea, consolidându-i acestuia legenda de luptător neînfricat cu fiara bolşevică.

Generalul care şi-a bătut joc de victime va lucra alături de Emil Boc

Complicii acestui plan clasic de dezinformare tipic metodologiei sovietice au fost susţinătorii mai mult sau mai puţin civili ai lui Dan Voinea, din presă sau „societatea civilă“. La loc de frunte între suporterii lui Voinea s-a aflat, pe lângă penalul Mărieş, şi impostorul Marius Oprea, pretins „luptător“ anticomunist, din gură, consilier special pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu.
Actual secretar de stat liberal în guvernarea PDL-PSD, Directorul Marius Oprea a anunţat că îl va aduce, pe post de colaborator în cadrul IICCR, institut girat de cancelaria primului ministru Emil Boc, pe fostul şef al Secţiei Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea. „Domnul Voinea va veni să colaboreze cu noi. Nu-l putem plăti decåt pe convenţie de drepturi de autor, însă va fi un ajutor important“, a declarat Oprea.
Astfel, pe lângă cele 185 de milioane încasate pentru muşamalizarea Dosarelor care îl implicau pe Ion Iliescu, pentru batjocura la adresa miilor de victime şi pentru sfidarea Justiţiei şi macularea uniformei militare, Voinea mai urmează să primească şi alte sume de bani chiar de la Guvern, unde va lucra alături de Emil Boc. Practic, Traian Băsescu semnându-i revocarea lui Voinea i-a făcut un serviciu, procurorul pensionar devenind noul coleg de muncă şi consilier al secretarului de stat Marius Oprea, liberalul subordonat primului ministru PD-L.

Generalul Voinea, dovedit ca infractor si “musamalizator” de Parchetul Militar Print E-mail
Written by Administrator
Mar 02, 2008 at 03:51 PM

DOVADA PRIMITA DE LA PARCHETUL MILITAR, MAI JOS

Image

In premiera pentru Justitia romana, unui petent, Asociatia Victimelor Mineriadelor, care se plange de activitatea unui mare mahar al Justitiei, generalul maior Dan Voinea, i se da dreptate. Colonelul magistrat Ion Vasilache, procurorul militar sef al Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a decis o Rezolutie prin care, urmare a plangerii victimelor, se trimite dosarul de urmarire penala administrat (si musamalizat n.r.) pana in prezent de Dan Voinea (foto) la Sectia civila de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului. Asociatia Victimelor Mineriadelor, condusa de Viorel Ene, a salutat decizia sefului Parchetului General Sectia Militara, prin care s-a dat dreptate plangerilor asociatiei cu privire la solutiile propuse de Dan Voinea in dosarele mineriadei iunie 1990. Victimele mineriadei si represiunilor lui Ion Iliescu au protestat in nenumarate randuri impotriva tergiversarii si musamalizarii dosarelor de catre Dan Voinea si echipa sa. S-au depus plangeri penale la Procuratura Generala impotriva generalului procuror pentru favorizarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Ardeleanu, Doru Viorel Ursu, Miron Cozma, Mihai Chitac, precum si a procurorilor Alexandru Tuculeanu, Ovidius Paun etc., principali organizatori si executanti ai represiunii din iunie 1990. Prin rezolutia din 27.02.2008 seful Parchetului Militar Ion Vasilache s-a adresat oficial Victimelor Mineriadelor, raspunzand plangerii de infirmare a solutiilor date de Voinea: ,,Plangerea este intemeiata si pe cale de consecinta urmeaza a fi admisa”, a confirmat colonelul Vasilache, dispunand trimiterea dosarelor de urmarire penala in cadrul Parchetului General, sectia civila.

A musamalizat dosarele

In Rezolutia sefului Parchetului Militar se arata: „Competenta solutionarii cauzei privindu-i pe toti cei 37 de invinuiti si toate faptele imputate acestora, revine parchetului civil. Conform prevederilor art. 210 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala (Dan Voinea, in acest caz – n.r.) este dator mai intai sa-si verifice competenta”, deoarece, „potrivit art. 197, incalcarea dispozitiilor relative la competenta atrage nulitatea absoluta”. Asadar, se confirma inca o data, chiar de catre seful lui Dan Voinea, ca exista riscul ca intregul dosar sa fie compromis si lovit de nulitate. Ene Viorel, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, a declarat, ieri, ca in aproximativ doua saptamani, intregul material de urmarire penala va fi preluat de procurorii civili, considerand ca decizia procurorului Ion Vasilache reprezinta un prim pas pentru aflarea adevarului despre evenimentele din 13-15 iunie 1990. Ene l-a acuzat pe Dan Voinea ca a tergiversat si musamalizat cu intentie acest dosar pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, de care este legat printr-o veche relatie de complicitate, facand parte dintre complotistii acestuia.(Dupa Ziarul / 2008-03-01 / Autori: Mihaela Mihai / Marcu Roland)

Image

Image

Image

VICTIMELE mineriadelor cer revocarea si anchetarea generalul-infractor Dan Voinea Print E-mail
Written by Administrator
Feb 14, 2008 at 07:31 PM
Image

Victimele mineriadelor scot adevarul la lumina despre generalul-infractor Dan Voinea: MILITANTII ANTI-COMUNISTI CER REVOCAREA DIN FUNCTIE A GENERALULUI-PENAL DAN VOINEA SI ELIMINAREA PRIN LEGE A PRIVILEGIILOR “REVOLUTIONARILOR”

In conferinta extraordinara de presa de vineri, 15 februarie a.c., reprezentantii organizatorilor Fenomenului Piata Universitatii 1989-1990 si ai victimelor mineriadelor au facut apel la presedintele Traian Basescu pentru revocarea din functie a generalului penal Dan Voinea si trecerea pe rol a Dosarelor Revolutiei si Mineriadelor pentru pedepsirea vinovatilor, fie si dupa 18 ani.

Voinea protectorul lui Iliescu – sub ancheta CSM

Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a cerut, iar Sectia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat efectuarea controlului de fond al Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Kovesi a reactionat astfel pozitiv fata de solicitarea victimelor mineriadelor, care l-au reclamat pe procurorul militar Dan Voinea pentru tergiversarea unuia dintre cele mai fierbinti dosare penale din Romania, deoarece il implica direct pe Ion Iliescu.

La Sectia Parchetelor Militare – condusa multi ani de generalul magistrat Dan Voinea – sunt cele mai vechi dosare nesolutionate înregistrate la Ministerul Public. Controlul de la Sectia Parchetelor Militare a fost determinat si de plangerea Organizatiei Victimelor Mineriadelor, condusa de Viorel Ene, care s-a intalnit la sfarsitul lunii trecute, la CSM, cu inspectoarea Tamara Manea, de la sectia pentru procurori a CSM. Asociatia Victimelor Mineriadelor protesteaza fata de taraganarea la nesfarsit a dosarului penal Mineriada ’90 si a cerut respectarea legii si inmanarea dosarului, aflat la Dan Voinea inca in faza de cercetare, la Sectia Penala a Parchetului General. Victimele mineriadelor se indoiesc de buna credinta a procurorului militar Dan Voinea, uns cu toate alifiile si legat de Iliescu prin participarea sa la lichidarea lui Nicolae Ceausescu.

Voinea a dat NUP dosarului Mineriadei

In plus, presedintele asociatiei, Viorel Ene, a prezentat un document care probeaza ca cel care a cerut inchiderea dosarului prin NUP, in 1998, este chiar procurorul Voinea. Victimele mineriadelor s-au intalnit cu doua zile in urma si cu procurorul Marius Iacob, procuror-sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casa- tie si Justitie, cel care a preluat unul dintre dosarele de cercetare penala in care este implicat Ion Iliescu. Victimele mineriadei din 1990 saluta decizia chemarii lui Ion Iliescu la Parchet, in cursul serii trecute, precum si faptul ca, pentru prima oara in 17 ani, Ion Iliescu da cu subsemnatul, o declaratie scrisa in fata unui organ de cercetare penala. Organizatia victimelor a anuntat ca a depus plangere la Curtea de Apel impotriva procurorului militar Dan Voinea, acuzat de tergiversarea si musamalizarea dosarelor mineriadei, pentru a-l face scapat pe Ion Iliescu.

Nume de varf implicate in represiune

Dosarul 75/P/1998, care include principalii vinovati – Ion Iliescu, instigator al uciderii unor manifestanti ai Pietei Universitatii si al barbariilor savarsite impotriva cetatenilor Capitalei de bandele minerilor conduse de Miron Cozma, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Doru Viorel Ursu, Cazimir Ionescu, Bogdan Niculescu Duvaz, Razvan Teodorescu, Adrian Sarbu, procurorul Tuculeanu Alexandru, Nicolae Camarasescu -, se afla inca la Dan Voinea, care refuza sa trimita dosarul la Sectia civila, in pofida deciziei Curtii Constitut ionale, a dispozitiei procurorului general, Laura Codru- ta Kovesi, si a deciziei CSM.

VIZIONATI MAI JOS Extrase din conferinta de presa in care au fost dezvaluite legaturile lui Dan Voinea cu Iliescu-KGB

Demersul victimelor mineriadei este sustinut de organizat iile fondatoare ale Pietei Universitatii – Grupul Independent pentru Democratie, Seniorii Ligii Studentilor, membrii forumului Civic Net si Civic Media -, grupari implicate in dezvaluirea crimelor si atrocitatilor regimului comunist si ale urmasilor regimului comunist dintre care se distinge, la varf, Ion Iliescu.

Dan Voinea, 18 ani de minciuna

Dan Voinea, musamalizatorul

Dan Voinea, generalul-infractor

SECRETELE LUI VOINEA

Image

Prin statut, procurorii „nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumita infractiune, fac parte din familia magistratului, ori din cercul de prieteni al acestuia”. Reporterii ZIARUL au descoperit ca generalul Dan Voinea, procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare de pe lânga ÎCCJ, a încalcat cu buna stiinta legea. Voinea a tinut secret faptul ca, înca din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu, „anchetat” în dosarele Mineriadei si Revolutiei, sursele Ziarul dezvaluind ca Liliana Voinea, sotia anchetatorului, este „cheia conexiunii dintre procuror si inculpat”.

Membrii Asociatiei Victimelor Mineriadei din 1990 au cerut demiterea de indata a procurorului militar Dan Voinea, considerat autorul tergiversarii dosarului represiunii din iunie 1990. Cu o zi in urma, organizatia a avut un prim termen al procesului intentat magistratului militar. Încetineala cu care procurorul general Dan Voinea îl „cerceteaza” pe Ion Iliescu în dosarele Revolutiei si Mineriadei trebuie cautata în imediata apropiere a sotiei magistratului, ea fiind aceea care se pare ca detine cheia conexiunii secrete dintre fostul presedinte si „anchetatorul“ sau. Sotia sa, Liliana, este intr-o stransa relatie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi si bun prieten al lui Iliescu, Traian Cretu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidential Corina Cretu, una dintre cele mai apropiate personaje din preajma lui Ion Iliescu. Surse atât din apropierea familiei Voinea, cât si din Spitalul Universitar de Urgenta si de la Catedra de Oftalmologie a UMF Bucuresti ne-au dezvaluit ca „între conferentiarul Liliana Voinea si asistenta sa, dr. Daniela Stana, exista ceva mai mult decât o simpla relatie profesionala”. Liliana Voinea a propulsat-o pe Dana Stana atât în Societatea Româna de Oftalmologie, cât si în Comisia Superioara de Verificare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Comisiei Superioare Nationale a Ministerului Sanatatii (care se ocupa în special de verificarea medicala a celor care solicita… certificate de raniti în revolutia din decembrie 1989).

Veriga lipsa

Tatal Danei Stana si al Corinei Cretu a fost un apropiat atât al sotiei generalului Dan Voinea, cât si al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se înca din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Cretu si-a publicat, pâna în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizica). In anul 2004, Corina Cretu a inaugurat în judetul Salaj, la Napradea, o scoala generala care poarta numele tatalui sau, iar la dezvelirea bustului lui Traian Cretu au fost prezenti Ion si Nina Iliescu, si, nu în ultimul rând, Liliana si Dan Voinea.

La inaugurare, Cretu le-a multumit atât lui Iliescu, cât si lui Voinea „pentru gestul extrem de frumos facut de domnii Ion Iliescu si Dan Voinea pentru prietenul lor, tatal meu, de care i-a legat o lunga si frumoasa prietenie, realizarea acestui bust fiind un proiect comun al celor doi!”. De ce a ascuns generalul Dan Voinea strânsa sa legatura cu cel pe care l-a „anchetat” nu mai este acum o enigma. Cheia tergiversarii dosarelor fierbinti de astazi se gaseste in trecutul inca plin de mistere al „edecarului” Ion Iliescu.(Ziarul)

Conferinta de Presa Extraordinara a Asociatiei Victimelor Mineriadelor

Vineri ora 12 – la sediul organizatiei din strada Batistei nr 11 et 1, langa Ambasada SUA

Contact – Viorel Ene. Tel fix: 310 73 32, mobil: 0766 482 999 0766 482 999

Puncte principale abordate:

· Prezentarea rezultatelor discutiilor purtate cu procurorii sefi ai Sectiei Militare si ai Sectiei Civile a Parchetului ca urmare a initierii dialogului AVMR cu Procurorul General Laura Codruta Kovesi.

· Generalul Dan Voinea, deferit Justitiei

Vor fi prezentate dezvaluiri cu privire la personajele implicate in planul exonerarii lui Ion Iliescu, principalul vinovat al crimelor si represiunilor din perioada 1989-1990.

· Doru Maries – impostura unui fals “lider al revolutionarilor”

Initierea unui proiect de respingere a privilegiilor asa zisilor „revolutionari”

Procurorul militar sef adjunct al sectiei parchetelor militare este un diversionist insarcinat cu manipularea si tergiversarea dosarelor cheie – Mineriada 1990 si Revolutia 1989 – in care este implicat direct Ion Iliescu si gruparea FSN-ului creata de el, cu sprijinul direct al Rusiei sovietice. In realitate Dan Voinea a fost si este acolitul de taina al lui Ion Iliescu – servul predilect al Aparatului de Partid si de Stat instaurat printr-un complot din care a facut si el parte si in care a avut un rol major, in calitate de maior, ofiter acuzator al lui Ceausescu.

Dosarul Mineriadei 1990 pleaca de la plangerea penala (constituita in dosarul penal 160/P/1997) initiata cu mai bine zece ani in urma de de Ene Viorel, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor si de Nica Leon. Procurorul militar Dan Voinea a dat NUP acestui dosar, inca din 1998. De atunci incoace intreaga activitate a generalului Voinea a fost dedicata tergiversarii Dosarului prin toate mijloacele si tacticile de musamalizare posibile, in vederea prescrierii faptelor.

Dan Voinea a avut un aport important la instalarea lui Doru Maries la sefia Asociatiei 21 Decembrie iar acesta din urma joaca rolul sustinatorului „civil” al procurorului militar.

Doru Maries, in 1990, facea parte dintr-o fantomatica Alianta a Poporului, care fost suspectata de la bun inceput de organizatorii Pietei Universitatii ca are misiuni diversioniste. Organizatia pe care o coordona a fost controlata de fostul sef al UM 0215, colonelul Florin Calapod.

Misiunea securistilor lui Voican si Roman a fost compromiterea mesajului Pietei Universitatii – nonviolent si pasnic, prin instaurarea unui spirit autarhic si initierea unor actiuni provocatoare.

Maries a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea interventiei in forta impotriva manifestantilor Pietei Universitatii. Cu trei ore inainte de reprimarea cu mana armata a studentilor de la Universitate si Arhitectura, in 13 iunie 1990, organizatia lui Doru Maries si-a strans pe sest catrafusele si s-a pus la adapost.

Organizatia noastra, sustinuta de fondatorii Pietei Universitatii – Seniorii Ligii Studentilor, Grupul Independent pentru Democratie, la care se adauga Civic Media, UMRL dar si alte organizatii ale societatii civile, initiaza astazi un proiect de larga respiratie civica si de interes public prin care se urmareste respingerea sistemului de privilegii a clasei asa numitilor „revolutionari”.

Vom cere revizuirea si schimbarea de fond a legilor prin care se acorda beneficii zecilor de mii de pseudo-luptatori. Adevaratii luptatori sunt cei care au facut rezistenta armata impotriva sovieticilor bolsevici, sunt detinutii politici care au executat ani grei de Canal, de puscarie si carcera, sunt martirii care s-au jertfit rezistand cu eroism in fata comunismului de esenta moscovita.

Toti ceilalti sunt o pletora de profitori nedemni ai noii clase de privilegiati instituite de Ion Iliescu, „revolutionarii” de Opereta. Miza complotistilor dirijati de Moscova, a serviciilor sovietice care l-au propulsat pe Ion Ilici Iliescu, a fost acoperirea loviturii de stat care a furat insurectia miilor de romani iesiti in strada impotriva ideologiei comuniste si Aparatului de Partid in Decembrie 1989. Ion Iliescu a reinstituit astfel sistemul favoritismelor si privilegiilor „ilegalistilor” – revolutionarii bolsevici din vremea sa.

In opinia noastra, numai urmasii victimelor si cei raniti in urma episodului dramatic al evenimentelor din Decembrie 1989 ar avea dreptul la compensatii financiare din partea Statului.

Dan Voinea, membru al conspiratiei din decembrie 1989

AFLAT IN COMPLETUL DE “JUDECATA” AL SOTILOR CEA– USESCU

Romania libera: Iliescu, salvat de Voinea https://www.romanialibera.ro/a113158/iliescu-salvat-de-voinea.html


REALITATEA.NET – Traian Băsescu, de la lansarea Ford la petrecerea romilor din Costeşti

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova