La inceputul razboiului de bun venit, vorba lui Nistorescu, pe 2 august, scriam: “Intamplator, dar fara nici o legatura cu jivinele presei subterane, Nistorescu, in acest moment, este un contestatar al lui Basescu, asa ca nu m-ar mira ca toata povestea falsului scandal de cenzura si al unei puneri profesionale la punct sa se tranforme intr-o alta telenovela in care femeile cu barba si jurnalistii cu fusta de la Cotidianul vor urla ca din gura de sarpe ca sunt “victimele” politice ale satrapilor din presa (vezi cazul Procesul Liiceanu-Liighenau-Liicheanu – Plagiator si impostor). Asta in timp ce firavele si din ce in ce mai putinele voci oneste din presa chiar o patesc, pe neauzite.”
Ei bine, nici n-au trecut doua saptamani si Bubico Tismaneanu a azvarlit-o deja:
“Este limpede cu ce misiune a sosit Nistorescu la Cotidianul: sa loveasca in Traian Basescu cu nesfarista ravna, sa mobilizeze toate rezervele de ura si resentiment disponibile pe piata, prin canale si haznale, pentru a izbi in intelectualii care refuza sa cante in corul basescofob”. Adica ei, intelectualii. De-asta sunt ei deconspirati cu trecutul lor comunist si prezentul trotkist! Pentru ca sunt “basescofili”! Sau… “basescofagi”? Bietii de ei, sunt victime ale regimului mogulian iar noi, cei care ne-am luat-o in cap de 20 sau de 65 de ani incoace suntem “minerii democratiei” (vezi si caricatura falsificatoare a lui Grebu, in care ma face miner tocmai pe mine, singurul chiar batut de mineri dintre ei :). Cititorii Cotidianului, care au revenit, in numar de zeci de mii, mai ales pe aceste articole demne de antologia nerusinarii, au alte pareri. Comentariile lor sunt delicioase. Dar sa ne intoarcem la “victimologie”.
Nesimtirea lor nu se opreste aici, la pititul tip Bubico in dosul lui Basescu. Aflu din editorialul lui Sorin Rosca Stanescu – Cu bigudiuri pe creier – ca s-a activat si “micul os de galitian” Patapievici si ca, de fapt, noi am fi si un fel de nazisti iar ei, bietii, sunt evrei (bine-bine, asta stiam), dar nu orice fel de evrei, ci evrei victime ale holocaustului rambo-nistoresciano-roncian. Afirmatia Patapieviciului Roz este intarita la “Centrala”, pe blogul penibil si plin de smiorcaieli al lui Tismaneanu, unde sar in apararea lui oamenii muncii de la sate si orase. Pe langa lacheii de serviciu, Preda, Ungureanu si, mai nou, Gallagher, o oarecare Lavinia Stan, “profesoara de stiinte politice la St. Xavier University din Canada” inventeaza pentru Tismaneanu o “convertire la anticomunism” (nu stiam ca e si o religie) si scrie, stupid: “Cheia reinnoirii atacurilor la adresa lui Tismaneanu sta in faptul ca lui nu i se va putea ierta niciodata faptul ca “validarea” sa nu este decisa la Bucuresti de jurnalisti – recunoasterea sa este castigata intr-un spatiu in care Nistorescu, Roncea si altii nu au caderea de a se pronunta si in care bataiosii Bucurestiului nu ar putea intra full-time. Indiferent de butadele publicate de presa romaneasca – a carei calitate este in general precara – lui Tismaneanu nu i se va lua nici catedra de la Universitatea Maryland, nici bunul renume intre putinii de aici care se ocupa de Europa de Est, nici publicatiile sau bursele, pentru ca ele nu i-au fost date de la Bucuresti.”
E, madam, scuzati, pardon, dar tocmai asta-i poanta: catedra fara studenti de la Maryland este platita de ICR! Hopa-sa! Si 2: ce sa-mi doresc din “full-time”-ul Tismaneanului? Hai sa vedem ce zicea actualul lui lustruitor, Tom Gallagher, despre urmasul lui Brucan si “catedrele” “politologului fara bisericute” (deci n-ar religie…:): “Atat Brucan, cat si Tismaneanu au petrecut ani formativi in SUA. Cel varstnic a plecat stalinist feroce si s-a intors persoana mai vizionara, dispusa la atenuarea controalelor de tip stalinist, capabila sa abordeze capitalismul din unghiuri de vedere noi, deseori ne-critice. Tismaneanu s-a intors din exil mult mai putin marcat de valorile civice americane – aspect datorat, probabil, lumii academice din SUA, frecvent preocupata de feude ideologice sau atrasa de marxism, uitand de marile valori autohtone.“(Rl – 2006)
Sa citim tampeniile scrise de Lavinia Stan pentru cuplul degenerat Preda – Tismaneanu:
“Da, Vladimir Tismaneanu provine dintr-o familie de comunisti. V. Tismaneanu a scris texte de factura marxista in tinerete. V. Tismaneanu a locuit in cartierul Primaverii pe vremea cand numai membrii nomenclaturii puteau. V. Tismaneanu a fost coleg, vecin, cunoscut cu Nicu Ceausescu si altii. Si da, V. Tismaneanu s-a convertit la anticomunism.”
Saracu’! Cata suferinta…
Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’
BUBICO TISMANEANU aparat de oamenii muncii de la sate, orase si universitati straine. Si cand te-or zvarli mamita si compania pe geam, cum o sa urli?
ILARION TIU s-a enervat pe tismaneni: Antologia neruşinaţilor, tovarasii penibili care se cred stapanii foarfecelor istoriei. Ei bine, nu!
În ultimele săptămâni, printre intelectualii „de bine“ ai societăţii actuale circulă un murmur de „lehamite“. S-a apucat noua conducere a Cotidianului să umble cu foarfeca prin ziare, iar fecioarele spaţiului public românesc s-au trezit ciupite de ceva anume. Cică sunt retrograzi aceia care scot de la naftalină anumite texte care-i pun astăzi într-o lumină proastă, faţă de angajamentele luate când i-au jurat credinţă neţărmurită lui Traian Băsescu.
Alo! Tovarăşii!!! Păi de douăzeci de ani nu ne tot invocaţi Antologia ruşinii lui Virgil Ierunca? Cu texte scrise de personalităţi publice post-decembriste în perioada comunistă? Cum se poate, stimabililor, cei împroşcaţi cu noroi nu au voie nici măcar să se apere, iar despre domniile voastre nu are nimeni dreptul să scrie? Că-i săriţi la gât…
Vladimir Tismăneanu devine penibil pe blogul său. Auzi poveste de adormit copiii. Frazele cu Ceauşescu şi Partidul au fost introduse în textele sale de responsabilii cu Propaganda şi astfel nimeni nu are dreptul să se ia de el. Dar oare Vladimir Tismăneanu este singurul autor care a fost nevoit să-i cânte-n strună „geniului din Carpaţi“. Să nu ştie domnia sa că de la tratatele despre panseluţe până la prospectele de frigidere Tovarăşul le ştia pe toate…
Haideţi, stimabililor, înfruntaţi cu demnitate realitatea. Aţi scris la viaţa voastră nişte porcării care acum vă aduc deservicii de imagine. Nu mai fiţi ipocriţi!
p.s. (Pentru Vladimir Tismăneanu). Redactorii de la suplimentul Scînteia nu au nimic în comun cu cei care-i înjurau în anii ’80 pe ziariştii de la Agora. Noi relatăm care era nivelul dezbaterilor de idei printre exilaţii din Statele Unite înainte de prăbuşirea comunismului. Ce, nu aţi scris dumneavoastră că ar fi fost mai bine ca Transilvania să fie federalizată?
FANUS NEAGU: Au pus mana pe ICR niste oameni care urasc Romania. Iliescu, Constantinescu si Basescu i-au infiat. Patapievici-tatal, general KGB. VIDEO
Fanus Neagu: “…Tatal meu a luptat pana la Stalingrad si pana la Praga. Tatal lui Patapievici era general de Securitate (KGB). E, (si-acum) cine conduce? Tata a fost pe front cu cinci copii acasa si s-a intors cu prada de razboi o duzina de chibrite si doua sticle de benzina. Macar de mi le-ar fi lasat mostenire sa le pun la sediul lor!”
Vezi si Pentru Demiterea lui Patapievici Petition
PATAPIEVICI, falsificatorul trecutului. 13 FILE DINTR-UN DOSAR DE COLABORATOR AL REGIMULUI BOLSEVIC
CAZUL PATAPIEVICI: Razboiul agentilor secreti. Traditia Tradarii
UN ULTIM Apel pentru Salvarea Presedintelui Traian Basescu
Un Apel de anul trecut, valabil, din pacate, si azi…
(Foto: Basescu, comandatul, ajuns intre doua ramasite-fantome comuniste: Ticu si Patapievici)
Ulterior, la Realitatea TV, pe 3 iunie, probabil afectat inca de aceste prezente, Basescu a intarit: “Ştiţi cine sunt cei mai răi de regulă? Copiii stafiilor, iar Oprescu locuieşte în casă cu o stafie a trecutului”, a spus Traian Băsescu. Întrucât moderatorul i-a amintit că numai în comunism se judecau oamenii în funcţie de clasa lor socială şi de părinţi, Băsescu a spus: “Să nu fie vinovaţi, dar să nu fie ipocriţi”.
Ingrijorati de posibilele repercusiuni negative asupra conducerii tarii, determinate de prezenta acestor fantome pe culoarele Puterii, am purces la un demers umanitar-national. Drept urmare solicit o Alerta Generala in Stat! Stafiile au invadat Cotrocenii si institutiile statului fara ca presedintele sa stie.
Saracul presedinte pare a fi obligat sa se faca frate cu dracu’ pana trece puntea. Dracu’ ca dracu’ dar intrebarea este: unde duce puntea? Daca la lansarea de la ICR ciocnea cu Ticu un pahar cu sampanie apreciind “lupta” sarbatoritului, alaturi de Adrian Nastase care a venit sa-l pupe cu acelasi respect pe tov maistru sef de santier Dumitrescu, nu aceleasi erau simtamintele lui Traian Basescu la momentul loviturii date conducerii CNSAS preferate de Presedintie, moment care a marcat prima huiduire a presedintelui din cariera sa, regizat si perfectat bine-mersi de… aceeasi “societate civila” care il sufoca azi. Atunci, enervat, Basescu i-a administrat lui Ticu ceea ce merita:
“M-am intrebat si cum pozam ca sfinti ai luptei anticomuniste, dar am construit, cu Ordinul Muncii Clasa a III-a, socialismul. Eu n-am dobandit o asemenea medalie, desi am comandat nava-amiral a republicii. Ma rog, chestiune de performanta…”, a spus Basescu.
Imediat, sifonat, vocalul Ticu l-a admonestat pe presedinte invocand o minciuna. El a dat publicitatii un comunicat in care il compara pe seful statului cu liderul PRM, C.V.Tudor: “Nu doresc sa raspund nici uneia dintre calomniile si acuzatiile care mi se aduc. Ar fi sub demnitatea mea, mai ales ca o mare parte dintre ele au facut obiectul unui proces penal castigat de mine in anul 2000″. Stop: Aceasta, dragii mei, este o minciuna ordinara. In fapt, de frica sentintei, Ticu a renuntat la procesul in care Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti il acuza de impostura si colaborare cu Securitatea. Cocosul Ticu, antrenat la lupte de galine in curti dosnice de catre insusi “Sarpele cu ochelari”, Dom’ Profesor Virgil Magureanu, continua cu stuchitul: “Singura diferenta este ca, atunci, cel care orchestra aceste atacuri se numea C.V. Tudor. Acum, a venit langa el cel care detine functia de presedinte al Romaniei. Ii uneste aceeasi teama de Constantin Ticu Dumitrescu si de ceea ce doreste acesta sa deconspire”. Cine uita, nu merita! – Nicolae Iorga.
La reuniunea neo-kominernistilor de la ICR, saracul Basescu a laudat si Raportul Tismanenu afirmand chiar – la cererea profitorilor probabil -, ca “si-l asuma”. Personal, ma indoiesc ca presedintele a avut timp sa citeasca maculatura de 900 de pagini de istorie falsificata, publicata cu larghete de Liiceanu la fosta editura a PCR, actula Humanitas. Poate daca ar fi facut-o ar fi inteles ca mizeriile anti-romanesti nu pot fi scrise decat de cei de care se teme: fantomele trecutului KGB-ist, ale prezentului ICR-ist.
Si lista e lunga, fratilor…
De aceea, fac acest strigat catre beduinii si pustnicii care mai rezista in desertul numit Romania:
COTIDIANUL – OPERA DE RECUPERARE SI RESTITUIREA ISTORIEI: Anticomunistul V Tismăneanu – un activist comunist devotat. De la PCR la ICR, GDS, SAR & PDL
Opera de propagandist a lui Vladimir Tismăneanu se bate cap în cap cu cea de condamnare a comunismului. Culmea ironiei, amândouă au fost făcute la fel de prost. Şeful Comisiei prezidenţiale putea face orice, dar nu să şi condamne ceea ce a susţinut.
Vladimir TISMANEANU: O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii
“Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi. Asa cum o doreste o intreaga dezvoltare a marxismului si a miscarii muncitoreseti, punctul de vedere al totalitatii concrete care sta la baza intelegerii dialecticii societatii si istoriei este indisociabil de imperativul transformarii revolutionare a lumii, de imperativul practicii social-istorice.
Publicitate
Este, fara indoiala, privilegiul unei gandiri de exceptie, acela de a imbratisa, intr-o viziune larga, deschisa, realitatea, urmarind in acelasi timp surprinderea articulatiilor intime, determinatiilor concrete ale fenomenului si proceselor sociale, de a concepe universul in si prin particular, de a afirma particularul si de a-l integra universului, refuzand schematismul si reductionismul, speculatia si orice fel de excese teoretizante. Interiorizand profund necesitatea nedogmatizarii demersului teoretic marxist, tovarasul Nicolae Ceausescu accentueaza asupra faptului ca: ”Nu trebuie sa ne multumim cu cea ce s-a spus odata ci sa reconsideram unele teze daca viata, realitatile, faptele demonstreaza ca ele nu mai corespunde, chiar daca la vremea lor au fost juste”. (…)
Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota. “
Vladimir Tismaneanu
Viata Studenteasca
Vladimir Tismaneanu, “Micului dictionar social-politic pentru tineret”, Editura Politica 1981, coordonator stiintific Virgil Magureanu:
„Partidul actioneaza continuu pentru perfectionarea organizarii si conducerii economiei, vazind in aceasta actiune o dimensiune esentiala a fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate. In aceeasi directie sint indreptate eforturile de dezvoltare si perfectionare a suprastructurii socialiste, a cadrului institutional specific noii societati, a intregii vieti spirituale, eforturi in care rolul determinant, de organizator si dinamizator al actiunii revolutionare a maselor revine Partidului Comunist Roman“. (pp. 47-48)
CONSTIINTA SOCIALISTA. “In conceptia partidului nostru, c.s. reprezinta un factor de cunoastere si de desavarsire a personalitatii umane, un factor formativ si mobilizator in intreaga actiune de faurire a societatii socialiste.”
„Asa cum subliniaza Programul P.C.R., dinamica procesului cultural in socialism, necesitatea sa obiectiva sint determinate de faptul ca etapa actuala de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism impune cresterea continua a rolului factorului constient, participarea activa a maselor si a personalitatilor la opera de creatie istorica“ (p. 151).
EXISTENTA SOCIALA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Nicolae Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat “numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism”. (pag. 209)
„Trecerea revolutionara de la capitalism la socialism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii“ (p. 272).
LUPTA INTRE VECHI SI NOU. “In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei n.(noului n.n.) o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” (pag. 275)
“In comunism dispar clasele sociale, se atenueaza si sunt treptat inlaturate diferentele esentiale dintre munca fizica si munca intelectuala, dintre sat si oras, se instaureaza deplina echitate sociala, are loc o ampla inflorire a culturii si umanismului”.
“In interpretarea corelatiei dialectice dintre existenta sociala si constiinta sociala, o contributie remarcabila a fost adusa de catre tovarasul Ceausescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea e.s. si constiinta oamenilor muncii, intrucat «numai atunci cand oamenii vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea la comunism»”
„Marxismul se dezvolta neincetat prin gindirea creatoare a partidelor comuniste si muncitoresti, care in elaborarea strategiei si tacticii lor revolutionare tin seama de conditiile concret-istorice, de experienta specifica si de nivelul de dezvoltare proprii fiecarei tari. O contributie de seama la imbogatirea creatoare a marxismului au adus si aduc Partidul Comunist Roman, secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu…“ (p. 281).
NATIUNEA BURGHEZA / NATIUNEA SOCIALISTA. “N. burgheza se caracterizeaza prin stabilirea relatiilor de productie capitaliste, scindarea societatii in clase antagoniste, dominatia economica, politica si ideologic-culturala a burgheziei. N. socialista reprezinta un tip nou, superior de n. constituita pe o baza economica, politica si ideologica structural deosebita de cea burgheza.(…) Analiza continutului si evolutiei proceselor si fenomenelor sociale contemporane evidentiaza faptul ca n. este inca departe de a-si fi epuizat misiunea istorica.” (pag. 302)
“Programul P.C.R. reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism. Concluziile si previziunile stiintifice cuprinse in Programul P.C.R. orienteaza intreaga activitate a partidului.” (pag. 350) “Umanism socialist, revolutionar – Forma superioara a umanismului, intemeiata pe conceptia stiintifica a materialismului dialectic si istoric despre societate.(…) Fiind diametral opus asa-zisului umanism burghez, intemeiat pe asuprire si exploatare, pe inegalitate si nedreptate sociala, u.s.r., asa cum se releva in Programul PCR, concepe omul ca fiinta sociala, aflata in stransa legatura si interdependenta cu semenii sai.” (pag. 435)
Ruşinea de a fi copilul unei bestii scelerate
Firele duc inexorabil către Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PMR, către Jdanovul României, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Răutu. Drăghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securităţii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceauşescu, Chişinevschi, Pauker, Răutu, Moghioroş, Pîrvulescu, Borilă, Bodnăraş, Maurer, Miron Constantinescu. Securitatea a aplicat cu morbidă ardoare programul urii sociale, al eliminării „duşmanului”, conţinut în ideologia luptei de clasă a partidului comunist. A disocia rolul Securităţii de cel al partidului, inclusiv în viaţa de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele două instituţii au fost mereu întrepătrunse, îngemănate, s-au susţinut şi au colaborat cu perversă dragoste mutuală. Ca şi NSDAP şi Gestapoul.
Ceea ce-l scoate din minţi pe Ion Iliescu la Traian Băsescu, dar şi la Emil Boc, Valeriu Stoica, Vasile Blaga, Theodor Stolojan, spre a-i numi doar pe câţiva dintre cei mereu insultaţi de preşedintele de onoare al PSD, este faptul că ei practică un alt stil politic. Unul care include rostirea adevărului despre trecut. Un viitFirele duc inexorabil către Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PMR, către Jdanovul României, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Răutu. Drăghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securităţii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceauşescu, Chişinevschi, Pauker, Răutu, Moghioroş, Pîrvulescu, Borilă, Bodnăraş, Maurer, Miron Constantinescu. Securitatea a aplicat cu morbidă ardoare programul urii sociale, al eliminării „duşmanului”, conţinut în ideologia luptei de clasă a partidului comunist. A disocia rolul Securităţii de cel al partidului, inclusiv în viaţa de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele două instituţii au fost mereu întrepătrunse, îngemănate, s-au susţinut şi au colaborat cu perversă dragoste mutuală. Ca şi NSDAP şi Gestapoul. or cinstit nu se poate clădi câtă vreme memoria este negată, paralizată, raşchetată. Anestezia memoriei înseamnă suspendarea libertăţiiFirele duc inexorabil către Direcţia de Propagandă şi Cultură a CC al PMR, către Jdanovul României, dictatorul ideologic absolut care a fost Leonte Răutu. Drăghici era un primitiv, un individ rudimentar. Linia Securităţii o dictau membrii Biroului Politic, Dej, Teohari Georgescu, Ceauşescu, Chişinevschi, Pauker, Răutu, Moghioroş, Pîrvulescu, Borilă, Bodnăraş, Maurer, Miron Constantinescu. Securitatea a aplicat cu morbidă ardoare programul urii sociale, al eliminării „duşmanului”, conţinut în ideologia luptei de clasă a partidului comunist. A disocia rolul Securităţii de cel al partidului, inclusiv în viaţa de apoi a regimului, ar fi o eroare. Cele două instituţii au fost mereu întrepătrunse, îngemănate, s-au susţinut şi au colaborat cu perversă dragoste mutuală. Ca şi NSDAP şi Gestapoul – Evz 2008-2009 (C.N.)
DAN BADEA il baga in insectarul penalilor onirici pe Marius Oprea si-i da un plici in cap si teologului emisiunii "Un show pacatos" Padre Sectarios
Dan Badea: Marius Oprea îşi continuă delirul oniric
Oripilaţi de propriile vise, cei din specia Oprea se vaită în gura mare, cui stă să-i asculte, că sunt persecutaţi de securişti. Asta le-a adus bani, hrană, onoruri şi carnet de partid din partea celor interesaţi de manipularea bizonului credul. E o chestie exclusiv profitabilă.
Despre trecutul şi interesele unora dintre reprezentanţii sau/şi “patronii” acestei specii am mai scris în câteva materiale grupate sub genericul “Agentul Victoria“, publicate în urmă cu doi ani în “Interesul Public” şi preluate pe acest site. Oprea s-a plâns atunci, culmea, la un dubios colaborator al securităţii, un individ din aceeaşi specie şi cu numele conspirativ de Octavian Cotescu (vezi aici, aici, aici şi aici).
Turnătorul Cotescu, cunoscut şi sub numele de Doru Braia, a devenit apoi, mulţi ani mai încolo, un jurnalist de doi bani (lipsit, adică, de minimele cunoştinţe şi deprinderi profesionale – un fel de calomniator şi acuzator public stalinist) la o televiziune cu acelaşi preţ.Revenind la Oprea, Marius Oprea, reamintesc faptul că individul, ajuns mare funcţionar guvernamental în gaşca lui Tăriceanu (tovarăşul de afaceri al spionului Rudas Erno), n-a reuşit să primească certificat ORNISS, dovadă că are grave probleme de credibilitate sau comportament.
Motivele interdicţiei sunt necunoscute, dar sunt mai multe posibile variante demne de luat în calcul: fie bea de nu mai ştie de el şi devine vulnerabil contrainformativ, fie fură documentele şi le vinde cui dă mai mult, fie intră în arhive, ia anumite documente solicitate (despre, sa zicem, reţele informative din rândul saşilor, sau al unor români emigraţi cu sau fără misiune externă, trecutul unor saşi refugiaţi în Germania, informaţii despre proprietăţile anumitor evrei din Moldova etc etc.) si le duce comanditarului din Germania, Israel sau Anglia.
Există totuşi şi varianta ca interdicţia să aibă la bază elemente ce ţin de modul în care Oprea a folosit în interes personal sau politic documente sustrase pe vreme în care era consilierul lui Emil Constantinescu la Cotroceni, documente folosite în scopul de a aduce prejudicii de imagine propriei ţări (vezi cazul cu aşa-zisul trafic de armament, sau cu alimentarea reţelei Al-Qaida etc). Motivul real al interdicţiei însă doar el şi cei care l-au verificat trebuie să-l ştie.
Oprea a scos din nou căpşorul, luna trecută, la Simpozionului Internaţional „Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare şi consecinţe“ desfăşurat la Mănăstirea „Brâncoveanu“-Sâmbăta de Sus.
Cel care a descris, cu bun simţ, un aspect al intervenţiei lui Oprea în cadrul simpozionuluieste istoricul şi jurnalistul Ilarion Ţiu. După declaraţia mitropolitului Streza, care, reamintind morala creştină, a făcut apel la iertarea greşelilor trecutului, Marius Oprea a declarat că el nu-şi iartă duşmanul.
“Marius Oprea l-a combătut pe Înalt Prea Sfinţit, susţinând că el nu-i poate ierta pe comunişti şi securişti. Mai ales că-i prigonesc familia, la 20 de ani după „Revoluţie“ fiind nevoit s-o exileze în Germania şi să-i schimbe domiciliul la două luni”. “Oare cei din SRI/SIE, continuă Ilarion Ţiu, de ce nu iau atitudine când un demnitar al statului (în calitate de preşedinte al IICCR, structură a Guvernului) afirmă că familia îi este în pericol? În sfârşit! A mai avut câteva ieşiri în afara meseriei de istoric Marius Oprea, dar nu mai zic nimic. Nu-i frumos, am fost oaspete al IICCR, co-organizator al evenimentului” (vezi aici). Oprea nu s-a dezis, aşadar, nici de data asta.
Oricum, Ilarion Ţiu are perfectă dreptate. Cum e posibil ca securiştii de ieri şi de azi să-i prigonească “agentului Victoria” nevasta , tocmai prin Germania, mai rău decât l-au prigonit pe însuşi trădătorul Pacepa? Zic mai rău pentru că nici chiar CIA nu cred că a avut bani să-i susţină trădătorului costurile necesare schimbării de şase ori pe an a domiciliului. Şi când zic de CIA, ştiu ce vorbesc, că şi eu am avut plantat, cu vreo zece ani în urmă, un cip în măsea. L-am descoperit însă anul ăsta, după ce mi-am pus nişte implanturi.
PS: Văzându-l pe Oprea printre popi mi-am adus aminte de Preotul (aka “Padre”), un fel de popă care slujeşte de ani mulţi prin redacţii şi care ştie că eu ştiu ce credea el că nu ştiu. Aştept momentul în care va deveni important sau toxic şi o să-l fac şi pe ăsta celebru.
Dan Badea BLOG
CUM AM CASTIGAT 3 MILIARDE DE LEI: Mihnea Berindei, fondatorul GDS si membru de vaza al Comisiei Tismaneanu ramane RECUNOSCUTUL AGENT AL SECURITATII
In atentia Presedintiei Romaniei, a Clubului Roman de Presa, a Uniunii Sindicale MediaSind – membra a Federatiei Europene a Jurnalistilor si a Federatiei Internationale a Jurnalistilor – si a Asociatiei MT – “Active Watch” – Catavencu Production (sa nu ramana pasiv/a/e): un ziarist (io) a castigat un nou proces cu mafia societatii civile.
De notat: mi se solicitau cele mai mari “daune morale” din istoria presei romane – 3.300.000.000 lei adevarati (adica vechi). Rezultat: Instanta a dat dreptate cuvantului liber si adevarului: Mihnea Berindei, fondatorul GDS alaturi de Silviu Brucan, membru de vaza al Comisiei Tismaneanu si bagator de seama in afacerile murdare ale neo-kominternului de la Chisinau (se pare ca ii e de folos rusa invatata in particular de la Tatiana Pauker, aceeasi care-l striga pe Tismaneanu, pe strazile cartierului bugheziei rosii, “micul onanist – micul onanist!”), ramane “recunoscutul agent al Securitatii” (si nu numai:-) si este obligat sa ne plateasca el 30.000.000 (3000 Ron), pentru cheltuieli de judecata (sa zica mersi ca nu il dau si eu in judecata pentru timpul pierdut… sau poate…).
Ziarul ZIUA, Asociatia Civic Media si subsemnatul, Victor Roncea, gratie Justitiei Romane si a celor mai tari avocati pe profil din tara asta, de la Casele George Papu si Tuca, Zbarcea & Asociatii, au reusit sa-l puna la pamant pe agentul de influenta al GDS, “lider” al “dreptei neo-conservatoare” si al grupului de interese mafiot al societatii in civil, in timpul liber avocat, fostul ministru al Justitiei Valeriu Stoica, cu toate sforile si sortuletele lui de mason. Slava Domnului!
Multumesc Victor Frunza, dincolo de nouri!
Mai jos dovada – Decizia Instantei (cititi si amuzati-va), Decizia CNSAS care cuprinde numele conspirative ale lui Berindei “Mircea” si “Sandu” folosite “inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta” – si articolul incriminat, extrem de actual si azi: Cand Minciuna sta cu presedintele la masa.
Cand Minciuna sta cu presedintele la masa
de Victor RONCEA
“In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei noului o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” – Vladimir Tismaneanu, 1981
Destinele intrepatrunse ale lui Vladimir-Volodea Tismaneanu si Horia-Roman Patapievici sunt legate chiar si prin indicativul unitatii DSS care ii avea in grija. Tismaneanu a parasit Romania socialista cu acordul si sprijinul oficial al Directiei a II-a a Securitatii. Patapievici a ramas. Dar ambele familii de “ex-patzi” sovietici se aflau in atentia aceleiasi unitati speciale: UM 0110, responsabila cu monitorizarea si contracararea activitatilor agentilor URSS din Romania. Sigur, nu ei erau agenti sovietici, ci doar parintii lor.
Regretatul opozant anticomunist, jurnalistul si scriitorul Victor Frunza, afirma in ultima editie a monumentalei sale lucrari “Istoria comunismului in Romania” ca propagandistul Vladimir Tismaneanu este urmasul direct al kominternistului Silviu Brucan, fiind insarcinat cu existenta in a doua sa ilegalitate a Partidului Comunist si a structurilor Internationalei a IV-a din Romania. Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca acesta a fost infiintat de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al “Comisiei Tismaneanu”.
Victor Frunza explica: “In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al adversarilor sai”. Ceea ce se si intampla astazi: Tismaneanu face pe anticomunistul, Patapievici pe preacucernicul. Ambii se pretind drept detinatori ai unui alt “adevar unic”, veritabili “gardieni ai democratiei”, pretinsi “intelectuali”, de loja, furtunari de cuvinte aruncate peste un imens pustiu de idei, ocupanti si manipulanti cu brevet ai opiniei publice.
Arma lor preferata este minciuna. Saptamana trecuta, Tismaneanu s-a apucat sa scrie, negru pe alb, ca nu a facut parte din nici o redactie comunista, ca altii – exemplificand cu Sorin Rosca Stanescu, Ion Cristoiu sau Cornel Nistorescu – si ca a scris doar “cateva texte de conjunctura”. “Profesorul” cu catedra platita in Maryland, din banii nostrii – prin intermediul retelei de profitori din Institutul Cultural Roman patronat de H.R. Patapievici -, are grave probleme de memorie. Neo-trotkistul uita ca suntem in 2007 si nu a apucat inca sa rescrie istoria din functia de Ministru al Gandirii si Implementarii cu Forta a Raportului Tismaneanu. Inca mai avem biblioteci, ne-“prelucrate”, in care inca se mai gasesc colectiile organelor de Partid in care-si facea slujul: “Tanarul leninist”, “Viata studenteasca”, “Amfiteatru”, “Scanteia tineretului”, “Convingeri comuniste” sau pana si lucrarea publicata sub bagheta lui Virgil Magureanu, in care il pupa in fund pe Ceausescu, la fel cum o face astazi cu Basescu sau cum a facut-o ieri cu Iliescu.
Autorul celui mai ticalos afront la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Teoctist, in fond, a istoriei reale a Romaniei – mincinosul “Raport final” Tismaneanu – se doreste si inchipuie drept prim lustrationist si moralizator sef, acum pe santierul “anticomunist” al tarii. Si aceasta de la stanga presedintelui care i-a oferit Patriarhului cea mai inalta distinctie nationala oferita vreunui roman al lumii.
Daca insa Traian Basescu vrea ca gestul acesta chiar sa aiba o semnificatie pentru Romania si Patriarhului ei, pana dincolo de moarte, trebuie sa-i gaseasca Raportului si autorului lui locul cel mai potrivit, indicat fara gres de autentici militanti anticomunisti ca Ionel Cana si regretatul Victor Frunza: la cosul de gunoi al Cotrocenilor, al Romaniei. Altfel, Minciuna va sta mereu cu presedintele la masa.
Citeste mai mult
“Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii”
Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii …
Tismaneanu: “Partidul actioneaza continuu…”
https://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=24&Itemid=49
O FANTOMA BANTUIE ROMANIA: Vladimir Tismaneanu. Mircea Platon ii vine de hac "profesorului" care denunta "colectivismul primitiv – patria si natiunea"
O fantomă bîntuie România: Vladimir Tismăneanu
de Mircea Platon
Motto: „Marea problemă a României de azi e acea descrisă de un filozof francez: dificultatea supremă e cum să distingi fantomele de persoanele reale. Noi am luat prea multe fantome drept personaje în carne si oase” (Vladimir Tismăneanu, 1995).
Acompaniat de taraful de strînsură al prietenilor si îndatoratilor domniei-sale, care îi tin isonul jignindu-i preopinentii, domnul Tismăneanu continuă să sustină fie, într-o primă fază, că el a fost consistent de „dreapta”, un anticomunist convins, fie, într-un al doilea, ceva mai constipat, moment, că ne va povesti în noua prefată a cărtii politic corecte Fantasmele salvării (1998) despre cum a trecut el de la „social-democratie” la „dreapta”. Dorind să-l ajut pe dl Tismăneanu să-si facă o autocritică onestă în fata colectivului, voi încerca, în cele ce urmează, să semnalez pozitia dlui Tismăneanu la diferite momente ale ultimelor două decade.
Un exercitiu de lectură
1. În articolul Irepetabilul trecut, publicat în 1990, dl Tismăneanu scrie că regimul comunist nu mai poate fi resuscitat în România: „O dată, pentru că era esentialmente antiuman, deci potrivnic instinctelor si aspiratiilor naturale ale individului, indiferent de originea sa. Apoi, pentru că era antinational, o scornire incongruentă cu firea acestui popor, o născocire a Apusului pe care un Orient sărăcit de spirit civic si-a însusit-o în figura scheletică si amenintătoare a comisarului bolsevic.”
Asadar, în 1990, dl Tismăneanu sustinea că există o incompatibilitate între „născocirea apuseană” comunistă si „firea” natiunii române (notiune „esentialistă”).
2. În 1992, într-o conferintă despre „Basarabia, România, Europa” tinută sub auspiciile Fundatiei Iuliu Maniu la New York, dl Tismăneanu a vorbit despre cum Iuliu Maniu a înteles că ideologia comunistă amenintă „statul national”. Fără a spune nimic împotriva ideii de „stat national” român, pe care Constitutia la care lucrează acum „expertii” si „elita” Presedintelui Băsescu o consideră o idee depăsită, reactionară, „interbelică”, dl Tismăneanu spunea împăciuitor: „Desigur, există regretabile extremisme în viata politică din tară, există tendinte de isterizare xenofobă, dar ele îmi par mai degrabă de periferia culturii civice care se construieste acum.”
3. Tot în 1992, dar în context anglofon de această dată, dl Tismăneanu scria, în Finishing the Revolutions of East-Central Europe (articol semnat împreună cu Patrick Clawson) si în eseul Between Liberation and Freedom, ambele texte apărute în volumul Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, despre cum cel mai mare pericol pentru Europa de Est si deci si pentru România nu e coruptia, controlul mass-media, oportunismul sau slăbiciunea constitutională: „Dintre toate pericolele care amenintă libertatea în Europa Centrală si de Est, cel mai mare e renasterea spiritului colectivist. Acesta nu e un colectivism intelectual, internationalist, cum e comunismul. E un colectivism primitiv, parohial, care se bazează pe concepte precum «patrie», «natiune» sau chiar comunitatea de sînge.”
Această carte, din 1992, însuma rezultatele unei conferinte desfăsurate în martie 1991 la Timisoara. Cu ocazia sederii în Timisoara, dl Tismăneanu i-a dat un interviu dlui Mircea Mihăies. În acel interviu, dl Tismăneanu si cu dl Mihăies, asezîndu-i în aceeasi oală pe un Nichifor Crainic cu istoricii comunisti Mircea Musat si Ion Ardeleanu, au căzut de comun acord că, de fapt, regimul iliescian e un regim fascist, o „putere de tip plebiscitar”:
„VLADIMIR TISMĂNEANU e obicei, acesta e începutul fascismului. Sînt si eu de părerea lui Adam Michnik că pericolul major în întreaga Europă Centrală si Răsăriteană este un fascism care-si va păstra o anumită glazură socializantă, egalitaristă”. Si fără a avea vreo îndoială că „statul etnocratic pur functionează la ora actuală”, dl Tismăneanu continua: „E foarte frumos să vorbim despre sufletul satului, sau despre sufletul românesc, care s-a născut la sat. Dar în Europa si în pluralism nu prin mit intrăm. De obicei, mitul e forma sigură de iesire din Europa.
MIRCEA MIHĂIES: Si din legalitate.
VLADIMIR TISMĂNEANU: Fără îndoială. Traditia culturală, politică occidentală este traditia legalitătii. E cam plictisitoare si obositoare dar al naibii de fertilă pentru individ!”
4. Odată ce a redefinit lupta împotriva (neo)comunismului ca luptă împotriva fascismului si etnocentrismului, dl Tismăneanu a putut îmbina utilul cu plăcutul. Astfel, în articolul Romania’s Mystical Revolutionaries, publicat în 1994 în revista „Ptisan Review” dl Tismăneanu deplînge faptul că intelectualii asociati Miscării Legionare nu si-au făcut autocritica: „Pînă recent, activitătile intelectualilor asociati Legiunii Arhanghelului Mihail au fost acoperite sub un văl de tăcere si prezentate ca un amănunt efemer, aproape nesemnificativ, al tumultuosilor lor ani de ucenicie. Nici unul dintre acesti intelectuali nu s-a apucat să-si cerceteze constiinta pentru a detecta motivele obsesiei lor de tinerete. Ce a urmat după 1940 a fost un lung si, trebuie să spunem, reusit exercitiu de amnezie voită. Si totusi angajamentul fascist al ‘Generatiei Tinere’ si identificarea ei cu Garda de Fier au fost cea mai directă expresie a nationalismului si antisemitismului care răspîndite astăzi în Europa de Est.”
Desigur că dl Tismăneanu stia că, de fapt, ce a urmat anului 1940 a fost un lung sir de morti ale intelectualilor de dreapta, fie trimisi în linia întîi a frontului de către Ion Antonescu, fie măcelăriti de comunistii îndrumati ideologic si de Leonte Tismăneanu. „Vălul de tăcere” era datorat lichidării multora dintre intelectualii cu pricina, iar „cercetarea constiintei” se făcuse sub bătăi si în cursul „reeducării”. În plus, istoriografia comunistă a evitat subiectul legionar din motive de cenzură ideologică. Mai stia dl Tismăneanu si că unii intelectuali de dreapta fugiseră în Occident, unde încercaseră să-si refacă viata în contextul unui climat intelectual de un stîngism extrem de agresiv care nu îngăduia „cercetarea sufletului”, ci doar (auto)denuntul „fascistilor”. Si denutînd continuă si dl Tismăneanu care, după ce trece în revistă articleria legionară a unor Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Nae Ionescu, îi înfierează insidios, în acelasi paragraf, pe Marian Munteanu si pe Gabriel Liiceanu.
În viziunea lui Tismăneanu, ambii s-ar fi făcut vinovati de „exonerarea” legionarilor: „Această exonerare e în special nelinistitoare astăzi, în România post-ceausistă, cînd multi din tînăra generatie de studenti si intelectuali se identifică cu spiritul radicalilor rebeli ai anilor treizeci. De exemplu, liderul studentesc Marian Munteanu a format o organizatie numită Miscarea pentru România si îi invocă pe Nae Ionescu si miscarea sa drept model. Atît prefata lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani al lui Mihail Sebastian cît si Schimbarea la fată a României a lui Cioran au fost recent reeditate de Editura Humanitas din România. Directorul editurii Humanitas e Gabriel Liiceanu, principalul discipol si continuator al lui Constantin Noica (si în prezent un critic îndîrjit al regimului Iliescu). În 1992, Liiceanu însusi a publicat o carte intitulată Cearta cu filosofia în care asistăm la un lung tur de fortă în examinarea tribulatiilor teoretice ale lui Cioran fără nici o referire însă la trecutul fascist al lui Cioran”. În continuare, Tismăneanu critică faptul că Gabriel Liiceanu a reeditat Schimbarea la fată a României fără o prefată în care să critice o carte care a fost „una dintre principalele manifeste ale fascismului european în versiunea «national bolsevică»”.
Asadar, dacă Iliescu e „fascist”, Cioran e „national bolsevic”. Ceea ce urmărea în acest fel dl Tismăneanu era să poată spune că între „nationalismul” românesc si comunism există o continuitate, că dictatura comunistă e o consecintă a nationalismului-legionar si că, de exemplu, cartea lui Cioran apartine „impetusului care a ajutat la edificarea unei dictaturi fasciste în România, sîngeros preludiu al celeilalte, nu mai putin sîngeroase, tiranii comuniste.” Un „preludiu”, asadar o miscare de deschidere, o miscare care anunta comunismul, care a adus comunismul.
Acum, după cîte stiu eu, dl Liiceanu e considerat o personalitate a „dreptei” liberale, „netotalitare”. Atunci de ce mă întreabă dl Mihăies: „Unde si cînd a atacat Vladimir Tismăneanu ‘dreapta traditională’?
5. E ciudat că dl Mihăies nu stie sau nu îsi mai aminteste, deoarece, în 1995-96, dl Tismăneanu era din nou intervievat de dl Mihăies. Si, dacă „la export” dl Iliescu era prezentat ca victimă a criticilor urmasului oficial al „fascistului” Noica, în cartea Balul Mascat, liderii opozitiei democrate sînt din nou criticati pentru „lipsa de maturitate” de care au dat dovadă în încercarea lor de a se împotrivi lui Ion Iliescu. Astfel, conform dlui Tismăneanu lupta dintre Iliescu si opozitie (condusă de PNTCD) ar fi fost una dintre „bolsevicii-bolsevici” si „bolsevicii-antibolsevici”. Conform dlui Tismăneanu, „radicalismul” opozitiei era nejustificat: „Nuanta morală trebuia să fie si una a tolerantei si a amînării scadentelor. Anumite puncte importante puteau fi lăsate pe seama unor comisii de stabilire a adevărului, alcătuite de istorici, personalităti intelectuale care să gîndească tranzitia în termeni de compromis istoric, mai degrabă decît de conflict (…) Ceea ce cred că s-ar fi putut realiza, în special după 1992, ar fi fost nu ideea de reconciliere, care e o etichetă găunoasă, ci coabitarea.”
6. Un bun exemplu de coabitare cu neobolsevicii ne oferă în 2003 dl Tismăneanu în cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, de care se pare că îl leagă pasiunea comună pentru marxismul revizionist si, mai ales, pentru scrierile lui Trotsky, a cărui absentă din bibliografia românească o deplîng amîndoi. Fără a comenta toată cartea, voi remarca doar cîteva aspecte. În primul rînd, Tismăneanu vorbeste iarăsi de „rigiditatea” (stiffness) opozitiei lui Corneliu Coposu si a anti-comunistilor care, după cum spune Ion Iliescu aprobat de Tismăneanu, au dat dovadă de „schematism, primitivism” în anti-comunismul lor.
Dar atmosfera îmbîcsită, de activisti depănînd amintiri despre cît de frumoase erau sedintele de altădată de la „Stefan Gheorghiu”, de pe cînd, eheu fugaces, trecea si Silviu Brucan pe acolo, culminează într-o mărturisire perfect lămuritoare în privinta lui Vladimir Tismăneanu. Care spune asa: „Cel putin un aspect e clar din dezbaterea internatională despre comunism versus fascism: dacă se poate vorbi despre comunism cu fată umană, e aproape imposibil de vorbit despre fascism sau nazism cu fată umană. Comunismul a lăsat cel putin loc pentru iluzia umanismului – si în traditia comunistă, poate în marxism, în antropologia filosofică marxistă, a existat probabil o traditie umanistă complet respinsă de fascism. După cum ati mentionat mai devreme, si cred că e foarte important, cred că la originile marxismului se află un fel de aspiratie democratică.”
Acesta e Vladimir Tismăneanu în 2003. În 2006, presedintele Băsescu avea să-l numească pe acest om Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Începînd cu acel moment, „anticomunismul” dlui Tismăneanu nu a mai cunoscut limite. Oricine i s-a opus a fost fie comunist, fie fascist, fie, avînd în vedere că, în viziunea dlui Tismăneanu ambele sînt aidoma, si comunist si fascist în acelasi timp. Dar oricum e mai rău să fii fascist, pentru că nu esti deloc umanist, pentru că nu mai întretii „iluzia umanistă”.
Cîteva conluzii
Citind “opera” dlui Tismăneanu, am ajuns la concluzia că dlui Tismăneanu îi va fi imposibil să ne explice cum a trecut de la social-democratie la „dreapta” pentru simplul motiv că nu se poate vorbi de o „evolutie” a dlui Tismăneanu. Pentru a întelege parcursul, fragmentat, esoteric si proteic al dlui Tismăneanu ar trebui să tinem cont de strategiile sale de construire a carierei atît în SUA cît si în România. Apoi, trebuie să tinem seama de cine îl plăteste. Dar, dacă dl Tismăneanu are dreptate, una dintre caracteristicile comunismului e tocmai „proteismul fenomenului si evanescenta lui. Îti scapă mereu printre degete. De aici imposibilitatea de a surpinde în toate detaliile sale fenomenul comunist.” Îmi dau deci seama că nu pot surpinde toate detaliile scrisului dlui Tismăneanu. Dar proteismul, vesnica reinventare de sine si de altii, vesnica manipulare semantică a istoriei si destinelor românilor, refuzul unei identităti, toate ni-l indică pe dl Tismăneanu ca fiind pe orbita fenomenului comunist românesc si international. Rămînem, urmărind zig-zagurile nedemne ale dlui Tismăneanu, fie cu impresia unui om care e o simplă portavoce a unor interese politice, un simplu activist de partid pus să justifice ideologic niste decizii politice luate deasupra lui, fie cu imaginea unui oportunist. Dar în nici un caz cu un om de dreapta politică.
Dreapta politică, conservatorismul adică, nu e ideologie. Dar nu e ideologie doar în măsura în care înseamnă apărarea unei identităti (sociale, culturale, politice, religioase) date. A fi om de dreapta înseamnă a apăra un dat, o identitate. În măsura în care îti reinventezi propria identitate în permanentă, si în măsura în care faci din identitate un lucru rău, nu mai esti conservator. Lucrurile sînt asa cum sînt si reinventarea lor nu e, de cele mai multe ori, decît o reinventare semantică, o redefinire abuzivă. E genul de redefinire care a făcut din tărani niste „dusmani de clasă” sau niste „năpîrci reactionare”, care a făcut din preoti niste „fanatici”, care a făcut din evrei niste „suboameni” si care face acum din omul normal un „homofob”. E genul de redefinire care precede sau justifică crima organizată. Lucrurile vii cresc, doar jucăriile mecanice se inventează. Si lucrurile vii au o origine, o natură specifică, niste rădăcini, un timp si un spatiu al lor. Ingineria socială merge mînă în mînă cu lipsa de identitate personală. Nu poti să aperi ceva dacă nu stii cine esti. Si nu vei sti niciodată cine esti dacă cineva îti va rescrie mereu trecutul. În lipsa acestei înrădăcinări în structurile de rezistentă ale realului, în antropologia crestină, în traditia morală si istorică, „dreapta” nu e decît o ideologie ca oricare alta pentru că nu exprimă nici o realitate, ci doar încearcă să inventeze o realitate. O realitate conventională. Asa cum e si „realitatea” democratiei românesti din ultimii douăzeci de ani, în care oamenii cinstiti siliti să „coabiteze” cu structurile politico-ideologice gangsteresti clocite de structurile de partid si de stat ale regimului comunist sînt condamnati, de fapt, la moarte (sufletească) lentă.
De aceea am spus că, după saizeci de ani, „două generatii de tismăneni” sînt de ajuns. Nu mă refeream la „evrei”, ci la oportunisti. Nu i-am făcut dlui Tismăneanu nici o vină din faptul că e fiul tatălui domniei-sale, dar i-am făcut o vină din faptul că foloseste acelasi limbaj ca al tatălui domniei-sale si că, dincolo de rasă, clasă sau religie, pregăteste o nouă generatie de oportunisti (ortodocsi, catolici etc.) care să apere sistemul corupt din România. Si cea mai bună dovadă că aliatii domniei-sale sînt fie corupti, fie incompetenti, e că nici unul dintre vasalii tismănieni nu a îndrăznit să constate, ca „expert”, pe tot cuprinsul acestei polemici despre stînga si dreapta, ceea ce era de constatat, si anume că, judecat după scrierile sale, dl Tismăneanu nu poate fi considerat un om de dreapta. Poate fi considerat un om al stîngii antistaliniste (anticommunist Left/ liberal Left), asta ca să fim generosi cu precizie.
Lucrul acesta e dovedit nu doar de scrierile dlui Tismăneanu si ale aliatilor săi, ci si de modul lor de a lupta. De la începutul acestei polemici, întrebărilor sau argumentelor mele bazate pe scrierile dlui Tismăneanu li s-a răspuns cu injurii si amenintări la adresa mea. Nu am nici o îndoială în privinta capacitătii de a face rău a „elitei” noastre. Dar am din ce în ce mai mari îndoieli în privinta dorintei ei de a face bine. De a fi onesti. Eu discut cărti, ciracii dlui Tismăneanu caută să mă distrugă pe mine, personal, visează să mă vadă dat afară de la universitatea unde studiez, delirează asupra cîte unei fotografii de-ale mele, îsi folosesc, precum dl Mihăies, pozitia oficială, de vicepresedinte al ICR, pentru a publica pe site-ul institutiei pe care o conduc articole injurioase la adresa mea (cu alte cuvinte, se fac vinovati de abuz de putere, de vreme ce folosesc resursele statului pentru a da bătălii personale cu un scriitor român) etc. De ce? Fiindcă am îndrăznit să spun că „regele” e gol? Si oportunist?
Dacă e adevărat ce spune dl Tismăneanu, si anume că românii sînt, colectiv, atît de insuportabil de tarati de comunism, oare cum trebuie să fie dl Tismăneanu, crescut si educat în epicentrul aparatului ideologic represiv comunist, de care a si profitat? La urma urmelor, dl Tismăneanu continuă să facă ce a făcut tatăl domniei-sale, adică să lupte cu mapa împotriva poporului român. Eu am fost crescut si educat să să fac ceea ce a făcut bunicul meu Aurel N. Platon, născut în 1904, antilegionar, bun prieten cu o familie de evrei din Botosani, notar liberal al comunei Vorona. Cînd trupele sovietice, care ni l-au adus si pe tatăl dlui Tismăneanu, au început să intre în tară, bunicul a înhămat caii la sareta primăriei si a plecat în refugiu căutînd să scape de comunisti arhiva primăriei, istoria satului.
Domnul Tismăneanu foloseste discursul si apucăturile celor care au distrus România. Asa a fost educat. Eu am fost educat să apăr ce pot din România veche, integră. În 1950, tatălui meu i s-a spus, în scoala primară: „Mars acasă si spune-i lu’ tat’tu să dea pămîntul la colectivă dacă vrea să te mai primim la scoală.” Bunicul meu, notar liberal în comuna Vorona, avea cinci copiii si cinci hectare de pămînt. A dat pămîntul, aproape tot. Dar, din cauză că fusese notar „burghezo-mosieresc”, l-au dat afară de la primărie. Si a trăit asa, aproape două decenii, pînă cînd a împlinit vîrsta de pensie, din munca micii lui grădini de legume, din cresterea cîtorva păsări si din cei doi trei pomi fructiferi pe care îi avea în curtea casei. A trăit unde se născuse, în curtea casei lui, în România profundă. Si prin acest om am cunoscut si eu România profundă. Autarhică. Si deloc „primitivă” sau „sovină”. Dar cinstită.
De zeci de ani sîntem siliti, dacă nu acceptăm coruptia sau ideologia comunistă, să o luăm de la capăt, să murim, să plecăm, să tăcem, în vreme ce urmasii celor care au distrus si distrug România, care seacă albiile de ape, muntii de minereuri, pădurile de viată si oamenii de suflet, ne dau lectii de moralitate si ne învată cum să ne dezbărăm de strămosi, de natiune, de credintă, de patrie, de cultura românească si de alte „racile ale trecutului”.
„De ce sîntem atît de ticălosi?” se întreba retoric dl Mihăies. Fiindcă puteti. Fiindcă aveti spate. Fiindcă oamenii cinstiti nu mai au cum să vă tragă la răspundere. Fiindcă măsluiti continuu criteriile. Fiindcă sînteti multi si organizati. Stiu că nu voi cîstiga bătălia. Dar mai stiu si că dl Tismăneanu va pierde lupta. Si asta pentru că domnia-sa nu se luptă cu mine, ci cu adevărul propriei sale bibliografii. Si nimeni nu poate sări peste propria umbră. Deja nu mai puteti minti, desi încă nu vreti să spuneti adevărul.
(Text apărut în Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Măsura vremii: îndemn la normalitate, Bucuresti, Editura Predania, 2009)
————————-
Vezi Mircea Mihăies: tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/mircea-mihaies-de-ce-sîntem-atat-de-ticalosi; Gelu Trandafir, Anca Cernea: https://tismaneanu.wordpress.com/2009/05/26/despre-radicalisme-si-diversiuni-o-scrisoare-de-la-anca-cernea-si-gelu-trandafir/.
Vladimir Tismăneanu, Irepetabilul trecut, Bucuresti, Albatros, 1994, p. 13.
Vezi, de exemplu, Ioan Stanomir, Stat, natiune si patriotism constitutional, „Revista 22”, 22 februarie 2006 (https://www.revista22.ro/stat-natiune-si-patriotism-constitutional-2491.html). De mentionat că Ioan Stanomir este seful comisiei prezidentiale pentru revizuirea Constitutiei.
Vladimir Tismăneanu, Irepetabilul trecut, p.
„Tribalism. But of all the threats to liberty in East-Central Europe, the greatest is a revived spirit of collectivism. This is not an intellectual, internationalist sort of collectivism, like communism. It is a primitive, parochial collectivism that draws on such concepts as the fatherland, the nation, or even the blood community”. În Between Liberation and Freedom, Tismăneanu adaugă si „strămosii” (ancestors) la notiunile tribaliste. Vezi Uprooting Leninism, Cultivating Liberty, Editura Vladimir Tismăneanu, PatrickClawson, Philadelphia, Foreign Policy Research Institute, 1992, XI, p. 39.
Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timisoara, Editura de Vest, 1992, 220-221. De notat că, în Fantasmele salvării,Tismăneanu nu mai vorbeste de abandonarea mitului, considerate „cimentul societătii”, ci doar de abandonarea miturilor „rele” cum ar fi nationalismul, si înlocuirea lor cu mituri „bune”, cum ar „societatea civilă” (Tismăneanu, Fantasies of Salvation, Princeton, Princeton University Press, 1998, p. 37.
„Until recently, the activities of the intellectuals associated with the ‘legionnaires of the Archangel Michael’ have almost universally been glossed over with a veil of silence and presented as an ephemeral, alsmost insignificant episode in their tumultuous Lehrjahre. Nor have any of the participants engaged in soul-searching to detect the reasons for their youthful obsession. What followed after 1940 has been a long, and one must say, successful exercise of willed amnesia. Yet in the preceding decades the fascist commitment of the ‘Young Generation’ and its identification with the Iron Guardist movement was the most straightforward expression of nationalism and anti-Semitism to be found in Eastern Europe” (Vladimir Tismăneanu, Romania’s Mystical Revolutionaries, în A Partisan Century: Political Writings from Partisan Review, Editura Edith Kurzweil, New York, Columbia University Press, 1996, p. 383-384).
Teza apare explicit în Fantasies of Salvation, de exemplu, unde ni se explică faptul că, deja năpăditi de „sovinism, antisemitism, neîncredere în liber-cugetători si nationalism”, comunismul ne-a venit ca o mănusă, încurajînd aceste caracteristici. Într-un cuvînt, Estul Europei a „mostenit o combinatie de forme monolitice de gîndire totalitară de sorginte precomunistă si comunistă” (Frantasies of Salvation, p. 48-49).
Vladimir Tismăneanu, „Romania’s Mystical Revolutionaries”, A Partisan Century, p. 389-90.
Mihăies: tismaneanu.wordpress.com/2009/05/06/mircea-mihaies-de-ce-sîntem-atat-de-ticalosi. Atacul lui Tismăneanu poate fi unul din factorii care au contribuit la faptul că, într-o primă instantă, Gabriel Liiceanu a contestat numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Vezi Sorin Lavric, Cum se investighează crimele comunismului la Români, „Adevărul”, 4 octombrie 2006 (https://www.adevarul.ro/articole/2006/cum-se-investigheaza-crimele-comunismului-la-romani.html). Ulterior, Gabriel Liiceanu s-a reconciliat cu Vladimir Tismăneanu sub flamura presedintelui Băsescu.
Vladimir Tismăneanu, Balul mascat: Un dialog cu Mircea Mihăies, Iasi, Polirom, 1996, p. 19-21.
Ion Iliescu (interviewed by Vladimir Tismăneanu), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century, Boulder, East European Monographs, 2006, p. 41.
Iliescu, Communism, 51, 62, 116-17, 120-21 (despre inoportunitatea reinstaurării monarhiei). Despre penibilul acestei cărti de convorbiri cu Ion Iliescu a scris si politologul britanic Tom Gallagher, în articolele Politolog fără bisericute („România liberă”, 13 octombrie 2006), Netulburat în propria-i mistificare („România liberă”, 1 noiembrie 2006), „Un istoric indispendabil pentru doi presedinti români” I, II („Ziua”, 14 si 15 aprilie 2006).
Vladimir Tismăneanu în Iliescu, Communism, p. 167-69.
La începutul anilor ’90, Tismăneanu scria: „Dar, asa cum a arătat recent istoricul polonez Adam Michnik, «nu există socialism cu fată umană, ci doar totalitarism cu pumnul în gură»” (Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucuresti, Editura Univers, 1995, p. 101).
Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timisoara, Editura de Vest, 1992, p.191.
Acest eseu e aparut in revista Convorbiri literare si in ultima carte scrisa de Mircea Platon si Gheorghe Fedorovici – Masura vremii: indemn la normalitate.
CUPLURILE INFORMATIVE DINESCU-NAGAT, CSENDES-VARGA. In atentia SRI: Trafic penal, furt si distrugeri de documente originale la CNSAS
Cuplurile informative Ladislasu Csendes – Andreea Varga si Mircea Dinescu – Germina Nagat sau miza arhivelor securitatii in razboiul informativ impotriva Romaniei
Probabil din ratiuni de protectie, comanditarii externi au mai redus presiunea solicitarilor asupra acestui cuplu de agenti, activand un altul: Mircea Dinescu (foto dreapta, cu pixul in mana) – Germina Nagat (foto stanga). “Anticomunista” Nagat este sefa “investigatiilor” CNSAS recomandata in aceasta slujba de legaturile din Iasi (un nod al retelei pe via Budapesta-Moscova) si de… propriul ei tata: fostul colonel de Securitate Nicolae Chiroiu (nume conspirativ Ivascu) transferat la Militie dupa tradarea lui Pacepa, in 1978.
Potrivit surselor noastre din interiorul CNSAS, Germina Nagat este foarte activa in realizarea tematicii de cercetare informativa secreta solicitate tot de aceleasi servicii care l-au “brichisit” si pe fostul secretar al Organizatiei Uniunii Tineretului Comunist din Uniunea Scriitorilor si absolvent de “Stefan Gheorghiu”. Conform surselor noastre din CNSAS, serviciile straine respective i-ar fi plasat Germinei Nagat si o suborbonata speciala, sotia unui cadru de nadejde al “antenei” din Romania, care sa vegheze contrainformativ asupra corectitudinii sefului Directiei Investigatii din CNSAS in relatia de colaborare secreta. Respectiva doamna este si agent curier.
Ce investigheaza Germina Nagat si ce transporta agenta – curier?
Prioritatea B: orice tip de informatii prin care sa se realizeze studii de cunoastere si scenarii de santaj, compromitere, racolare in scopul controlului asupra magistraturii.
Prioritatea C: documente, inclusiv din categoria celor ce consemneaza delatiuni, prin care sa discediteze clerul ortodox si inaltii prelati ai Bisericii Ortodoxe Romane.
Prioritatea D: investigatii focalizate pe persoane incomode indicate.
Nagat este sustinuta inclusiv de UDMR care, recent, l-a somat pe Ladislau Csendes, in scris, sub semnatura lui Atilla Verestoy, sa demisioneze, fiindca nu mai beneficiaza de sprijin politic si nici de protectie. Refuzul a fost categoric, motivand apropiatilor sai ca are angajamente foarte importante, care nu pot fi transferate altor persoane. Fara comentarii. Activitatea principala a membrilor Colegiului CNSAS pare sa fie traficul de dosare. Rezultatele investigatiilor privind numeroasele cazuri certe de delatori sunt tinute “la sertar” in scopuri de amenintare si santas, in schimb sunt scose pe interval facaturi, pentru rafuieli ordinare, cum sunt recentele cazuri Gica Popescu si Romosan, sau mai vechiul Cezar Ivanescu, scriitorul disparut, care ar trebui sa stea pe veci pe constiinta lui Dinescu.
Voi reveni
MIRCEA MIHAIES – LIMBAIES despre BASESCU: N-am apreciat niciodată umorul lui cam grosolan, şmecheria unsuroasă a superiorului care se bate pe burtă…
Cu foarfeca prin ziare
Mircea Mihăieş: Între şuturi şi limbi pe bani
Când era un ziarist rupt în fund, îl călca în picioare pe primarul Traian Băsescu. De când a fost numit vicepreşedinte la Institutul Cultural Român, Mircea Mihăieş îl linge pe preşedinte de dimineaţa până seara.
Mircea Mihăeş – “Masca de fiere”, anul 2000
„Sunt departe de a împărtăşi simpatia multora dintre gazetari faţă de fostul căpitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodată umorul lui cam grosolan, şmecheria unsuroasă a superiorului care se bate pe burtă cu subordonaţii. Nu cred nici în marile lui calităţi manageriale, pentru simplul motiv că prezenţa în acelaşi minister, în urmă cu cinci ani, n-a depăşit în consecinţe trecerea gâştei prin apă” (Mircea Mihăieş – „Masca de fiere”, p. 13).
“Întrucît e Băsescu mai eficient decât Decebal Traian etc. Remeş? Aş spune chiar că pedistul de la Transporturi e infinit mai priceput în a trage zeci de piei de pe spinarea contribuabilului decât omul care, prin lege, e obligat să adune banii de la populaţie…
Poate în felul acesta vom vedea şi noi cum „banii dumneavostră” au, de fapt, una şi aceeaşi destinaţie: găurile negre din conştiinţa oamenilor politici actuali” (p. 191).
„Ilustrată superlativ de „cazul Băsescu”, în care orgoliile mitocăneşti, interesele de gaşcă, proasta creştere, incompetenţa şi neruşinarea îşi dau graţios mâna, viaţa politică de la noi pare, tot mai mult, o afacere între mafioţi. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele mărunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din România o ţară în care normalitatea e tot mai mult excepţia, şi nu regula” (p. 213).
De ce i se mai spune şi Mircea Limbăeş?
Restauraţia prin oligarhi (Mircea Mihăeş, Evenimentul Zilei – 22.06.2009)
„Îi spuneam de curând unui prieten – celebritate mediatică, personaj de un farmec şi de-o capacitate de seducţie devastatoare -, aterizat, cu tot idealismul lui cu tot, în tabăra furibund-anti-Băsescu: „Tu chiar vrei să ajungi să trăieşti într- o ţară aflată la cheremul exclusiv al lui Patriciu, Voiculescu şi Vîntu? Chiar vrei să-ţi laşi copiii într-o ţară în care colhoznicii levantini şi bonapartiştii cu nuanţe sud-americane ne vor da nu numai porţii bine chibzuite de mâncare, dar ne vor contoriza şi aerul?”.
Ei bine, eu n-am chef să trăiesc într-o astfel de ţară. Prefer de-o mie de ori gafele lui Traian Băsescu nemerniciei cu gura pungă a îmbogăţiţilor devoraţi de lăcomie. Prin nu ştiu ce întorsătură a lucrurilor, nici PDL-ul nu se simte prea bine avându-l în coastă pe Traian Băsescu. Şi e firesc să fie aşa. Nici Videanu, nici Berceanu, nici Blaga (pentru a mă reduce doar la liderii proeminenţi) nu cred c-au intrat în politică din pur idealism. Sunt oameni cu interese economice precise, pe care un personaj cu profilul lui Traian Băsescu nu poate decât să-i jeneze.”
Cotidianul – Cu foarfeca prin ziare