Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

CAZUL ROMOSAN-COTIDIANUL. O PUNERE LA PUNCT NECESARA: Jurnalistul de investigatii Dan Badea ii da o lectie de etica executantei Mirela Corlatan

August 5th, 2009 VR No Comments »

DAN BADEA: In cazul Romoşan, Nistorescu a luat decizia corectă

Am citit zilele astea, cu atenţie, toate criticile importante aduse lui Cornel Nistorescu după aşa-zisul act de “cenzură” comis de el în favoarea lui Petru Romoşan. Am citit, cu oarecare efort, şi textul incriminat “comis” de Mirela Corlăţan pentru Cotidianul.

Opinia mea este că deşi derapajul moral al lui Nistorescu, din ultimii ani, părea definitiv, de această dată a decis corect.

Şi eu aş fi procedat la fel cu privire la cârpeala de presă intitulată “Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu”.

Motivele mele ar fi fost însă diferite de cele ale directorului Cotidianul şi ar fi ţinut exclusiv de profesia de jurnalist. Nu nerespectarea principiului “audiatur et altera pars” (“să fie ascultată şi cealaltă parte”) e reproşul fundamental ce poate fi adus jurnalistei Mirela Corlăţan (MC), ci, pur şi simplu, lipsa de coerenţă şi credibilitate a afirmaţiilor însăilate în articol.

Nimic din ceea ce dezvăluie MC nu poate fi folosit cu adevărat împotriva lui Petru Romoşan şi asta nu pentru că, spre exemplu, acesta n-ar fi culpabil moral în cazul în care ar fi semnat, de dragul “artei”, un angajament pentru fosta Securitate. Chiar şi în acest caz, problema care se pune este însă următoarea: a semnat Romoşan, cu adevărat, un angajament cu Securitatea? Dacă da, de ce a făcut-o? A fost şantajat? A făcut-o din patriotism? A făcut-o din oportunism? Nu ştim. Din textul jurnalistei MC nu aflăm altceva decât ceea ce şi-a propus ea să transmită cititorilor care nu gândesc cu capul lor: Romoşan a fost turnător! Fără nici o argumentare.

Ziarista aduce, e drept, nişte citate în sprijinul afirmaţiei făcute, dar ele nu au nici o relevanţă. Din cine citează MC? Evident, din ofiţerul care l-ar fi racolat (pe 26 septembrie 1987) pe Romoşan, numitul lt.col Ştefan Budecă. Aşadar, dovada că Romoşan “a turnat” stă într-o afirmaţie făcută anterior racolării, în 1984, de către ofiţerul amintit: “Din câte ştie Romoşan Petru, cel în cauză (n.r. Gherasim) este prieten cu Horia Bernea, care de asemenea are preocupări mistico-religioase”. Asta este dovada că Romoşan l-ar fi turnat pe Horia Bernea.

De unde a dedus autoarea textului de presă că Petru Romoşan i-a spus personal ofiţerului de securitate amintit că Gherasim şi Bernea erau prieteni şi aveau preocupări mistico-religioase? Expresia “din câte ştie X…” poate să însemne orice cum ar fi: “X i s-a confesat lui Y, de la care am aflat că…”, sau “din TO existentă în casa lui X am aflat că…” etc etc. Siguranţa cu care ziarista MC pune ştampila în acest caz mă pune serios pe gânduri cu privire la intenţiile ei reale.

Mai departe. O altă enormitate publicată de MC este, cum altfel?, un alt citat din ofiţerul Budecă. “Faptul că provine dintr-o familie modestă, că este conştient că numai în România poate să se dezvolte ca poet, că este interesat să fie cunoscut şi apreciat bine de organele noastre (…) prezintă garanţia că va accepta colaborarea cu unitatea noastră”. Aberaţia vine din faptul că individul despre care ofiţerul afirma că “este conştient că numai în România poate să se dezvolte ca poet”, abia aştepta să plece din ţară. El avea să şi părăsească ilegal România, un an mai încolo. I-a cam tras-o, cum se zice, ofiţerului care l-a racolat. Să fi fost o lipsă de vigilenţă din partea ofiţerului care l-ar fi racolat pe Romoşan? Să fie un raport făcut pe genunchi, pentru a justifica altceva? Ziarista nu observă însă această ciudăţenie şi trece mai departe.

Pentru a demonstra că Petru Romoşan (foto, dreapta, alături de Mihai Pelin) l-ar fi turnat pe criticul literar Ion Negoiţescu, jurnalista foloseşte anumite citate dintr-o anchetă poliţienească făcută, în 1977, cu scopul de a dovedi că Ion Negoiţescu (asociat cu mişcarea Goma) era homosexual. Trec peste acest aspect deoarece din citatele utilizate de ziarista de la Cotidianul nu se înţelege nimic. Totuşi, se sugerează că Romoşan ar fi fost acuzat de homosexualitate, iar el s-ar fi dezvinovăţit în faţa autorităţilor.

Cum spuneam, nimic din cele scrise de Mirela Corlăţan nu se poate constitui într-un act de acuzare la adresa lui Petru Romoşan. Nu există nici măcar certitudinea că documentele citate sunt reale şi nu inventate, câtă vreme autoarea n-a prezentat un facsimil, ceva, pentru credibilitate.

Totul pare a fi un atac de presă, aşa cum s-au obişnuit să producă, de altfel, în ultimii ani, ziariştii făcuţi la apelul de seară.

Pentru cei care nu sunt convinşi de asta, le recomand să citească atent textul “În malaxorul Securităţii” apărut în 6 iulie 2009, în Jurnalul Naţional. Textul conţine un Plan de Măsuri al Securităţii din iunie 1989 şi este centrat pe compromiterea/decredibilizarea prin orice mijloace a lui Petru Romoşan. (Adica exact ceea ce face “gasca inrolata” prin executantii de la Cotidianul – Nota mea)

Acolo sunt toate argumentele care-l pot convinge pe orice om cu liceul la bază că articolul “cenzurat” de Nistorescu este, de fapt, o făcătură ordinară a unor indivizi care folosesc presa pentru a-şi regla conturi personale.

Citind acel Plan de Măsuri, din care jurnalista MC a preluat doar un fragment nesemnificativ, înţelegem că, de fapt, Petru Romoşan a fost o victimă a aparatului represiv. Este acelaşi aparat care, un an mai încolo, se mobiliza şi punea la cale compromiterea în Occident a fugarului Romoşan prin lansarea de zvonuri false şi documente plastografiate în laboratoarele serviciilor secrete.

Cunoscând toate acestea, orice ziarist cu o minimă responsabilitate ar fi fost circumspect în a lua de bune documente despre care există bănuiala că ar putea fi falsificate.

Iată de ce consider că Nistorescu a luat, indiferent de motivaţia reală sau invocată, decizia corectă prin scoaterea din Cotidianul a textului referitor la Petru Romoşan.

Ar mai fi, poate, de făcut o precizare.
Cei care mă cunosc ştiu că, după experienţa Evenimentul Zilei, aş fi ultimul care i-ar lua apărarea lui Cornel Nistorescu. Numai că o gaşcă de impostori bine aliniaţi/grupaţi, culmea, sub aceeaşi pălărie aurită a lui Sorin Vântu, lucrează de zor la distrugerea a ceea ce a mai rămas din presa românească.
Tonomatele au început să tropăie periculos de tare pe moşia lui SOV, speriate de apariţia intrusului Nistorescu. Frica e firească pentru cei care n-au fost, nici măcar pentru o secundă în viaţa lor, ziarişti adevăraţi.
Câţiva şmecheri din această categorie, despre care aflu, azi, că primeau un salariu de 5000 de euro de căciulă, în condiţiile în care ziarul avea pierderi de câteva milioane de euro, ţipă ca apucaţii că a venit cenzura peste ei. Lor li s-a adăugat, tot azi, şi “apostolul” de serviciu, ong-istul Toma, speriat şi el de viitură. Mircea Toma, susţinător al cauzelor tot mai strâmbe, e întotdeauna acolo unde trebuie să fie, chipurile, interesul “bizonului”. Impostura peste care stăpânesc şmecheraşii lui SOV este totală. Tonomatele Turcescu, Hurezeanu, Ursu şi Buşcu s-au retras deja în coteţul lui Vântu fără să priceapă că vine o vreme în care acelaşi “bizon” începe să înţeleagă cum stă treaba cu manipularea. Salariile de zeci de mii de euro, cu care le-au fost cumpărate conştiinţele papagalilor de serviciu, încep deja să pârâie zgomotos în burţile lor tot mai flămânde.
În definitiv, chiar dacă a rătăcit, ca orbetele, ani buni pe spinarea mafioţilor, Nistorescu este singurul ziarist adevărat dintre ei. Ori asta îi sperie pe impostori. Este şi motivul pentru care am decis să pun degetul pe această anomalie.

UPDATE: Petru Romoşan afirmă că materialul apărut sub semnătura Mirelei Corlăţan reprezintă de fapt un atac declanşat împotriva sa, cu mai mulţi ani în urmă, de Andrei Pleşu (“şeful operaţiunii”) care l-a folosit în această afacere, “ca mână de lucru”, pe Mircea Dinescu.

Iată un fragment din ceea ce ce mi-a declarat, concret, Petru Romoşan:

“(Cei de la CNSAS)n-au putut să dea decizie de colaborare a mea cu Securitatea până la povestea cu Dan Voiculescu şi cu Andon, pentru că trebuia să decidă ei în interior şi conform documentelor existente, în sensul că nu au decât o singură probă împotriva mea, iar singura probă e un angajament din 29 septembrie 1987, pe trei rânduri, în care apare un nume conspirativ şi care nu a fost onorat niciodată, pentru că nevastă-mea pleca a doua zi cu paşaportul şi, altfel, îi ridicau paşaportul.
Ei au ajuns să se răzbune pe mine, pentru tot chinul pe care-l provoc pentru ei de zece ani, trimiţând chestia asta, după noua lege, la Curtea de Apel, şi în felul ăsta au ajuns documentele în ziar. Nu-i interesau pe ei deciziile, înţelegi?
Sunt trei probleme esenţiale în această poveste. Prima problemă o reprezintă anchetele la care am fost supus începând din 1973, de la 17 ani, până în 1980, dintre care cea mai dură a fost cea din 1977. Acestea nu au avut legătură cu Securitatea pentru că sunt anchete poliţieneşti. A doua poveste, cea cu Paul Gherasim şi cu Bernea, este o porcărie sinistră, pentru că nu e adevărată. Oamenii erau urmăriţi cum eram şi eu şi n-am dat nimic despre ei. Iar ce spune ăla (ofiţerul de caz) e o banalitate, că ăsta e pictor mistic şi nu ştiu ce. Păi toată lumea ştia chestia asta. Dar în orice caz, turnura aia de frază nu este nici a mea, nici a ofiţerului de caz. Este a cuiva de acolo, din zona atelierelor.
A treia parte a operaţiunii este povestea cu angajamentul din 29 septembrie 1987, despre care am amintit deja mai sus.
Oricum, Curtea de Apel va stabili adevărul. Eu o să dau în judecată inclusiv statul român. Ca să pot să ating CNSAS-ul eu trebuie să dau în judecată statul român. Mă rog, eu răspund la unele chestiuni, dar răspund punctual. Pentru că răspunsul este chiar în documentarul lor…”

Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie

Citiţi, mai jos, “Planul de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa”, publicat în 6 iulie 2009 de Jurnalul Naţional:

Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului
Nr. 0027882 din şş. 06.1989
Strict secret
Exemplar unic

Plan de măsuri în cazul Petru Romoşan din Franţa

Petru Romoşan, în vârstă de 32 ani, fost membru al Uniunii Scriitorilor, a trecut ilegal frontiera de stat în Ungaria în septembrie 1988, stabilindu-se ulterior în Franţa, la Paris.
După rămânerea în străinătate, Petru Romoşan s-a situat pe o poziţie ostilă ţării noastre şi a intrat în contact cu elemente reacţionare ale emi­gra­ţiei române intelectuale de la Paris.

În luna mai a.c., a acordat un interviu denigrator postului de radio
„Eu­ro­pa liberă”, în conţinutul căruia a fă­cut referiri tendenţioase la statutul ar­tiş­tilor plastici din România.
De asemenea, a participat – ca invitat – la mai multe emisiuni ale postului maghiar de televiziune Budapesta-1, în cadrul cărora a comentat de pe po­ziţii ostile aşa-zisele măsuri luate de autorităţile române pentru a îm­pie­di­ca fuga unor persoane în Ungaria.

Pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activităţilor ostile ţării noastre desfăşurate de Petru Romo­şan, va fi întreprins un complex de măsuri informativ-operative, vizând:

I. – Completarea studiului operativ în caz şi folosirea datelor ob­ţi­nute pentru acţiuni de influenţă şi contracarare

1. Verificarea rudelor şi relaţiilor din ţară ale elementului şi ale soţiei acestuia, a persoanelor cu care mai întreţine legături şi documentarea exactă a activităţii desfăşurate de Petru Romoşan înainte de plecarea din ţară.
Se va acţiona asupra acestora în sco­pul determinării lui Petru Romoşan să renunţe la activităţile cu caracter denigrator şi să adopte o poziţie corectă faţă de RS România.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0610

2. Obţinerea de date privind situaţia personală şi profesională a lui Petru Romoşan şi a soţiei acestuia, cu accent pe:
– identificarea domiciliului din Pa­ris al elementului (amplasarea imobilului, intrări, colocatari, mijloace de acces în zonă, număr de telefon etc.);
– stabilirea preocupărilor, cercului de relaţii, a persoanelor care îl vi­zi­tează la domiciliu sau cu care în­tre­ţine legături apropiate, elemente din emigraţie care nu agreează acţiunile acestuia sau cu care a avut diferite neînţelegeri, etc.;
– stabilirea locului de muncă al so­ţiei lui Petru Romoşan şi a programului de lucru al acesteia;
– identificarea canalelor folosite de soţii Romoşan pentru menţinerea legăturii cu rudele şi relaţiile din ţară.

Datele obţinute în urma com­ple­tării studiului operativ în caz vor fi folosite în scopul iniţierii unor acţiuni de descurajare şi timorare a acestuia.

În realizarea acestor sarcini, vor fi folosite în mod diferenţiat sursele: „Filip”, „Ruxandra”, „Călin”, „Donici”, „Prodan”, „Barbu”, „Gabriel” şi „Hornaru”, precum şi posibilităţile specifice pe linia U.M. 0544.

Termen: 30.08.1989
Răspund: U.M. 0610, U.M. 0544/225 şi U.M. 0195.

3. Stabilirea legăturilor pe care Pe­tru Romoşan le are la Budapesta şi ca­re îl sprijină în realizarea acţiunilor os­ti­le RS România (persoane contacta­te, adrese vizitate, locuri de cazare etc.).

Termen: 30.08.1989
Răspund: U.M. 0544/225 şi U.M. 0195

II. – Măsuri combinative de contracarare

1. Pentru compromiterea lui Petru Romoşan în mediile maghiare de informare în masă, va fi expediată din Franţa, în numele pictorului de origine română Viktor Roman, o scrisoare adresată Ministerului Culturii şi Televiziunii maghiare în care sunt prezentate profilul moral des­com­pus al acestuia, sprijinul şi colaborarea sa cu autorităţile române pentru urmărirea şi condamnarea criticului Ion Negoiţescu, în prezent redactor la postul de radio „Europa liberă”, întărindu-se astfel acuzaţiile că acesta este agent provocator manipulat de autorităţile de la Bucureşti.

Termen: 05.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

2. Pe adresa Ministerului ungar de Interne şi a Televiziunii maghiare va fi trimisă o scrisoare ca provenind din partea unei persoane, în prezent aflată în Austria şi care ar fi fost re­ţi­nu­tă la graniţa română împreună cu grupul în care se afla şi Petru Ro­moşan, în conţinutul căreia se va preciza că acesta este agentul Securităţii române, iar la arestarea grupului a făcut public acest lucru pentru a evita suportarea tratamentului aplicat celorlalţi fugari.

Termen: 05.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

3. Va fi expediată din Ungaria, or­ga­nelor de poliţie franceze, o scrisoare în care Petru Romoşan va fi prezentat ca agent al Securităţii maghiare, iar cu ocazia călătoriilor pe care le face la Budapesta realizează şi întâlniri cu ofiţerii de legătură pentru instructaj.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

III. – Măsuri de compromitere în rândul emigraţiei române

1. În numele unui scriitor român din ţară, care, pentru a evita eventuale consecinţe doreşte să rămână anonim va fi trimisă o scrisoare lui Virgil Ierunca, cunoscut că nu-l agreează pe Petru Romoşan, în care autorul dez­văluie rolul jucat de acesta în arestarea criticului Ion Negoiţescu şi persecu­tarea de către autorităţi a altor oameni de cultură şi artă din România.

Termen: 15.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

2. Va fi plastografiată şi expediată din Franţa o scrisoare adresată lui Dorin Tudoran, semnată de Petru Romoşan, prin care acesta solicită să-i publice în revista „Agora” un material în al cărui conţinut sunt atacaţi Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi chiar Dorin Tudoran.

Precizăm că în „Agora” se publică astfel de materiale, ulterior autorii fiind atacaţi foarte violent de Dorin Tudoran în articole-replică.

Termen: 30.07.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

3. Sursa „Dinu”, care urmează a se deplasa în Franţa, va fi instruită să acţioneze pentru determinarea lui Virgil Ierunca să ia atitudine publică împotriva lui Petru Romoşan şi să îi creeze greutăţi în afirmarea pe plan literar în Franţa.

Termen: 30.06.1989
Răspunde: U.M. 0544/225

4. Sursele cu posibilităţi în mediu, ce urmează să se deplaseze în Franţa în perioada următoare, vor fi pregătite să susţină versiunile de dezinformare difuzate prin mijloacele specifice şi să acţioneze pentru compromiterea şi discreditarea lui Petru Romoşan în rândul emigraţiei şi mediile culturale autohtone.

Sarcină permanentă
Răspunde: U.M. 0544/225 şi 0610

Informaţiile obţinute privind evo­luţ­ia situaţiei operative în caz vor fi analizate periodic de şefii unităţilor centrale cu atribuţiuni în acţiune, care vor raporta conducerii D.S.S. rezulta­tul măsurilor întreprinse şi concluziile reieşite, în vederea stabilirii unor noi acţiuni de contracarare a ac­ti­vi­tăţilor ostile desfăşurate de Petru Romoşan.

Şeful U.M. 0610 Şeful U.M. 0195 Şeful U.M. 0544/225 “

La care se adauga semnaturile lui Liviu Avram, Mirela Corlatan si restul gandacilor de presa – Nota mea

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , No Comments »

"CURVA" PACEPA-TISMANEANU. Jocul cartitei GRU a ajutat planurilor Trilateralei & Bilderberg pentru Romania dupa ce Ceausescu l-a refuzat pe Kissinger

August 4th, 2009 VR No Comments »
„Curva“ Pacepa – afacerea trădării (XV -XVI)

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu.
Pe parcursul acestei perioade, cånd s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicaţia noastră trece în revistă elemente şi date inedite ale „dosarului Pacepa“. Menţionez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinånd unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
Este necesară o schiţă a cadrului politic internaţional în care a avut loc „defecţiunea“ lui Pacepa, pentru a înţelege cât stă în picioare din „argumentaţia“ hagiografilor acestuia, ce susţin că acesta ar fi adus mari servicii Vestului, deşi este greu de crezut că putea aduce mai mari servicii Occidentului, în acea perioadă, decât Ceauşescu însuşi. Faptul că abia după zece ani de la intrarea pe mâna americanilor a început să fie folosit Ion Mihai Pacepa arată că, de fapt, „utilitatea“ sa a început să fie speculată într-un cu totul alt context internaţional decât acela în care „a ales libertatea“, fostul cadru adus în DIE de către Alexandr Mihailovici Saharovski, nimeni altul decât mai marele consilierilor sovietici din Securitate, în perioada 1949-1953.
Surprinzător sau nu, se pare că acest aspect a fost obliterat din dosarul de cadre al lui Pacepa, „ascendenţa“ sa fiind practic necunoscută colegilor săi de mai târziu, din Securitatea care începuse eliminarea cadrelor sovietice din structură.
După analiza din episoadele trecute a istoricului şi cercetătorului Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Ţăranu, şi selecţiile din „Dosarul Pacepa“ realizat de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe, urmează şi alte puncte de vedere ale unor cadre ale fostei Securităţi, care au ţinut să îşi exprime opinia în cadrul acestui serial dedicat „curvei Pacepa“, găzduit de publicaţia „Curentul“.
Astăzi, publicăm opinia primită de la Stelian Octavian Andronic, cadru cu activitate în contrainformaţiile economice (1958-1961), apoi cu activitate pe linie de spionaj în perioada în care a funcţionat la post în Israel (1962-1966) şi Olanda (1971-1977), (şef al rezidenţelor din Olanda şi Israel). Ulterior, a devenit şef al Unităţii de Acţiuni Valutare Speciale (1978- 1985) şi a mai lucrat şi în alte unităţi ale DSS şi, apoi, SRI. Perioada de opt ani în care colonelul Andronic a fost comandantul Unităţii AVS (Acţiuni Valutare Speciale) din cadrul Departamentului Securităţii Statului (DSS) a coincis cu apogeul campaniei iniţiate de Nicolae Ceauşescu pentru plata datoriei externe (1978-1985).
Şefii DSS, şefii CIE şi sefii pe linie operativă de la UM 0107/AVS au fost principalii interlocutori şi executanţi ai directivelor şi ordinelor lui Nicolae Ceauşescu în domeniul operaţiunilor valutare speciale. Octavian Stelian Andronic a fost un insider al sistemului, la vârf, şi a lucrat într-un domeniu de maximă importanţă pentru statul român, la acea vreme.
In prima parte de mai jos redam o selectie a realizatorilor „Periscop“ care au publicat, cu privire la cazul Pacepa, şi analiza altui civil, publicistul Cristofor Podescu (Podeanu?). Acesta aduce argumente demne de luat în seamă, ce contrazic punctele de vedere ce susţin că trădarea lui Pacepa ar fi ajutat Occidentul în lupta sa împotriva comunismului…

George Roncea

Motivele reale ale dezertării

Prin actul dezonorant al trădării de patrie – dacă Ion Mihai Pacepa o fi considerat vreodată că România este patria sa, având în vedere împrejurările stabilirii în ţară a tatălui, ilegalist ceh, dovedit ca om al sovieticilor – fostul general a adus incalculabile prejudicii relaţiilor dintre România şi SUA care până în 1978 erau exemplare în multe domenii, în interes reciproc şi în beneficiul comunităţii internaţionale.
De fapt, trădarea inacceptabilă, sub toate aspectele, s-a produs atunci când Ion Mihai Pacepa a simţit că se află în cădere liberă, mai ales după încercarea eşuată de a-l determina pe şeful statului şi pe soţia acestuia, faţă de care avea un comportament detestabil de slugoi preasupus, să aprobe crearea unui organism atotputernic pe lângă Preşedinţia României, care să fie condus de el şi să includă toate serviciile de informaţii şi contraspionaj, precum şi alte instituţii înrudite, ceea ce ar fi făcut din trădător unul din personajele-cheie ale regimului totalitar, aservit cuplului dictatorial.
Al doilea semnal, de natură să-l îngrijoreze profund şi chiar să-l panicheze, l-a constituit numirea generalului Alexandru Dănescu, adjunct al ministrului de Interne, în funcţia de şef al Departamentului de Informaţii Externe. Lovitura primită era de nesuportat, un adevărat şoc pentru Pacepa, care se considera singurul îndrituit să-i succeadă generalului Nicolae Doicaru în fruntea DIE, după trecerea acestuia ca ministru al Turismului. Or, preferinţa conducerii superioare pentru un om care până atunci se ocupase numai de sectorul administrativ al Ministerului de Interne îi umilise peste poate, avertizându-l că se află în dizgraţie, situaţie ce-i închidea toate culoarele parvenirii la vârf, anunţând un viitor incert şi chiar sumbru pentru orgoliosul domn Pacepa, căruia i se pregătise un post la… pompieri.
Mai mult, temându-se de descoperirea unor aspecte tulburi din activitatea şi trecutul său, asupra cărora se declanşaseră minuţioase investigaţii, Ion Mihai Pacepa a ales calea trădării pentru a scăpa de gravele consecinţe ce-l pândeau. Şi cum se ştia „cu musca pe căciulă“ şi era conştient că nu poate scăpa de pedeapsă, a preferat aplicarea proverbului „Fuga-i ruşinoasă, dar e sănătoasă!“
Acestea sunt motivele reale ale dezertării fostului general Ion Mihai Pacepa şi nu pretinsa sa luptă împotriva „comunismului“ românesc pe care-l cunoştea din interior şi, chipurile, nu-l mai putea suporta.

România, livrată sovieticilor prin trădarea Occidentului

Apologeţii trădării şi ai trădătorilor români de teapa lui Pacepa nu au dreptul să uite atunci când pledează cauza unor asemenea indivizi, detestabili că România a ajuns în sfera de interese şi influenţă a comunismului sovietic datorită trădării poporului român şi a României de către Franklin Delano Roosevelt şi Winston Churchil. Ca urmare, toate încercările făcute de partea română la Ankara, Cairo, Berna, Lisabona şi alte locuri de a ieşi din războiul antisovietic şi a se alătura coaliţiei Naţiunilor Unite n-au reuşit, invocându-se de fiecare dată necesitatea obţinerii acordului liderului de la Moscova, care era permanent informat şi consultat asupra răspunsurilor date reprezentanţilor României.
Din această cauză, ultimul cuvânt în ceea ce priveşte soarta României l-a avut partea sovietică, atât înainte de 23 august 1944, cât şi ulterior, până la abolirea monarhiei, reprezentanţii SUA şi ai Marii Britanii în Comisia Aliată de Control limitându-se a fi simpli observatori pasivi. La fel s-au prezentat lucrurile la Conferinţa de la Paris, când României i s-a refuzat statutul de stat cobeligerant pe care-l merita cu vârf şi îndesat, suportând toate consecinţele de stat „învins“, ceea ce a provocat uriaşe daune ţării noastre din punct de vedere economic, politic şi militar – prin controlul total exercitat în aceste domenii fundamentale – ştiinţific, educaţional etc. – de puterea sovietică.

Miza eliminării resurselor informative ale României

Insistenţa lui Pacepa privind eliminarea din Serviciile de Informaţii şi Contrainformaţii post-decembriste a specialiştilor proveniţi din aparatul fostei Securităţi a urmărit să lase statul român fără apărare timp de 5-10 ani, perioadă minimă de formare a noilor cadre pentru nevoile siguranţei naţionale. Afirmaţia lui Pacepa, potrivit căreia România nu va fi primită în NATO până nu satisface acest pretins deziderat, nu era acoperită de realitate: Cehia, Polonia şi Ungaria s-au limitat să elimine din cadrele de Securitate din ţările respective numai pe acelea cu funcţii de conducere şi pe cele care au săvârşit abuzuri în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Statului român nu i s-a condiţionat expres niciodată primirea în NATO şi UE de îndeplinirea unor asemenea cerinţe.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi „indignarea“ lui Pacepa faţă de „jecmănirea“ Occidentului de date şi documentaţii economice şi tehnico-ştiinţifice de către DIE. Trădătorul comite, în acest caz, cel puţin două grave imprudenţe nepermise unui „as“ în materie ca el:
a) uită că el însuşi a condus mult timp Direcţia de specialitate a DIE, iar ulterior a coordonat – ca adjunct al şefului DIE – activitatea de spionaj în domeniile economic şi tehnico-ştiinţific desfăşurată în Occident;
b) se face că nu ştie – ceea ce este foarte rău – sau dezinformează conştient, faptul că, şi în prezent, obiectivul prioritar al Serviciilor de Informaţii şi Contraspionaj din SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Israel şi altele îl constituie tocmai apărarea secretelor economice şi tehnico-ştiinţifice împotriva spionajului străin, concomitent cu obţinerea de date şi informaţii din orice altă ţară unde există asemenea secrete ce prezintă interes pentru statele în cauză. Atunci, de ce n-ar avea dreptul să procedeze tot astfel şi instituţiile similare din România?
Pentru toate aceste argumente şi consideraţii, Ion Mihai Pacepa a fost, este şi va rămâne un trădător!

Stelian Octavian Andronic: Pacepa a fugit pentru a scăpa de o arestare iminentă

În 2008, în lucrarea „36 de ani în serviciile secrete ale României“, Stelian Octavian Andronic reia ipotezele principale în legătură cu defectarea lui Ion Mihai Pacepa, punând accent asupra posibilei „combinaţii operative“ a Moscovei. O primă variantă ar fi aceea că Pacepa a fost recrutat de nemţi pe cånd se afla la post în RFG, lucrånd sub acoperire, la reprezentanţa noastră din Köln. A fost apoi preluat de americani – CIA l-a preluat deci de la nemţi, avånd în vedere poziţia sa destul de importantă în cadrul serviciului încă din acea perioadă.
Fugarul s-a implicat încă de cånd se afla la post în RFG, dar mai ales ulterior, cånd a deţinut înalte funcţii în stat atåt pe relaţia vest-europeană, cåt şi pe cea asiatică, în special arabă, în operaţiuni ilegale, de tip mafiot, din care a obţinut şi importante profituri materiale personale. A fugit din ţară pentru a scăpa de o arestare iminentă sau, cel puţin, presupusă de el a fi iminentă. După unii, Pacepa a fost încă de la început agent al KGB-ului infiltrat la noi şi sprijinit de sovietici să urce treptele pånă la nivelul cel mai înalt – parcurs impresionant pentru cel ce fusese iniţial un ilustru necunoscut.

Agent-momeală al KGB-ului „servit“ americanilor

Cånd KGB-ul a considerat că agentul său a devenit o momeală destul de apetisantă pentru americani, l-a aruncat în atenţia CIA, care l-a primit – „pe nemestecate“ – cu braţele deschise şi cu toate onorurile acordate transfugilor consideraţi importanţi. KGB-ul a realizat astfel o dublă mare lovitură: pe de o parte, l-a torpilat serios pe Ceauşescu, care stătea în gåt Moscovei, iar pe de altă parte, şi-a infiltrat agentul în stomacul inamicului permanent, care l-a şi înghiţit, dar nu ştim dacă l-a mestecat sau nu. Oricum, pentru KGB era arhisuficientă şi realizarea primei lovituri, căci Ceauşescu era în ochii săi un instrument periculos în måna Vestului, care îl considera copilul minune al Europei de Est şi îl primea cu toate onorurile. Or, Moscova dorea cu orice preţ compromiterea lui Ceauşescu în ochii Occidentului, îndeosebi ai Americii.
Această ultimă variantă are şi meritul de-a explica în mare măsură misterul promovării excepţionale a lui Pacepa în ierarhia comunistă de la Bucureşti, unde sovieticii aveau destui oameni de încredere apţi să dea o månă de ajutor la infiltrarea unui agent important în cercurile înalte ale puterii. Pentru că este greu de presupus că americanii aveau în acel timp la Bucureşti suficiente şi competente forţe pentru a-l ajuta pe fugar să urce într-un timp atåt de scurt pe trepte atåt de înalte.

Gorbaciov – sărutul morţii
Veteranul serviciilor de informaţii externe a ţinut să adauge, cu privire la „contribuţia“ lui Pacepa la lichidarea lui Ceauşescu, un detaliu, care completează imaginea sfârşitului lui Ceauşescu, în contextul în care se afirmă că la „procesul“ acestuia, din decembrie 1989, au fost reluate întocmai pasaje din acuzele aduse de Pacepa. „Rechizitoriul“ lui Pacepa, susţin chiar aplaudacii acestuia, din familia Liiceanu, Hossu Longin, Tismăneanu, ar fi servit celor care au plănuit scoaterea din scenă a lui Ceauşescu.
Ofiţerul afirmă că „în 1971, înainte de constituirea oficială a Trilateralei în 1973, cineva care făcea parte şi din serviciile secrete şi era şi membru al Grupului Bilderberg a încercat să-l racoleze pe Ceauşescu. Reacţia lui Ceauşescu a fost categoric împotrivă. Dacă ar fi fost de acord, soarta lui şi a României, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de către Trilaterală“.
Stelian Andronic, aflat la post la Amsterdam în anii ’70, este chiar ofiţerul care l-a informat pe Nicolae Ceauşescu, în 1973, la vizita sa oficială din Olanda, asupra existenţei societăţii secrete, care va deveni peste ani celebră, aşa-numitul „Grup Bilderberg“, al cărui fondator era chiar prinţul Bernard. Grupul se înfiinţase în secret, în 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de långă oraşul Arnhem. Sinteza realizată de ofiţer, în exemplar unic, cuprindea şi declaraţia prinţului privind intenţia Grupului de a înfiinţa un „Guvern Mondial“ până în anul 2000.
„Informaţiile noastre au fost clare“, spune ofiţerul: „În ianuarie 1989, reprezentanţii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, şi Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceauşescu, în acelaşi an, i-a spus: «ne vedem în decembrie… dacă ne mai vedem!»“.
(va urma)
https://www.curentul.ro/

Foto: Ceausescu si Kissinger la Sinaia, Ceausescu si Bush

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

BUBICO TISMANEANU a intrat in fibrilatie: muscoii de la Cotidianul ii cad pe capete. NISTORESCU: Lămuriri necesare şi periculoase

August 4th, 2009 VR No Comments »

N-am mai călcat într-un cuib de viespi din copilărie. Îmi amintesc groaza de atunci şi insectele mânioase intrate prin izmene, pe sub cămaşă şi prin buzunare! Isterizate de un pas în cuibul lor mă înţepau cu furie şi nu aşteptau nici o explicaţie. – Cornel Nistorescu

Ii public toate tampeniile lui Bubico de Primavarii pentru a intelege mai bine Sindromul Tismaneanu si idiotia congenitala de gradul II (cu pericol de avansare) a “gastii inrolate”:

De la Cornel Nistorescu, cu ura si razbunare

04/08/2009 — tismaneanu
In pofida sfaturilor primite de la cei care inca mai spera in cine stie ce metanoia de ultim ceas a lui Nistorescu, in pofida minunatului indemn al lui Eugen Istodor pe blogul sau de a actiona fara ura si razbunare, Nistorescu recidiveaza, isi insulta criticii, insinueaza vrute si nevrute la adresa lui Traian Basescu (pornind de la niste pretinse telefoane date prin redactii de Valeriu Turcan). In mintea acestui om obsedat de comploturi, ar exista cumva o conexiune intre presedinte si cei care considera actiunile sale drept potrivnice libertatii presei si in genere opuse pluralismului. Intrucat s-a intamplat sa stiu mai multe despre Romosan, editorul, n’est-ce pas, lui Mihai Pelin, Sorin Toma, promotorul campaniilor impotriva “boierilor intii”, dar si despre Nistorescu, am participat, prin acest blog, la ceea ce se numeste o conversatie democratica menita sa luineze dedesubturile sordide ale actiunilor lui Nistorescu. Am intervenit, sub semnatura proprie, si pe alte bloguri (Istodor, Patrasconiu). Am postat interventiile publice ce mi s-au parut pertinente si oneste.
Spre deosebire de Nistorescu, admir scrisul unor Ioan T. Morar si Cr. Patrasconiu. Dar nu despre chestiuni de gust este vorba aici si acum. In consens cu linia oficial anuntata de ziarul Ziua, Nistorescu da de stire ca va face campanie anti-Traian Basescu. Nu promite un ziar obiectiv si inteligent, ci unul ofensiv, militant, hiper-partizan, pe scurt unul fanatic. Iata un fragment din editorialul de ultima ora al lui Cornel Nistorescu. Ma simt onorat sa fiu prezentat astfel de un personaj pe care il asigur de deplina mea lipsa de consideratie. Iar faptul ca vede vrajmasi in orice directie priveste tine de o maladie a psihicului care a facut multe ravagii in Romania si in lume…
“Înţeleg acum de ce mă înţeapă gaşca Tismăneanu, un pluton jurnalistic în slujba preşedintelui. Înţeleg de ce postacii cu gramatică şi limbă de SRI, SPP şi SIE se înghesuie pe net! Înţeleg perfect de ce acoperiţii din redacţii trag din greu la umflarea balonului. Pericolul li se pare enorm! De-aia am şi renunţat la articolele de Gâgă ale lui Ioan T. Morar. E criză şi nu merită o leafă de ministru! De-aceea am renunţat şi la lălăielile lui C. Pătrăşconiu. Nu l-am dat afară când era bolnav (cum zice poetul şi analistul Emil Hurezeanu) şi n-am făcut nici o hârtie în acest sens. Dar am cerut conducerii Trustului Realitatea-Caţavencu să scape ziarul de scriitura unui asemenea personaj. Şi la şedinţa de board, la care E. Hurezeanu a lipsit, promisiunea a fost făcută. Nu s-a autosuspendat Robert Turcescu! A aflat că am renunţat şi la poezelele sale şi a sărit să anunţe poporul! Nu eu am desfiinţat boardul editorial. La iniţiativa cuiva care făcea parte din el s-a lăsat păgubaş.
Dincolo de aceste precizări, implicarea lui Valeriu Turcan în umflarea scandalului mă pune în gardă. Viespii şi bărzăunii au reuşit să-mi intre şi în pantaloni!”
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

COTIDIANUL scapa si de porno-ambasadorul Baconsky – "teologul din jacuzzi". LISTA LUI RONCEA si BADEA se completeaza firesc

August 4th, 2009 VR No Comments »

Dupa ce Rogojica anunta tampeste cine a facut schimbarile la Cotidianul: MIRCEA BADEA si RONCEA (:-) iar eu publicam LISTA aici – ZARVA-N MORGA COTIDIANUL: Punerea lui Patrasconiu pe faras a starnit cardul de deontologi. “Prosti, prosti dar multi!”. Urmeaza IT Morar VEZI LISTA, iata ca aceasta se completeza firesc. Dupa cum anuntam, deci, Baconsky a primit un sut in fundul lui de porno-ambasador, altfel teolog de jacuzzi. Tot asa, dupa cum anuntam in prima postare pe aceast tema – SOBOLANII ROSII de profesie ar vrea sa ingroape COTIDIANUL. O executie si un fals scandal de cenzura. Tinte: Romosan si Nistorescu. Urmeaza si Basescu – Tismaneanu invoca deja motive politice pentru maturarea profitorilor. Mai e pu-tin pu-tin si tot corul va striga ca din oala ca sunt pusi cu botul pe labe “PENTRU CA SUNTEM INTELECTUALII LUI BASESCU!!! HELP!!!”. Hai, sictir na turbinka profitorilor!

TISMANEANU: Boicot la adresa lui Cornel Nistorescu: Teodor Baconsky pleacă de la Cotidianul.
04/08/2009 — tismaneanu
Iată o informaţie proaspătă de pe blogul lui Mihail Neamţu:
“Astăzi, directorul trustului Realitatea-Catavencu a fost informat despre plecarea lui Teodor Baconsky din actuala echipa de colaboratori ai ziarului Cotidianul. Decizia, ne-a informat dl Baconsky, survine după transformările acute de stil şi viziune impuse de noul director Cornel Nistorescu. Reamintim că în ultimele şase luni Cotidianul a pierdut următorii comentatori: Traian Ungureanu, Mihail Neamţu, Devis Grebu (desen), Ioan T. Morar,Cristian Pătrăşconiu şi Liviu Antonesei. Alte nume au fost vehiculate ca “dizidenţi” în raport cu noua tendinţă.“
Alte informaţii găsiţi pe Hotnews.Ro, unde este confirmată retragerea altor nume: Daniel Vighi, Liviu Antonesei şi Alin Fumurescu. Am motive intemeiate sa spun ca vor pleca in zilele urmatoare si unii jurnalisti din staff. “Performanţa” Trustului Realitatea-Caţavencu şi a lui Cornel Nistorescu este fără precedent, practic, în istoria jurnalismului post-decembrist. A-ti inchipui ca Nistorescu este disponibil pentru dialog inseamna sa te imbeti cu iluzii. El a venit la Cotidianul cu un scop precis. Are o misiune de indeplinit.
Un brand prestigios a fost compromis cu repeziciune uimitoare, în ultimele şase luni. Mai grav, exerciţiul exprimării libere pare pus în pericol. Toate au legătură cu faptul că suntem într-un an electoral.

HoyNews: Teodor Baconsky: Nu mai colaborez cu ziarul Cotidianul
de C.M. HotNews.ro
Marţi, 4 august 2009, 13:34 Economie Media & Publicitate
Ambasadorul Romaniei la Paris, Teodor Baconsky, renunta la colaborarea cu ziarul Cotidianul, unde publica saptamanal un editorial. “Am inregistrat cu tristete involutia din interiorul redactiei Cotidianul, plecarea in tromba a tuturor semnaturilor prestigioase si am decis sa ma retrag la randul meu pentru ca nu mai recunosc astazi ziarul la care am hotarat sa colaborez acum trei ani”, a declarat, marti, pentru HotNews.ro Teodor Baconsky. Teodor Baconsky este ambasadorul Romaniei la Paris, din august 2007, si de trei ani publica un editorial saptamanal la Cotidianul. Declaratia ambasadorului pentru HotNews.ro:
Era o publicatie de elita pro-europeana, pro-occidentala, care garanta pluralitatea opiniilor si un nivel de analiza si informatie de buna calitate.
Au fost concediati cu brutatalitate jurnalisti de un profesionalism indiscutabil si am constatat ca nucleul Cotidianul era dat de pagina politica si pagina de comentarii. Pagina nu mai este sustina de aceeasi echipa: au plecat Liviu Antonesei, Daniel Vighi, toata lumea din afara.
Inteleg ca directia in care se merge este una monocolora, unanim anti-prezidentiala, n-am inca un argument pentru a vedea care e noua linie. Inclusiv angajatii permanenti, Robert Turcescu si altii vad ca au plecat.
Toate aceste plecari au fost provocate de aceasta noua politica si e evident ca are legatura cu pozitia anti-Basescu a lui Cornel Nistorescu. Cornel Nistorescu i-a anuntat, luni, pe jurnalistii de la Cotidianul ca publicistul Cristian Patrasconiu, senior editor, nu va mai scrie la ziar nici un text. Robert Turcescu a anuntat, tot luni, ca renunta sa mai publice editorialul saptamanal din Cotidianul.Comentatorii Liviu Antonesei, Daniel Vighi si Alin Fumurescu se numara si ei printre numele care nu vor mai semna editoriale in paginile ziarului.

Vezi si REMEMBER SEX in MAE: Ambasadoarea-porno Vulpe-Ciuaua si teologul ambasador-porno Baconsky-Jacuzzi din Scoala de Cadre Plesu. VIDEO Stupide cu Vulpe

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , No Comments »

"GASCA INROLATA" continua fabricarea de cazuri de cenzura. Marius Vasileanu isi injura colegii "cumpatat si echilibrat" pentru a fi respins in RL

August 4th, 2009 VR No Comments »

Bijulica Morarica – inca prezent pe gard, on line, la Cotidianul – strigulica:

Caz de cenzură şi la România liberă
Da, se ascute lupta, ca să zic aşa! România liberă a refuzat să publice un text excelent scris de Marius Vasileanu! E vorba de semnătura unui ziarist cumpătat şi echilibrat, specie din ce în ce mai ameninţată! Textul îl puteţi citi aici. (adica la Tismaneanu)

Mineriada liichelelor: Text de Marius Vasileanu refuzat de “Romania Libera”
04/08/2009 — tismaneanu
Mineriada liichelelor
de Marius Vasileanu

TEXT REFUZAT DE ZIARUL ROMANIA LIBERA (Ha, ha! – nota mea)

Încă nu mi-am aşternut până azi amintirile din viaţa de ziarist. La vârsta mea, 45 de ani, nici nu este cazul. Fiind vorba despre specificul acestei rubrici, voi aduce azi o mărturie.

În ziua în care preşedintele Traian Băsescu participa cu stoicism la acea şedinţă de pomină de condamnare a comunismului, lucram la unul din ziarele importante de pe piaţă. Ca orice om normal la cap simţeam că se face istorie şi voiam să privesc, măcar la tv, desfăşurarea evenimentului. Am fost bruiat într-o primă instanţă de miştourile ieftine pe care le făceau colegii mei de birou. Erau trei-patru oameni, şefi de departamente, ca şi mine. Între timp au ajuns chiar în poziţii şi mai înalte. La vârsta pe care o au, în jurul a 40 de ani, mi-am spus, este modul lor de a se dezintoxica, o dată cu întreaga ţară normală. Eram generos însă căci băşcălia se adresa preşedintelui şi celor care îi stăteau aproape în acel moment atât de special (Andrei Pleşu, Horia Patapievici, etc) iar nu unuia precum măscăriciul de Butimanu. Dorind totuşi să vizionez evenimentul, am plecat în alt birou unde erau alţi 3-4 oameni foarte tineri (în jurul a 25 de ani). Televizorul acestor ziarişti era închis! Fiind şeful lor, au fost nevoiţi să mă suporte chiar dacă nu-i interesa defel. Era de înţeles, ei nu trecuseră prin nenorocire, mi-am zis, nu aveau nici un fel de traumatism. Cu astfel de ziarişti, e uşor să mai pui de-un comunism, de-o mineriadă, acolo.

Am rememorat aceste trăiri în momentul în care am citit mai deunăzi acuzele unui caraghios frustrat chemat recent să conducă un alt Cotidian. Scremându-se să-şi apere un prieten, turnător la Securitate, ipochimenul vorbeşte despre: „cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului”… (Deci asta-i doare cel mai tare! Ha, ha, ha! – Nota mea) Chiar aşa, cine sunt aceştia, domnule?? Să fie Vladimir Tismăneanu dimpreună cu întreaga comisie, care au fost calomniaţi şi înjuraţi cum n-au mai fost nicicând până atunci? Să fie preşedintele Traian Băsescu care s-a ales cu o suspendare de mandat? Să fie cei care abia îşi mai duc zilele în urma bătăilor şi închisorilor pe care le-au trăit? Cine profită din ”operaţiunea” de condamnare a comunismului!? De fapt, cuvântul ”operaţiunea” spune totul, arată cum gândeşte omul!…

Eu cred că, în cei câţiva ani parcurşi, cei care au profitat în primul rând sunt chiar cei incriminaţi. Căci niciodată nu a avut loc o operaţiune de spălare mai parşivă precum s-a petrecut în ultimii ani. Solidaritatea leprelor a transformat CNSAS-ul într-o instituţie impotentă. Solidaritatea jigodiilor şi a celor lesne de prostit nu au făcut decât să fie scoase în faţă (din nou!) lichele de teapa lui Adrian Păunescu – cum bine arăta pe blogul său excelentul ziarist Cristian Pătrăşconiu, ziarist devenit din motive de conştiinţă una din ultimile victimele.

Nostalgici comunişti, securişti şi informatori din toate taberele, uniţi-vă! Este timpul să puneţi de încă o mineriadă: cea făptuită de liichelele din presă!

PS: Sigur nu-i vorba de Liicheanu?

Ha, ha, ha! – Nota mea 🙂

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

SINDROMUL BUBICO TISMANEANU – hot de poze de pe Blog RONCEA. Tismanene, pe la cursurile de la Stefan Gheorghiu n-ai auzit de drepturile de autor?

August 4th, 2009 VR No Comments »

Neo-kominternistul Tismaneanu, care obisnuieste sa-si publice prostiile la fosta editura PCR a plagiatorului Liiceanu, acum dovedeste ca este si hot furand de pe blogul meu o fotografie care imi apartine, postata aseara AICI. N-ai auzit de drepturi de autor, Tismanene?! Uite cine acuza ca Nistorescu a fost “un rasfatat al presei comuniste”! Baiatul asta imbatranit in minciuna, un adevarat Bubico al Kominternului, are grave probleme, patologice, de care sufera toti GDS-istii fost nomenklaturisti comunisti: boala nerusinarii. Cred ca poate primi pe buna dreptate numele de SINDROMUL TISMANEANU.

Tupeu de Cartierul Rosu – Primaverii:

Sindromul Nistorescu: paralizia morală şi impudoarea cronică

03/08/2009 — tismaneanu
In editorialul sau din Cotidianul (anemic, confuz si vadit descumpanit), Cornel Nistorescu hiperbolizeaza si ataca în stânga şi dreapta. Atinge şi autorul acestui blog în care vede un fel de “stat major” al fortelor pe care el si cei ca el le-ar dori amutite, infricosate, disparute.
Reactia dlui Nistorescu tine de sindromul impertinentei autoritariste, al resurectiei cadristilor impenitenti sub umbrela pretinsei competitii de piata. Cornel Nistorescu este personaj un care nu cunoaste jena. Ştie precis ca nimeni din cei pe care ii insulta sistematic (inclusiv colegi de breaslă) nu profită deloc de pe urma condamnarii comunismului. Daca l-ar deranja vreun profit sau profitor, ar scrie despre Institututul Revolutiei aflat sub obladuirea lui Ion Iliescu. Putin ii pasa. Sa te astepti in atari conditii ca Nistorescu sa dea inapoi la capitolul Romosan este o sublima naivitate. Numai cine nu a citit mizeriile din Foaia transilvana poate crede ca siamezii pot fi despartiti. Ii leaga lucruri mai adanci, as zice mai tenebroase, decat vorbele frumoase rostite la cate o intalnire amicala menite sa calmeze framantarile unui spirit onest. Cornel Nistorescu a fost un răsfăţat al presei comuniste aşa cum răsfăţat de tranziţie a rămas. A privit intotdeauna chiorâş în directia celor care au luat in serios ideile libertatii si vocaţia pluralismului. Nistorescu nu trebuie diabolizat: este un personaj desuet, gaunos, vindicativ si fundamental lipsit de principii. Cornel Nistorescu il detesta pe Cristian Patrasconiu pentru ca acesta este tot ceea ce nu a putut fi el: un jurnalist cinstit, demn, transparent.
Condamnarea comunismului nu este o “operatiune” (securista, ori mafiotica, ori ambele) de tipul celor in care se prea poate sa fi fost implicat cate un amic al lui Nistorescu. Ar indrazni vreodata Nistorescu sa vorbeasca in termeni similari despre condamnarea Holocaustului? Va mai amintiti ce lacrimi varsa, ori pretindea ca varsa, cand scria despre “tacerea din jurul crimei”? Sindromul Nistorescu este cel al paraliziei morale.
Mai grav, însă, se pare că asistăm la o metamorfoză fără precedent a presei româneşti. Peste o duzină de ziarişti, editorialişti şi comentatori au plecat forţaţi de împrejurări dintr-un pol al dezbaterii. Multi ziaristi independenti s-au retras pe bloguri, ceea ce transmite un semnal despre conditia jurnalismului de miine. Un fapt este cert: este imposibil de cumparat tacerea sau demnitatea unei generatii de tineri formati dupa 1989 – oameni care cred in valori si pentru care comunismul n-a fost o iluzie. Le port intregul meu respect.
“Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată. Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nici o legătură cu jurnalistica. Oricum, cu tot veninul şi cu toate înjurăturile, ne-au ajutat fără voie “

Plus

Mirela Corlatan: “Ma opresc cu enumerarea la blogurile de pe cotidianul.ro (si totusi trebuie amintiti neaparat Vladimir Tismaneanu, Mihnea Maruta, Claudiu Tarziu si Tiberiu Lovin)…”
QED
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

NISTORESCU face o urare "baietilor din gasca inrolata" a lui Tismaneanu, "profitorii condamnarii comunismului": RAZBOI DE BUN VENIT

August 3rd, 2009 VR 1 Comment »

Război de bun venit!
de Cornel Nistorescu
Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la această furtună pe net. Unii au fost ironici, alţii nedrepţi, unii au exagerat, alţii au lansat aberaţii. Să fie primit!

Toate la un loc au făcut ca ieri-dimineaţă Cotidianul să se epuizeze de la prima oră într-un tiraj pe care nu l-a mai avut de mult (fără carte sau DVD). Unii sunt bloggeri cu audienţă, alţii sunt postaci de profesie. Tuturor un gând bun, chiar dacă între bloggeri sunt unii care au lucrat la Cotidianul, chiar dacă au condus publicaţia şi au avut o contribuţie la situaţia de acum a ziarului. Alţii pot fi aşezaţi pe căprării. Se crede că lucrează în subsolul unor partide politice.

Pe unii însă trebuie să-i bănui de apartenenţă la SRI, SIE şi SPP. Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată.

Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nici o legătură cu jurnalistica. Oricum, cu tot veninul şi cu toate înjurăturile, ne-au ajutat fără voie la relansarea ziarului. Să fie primit!

Cenzura? Subiectul supărării generale nu există! N-a fost decât o amânare a unui material incomplet, realizat din câteva hârtii şi fără o discuţie cu cel acuzat de cele mai cumplite lucruri. După câte ştiu eu, nimeni nu poate fi îngropat fără apărare. Drept pentru care un dosar complet al scandalului Romoşanu va apărea în zilele următoare.

Trecem toată furtuna de pe net şi în paginile de ziar. Se adună un document despre limbajul de pe net, despre găşti şi despre cum lucrează partidele şi serviciile. Şi despre cum se face presă în 2009.

De azi înainte, dacă operaţiunea relansării Cotidianului nu va capota, vom fi pe net mai mult decât alţii, iar opera şi „operele“ confraţilor noştri din virtual vor fi tipărite în Cotidianul. Nu de alta, dar unii riscă să piardă eternitatea.
COTIDIANUL

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , 1 Comment »

POVESTIRI DIN CRIPTA COTIDIANUL: Tismaneanu face si cu manuta lui si cu a lui Mihaies o noua apologie a kominternismului, in favoarea lui Patrasconiu

August 3rd, 2009 VR 2 Comments »

Chipurile infamiei (VI): Cornel Nistorescu il concediaza pe Cristian Patrasconiu

03/08/2009 — tismaneanu

Diferenta de fus orar m-a facut sa aflu cu intarziere despre decizia lui C. Nistorescu de a-l concedia pe Cristian Patrasconiu. Marturisesc ca nu ma mir. de ani de zile am observat cu tristete declinul profesional si moral al lui Nistorescu, un reporter candva interesant. Nu voi comenta lucruri personale. Sa spun doar ca, impreuna cu Petru Romosan, C. Nistorescu a fost/este unul dintre cei mai inversunati denigratori ai intelectualitatii democratice romanesti, ai condamnarii comunismului si ai eforturilor de asanare a climatului public. Pentru cei care il citim pe Cristian Patrasconiu, si suntem foarte multi, este limpede ca el reprezinta o generatie care are alte repere decat cele ale expiratului Nistorescu (un suflet mort, cum il numeam ieri, spre oroarea unui vanitos si nu tocmai coerent neo-culturnic), un personaj din categoria pe care eu o numesc a oamenilor pe langa care a trecut trenul. Cristi si colegii sai de optiuni (sper ca e limpede la cine ma refer si mai ales la cine NU ma refer) nu s-au pliat niciodata pe “indicatiile” cuiva (diversele reincarnari ale Sectiei Presa a CC), nu confunda registrul monden (cool si kitsch) cu istoria contemporana, nu sunt lacheii nici unui patron. Mai ales, nu sunt cinici.
Salut interventia lui Liviu Antonesei de pe blogul lui Cristi Patrasconiu. Am fost si eu editorialist la Cotidianul, deci subiectul ma priveste si direct. Abia astept sa aflu ce va spune Doru Buscu.
Intre timp, un excelent articol al lui Ioan T. Morar pe blogul sau si o interventie a lui Mircea Mihaies pe blogul lui Cristian Patrasconiu (inca permis la Cotidianul). Intre cei care si-au exprimat solidaritatea cu jurnalistii hartuiti, ii amintesc pe Mihail Neamtu, Razvan Braileanu, Alina Purcaru, Cristian Ghinea.

“Draga Cristi,
intru pentru prima oara pe un site de acest tip. Nu puteam sa ma abtin acum, cind o fantoma a trecutului, un politruc de presa – la Nistorescu ma refer – reinvie cu brutalitate, isteric, practici din vremea stalinsimului. O face, din pacate, in indiferenta celor care ar putea sa-l puna la punct (oameni precum Doru Buscu sau Emil Hurezeanu) si care, astfel, devin complicii lui. Nu vom uita aceste secvente. Nu vom uita usor aerul de superioritate imbuibata pe care-l afisaza in aceste clipe oameni care au facut din “Cotidianul” un reper in presa romaneasca, iar acum sunt partasi la terfelirea lui.
Nistorescu minte cu nerusinare: el, si nu altcineva, afirmase in editorialul de azi ca nimeni nu va mai fi “ingropat” la “Cotidianul” fara a i se da dreptul la aparare. Ce drept ti s-a acordat tie? Dreptul de a ramine pe drumuri, cu familie cu tot.
“Cotidianul” nu mai are nevoie de constiinte si de talente. Are nevoie de ciomagari, de mutanti care sa puna in practica ordinele celui mai odios mardeias de presa al ultimilor ani.
Tii minte, Cristi, ca eu am plecat de la “Cotidianul” in exact ziua in care am aflat ca a fost vindut lui Vintu. Nu inainte, nu dupa: in aceeasi zi. Stiam ca, mai devreme sau mai tirziu, se va ajunge aici. A fost nevoie de o conjuctura mizerabila pentru ca planurile scelerate sa fie puse in aplicare fara o opozitie serioasa.
Te rog sa fii tare, infamia nu poate sa dureze. Iar de oameni curati ca tine e nevoie pretutindeni!
Cu drag, al tau,Mircea Mihaies”

Sa fim bine intelesi: in numai doua zile, Cornel Nistorescu a izbutit sa antagonizeze enorm de multi cititori, a actionat brutal , de o maniera discretionar-dictatoriala pentru amutirea vocilor independente, si-a aparat amicul (pe Petru Romosan) contre vents et marees, transgresand evident limitele pe care le impune codul etic al jurnalismului independent. Daca totul nu a fost decat un exercitiu de PR (cum incearca unii sa sugereze), atunci el tine de expertiza unui piroman. Trecutul lui Romosan insa nu este o amagire, dupa cum imaginea terfelita a Cotidianului nu se va reface usor, daca se va reface…
Orice va scrie Nistorescu in editorialul sau, exista un numar de adevaruri factuale pe care nu le va putea anula. Nimic din ceea ce a facut in aceste doua zile nu a fost de buna-credinta. Dimpotriva, a actionat in chip malign, autoritar si abuziv, ca un activist al Sectiei Presa trimis sa “rezolve situatia”.
Vom vedea in zilele urmatoare daca a reusit si “ordinea domneste la Cotidianul“.
www.tismaneanu.wordpress.com
www.tismaneanu.blogspot.com

Posted in Uncategorized Tags: , , , , , 2 Comments »

ZARVA-N MORGA COTIDIANUL: Punerea lui Patrasconiu pe faras a starnit cardul de deontologi. "Prosti, prosti dar multi!". Urmeaza IT Morar VEZI LISTA

August 3rd, 2009 VR No Comments »

Paradoxul maimutei: “Se spune ca un ziar bun e cel in care te regasesti, care-ti confirma opiniile. Si cred ca asta era Cotidianul din ultimii ani pentru generatia mea. O sa-mi spuneti ca nu avea vanzare…Stiu, habar n-am de ce! Totusi era cel mai bun!” – Catalin Striblea (?!)

UPDATE: “Cenzorul” Nistorescu şi procurorii presei
Furtuna de pe net
31 comentarii

În câteva ore, cotidianul.ro publică zeci de pagini despre nebunia stârnită de amânarea unui articol şi de venirea lui Cornel Nistorescu la direcţia ziarului Cotidianul. Isterii, opinii, comentarii, bârfe, acuze şi profeţii, toate într-o antologie palpitantă şi aiuritoare care va fi tipărită şi în ediţia de print.
Nistorescu le va răspunde într-un editorial celor care îl acuză de cenzură ori au postat pe bloguri comentarii referitoare la această decizie controversată.

HotNews: Cornel Nistorescu i-a anuntat astazi pe jurnalistii de la Cotidianul ca publicistul Cristian Patrasconiu, senior editor, nu va mai scrie la ziar nici un text si ca atunci cand se va intoarce din concediu va primi preaviz, au declarat pentru HotNews.ro surse din ziar. Patrasconiu urma sa scrie astazi un comentariu. Ziaristii l-au intrebat pe Cornel Nistorescu care este motivul concedierii lui Patrasconiu, iar explicatia noului director editorial ar fi fost ca nu se conformeaza genului de ziar pe care vrea sa-l faca. Cornel Nistorescu a refuzat sa-si explice decizia. Contactat de HotNews.ro, a declarat: “N-am nici o treaba cu HotNews.ro. Te rog sa nu-ti mai permiti sa suni la mine cu acest tip de gazetarie la telefon.”, relateaza Camelia Moga de la HotNews.

Treptat-treptat, internetul s-a inflamat cu ga-ga-urile cardului de deontologi, asociind preavizul lui Patrasconiu cu “cenzurata” (maine-i gata) Corlatan si cazul Romosan. Voi prelua din balivernele lor mai jos, nu inainte de a da stirea pe scurt.

Plecarea lui Patrasconiu urmeaza totusi si dupa insultarea lui Adrian Paunescu, unul dintre poetii preferati ai lui Vintu (si nu numai), pe care, intr-o postare recenta, il categoriseste – desigur intelectualiceste si deontoligeste – drept o LICHEA. Parca asta era, totusi, Liicheanu!… Valul de abia de acum incepe sa se piarda in nisipul plajei media. Si, pe el, sunt, pana acum: Patrascoiu, IT Morar, Turcescu, Istodor, Fumurescu, Corlatan, Ilie, Teodorescu, Vintilescu, Vighi, Baconsky, Avram, Rogozanu, Oprea, Antonesei, Sutu, Lucescu (daca nu a zburat deja), etc., etc…

Acum, sa revin la isteria deontoloagelor cu cioc:

Ioan T Morar (urmatorul pe lista)- O mişelie: concedierea lui Cristian Pătrăşconiu

N-am fost aproape de computer de cînd am aflat de concedierea abuzivă a lui Cristian Pătrăşconiu de către fostul ziarist Cornel Nistorescu. Aşa că reacţia mea poate părea tîrzie. Dar nu e aşa. Mă solidarizez total cu Cristian Pătrăşconiu. Gestul concedierii este o mişelie! Cornel Nistorescu va păti pentru toate astea. Mai devreme sau mai tîrziu. Protestez împotriva acestui gest discreţionar, ilogic şi anti-democratic! După victimele din rîndul motocicliştilor, Cornel Nistorescu a ales să facă victime şi în rîndul ziariştilor!

ISTODOR: Patrasconiu-solidaritate

Fara motiv a fost dat afara Patrasconiu. Nu se poate sa nu reactionez. Cotidianul renascut de Catavencu a murit. Si se asteapta trei zile ca scandalul sa moara, ursii sa traga la miere. Ba, unde se duc ziaristii? Ciriie cit ciriie, trece! Pai, ei nu-si stiu limitele? Ei fac stirile, ei sint o stire. Totul trece. Le trece. Se adapteaza. Si postul asta miine nu mai e ca altul vine in loc, doar nebun sa fii sa sustii aceeasi cauza mult timp, doar nu esti nebun, nu? Asa ca Patrasconiu e dat afara aberant. Dupa cenzura pe Romosan. Cine uita la fel pateste.

Catalin Maruta: Nistorescu îl concediază pe Pătrăşconiu. Plus actualizări

Noul director al “Cotidianului” a anunţat redactorii şef adjuncţi şi şefii de secţie că a decis să-l concedieze pe senior editorul Cristian Pătrăşconiu, care gestionează paginile de Comentarii, pe motiv că este incompatibil cu noua linie a ziarului. Cristian Pătrăşconiu e în concediu şi a aflat de la un coleg, telefonic.
ACTUALIZĂRI:
1. Nistorescu a motivat doar cu faptul că Pătrăşconiu nu se “conformează” ideii sale de ziar. Cei prezenţi la şedinţă au cerut explicaţii aproximativ o oră, dar n-au primit nimic concret. Nu-l vrea şi gata. Îi va da preaviz la întoarcerea din concediu.
2. “Primul lucru la care mă gândesc este să evaluez dacă ceea ce mi-aş dori eu să continue la acest ziar poate fi realizat cu oamenii care sunt”, declară Nistorescu într-un interviu acordat pentru paginademedia.
3. “A fost decizia boardului, nu am fost consultat, mi s-a comunicat şi am fost de acord”, susţine Sorin Ovidiu Vântu într-o declaraţie pentru EvZ, referindu-se la numirea lui Nistorescu. “Mie mi-a venit ideea”, afirmă noul director în interviul citat mai sus. Oare ambii mint?
4. Întrebat de unul dintre şefii de secţie care sunt criteriile pe baza cărora a evaluat activitatea lui Cristian Pătrăşconiu, Nistorescu a răspuns: “Niciodată n-am avut un criteriu. Sper să nu urmezi tu.”
5. “Stăm cu ochii mari şi nu ne vine să credem”, spune un om din redacţie. “E o tristeţe maximă”, zice altul.
6. Concedierea lui Pătrăşconiu e o decizie “pe care nu am înţeles-o, nici eu, nici colegii mei”, scrie Cristian Şuţu, şeful secţiei Politic, pe blogul lui.
7. Nistorescu a dat dispoziţie ca blogul lui Cristian Pătrăşconiu să fie scos de pe cotidianul.ro.
8. “Domnul Nistorescu e amintirea tot mai îndepărtată a unui fost mare ziarist”, scria Cristian Pătrăşconiu anul trecut, pe blogul său.
9. Potrivit unor surse din RealitateaTv, Nistorescu ar avea-o în vedere pe Nicoleta Savin pentru postul de redactor-şef. “Nu ştiu nimic despre această poveste”, declară ea pentru reportervirtual.
10. Consiliul Director al grupului Realitatea-Caţavencu se întruneşte pentru a discuta despre scandalul numirii lui Nistorescu.
11. “Da, am fost dat afară de la Cotidianul de domnul Cornel Nistorescu!”, acesta e titlul mesajului postat de Cristian Pătrăşconiu pe blogul său, ca răspuns la decizia de dimineaţă. “E cel mai dificil, mai absurd şi mai nedrept moment al carierei mele”, scrie el.
12. “Fără motiv a fost dat afară Pătrăşconiu. Nu se poate să nu reacţionez”, scrie Eugen Istodor pe blogul său, găzduit încă şi de cotidianul.ro.
13. “Gestul concedierii este o mişelie! Cornel Nistorescu va plăti pentru toate astea. Mai devreme sau mai tîrziu. Protestez împotriva acestui gest discreţionar, ilogic şi anti-democratic!”, reacţionează şi Ioan T. Morar.
14. Şi Robert Turcescu renunţă să mai semneze în “Cotidianul”. (Mulţumesc, Alex C!)
15. În numărul de azi al “Cotidianului”, din caseta tehnică a fost scos aşa-numitul Consiliu Editorial (Buşcu, Dinescu, Hurezeanu, Ursu), cu tot cu fotografiile aferente. Acel Consiliu era o formă fără fond, însă dizolvarea sa transmite, totuşi, un semnal edificator.

LOVIN: Indepartarea de Cornel Nistorescu

Inainte de toate: Nistorescu il da afara pe Patrasconiu, aflat momentan in concediu (vedeti ultimele postari si veti intelege). Via Mihnea Maruta. Este doar primul de pe o lista lunga. Macelul e abia la inceput. Rogozanu a sarit sa-i ia apararea, iar Nistorescu i-a amintit ca l-a adunat de pe strada si nu-i permite.
In a treia zi de sefie peste Cotidianul, Cornel Nistorescu a ajuns deja persoana non-grata in redactia pe care ar trebui sa o pastoreasca. Costin Ilie – redactorul sef de la cotidianul.ro- s-a intrebat daca trebuie sa-l mai mire ceva (evident se referea la numirea stranie a lui Nistorescu), iar noul sef al ziarului l-a lamurit printr-o miscare facuta chiar inainte de a-si intra in atributii: a scos de pe online un articol. Costin a fost amenintat ca de luni este cazul sa-si faca bagajele pentru ca-i va fi desfacut contractul. Motivul: si-a permis sa reposteze articolul despre “amicul Petru Romosan”, amicul maestrului. Si intr-adevar cel amenintat a plecat, dar nu de luni, ci de duminica, si nu pentru ca i-a zis boss-ul, ci pentru ca a intrat in concediu.
Tot in concediu se afla si autoarea articolului cenzurat: Mirela Corlatan, care continua pe blogului ei sa dea de peretii virtuali cu Nistorescu si Romosan. Blogurile de la Cotidianul au inceput deja opozitia mai pe fata, mai mascata. Catavencii se vor retrage in grup, iar Liviu Avram, redactorul sef adjunct si unul dintre cei mai buni gazetari de investigatie, s-a desolidarizat de actiunea lui Nistorescu: “era un material publicabil”. Revin ca vad o stire la Mihnea (e sus deja). Istodor sustine ca demisia lui Nistorescu ar fi binevenita. Ioan T. Morar refuza sa mai colaboreze cu ziarul din trust. Il vor urma si altii, iar Nistorescu va ramane tot mai singur. Mi-a placut si Teodor Tita, care face revista presei la Cotidianul. Un tip cu/de caracter. Sunt curios in cat timp va injumatati redactia Nistorescu sau daca el va fi demis asa cum am cerut: ca un simplu cititor care considera ca ziarul Cotidianul este cel mai bun de pe piata si-n vremuri grele. Conducerea trustului are de luat astazi maine (s-a amanat sedinta board-ului) o decizie extrem de dificila: sa parieze tot pe mana lui Cornel Nistorescu, vecin de vila si partener vechi de-al lui Vantu, cu riscul de a ramane fara oameni, sau sa renunte la el si sa-i pastreze cei care au ridicat gazeta.
De ce l-ar pastra? Pentru ca este un gazetar bun, pentru ca-l dusmaneste pe Basescu si ar putea face jocul PSD, pentru ca este vechi amic de-al lui Vantu.
De ce nu l-ar pastra? Pentru ca a inceput cu stangul si a terfelit deontologia de care facea vorbire prin interviuri, pentru ca este partizan politic, pentru ca oamenii vor sa plece, pentru ca impresia cititorilor este anti, pentru ca are probleme mult mai mari decat a oricarui sef de gazeta.
Update1: Sutu scrie despre demiterea lui Patrasconiu si puncteaza foarte bine ce se intampla acolo: “Cotidianul a făcut un preinfarct“.

In cat timp il putem demite pe Nistorescu?

Tiberiu Lovin 3 August 2009, 1:20 am · Categoria: Campanii RV
In cateva cazuri, internetul si-a aratat forta. Mi-as dori si acum sa o faca. Propunerea: solicitam demiterea lui Cornel Nistorescu din functia de director editorial al ziarului Cotidianului. Noi, cei care citim ziarul sau suntem interesati de respectarea deontologiei profesionale. Motivul principal: cenzurarea articolului despre Petru Romosan, considerat turnator dupa documentele de la CNSAS, dar amic de zeci de ani cu noul sef si platit ca publicist comentator pentru Foaia de Transilvania (publicatie editata de Qmedia, firma lui Nistorescu). Directia: toate postarile de pe bloguri vor fi trimise conducerii Trustului Realitatea-Catavencu, care deja a pus la cale o sedinta azi pe acest subiect. Credeti ca puteam sa-l demitem pe Nistorescu? In cat timp? Cred ca mobilizarea noastra ar face posibil acest lucru in cateva zile. Doar daca binevoiti sa va inhamati pentru o idee in care credeti: libertatea de exprimare. In cazul in care sunteti prea ocupati, situatia e simpla: postati o stire in care scrieti ca subscrieti cu link aici. Ehe, acum sa vedem daca putem schimba ceva. Cineva imi spunea ca este o utopie ceea ce vreau. Evident ca nu noi il demitem, ci doar inclinam balanta. Si se poate!
Mai jos aveti o serie de articole care va pot convinge ca Nistorescu merita sa fie demis. A avut o sansa, dar a ratat-o in trei zile.
Reporter Virtual. “Prima masura a lui Nistorescu: cenzura” (primul articol despre poveste).
Mihnea Maruta: “Articolul scos de Nistorescu de pe Cotidianul.ro” (al doilea, potrivit google reader, si cel cu link catre materialul ascuns pe site).
Mirela Corlatan (autoarea articolului cenzurat). “Romosan catre mine: Va asigur ca ca scot din presa“.
Ioan T.Morar. “Un bezmetic acru: Cornel Nistorescu” si “M-a sunat Nistorescu” (despre caracterului lui Nistorescu si refuzul lui Biju de a lucra in continuare pentru Cotidianul).
Evz. “Fantoma lui Nistorescu” si “Sedinta de spiritism” de Mircea Mihaes, apoi “Nistorescu, start cu scandal la Cotidianul” (despre caracterul lui Nistorescu, cenzura si amenintarea redactorului sef de pe online ca-l demite pentru ca a pus pe site articolul scos de el, respectiv Costin Ilie).
Istodor: “Biju, nu uita, sunt de partea ta“- catavencul care crede ca demisia lui Nistorescu ar fi un gest normal (de aici si ideea campaniei).
Dan Tapalaga pe Hotnews: “Nistorescu, libertatea si cenzura“. De citit obligatoriu .
Dan Andronic: “Scrisoare deschisa catre Nistorescu” (2004), mesaj in care aflati despre bogatia gazetarului si cum a facut-o, dar si despre presupusa colaborare cu securitatea sub numele Camil.
Ion Cristoiu: “Scrisoare deschisa ” (2004). E trist ce spune Cristoiu. Sa fi fost in locul lui Nistorescu…cred c-as fi fugit in lume.
Saptamana Financiara: “Averea lui Cornel Nistorescu“.
Caricatura: Bogdan Petry.
Nota: In seara de vineri, 31 iulie, cand am scris in exclusivitate despre cenzura de la Cotidianul, nu mi-am imaginat ce taraboi va iesi. Mi-ar fi placut ce-i drept sa vad “sursa Reporter Virtual” pe toate site-urile si blogurile care au publicat informatia, apoi o revenire pe fagasul jurnalistic a lui Nistorescu. El n-a avut taria insa sa renunte la amicia de zeci de ani cu Petru Romasan, care este si colaboratorul sau la Foaia de Transilvania, apoi informatiile ne conduc catre acelasi drum in ambele cazuri: CNSAS. Petru este informatorul “Robert”, iar Cornel ar fi “Camil”. Vom vedea.

SI DEMENTA – Proteste la Cotidianul?

Tiberiu Lovin 3 August 2009, 13:51 pm · Categoria: Bârfoteca
Update1: Pana una alta, Nistorescu doreste sa preia controlul asupra cotidianul.ro si cat de repede sa- zboare din pagina virtuala pe catavencii Ioan T. Morar si Istodor.
Update 2: Mihnea Maruta scrie ca surse din Realitatea tv o vad pe Nicoleta Savin viitor redactor sef la Cotidianul. Bineinteles c-am sunat-o: “Sunt surprinsa. Nu stiu absolut nimic de aceasta poveste”. Deci nu.
In sfarsit, presa a inceput sa se miste, iar ziaristii sa fie solidari. Ultimele zvonuri: vom avea o actiune de protest la Cotidianul. Azi. Astept cu nerabdare sa vad cine o sa mai scrie la ziar daca toti jurnalistii vor pune pixul jos. Sper ca aceste discutii se vor concretiza nu doar pe holuri. Nistorescu nu poate scrie mult de un editorial, iar Mihaela – o tipa de la Documentarea din cadrul Realitatea tv – va umple patru pagini despre cazul Petru Romosan si numirea noului boss la gazeta lui Vantu.
NOTA: Daca se intampla ceva, va rog sa trageti un semnal aici. Eu voi lipsi 30 de minute. E 14.00 acum.
PS Intre timp, am citit la Grosu (fost redactor sef la ziarul in cauza) despre cum Cotidianul isi devoreaza propriul brand, iar la Istodor cum a fost dat afara de la Realitatea si de la Cotidianul in doar trei saptamani, apoi a mai ramas si cu leafa bucatelita.

ZOSO (simpatic): Nistorescu grăbeşte sfârşitul Cotidianului

Pentru ca nu mai insemna nimic pentru nimeni si pentru ca Doru Buscu si Adrian Ursu erau incapabili sa ia decizii logice si sustinute de realitatile presei, VAntu a adus la Cotidianul un dur. Unul destul de nebun si destul de prost pentru a vrea sa se bage in troaca si sa ia porcul (nu de paunescu e vorba) de coarne. Nistorescu e ala. Si asa nu are nimic de pierdut. Si asa lumea crede despre el ca e securist/prost/jigogie. Deci? Imi pare rau, Tiberiu, dar nu intelegi ca moartea Cotidianului e un lucru bun. Lumea s-a saturat de cocosei cu pretentii de maresali. Tapalaga spune ca ziaristii de la Catavencu vor lupta sa isi recupereze influenta in trust. Vantu a fost baiat destept si i-a pus pe toti cu botul pe labe. Na, ma, emisiune! Ah, nu esti destul de bun sa faci audienta? Hai ca te tin aici, poate mai am nevoie de tine. Hai, pupa mana. Ia mah ziar si condu. Ah, nu poti sa faci perfomanta, vrei mai multi bani? Bine, hai pupa mana si ia de aici. Tu? Vii din print de la alt trust. Ia, baga-te aici si condu printul. Ah, nu te pricepi. Bine, treci la quality. Nici aici. HAi pupa mana si te fac sef la online. Ziaristii coiosi de la Catavencu de alta data sunt acum mieluşei. Tot trustul e condus de mielusei multumitori stapanului Vantu ca baga bani in curul lor de manageri incompetenti. Pentru ca presa sa mearga mai departe, Cotidianul trebuie sa moara.

HOTNEWS conchide:

Astazi este programata si o sedinta a board-ului Realitatea-Catavencu, unde se va decide daca va fi sanctionat Costin Ilie, redactor sef la Cotidianul.ro, editia online. Costin Ilie a refuzat vineri sa scoata de pe prima pagina o ancheta realizata de Mirela Corlatan despre colaborarea lui Petru Romosan cu Securitatea. Romosan este bun amic cu Cornel Nistorescu. Alti jurnalisti de la Cotidianul se asteapta sa fie concediati de Cornel Nistorescu, numit vineri director editorial. Fostul director, Doru Buscu, a refuzat sa comenteze atat oprirea anchetei despre Romosan, cat si concedierea lui Patrasconiu. Liviu Avram, redactor sef adjunct: Nu inteleg decizia lui Cornel Nistorescu cata vreme nu stiu care este conceptul viitor al ziarului. Dupa ce a luat decizia si a anuntat-o, a spus ca ziarul va avea mai putine opinii si mai multe informatii.

Obae publica un interviu decent din care retin:

Obae: Tot în interviul pentru paginademedia.ro spuneaţă că ziarul Cotidianul este „o sumă de opinii, de bună calitate, unele scrise foarte frumos şi foarte inteligent, unele partizane, dar o sumă, o însumare de opinii.(…) Putem admite că în Cotidianul sau în alte ziare sunt treizeci de opinii sclipitoare, asta nu înseamnă jurnalistică.”
Nistorescu: Îţi răspund scurt: Nu o să mai fie o sumă de opinii. Pentru că 20-30 de opinii şi editoriale nu fac un ziar, fac o adunătură de opinii şi editoriale. Ziar nu înseamnă colecţie de opinii.
Obae: Dar ce o să fie?
Nistorescu: Ceea ce trebuie să conţină orice ziar de referinţă: investigaţii, reportaje, anchete, dosare. Nu cunosc alte forme noi de exprimare în presă decât cele care sunt consacrate. Depinde cum le aplici.

Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

NISTORESCU despre BASESCU si saltul peste bord al "intelectualilor de lista": Drama lui Mircea Cărtărescu (& Comp)

August 3rd, 2009 VR No Comments »

În nebunia asta electorală, zăbovesc pentru un singur articol asupra unei ştiri de ultimă oră. Scriitorul Micea Cărtărescu nu-l mai susţine pe Traian Băsescu! Dramă naţională! Sau mare brînză! Nici cu Cărtărescu, cu Patapievici, cu Liiceanu şi cu Mihăieş şi nici fără ei Traian Băsescu nu ar fi făcut nici mai mult şi nici mai puţin! Cu Consiliu General la Capitală, cu scriitori sau fără în jurul Preşedinţiei, cu Guvern ascultător sau cu unul împotrivă, Traian Băsescu ar fi prestat cam la fel. Asta este anvergura personalităţii sale (observaţi că nu o calific). Mai exact spus, atîta poate! De altfel, şi Mircea Cărtărescu ajunge la aceeaşi concluzie: „Am văzut că nu poate face nimic. Pînă acum şi-a epuizat şi strategia, şi programul”. Adică Traian Băsescu n-a izbutit să facă nimic împotriva corupţiei, n-a izbutit să dea în vileag oamenii importanţi şi atrocităţile Securităţii, n-a izbutit să consolideze instituţiile statului şi nici să sporească prestigiul extern al României. În schimb, l-a decorat pe Mircea Cărtărescu şi l-a făcut un fel de prim scriitor în viaţă al României contemporane! Ceea ce, în ciuda numărului de cărţi tipărite, în ciuda multiplelor traduceri în nenumărate limbi, pe banii din bugetul statului, în ciuda decoraţiei şi a premiilor primite (multe dintre ele în cadrul unui schimb de onoruri în interiorul găştii literare), nu este! N-ai cum să fii mare scriitor român (necum laureat al Premiului Nobel) dacă în 20 – 30 de pagini de text scriitura ta nu trădează nici o sclipire! Şi-i iau mărturie pe toţi cei care vor să facă o încercare. Îmi pare rău, exact ca în cazul H. R. Patapievici! Citiţi opera sau măcar 20 – 30 de pagini şi pe urmă judecaţi singuri! Din acest punct de vedere, rivalul său la onoruri, Traian Radu Ungureanu, chiar şi în cronicile sportive, îl bate de la o poştă. Are o scriitură cu cîteva clase peste!
Sînt gata să recunosc că s-ar putea să-mi lipsească antenele pentru depistarea unui Proust contemporan, care miroase a Minulescu. De asemenea, sper că păcatul meu să nu conteze în nici un fel în stabilirea eternităţii lui Mircea Cărtărescu. Problema mea nu este arta lui. Nu eu îi fixez dimensiunile. Şi nici adversarii săi, necum criticii săi de casă sau băieţii din gaşca de susţinători ai lui Traian Băsescu! Timpul îi va da lui Mircea Cărtărescu locul potrivit. Succesul său în materie de vînzări n-are nici o legătură cu un posibil capitol într-o istorie a literaturii române, scrisă peste trei – patru decenii!
Pe mine mă preocupă doar uşurinţa cu care Mircea Cărtărescu se delimitează de Traian Băsescu, după ce o vreme l-a susţinut cu entuziasm (începînd din zilele în care acesta îşi bătea joc de Parlamentul României). Acum se leapădă de el pentru că „nu poate face nimic” şi pentru „alianţa cu PSD”. Altfel, personajul era merituos, demn de sprijin din partea tuturor intelectualilor (mai ales a celor dornici de dregătorii). Evident, Traian Băsescu merita susţinut în primul rînd pentru meritul de a fi fost primul care a condamnat comunismul (neavînd nici o importanţă dacă operaţiunea a fost efectuată de un informator notoriu şi de un ofiţer de securitate acoperit). Apoi sprijinul intelectualilor trebuia acordat şi pentru muşchii de oţel în combaterea corupţiei, muşchi cu care preşedintele n-a putut să culeagă nici măcar flori de tei! Aş putea să întocmesc o listă lungă de alte „merite” care ar fi putut să-l trezească pe Mircea Cărtărescu. E treaba lui că s-a păcălit! Problema mea stă însă în uşurinţa cu care un scriitor român îşi imaginează că dispar servituţile, limbile şi susţinerile voluntare (pe el nu l-a obligat nimeni să se prostitueze). L-a susţinut doi ani (între timp poeto-eseisto-romancierul a mai făcut ceva muşchi) şi l-a părăsit ca pe o vrabie.
„Nu poate face nimic”, a conchis scriitorul! Mă tem că nici Mircea Cărtărescu, nici Mircea Mihăieş, nici H. R. Patapievici şi nici Gabriel Liiceanu nu mai pot face mare lucru pentru a se despărţi de „opera” lui Traian Băsescu!

Cornel Nistorescu
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova