Dec 13, 2009 Scris de: Anca Alexandrescu | Sub categoriile: Politica la greu
Au trecut mai bine de doua luni de cand nu am mai scris si mi-alipsit acest lucru. Am avut mai multe motive pentru care nu am vrut sao fac. Intai de toate pentru ca am considerat ca ultimul text estefoarte potrivit pentru toata aceasta perioada si apoi pentru ca nici nuam avut foarte mult timp. Putinul timp liber pe care l-am avut, ampreferat sa il dedic familiei mele. Revin insa astazi cu un comentariudedicat din nou lui Mircea Geoana. Unii vor spune ca am facut o obsesie pentru Mircea Geoana insa vaasigur ca nu este asa. Ci pur si simplu cred ca unele lucruri de bunsimt trebuie spuse. Si pentru ca cei care ar trebui sa o faca nu aucurajul, ma ofer sa le spun eu. Si o sa incep direct: Mircea Geoana ecazul sa iti dai demisia! Mi-am pierdut o ora, aseara, ca sa il urmaresc pe acest Geoana carenu stie sa piarda, care nu are demnitate si care este in stare sasacrifice tot doar pentru a ramane el si gasca lui intr-o pozitiefavorabila. A asteptat ca institutul de casa al Antenei, CCSB, salivreze un nou sondaj aranjat probabil din condei, pentru a se urca dinnou pe val. Din pacate este doar pe valul penibilului. Emisiunea afost demna de comicii vestiti. Mai precis invitatul. Nu, nu a vorbitdespre cum se pune un dop de sampanie la loc, despre cat tine noapteala Polul Nord sau despre ce i-a pus Mos Nicolae in ghetute. Desi poatear fi fost mult mai credibil. Nu imi aduc aminte de alt personaj inafara de Ceausescu care sa devina subiect de bancuri, asa cum a ajunspresedintele PSD. A, ba da…Bula. Continuarea la
UPDATE: Intr-o Precizare publicata pe blogul sau personal, Ana Birchall afirma: M-au sunat mai multi jurnalisti care mi-au spus ca din nou se incearca discreditarea si defaimarea mea prin aruncarea pe piata a unei casete interpretata altfel decat au stat lucrurile in realitate.Fata de toate acestea fac urmatoarele precizari: 1. A existat o donatie din partea mea explicit destinata pentru campania electorala a partidului din dorinta castigarii a cat mai multor procente, procente care asigurau cat mai multe locuri eligible, locuri eligibile pentru care ma pregateam si candidam si eu in competitia interna din partid. 2. Aceasta suma constituie o donatie absolut legala in cuantumul permis de lege. 3. Orice alte speculatii pe acest subiect sunt tendentioase si neconforme cu realitatea. 4. Precizez ca toate sumele donate catre PSD au fost legal inregistrare si publicate in Monitorul Oficial. 5. Tuturor celor care cred ca ma vor elimina din politica prin asemenea manipulari mafioto comuniste si prin astfel de speculatii scoase din context care nu au nicio legatura cu realitate le mai spun inca odata: Va inselati dragi tovarasi! Mai multe detalii la https://www.anabirchall.ro/precizare-2/
Pesediştii fac zid în jurul „onorabilului“ cu „maşină senatorială“
Zileleacestea, aproape toată presa s-a concentrat asupra lui Cătălin Voicu,„Naşul“ clanului Vanghelie, cel care era cât p’aci să ajungă ministrude Interne (doar vreo patru voturi ale colegilor pesedişti i-aulipsit). Realitatea TV i-a oferit o tribună de expresie, în cadrulemisiunii lui Stelică Tănase, în care „onorabilul“ inculpat s-aîntrebuinţat intens pentru a arunca acuze în toate direcţiile,pretinzându-se victima oribilului aparat de represiune al preşedinteluiBăsescu. Arie reluată până la epuizare şi de principalii săi comilitoni- Mitică Iliescu, Ion Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, dar şi CozminGuşă etc, care au sărit ca arşi în apărarea şi căinarea „onorabilului“cu alură porcină. IonIliescu a afirmat „stupefiat“ că reţinerea lui Cătălin Voicu este o„acţiune inacceptabilă pentru mersul societăţii, expresia manifestăriiunui stat poliţienesc“. Iliescu a mai adăugat plin de nervi: „Mi separe un lucru revoltător şi încălcarea oricăror principii aledemocraţiei şi ale statului de drept. Chiar în halul acesta! Asta esteexpresia unei ranchiune. Asta este ceea ce promite domnul Băsescupentru ţară? Să intrăm într-o fază a unui stat poliţienesc?“ Vanghelie,la rândul său, a preluat melodia de la Iliescu: „E un stat poliţienesc,o dictatură. Vor să ne sperie pe toţi (cred că a vrut să spună să nesperie pe hoţi nu pe toţi – n.n.). Viorel Hrebenciuc s-a exprimat şi elindignat la culme: „Nu poţi să salţi de pe stradă un senator alRomâniei ca şi cum este ultimul borfaş“. Cozmin Guşă, consilierulpreşedintelui PSD, Mircea Geoană, a susţinut că măsura DNA este „ungest de instituire a unui stat autoritar“ băgând la înaintare şi vecheasa marotă, SRI-ul, despre care a sugerat că ar fi implicat oareşcumva,făcându-se că uită că serviciul de informaţii este condus de unpesedist, George Maior, cel care s-a grăbit amabil să-l anunţe peGeoană că este câştigător în seara alegerilor. Mitică Iliescu,fostul şef al lui Voicu la SPP şi partener de afaceri cu acesta, apretins că aducerea lui Cătălin Voicu la DNA reprezintă „un semnal datmembrilor Curţii Constituţionale“ (?). Grupul senatorial alPartidului Social-Democrat a cerut explicaţii de la ministrul interimaral Justiţiei, Cătălin Predoiu, pentru reţinerea lui Cătălin Voicu,senatorii pesedişti acuzând DNA de „comportament abuziv“.
Candidat la zece ani de puşcărie
Acuzaţiade trafic de influenţă, formulată împotriva lui de procuroriianticorupţie, i-ar putea aduce lui Cătălin Voicu o pedeapsă cuprinsăîntre 2 şi 10 ani de închisoare. Deoarece se bucură de imunitate încalitate de senator şi de vicepreşedinte al Comisiei pentru Apărare dinSenat – Voicu nu poate fi reţinut, percheziţionat sau arestat decât cuacordul Senatului şi numai după ce este audiat de către colegi. TotConstituţia prevede că acesta nu poate fi judecat decât de magistraţiiCurţii Supreme şi nu poate fi urmărit penal şi trimis în judecată decâtde către Parchetul General, din care face parte Direcţia NaţionalăAnticorupţie. Deocamdată, procurorii anticorupţie au dispus faţăde Cătălin Voicu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru o perioadăde 30 de zile, iar acesta a mai afirmat public că i s-a cerut să nu ialegătura cu Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu şi Vanghelie. Oficial,Direcţia Naţională Anticorupţie a adus la cunoştinţa publicului căVoicu a fost pus sub acuzare pentru că în cursul acestui an ar fi„pretins şi primit sume de bani de la oameni de afaceri, pentrusoluţionarea favorabilă a unor cauze civile şi penale, aflate pe rolulorganelor judiciare“. Neoficial, pe surse de presă, s-a făcutlegătura între Voicu şi celebra casetă cu Geoană, în care ar fi fostvorba de o şpagă de 400.000 de euro pentru obţinerea funcţiei deministru de Interne. Potrivit Agenţiei de Investigaţii Media,înregistrarea ar fi ajuns la fiul lui Sorin Roşca Stănescu, MirceaStănescu, fost pesedist la rândul său, care ar fi urmat să o publice înziarul pe care n-a mai apucat să-l tipărească deoarece a fost găsitsinucis. Pe data de 5 ianuarie 2009, Stănescu a fost descoperit mortprin împuşcare în apartamentul său. Mircea Stănescu fusese acuzat, pedata de 27 decembrie 2008, că a lovit cu maşina un om pe trecerea depietoni, dar iubita acestuia şi-a asumat vina, declarând că ea s-ar fiaflat la volan. Este greu de crezut că această situaţie ar fi generatun gest suicidar, iar după găsirea sa, împuşcat cu propriul pistol,găsit în mâna dreaptă deşi acesta era stângaci, au apărut numeroasecomentarii în mediul de presă, care au fost blocate prompt laintervenţia misterioasă a cuiva care a reuşit să oprească ieşirea pepiaţă a mai multor date despre tenebroasa dispariţie a lui MirceaStănescu. Abia acum se face legătura public între acel tragic evenimentşi mita care ar fi fost oferită de „apropiatul lui Vanghelie“ luiMircea Geoană.
Şpaga pentru Geoană şi „apropiatul lui Vanghelie“
Citămdin AIM: „Un reporter al Agenţiei a luat legătura cu un apropiat de allui Mircea Stănescu, răposatul director al publicaţiei «În atenţiaDNA». Află că Stănescu intrase la începutul lui ianuarie 2009 înposesia unei filmări care-l reprezenta pe Mircea Geoană luând şpagă.Cånd reporterul nostru a întrebat de la cine?, răspunsul a sosit: «Dela un apropiat de al lui Vanghelie, pentru un post de ministru sausecretar de stat»“. Trebuie menţionat că primul om pe care l-a sunat Voicu, apropiatul lui Vanghelie, după aducerea la DNA a fost Mircea Geoană. ReporteriiAgenţiei mai relatează: „Dan Diaconescu a povestit un episod dinianuarie 2009, când Mircea Stănescu, cel care realiza o emisiune «Înatenţia DNA» a venit la el în birou şi i-a pus o filmare pe un laptop:«Uite, Dane, ce am eu aici despre Geoană, uite ce fac ăştia.»Diaconescu mărturiseşte în direct că nu era vorba de casetă cu sexuloral, ci de altceva, despre Geoană şi despre o dare de mită. Scenăpetrecută într-un birou. Diaconescu spune că după două zile l-aîntrebat pe Stănescu: «Cum mai e? Dai filmarea?», la care răspunsul luiStănescu a fost: «N-o mai dau, s-a rezolvat altfel!» În acelaşi timp,Stănescu pregătea ca în următorul număr al revistei «În atenţia DNA» sădevoaleze afacerea sub titlul: «Un film senzaţional. Cine a dat şpaga?»În timpul emisiunii lui Dan Diaconescu, Silviu Alupei, un colaboratoral lui Mircea Stănescu a adus şi a prezentat la cameră macheta aceleiprime pagini din «În atenţia DNA», cu titlul respectiv, revista caren-a mai apărut pe piaţă, căci la două zile Mircea Stănescu s-a sinucisîn mod suspect“. Se ridică o întrebare legitimă astăzi. Ar fi pututfi „eliminat“ Mircea Stănescu de un om ca Voicu, cunoscut pentrulegăturile sale cu lumea interlopă, cu clanurile ţigăneşti, protejatullui MiticăIliescu, şeful informativului PSD?
Voicu – un om cu „o carieră plină de fapte abominabile“
Osursă de presă informată despre Cătălin Voicu, Sorina Matei(www.sorinamatei.blogspot.com), afirmă despre acesta: „Trăieşte dinşantaj, trafic de influenţă, manevrare de dosare şi informaţiiimportante, clasificate şi secrete despre oameni foarte importanţi,legături cu lumea interlopă, cu crima organizată şi cu serviciispeciale extrem de ciudate, interesante, dar şi periculoase“… un omcu „o carieră plină de fapte abominabile“. Sorina Matei încheiesibilinic povestea sa despre inculpatul zilei: „Voicu este «legătura».Legătura dintre unele personaje politice şi tot ce e mai groaznic. Acelgroaznic ce stă în spatele lor“. La bază Voicu a fosttransmisionist, apoi de la Armată s-a deplasat uşurel spre altetraiectorii mai interesante, cuplat la manşă cu Mitică Iliescu, unutecist militar devenit bodyguardul lui Ion Iliescu în timpul aşa-ziseirevoluţii. Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specialăde Pază şi Protocol (USPP), Voicu este decorat şi înaintat în grad deTătuca Iliescu, apoi părăseşte serviciul odată cu schimbarea de regimşi alături de Mitică înfiinţează în 1998 firma SC Agenţia Natională dePază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL. În 1999 şi 2001, Voicu afost consilier la Camera Deputaţilor, iar din 2001 a fost reactivat încadrul SPP ca ofiţer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de generalSPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătura lui Ion Iliescu şi lapropunerea lui Mitică Vinicius Iliescu. Voicu ajunge apoi consilier desecuritate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSATal SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus deViorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, iar acum este vicepreşedinteal Comisiei de Apărare a Senatului României. Cinste cui l-a ales…
Zilele trecute l-am eliminat pe Dan Badea din “Blog Roll”. Dupa ce am scris si am vorbit despre el ca exemplu de jurnalism independent am constatat ca isi transfera credibilitatea castigata mediatizand facaturi de cazuri si facaturi de jurnalisti, pretins independenti, din zona infractorului Sorin Ovidiu Vintu. Dar ce a pus capac a fost cand am mai gasit pe blogul lui – si, deci, automat, pe “blog roll”-ul meu – o pseudo-analiza din zona unui alt infractor, moral si profesional: Vladimir Tismaneanu. Este vorba de reproducerea unui oarecare tasmanian de serviciu, Dragos Paul Aligica, preluat fara nici o nota critica de pe portalul HotNews, fabrica de “media independenta” care ii apartine tot lui Sorin Ovidiu Vintu. Or, una este sa mai preiei o stire si alta sa propagi manipularile unui grup ideologic dusman Romaniei. In patologia sa, Sorin Ovidiu Vintu, o veritabila antena a Moscovei la Bucuresti (si, de acum, si la Chisinau), se joaca alaturi de diverse gasti anti-romanesti cu mintea oamenilor slabi pregatiti: in timp ce, pe de-o parte, isi asmute “catelusii rai” de la Realitatea, pe de cealalta ii pune sa linga pe “catelusii buni” de la HotNews. In ce priveste exponentul gastii antiromanesti coordonate de Vladimir Tismaneanu avem de a face cu un demers fraudulos de realipire a ei de Traian Basescu. Ca si in cazul iesirii tembele a lui Patapievici. Este o evidenta ca acest grup de profitori ai tuturor regimurilor a stat deoparte in perioada electorala. La conserva. In acest caz, Liiceanu a fost purtatorul lor de mesaj: la intalnirea de la GDS a venit dupa presedinte si a plecat inainte de finalul discutiei (avea treburi mai importante), lasandu-l pe Basescu sa-l caute, degeaba, in multime, pentru a-i da un raspuns la frustrarile sale de “cetatean invins”. Cel mai probabil intrega gasca – cu putine exceptii, bagate la inaintare ca acoperire – era convinsa de infrangerea lui Basescu si statea pe vine la portita de la Cotroceni gata sa intre cu surle si trambite in corul de aplaudaci ai lui Geoana. Iesirea stridenta a lui Patapievici prin interviul din La Vanguardia este echivalenta pe plan informativ cu “scandalul Soare”: disperarea camuflata prin “dezvaluirea-bomba” are ca subtext sa arate ca Patapievici ramane “intelectualul lui Basescu”. Halal intelectual! Este de subliniat – si de retinut – ca sponsorii lui Mircea Geoana, incepand cu Vintu (Idei in Dialog) si Patriciu (Dilema si FP) si terminand cu sustinatorii lui de peste ocean, sunt aceiasi cu cei ai gastii Patapievici-Plesu. Lipsa de discernamant a lui Dan Badea, care din jurnalist de investigatii a devenit peste noapte trompeta unor impostori m-a facut sa-l elimin de pe blogul meu, temporar, sper, si cu dezamagire. Se pare ca nu am fost singurul care a constatat aceasta deraiere a jurnalistului sper, inca, independent. Sociologul Liviu Turcu, deranjat la randul sau, pornind de la gestul lui Dan Badea, gaseste prilejul de a-si expune opiniile cu privinta la tentativele grupului ideologic antiromanesc si mizele falsele lor analize, cu rol de manipulare si dezinformare. Public mai jos punctul de vedere al lui Liviu Turcu si astept, cu putintica incredere, ca Dan Badea sa-si revina.
Dr. Liviu Turcu: DESPRE APARENŢE ŞI REALITATE
La data de 9 decembrie 2009 HotNews.ro a postat un comentariu/analiza intitulat ‘Campania Geoana: Culisele internationale’ sub semnatura lui Dragos-Paul Aligica, material care apoi a fost preluat si postat de Dan Badea pe acest blog. Nu este un secret pentru nimeni ca Dan Badea s-a afirmat inca de la inceputul campaniei electorale ca un sprijinitor activ al presedintelui-candidat Traian Basescu folosind acest blog pentru a demantela cu talent si ingeniozitate mai toate manevrele cartelului politico-financiar aflat in spatele candidatului Mircea Geoana.In acest context decizia de a posta comentariul/analiza (de acum inainte voi folosi pentru simplificarea exprimarii termenul ‘analiza’) pare la prima vedere absolut fireasca intrucit are darul de a-i convinge pe cititori si, mai ales, pe sustinatorii activi ai presedintelui Traian Basescu ca victoria electorala, desi la un scor foarte strins, trebuie sa fie apreciata cu atit mai mult cu cit include infringerea unei aliante de forte politice internationale cu sediul la Washington si Moscova. Nici mai mult nici mai putin! O victorie deci a la David versus Goliat. Privita prin simpla prizma a confruntarii de tip propagandistico-electoral analiza nu ridica nici o obiectie intrucit asa cum se stie propaganda este in sine un mijloc de manipulare a opiniei publice si deci intotdeauna intr-un conflict acut cu realitatea.
Blogul lui Dan Badea nu a fost pina acum nici o clipa o platforma de propaganda politico-ideologica si din acest motiv s-a bucurat si se bucura de audienta cunoscuta. Acesta este motivul pentru care din respect pentru el si pentru cititorii seriosi ai acestui blog sint nevoit sa fac corectiile necesare pentru a mentine echilibrul firesc al intelegerii situatiei abordate de Dragos Paul Aligica. Adica o abordare a realitatii plivita de excesele manipulationiste de tip propagandistic.Iata de ce, propun cititorilor parcurgerea comentariului meu intr-o paralela cronologica cu analiza autorului mentionat mai sus ca un exercitiu analitic fundamentat pe doi vectori: informatia de ordin faptic si mecanismul logic al prelucrarii acestora.
Ce se afla in spatele demersului manipulativ?
Exista minimum doua modalitati de a citi analiza lui Dragos Paul Aligica: prima este de a o parcurge facind abstractie totala de pregatirea intelectuala si afilierea politico-ideologica a semnatarului; a doua, este de a o face prin raportarea continutului analizei la sorgintea cultural ideologica a acestuia. Pentru cineva, ca mine, cu o experienta de peste 35 de ani in politica internationala si mai ales a culiselor acesteia (imi cer scuze prin aducerea acestui argument personal dar este un punct de referinta absolut necesar pentru cititorul de buna credinta) aplicarea primei metode conduce la concluzia ca autorul face dovada unei regretabile ignorante in tratarea stiintifica a subiectului abordat. Nu ar fi nici primul si nici ultimul ‘analist’ post-decembrist care foloseste mass media ca mijloc de capitalizare politico-intelectuala in detrimentul acuratetei tratarii temelor abordate. Aplicarea celei de a doua metode pastreaza intact calificativul de ‘interpretare eronata’ a realitatii dar fiind facuta de un om educat in tara si strainatate (respectiv S.U.A, unde de altfel autorul analizei se afla si in prezent intr-o structura universitara) impune o serioasa amendare calificativa. Cu specializari atestate in domeniile cercetarii politice, economice si sociologice situatia de fata ridica la modul serios intrebarea “daca nu e ignoranta pura, ce se afla in spatele demersului manipulativ?”. Acesta din urma este evident cazul domnului Dragos Paul Aligica si asupra acestui aspect voi reveni mai tirziu.Si acum sa trecem la analiza propriu-zisa.
Abureala termenilor, conceptelor si surselor
Autorul isi incepe demersul prin invocarea unui argument de autoritate ce se vrea infailibil pentru cititorul de rind prin afirmatia calificativa facuta de cunoscutul cotidian al oamenilor de afaceri americani “Wall Street Journal”: “Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana”, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de “WSJ”, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Mai intii sint obligat sa remarc ca afirmatia citata, prin finalitatea urmarita, este pe fond incorecta intrucit batalia dusa intre cei doi candidati nu a avut drept obiect esential opunerea „liberalismului economic” versus ce? termenul de comparatie lipsind ilogic si fiind inlocuit cu categoria „urmasii comunistilor lui Ceausescu”. In mod firesc autorul afirmatiei ar fi trebuit sa opuna „liberalismului economic” ceva de genul „adeptii planificarii economice de tip comunist” dar evident ca nu au putut-o face pentru simplul motiv ca grupurile de interese care l-au sustinut pe Mircea Geoana nu sint nici pe departe sustinatorii unei asemenea conceptii, administratia PSD fiind cea care a executat si negociat reformarea economico-financiara ce a permis intrarea in Uniunea Europeana. Apoi, autorul introduce printr-o intentionat alambicata formula stilistico-logica afirmatia ca din parcurgerea stirilor difuzate de agentiile romane de stiri ( a se observa absenta unei informatii precise la adresa identitatii acestora) „potrivit unor surse citate de WSJ” (si acelea neprecizate) „liderul social-democrat a fost candidatul preferat atit de Moscova cit si de Washington”. Aceasta ultima afirmatie extrem de vaga va deveni cu toate acestea pilonul fundamental pe care autorul isi va desfasura ulterior intreaga analiza, adaugind generos inca doi vectori, respectiv Bruxelles si „spatiul german” definindu-le ca „cele patru teatre majore de operatiuni pro-Mircea Geoana”. Nefericita inspiratie, exceptind desigur precum am spus incadrarea de la bun inceput a analizei in categoria materialelor de serviciu de tip manipulationist-propagandistic.
Rolul Moscovei a fost expediat mult prea rapid (normal 🙂
De referintele ‘analitice’ cu privire la rolul Moscovei autorul scapa foarte repede intrucit, citez, „desi neclare in amanunt, dovezile sint evidente” cu recomandarea ca istoricii sa clarifice ulterior daca este vorba sau nu de „tradarea intereselor nationale”. Mai adauga si un citat din avertismentul dat de catre presedintele Traian Basescu ambasadorului rus si cu asta autorul expediaza ‘stiintific’ primul si de fapt cel mai important, din punct de vedere al realitatii, ‘teatru major de operatiuni’ externe. Formularea este, cu tot respectul pentru educatia autorului, demna de Giga. Noroc cu Dan Badea care timp de luni de zile i-a ajutat la modul informatiilor factuale pe cititori sa inteleaga cam cum stau lucrurile la acest capitol. Nu ar fi stricat ca si autorul sa fi parcurs aceste informatii inainte de a elabora analiza publicata la HotNews.ro. In ce priveste relatiile romano-ruse as sugera analistilor apropiati presedintelui Traian Basescu sa ia in dezbatere cit mai curind problema decalajului conflictual intre prezenta si ponderea capitalului rus in ramurile strategice ale economiei romanesti si substanta actuala a relatiilor politice bilaterale. Este o tema ce merita o abordare si solutionare de sine statatoare intrucit mai degraba decit mai tirziu, asa cum deja s-a putut constata cu ocazia alegerilor prezidentiale, se cere intelept solutionata in deplina concordanta cu interesele fundamentale ale statului roman..
Revenind, trebuie mentionat ca analiza termina la modul super-expeditiv si cel de al doilea ‘teatru major al actiunilor de sustinere a lui M.G.’, respectiv cel de la Bruxelles intr-un singur paragraf. Un esec total pentru M.Geoana intrucit s-ar fi lovit, potrivit autorului, scurt si necrutator de trei obstacole/bariere: sustinerea politica din partea ‘popularilor europeni’, asimetria credibilitatii celor doi candidati (banuiesc ca autorul vrea sa se refere la Comisia Europeana dar nu o face lasindu-l pe cititor intr-o totala ceata) si trei, faptul ca cei de acolo inteleg cel mai bine in raport cu restul cancelariilor europene (sic) cam cum e cu democratia in Romania si cine se lupta pentru ce. Si cu asta gata s-a terminat si cu analiza teatrului major numarul doi.
Stramba-dreapta si propaganda: ‘obiceiurile proaste mor greu’
Trecerea in revista a operatiunilor de sustinere a candidatului social democrat pe ‘spatiul german’ are loc pe lungimea a sase paragrafe din care patru prezinta de fapt desfasurarea unei singure operatiuni PR initiate ‘printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe…’ care ‘a organizat un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”’.
Descrierea operatiunii m-a facut sa zimbesc involuntar intrucit mi-a amintit ca la acest capitol lupul isi schimba parul dar nu si naravul intrucit acest gen de operatiuni au continuat fara pauza in perioada post-decembrie 1989 fiind de fapt in cel mai bun caz ‘copy-cats’ al celor organizate de serviciul de informatii externe in timpul regimului comunist. Deci cu alte cuvinte nimic nou sub soarele ‘democratiei originale romanesti’. Fapt este ca masurile informativ operative de contracare ale actiunii organizate de cartelul din spatele lui Mircea Geoana via Ministerul de Externe au constat din plasarea contra-manipulativa a delegatiei de ziaristi germani spre tabara sustinatorilor presedintelui Traian Basescu, respectiv o discutie ‘lamuritoare’ atentie, in afara programului oficial, intre altii cu liderul Valeriu Stoica si un numar de ziaristi ‘independenti’ care au ‘echilibrat perceptia nemtilor despre realitatea romaneasca’. Sint convins ca la momentul respectiv cel putin o parte din jurnalistii oaspeti, oameni cu experienta profesionala, au avut instantaneu perceptia unui deja vu ante dar si post-1989. Isi vor fi zis, ‘obiceiurile proaste mor greu’ (‘bad habits die hard’). Ce nu spune autorul in analiza sa este faptul ca mentionarea lui Valeriu Stoica nu este tocmai intimplatoare, acesta din urma fiind co-autor cu Dragos Paul Aligica la lucrarea intitulata “Reconstructia dreptei. Intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc”. Cit despre ‘momeala proiectului Johannes’ menita sa induioseze defintiv factorii politici de la Berlin autorul o expediaza rapid printr-o lovitura de biliard cu doua trimiteri simultane: prima este lansarea formulei insinuante dar nesustinuta in vreun fel ca promotorii lui Geoana/Johannes au folosit filiera Schroeder pentru a crea o alianta de sustinere electorala ad-hoc ruso-germana datorita pozitiei ocupate de acesta din urma in structurile Gazprom; a doua, ca legaturile PDL cu partidele de dreapta din Germania au fost si sint atit de puternice incit au contrabalansat presupusa alianta germano-rusa prevalind in final. Ametitor, cind te gindesti chipurile ce potential de influenta europeana au partidele politice din democratia romaneasca dar cit de putin au fost in stare sa faca pentru omul de rind din tara…
Umflarea cu pompa a “factorului american” din spatele lui Geoana
In sfirsit, cum zice autorul, ‘mai ramine operatiunea americana’, un teatru major caruia ii atribuie in cadrul analizei partea leului. Aceasta parte are darul de a juca rolul de efect final al ‘fristii pe tort’ sau daca tinem seama de esecul suferit de cartelul pro-Mircea Geoana ‘bomboana pe coliva operationala’. Aici, autorul se doreste a fi nu numai convingator in fata cititorului, dar si sa-si si etaleze in sfirsit capacitatea de a face judecati logice si politice infailibile. Teza de baza este ca Mircea Geoana fiind ambasador in timpul fostei administratii democrate si-a creat relatii speciale cu establishmentul (banuiesc ca asta a vrut sa spuna D.P.A.) ce reprezinta coloana vertebrala politica a acestui partid. A doua premisa ar fi ca perioada in calitate de candidat prezidential pentru Mircea Geoana a coincis cu instalarea la Casa Alba a unei noi administratii americane Democrate, respectiv a presedintelui Barak Obama. Concluzia ‘naturala’ ce urmeaza celor doua premize este ca noul presedinte si administratia sa il sprijina neconditionat pe Mircea Geoana intrind astfel prin masuri active in procesul sustinerii candidaturii acestuia in cursa electorala. Pentru un om cu educatia formala a lui Dragos Paul Aligica expunerea unui atare rationament il descalifica in plan intelectual, exceptind din nou postura constient asumata de agent manipulator al opiniei publice romanesti. Dar asta nu este inca nimic avind in vedere ca facind acest lucru, lasind de o parte pozitia partizana teoretica pro sau anti un candidat sau altul Dragos Paul Aligica contribuie la perpetuarea istoric exasperanta a unei perceptii fundamental eronate a modului in care functioneaza de facto sistemul politic american. O intelegere falsa a mecanismului intim al centrului decizional politic american care paraziteaza din pacate discretionar cultura politica a clasei politice, a factorilor birocratici si evident prin intermediul primelor doua si a opiniei publice romanesti. Cind afirm acest lucru am in vedere nu doar infirmitati de ordin intelectual ci mai ales efectele negative si uneori catastrofale ale acesteia in formularea pozitiilor oficiale si plasarea Romaniei ca stat pe tabla de sah a politicii internationale.
Perpetuarea unei facaturi: Geoana, Obama al Romaniei
Amendamentele aduse pe parcursul analizei precum relevarea politicii mercantile a power-brokerilor politici de la Washington care, exploateaza, spun eu, fara scrupule naivitatea interlocutorilor straini sint palide corectii ale unei abordari de fond complet eronate. Autorul atinge si limitele superioare ale ridicolului in raport cu realitatea cind plaseaza versiunea cu ‘Mircea Geoana, un Barak Obama al Romaniei’. Mai mult, autorul foloseste tema sprijinului politic international pentru candidatul social democrat pentru a divaga spre o platforma de pe care executa un atac direct la baioneta la adresa politicii oficiale a actualei administratii.
Nu mai putin paradoxal este, de asemenea, sa constati ca desi aliniat pro-forma doctrinei liberale, Dragos Paul Aligica, nu se sfieste sa devina concomitent un exponent activ al propagarii doctrinei si liniei politice factiunii ‘neo-conservatoare’ reprezentata de fosta administratie republicana. Prin antiteza el nu se sfieste sa atace deschis noua administratie democrata pentru linia politica externa promovata dupa venirea la putere. Actualul presedinte este atacat la nivel personal atunci cind autorul ii imputa ‘tavalugul erorilor’ facute in raporturile geopolitice cu tarile Europei de Est si unde in mod ‘eroic’ ambasadorii acestor tari au facut front comun. Autorul califica, depasind cadrul unei abordari intelectuale, actuala administratie ca fiind una ‘ recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington’. Ca prin ‘fragilitate’ autorul intelege clar la modul peiorativ decizii la limita iresponsabilitatii este limpede. Ceea ce ridica semne de intrebare este intelegerea de catre autor a definitiei ‘logicii real-politik-lui traditional american’ si care in contextul folosit ii submineaza propria-i judecata. Real-politik-ul traditional american exprima tocmai capacitatea de a face compromisuri in negocieri intr-un context ce limiteaza iar uneori in situatii limita chiar exclude vectorii de ordin ideologic dindu-se prioritate vectorilor de tip geopolitici. Atunci cum se impaca afirmatia incriminatoare ca Statele Unite au luat o decizie iresponsabila cu privire la ‘scutul anti-racheta’ din Europa de Rasarit dar ‘eludeaza logica real-politik-lui traditional???” Pai decizia luata, si care analizata altfel la rece reflecta o superficiala interpretare de catre estici, confirma tocmai acest tip de politica si nu eludarea ei.
Suferind de o ciudata amnezie doctrinar ideologica autorul uita de asemenea ca Partidul Democrat este prin traditie depozitarul valorilor liberal-democrate progresiste iar grupul ‘neo-conservator’ a reprezentat un grupuscul doctrinar efemer aflat la extrema dreapta a Partidului Republican si respins in cele din urma la urne de majoritatea publicului.
Mistificarea rolulul trepadusului Guşă si pedalarea impotriva ortodoxiei romane
Cititorul ar trebui sa mai stie ceva atunci cind citeste analiza si ia in considerare argumentele aduse de autor privind contactele lui Gusa ca emisar al lui Mircea Geoana la Washington. Organizarea programului vizitei de catre o firma de lobby, este in sine pentru cine cunoaste mecanismul politic de la Washington argumentul suprem al absentei unor reale contacte preferentiale la virful piramidei politice. Via lobby aproape oricine platind sume considerabile poate avea contacte protocolare de un anumit nivel. Adevaratele contacte de substanta au loc in cu totul si cu totul alt mod decit cel descris de autor. Altfel, Paul Dragos Aligica nu scapa ocazia in virtutea ‘respectului’ pentru valorile liberale de a-l califica pe Gusa ca pe un exponent al ideologiei pan-ortodoxiste ceea ce ar trebui sa creeze cititorului nedumeriri de tip anxios avind in vedere asocierea absolut inedita a cartelului ‘comunist’ cu ‘ortodoxismul militant’. Atacul pe aceasta directie nu este insa intimplator si tine de afinitatile ideologice ale autorului ca membru al unui grup de interese care se lupta din greu sa inlocuiasca ponderea vectorului religios ortodox in viata socio-politica a Romaniei cu aspiratia de a-l inlocui cu o noua religie civica.
Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial, dar a pierdut si sprijinul unui important grup de influenta politica
Nici analizarea pozitiei luate de ambasadorul american la Bucuresti nu reflecta o corecta interpretare a situatiei reale. Daca liderii Partidului Democrat ar fi fost cu adevarat sustinatorii activi ai candidaturii lui Mircea Geoana ambasadorul dar si alti membri ai aparatului diplomatico-birocratic ar fi fost instruiti sa actioneze fie si acoperit in aceasta directie. Ambasadorul este potrivit propriilor afirmatii ale vice-presedintelui Joe Biden unul din prietenii sai apropiati si deci ar fi avut acoperirea politica necesara. Cert este ca nu a facut-o si asta nu a fost intimplator. Administratia americana a avut la aceste alegeri mai mult ca niciodata o pozitie politica absolut neutra nici unul dintre candidati neafectind in cazul victoriei la modul serios interesele Statelor Unite in zona. Mai mult, exact ca in bancurile cu radio-Erevan, candidatul Mircea Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial fie el si acoperit dar a pierdut in ultimul an si sprijinul unui important grup de influenta politica care investise in el mai bine de un deceniu. Despre cauzele acestei situatii voi vorbi cu un alt prilej, dar el demonstreaza cit de departe este autorul analizei de ceea ce se intimpla cu adevarat in culisele politicii americane. Mircea Geoana calca rapid chiar daca din motive relativ diferite la acest capitol pe urmele lui Adrian Nastase. O situatie pe care la timpul respectiv am si facut-o cunoscuta in mod public.
HotNews si “materialele de serviciu”
In sfirsit, din parcurgerea analizei nu rezulta in nici un chip o singura informatie factuala care sa demonstreze utilizarea de catre presupusele forte politice externe din spatele candidatului Mircea Geoana de pe cele ‘patru teatre majore’ internationale a panopliei de mijloace specifice informativ operative unor atari operatiuni. Acesta este adevaratul calcii al lui Ahile pentru credibilitatea demersului analitic intreprins de Dragos Paul Aligica. Si atunci qui prodest? Fiind un apropiat al unuia din comisarii politici apartinind al asa-zisului grup oportunist al ‘intelectualilor lui Traian Basescu’ autorul pare a fi plasat post-factum (adica atunci cind victoria presedintelui candidat a devenit realitate) la HotNews.ro un material de serviciu. Desi destul de neglijent elaborata, aparitia analizei are rolul de a servi drept punct de sprijin pentru demonstrarea aportului public la campania de sustinere a presedintelui. Un prilej totodata pentru argumentarea justificativa a consolidarii pozitiilor deja ocupate si plasarii noilor pretentii egoiste si oportuniste ale membrilor grupului de interese mentionat. O actiune altfel mult mai usor de identificat si de argumentat decit ‘actiunile de tip conspirationist’ ale cancelariilor occidentale aflate pe cele trei din cele ‘patru mari teatre operationale’. Dar despre asta cu alta ocazie.
In concluzie, personal nu cred ca sustinatorii cinstiti ai presedintelui Traian Basescu au nevoie, mai ales acum dupa victorie, de mistificari de acest gen. Nu de alta, dar simpla monitorizare de catre occidentalii incriminati a unor astfel de acuzatii pot aduce mai degraba suspiciune si neincredere in relatiile bilaterale cu daune evidente la nivelul apararii si promovarii intereselor nationale.
Dr. Liviu Turcu Nota mea: Intertitlurile imi apartin.
Senatorul PDL Iulian Urban, vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului, atrage atentia din nou asupra unei evidente, suspectate si de mine inca de la bun inceput: PSD s-a inscenat “fraudele” in cadrul Planului B pregatit in avans pentru contestarea alegerilor. Cercetarea judetelor cu voturi anulate – dispuse procentual mai jos – arata ca acestea sunt tocmai cele PSD-iste. Daca PDL se culca pe o ureche, ne vom trezi cu turul III al alegerilor, chiar de Craciun, cand electoratul activ, pro-Basescu, este in concediu. Vedeti aici procentele pe judete. Cu exceptia celor dominate de maghiari, unde extremistii unguri au anulat voturile adaugand o caseta cu “Autonomie”, restul sunt majoritar PSD-iste! Judetele rosii in top, vestul portocaliu, Prahova si Constanta plus romanii din strainatate la coada. Cifre procentuale care spun tot.
Geoană ţopăie din nou. Se crede iar preşedinte Scris deGeorge Roncea Cererea PSD de anulare a turului al doilea al alegerilor prezidenţiale şi de repetare a scrutinului a fost înregistrată, ieri, la Curtea Constituţională. PSD & Geoană se screm patetic pentru a-şi spăla imaginea jalnică de duminică seara, când au ţopăit degeaba, dovedind că sunt un întreg partid de prostănaci. Scopul evident al PSD este să-l delegitimeze pe Băsescu, încercând să-i atârne de picior această piatră de moară a fraudei închipuite. După ce a intrat în istorie ca „preşedinte pentru câteva ore, Prostănac pe viaţă!“, Geoană a reapărut după o dispariţie de două zile, interval în care a avut timp, din nou, să-i facă o vizită de relaxare lui Sorin Ovidiu Vîntu, iar acum a ieşit clamând că democraţia din România este în pericol şi că Traian Băsescu vrea să instaureze o republică după model Belarus. Asta după ce OSCE a emis un raport care arată că Geoană a fost favorizat de 90% din presa centrală din România, după ce PSD nu a avut nimic de comentat toată ziua alegerilor, fiind susţinută buna desfăşurare a alegerilor chiar de favoritul PSD, Pârvulescu de la Pro-Democratia, care afirma pe post la TVR că nu au fost decât cazuri minore.
Hoţii strigă prindeţi hoţii!
Discursul public al liderilor PSD a devenit brusc unul isteric, partidul-campion al fraudelor în ultimii 20 de ani pretinzåndu-se acum „victima sistemului – a groaznicului Aparat de Stat“. Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a susţinut că probele prezentate de PSD sunt suficiente pentru ca CC să decidă anularea alegerilor. Camioane peste camioane cu probe ar urma să fie måine deversate în poala judecătorilor de la Curtea Constituţională. Potrivit unor decizii anterioare ale Curţii Constituţionale, contestatorul alegerilor trebuie să demonstreze că fraudarea a influenţat câştigarea mandatului, iar în cazul de faţă Dragnea a pretins că există suficiente dovezi care să demonstreze că cele aproximativ 70.000 de voturi care l-au departajat pe Traian Băsescu de Geoană ar fi fost obţinute pe calea unei „fraude de dimensiunii colosale“. Întrebat de amănunte, Dragnea a declarat că le păstrează pentru pledoaria de la Curte, însă la Curte nu se produc pledoarii, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Se precizează aici că cererea se soluţionează fără citarea părţilor, cu participarea numai a judecătorilor Curţii, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. Curtea Constituţională poate dispune anularea alegerilor în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului. În acest caz, Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor. În două zile practic, după ce vor scormoni în camioane, judecătorii trebuie să dea verdictul. Aşadar, ce fel de probe invocă Dragnea şi alţi lideri PSD, pentru a justifica acuzaţiile de fraudă? Pånă una alta nu a fost arătată presei niciun fel de dovadă, care ar proba că un anume vot a fost dirijat prin fraudă către Traian Băsescu. După ce au avut în secţiile de votare şi la numărătoare un PSD-ist, un PNL-ist, un UDMR-ist, un PNG-ist, un PC-ist şi doar un singur reprezentant al PD-L, după ce seara au strigat că au cåştigat fără să mai reclame nicio fraudă, acum pesediştii au început să învårtă la flaşneta hårbuită (dar clasică) a hoţilor care strigă prindeţi hoţii!
Morega, PNL: „Eşecul lui Geoană îi aparţine papagalului Nica“
Asta după ce partenerii penelişti au aplicat un verdict usturător colegilor pesedişti: „Eşecul lui Geoană îi aparţine papagalului Nica, pentru că a înfiinţat secţii speciale!“. Este afirmaţia tranşantă a liderului PNL Gorj, deputatul Dan Ilie Morega, care a afirmat, luni, că responsabilitatea pentru eşecul lui Mircea Geoană în alegeri îi aparţine „ministrului-papagal“ Dan Nica, pentru că acesta „a înfiinţat secţii speciale în orice sătuc“, dând, astfel, posibilitatea votului multiplu. Liderul PNL Gorj a subliniat că Dan Nica a fost cel care, în calitate de fost ministru al Administraţiei şi Internelor, a conceput legea pentru organizarea alegerilor prezidenţiale, lege care permite fraudele electorale. „Legislaţia electorală de acum este opera PSD şi vinovat pentru ea este un singur om, Dan Nica, pe care îl consider cel mai mare papagal în acest domeniu. Îl învinovăţesc direct pentru că a înfiinţat secţii speciale în orice sătuc şi, astfel, a dat posibilitatea votului multiplu. Nu avem un soft informatic pentru a-i înregistra pe cei care votează la orice secţie din ţară şi, atunci, cu secţiile astea speciale în toate localităţile s-a făcut cea mai mare greşeală, care i-a şi fost defavorabilă lui Geoană“, a declarat, pentru Mediafax, Morega. Dan Nica a promovat legislaţia electorală, iar secţiile de votare din străinătate au fost stabilite prin ordin al ministrului de Externe pesedist, Cristian Diaconescu, a spus şi Adriean Videanu, ieri adăugånd „că demersul făcut de PSD este o tentativă penibilă de presiune publică, în ideea de a încerca să influenţeze, în dispreţul democraţiei, deciziile autorităţilor publice responsabile“. El a mai precizat că toată legislaţia electorală a fost promovată de Dan Nica, în calitate de viceprim-ministru şi ministru de Interne, şi de la acea legislaţie nu s-a schimbat nici măcar o virgulă. Actualul ministru de Externe, Cătălin Predoiu, a declarat la råndul său că „procesul electoral în străinătate s-a desfăşurat în acord cu legea, corect şi transparent. Nu au existat nereguli sau fraude în organizarea procesului electoral din străinătate de către MAE, nu au existat reclamaţii sau contestaţii din partea reprezentanţilor partidelor în birourile electorale ale secţiilor de votare din străinătate în legătură cu organizarea alegerilor în secţiile de votare din străinătate“. În ce îl priveşte pe Dan Nica, acesta a pretins public că 10% din voturi sunt multiple, respectiv un milion de voturi s-ar fi produs prin mutarea de colo-colo a 500 mii de votanţi prin toată ţara. Un calcul simplu arată că ar fi fost nevoie de 10 mii de autobuze cu 50 de locuri… sau 20 mii cu 25 de locuri… coloane de maşini ce s-ar fi putut vedea pe Google Earth… Uneori ai impresia că ideea că Geoană e prostălăul partidului este una cu totul deplasată. Există neghiobi care-l întrec cu mult se pare. De altfel, Nica, în loc să-i acuze pe alţii, mai bine şi-ar vedea bårna din proprii ochi, deoarece în vremea mandatului la Interne, la alegerile europarlamentare organizate de domnia sa, Autoritatea Electorală Permanentă a descoperit peste 13.000 de voturi multiple. Povestea cu hoţul care strigă hoţii e mai actuală pentru PSD ca oricånd, Victor Ponta scăpånd, fără să vrea, un porumbel cåt o cioară vopsită despre metodologia de fraudare a social-democraţilor.
Document intern: cum a pregătit PSD strategia „fraudării“ alegerilor
Bålciul contestării lansat de PSD ne aduce o imagine de ţară gen Afganistan sau Pakistan, în ochii întregii lumi, deserviciile de imagine – care pot determina şi un deficit major economic – fiind uşor de închipuit. Strategia PSD pare însă să facă parte dintr-un aşa-numit Plan B, fiind dezvăluită chiar de un document intern atribuit PSD, apărut în presă în urmă cu o lună, care se potriveşte punct cu punct cu desfăşurarea actuală a evenimentelor. Strategia „hoţilor care strigă prindeţi hoţii!“ a fost minuţios pregătită de către echipa lui Ion Iliescu, expertul în dezinformare şi manipulare. Prezentăm selecţiuni din acest document prezentat în facsimil: „Este esenţial pentru victorie ca Mircea Geoană şi liderii PSD să gestioneze ofensiv tema fraudării. Folosirea exit-poll-urilor din seara primului tur pentru a declanşa ofensiva pe tema fraudării. Toate sondajele pe care le-am făcut până în acest moment arată că Preşedintele Mircea Geoană se apropie de scorul partidului şi că diferenţa faţă de Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale va fi una mică. Cercetările noastre sunt confirmate şi de sondajele prezentate în media. În condiţiile în care diferenţa din primul tur între Mircea Geoană şi Traian Băsescu nu va trece de 5%, este foarte important cine va revendica victoria în primul tur şi mai ales cine va începe turul II pe ofensivă. Nu trebuie oferită oportunitatea pentru PD-L de a prelua ofensiva, pe această temă sau pe alta. Recomandăm ca în seara de 22 Noiembrie să se folosească exit-poll-urile pentru a declanşa campania ofensivă pentru turul II: Traian Băsescu şi PD-L au fraudat alegerile. Concret, recomandăm ca exit-poll-urile de pe Realitatea şi Antena să arate o victorie a lui Mircea Geoană cu 3-4 procente în faţă (uşor peste marja de eroare). Dacă la numărătoarea parţială a voturilor diferenţa este mai mică sau Traian Băsescu este în faţă, se va declanşa o campanie extrem de agresivă cu acuzaţia că alegerile au fost fraudate. Dezvoltarea temei fraudării alegerilor în turul II Pentru a dezvolta tema fraudării alegerilor, astfel încât să devină principala temă de campanie pentru turul II, recomandăm acţiuni pe următoarele paliere: liderii PSD (atât la nivel central, cât şi local), media, activiştii PSD şi Internet. La nivel central şi la nivel local, în toate apariţiile în media liderii PSD trebuie să vorbească pe o singură temă: alegerile au fost fraudate de Traian Băsescu şi PD-L. Considerăm că ofensiva de proporţii în turul II pe tema fraudării alegerilor este cheia pentru victoria lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale.“ No comment…
Numărătoarea Scris deTia Serbanescu Bine-a zis cine-a zis: căţeii dintâi turbează – iar bietul Geoană a păţit-o din nou. De bine ce s-a proclamat „preşedintele tuturor românilor“ pe baza a trei exit-polluri (CURS, CCSB şi INSOMAR) care-l dădeau câştigător cu 1-3 procente pe cele trei televiziuni aferente (TVR, Antena şi Realitatea), dl Geoană a fost nevoit să-şi reducă mandatul de preşedinte la numai câteva ore de duminică seara. E cel mai scurt mandat prezidenţial din istoria României – dar şi cel mai periculos: începeai să crezi că manipularea, minciuna şi incompetenţa sunt atotbiruitoare. Ei bine, acestea sunt în floare dar nu-s majoritare: acoperă 49,6%. Numărătoarea oficială a BEC a răsturnat situaţia băgând coaliţia în Grivcomă cu sondajele ei cu tot confirmând victoria (la limită) a dlui Băsescu: 50,3% la 49,6%. Asta înseamnă că preşedintele (care-şi revendicase şi el victoria) a depăşit şi ultima încercare de intoxicare a scorului electoral prin trei sondaje alterate. E ceva să învingi singur, cu un singur partid, întreaga armată roşie a PSD-PC plus PNL şi UDMR, care se adunase cu căţel şi purcel (Becali şi Vadim) în ograda din Kiseleff pentru a uda victoria mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Faptul că dl Băsescu a învins această mare adunătură de forţe arată însă că minciuna o mai şi încasează, că incompetenţa o mai şi păţeşte, că manipularea mai şi eşuează – şi că ura şi răzbunarea, chiar dacă sunt armele proştilor, rămân totuşi insuficiente. Iată că până la urmă a avut şi Crin Antonescu dreptate atunci când îl anunţa pe dl Geoană (înainte de a i se închina): „nu, domnule Geoană, nu putem reuşi împreună“. A fost ultimul lucru de „bun-simţ“ spus de dl Antonescu în această campanie. Adevărul este însă că a fost cât p’ aci ca Grivcomunismul să câştige partida. Noroc cu tineretul şi cu românii din diaspora. Timp de trei ore, până la numărătoare, dl Geoană a fost spălat şi pieptănat pe trei mici ecrane de toţi cei dragi. În fond, poate că merita şi dânsul trei ore de preşedinţie, ca amintire pe-o fotografie: „eu şi Mihaela când eram preşedinte, între orele 21 şi miezul nopţii“. Mai ales că mogulii au plătit destul de bine pentru cele trei ore: probabil că o oră de preşedinţie a dlui Geoană i-a costat cam un milion de euro. Bine că sejurul prezidenţial al dlui Geoană a fost scurt, altfel îşi ruina complet mogulii şi mogulicii şi rămâneam fără ditamai capitaliştii – despre care dl Băsescu a exclamat: „un fleac, i-am ciuruit!“. Posibil. Dar şi ei pe noi.
Cinci ore Scris de Iulia Nueleanu Cam atât a durat visul de preşedinte al lui Mircea Geoană. El a avut toate ingredientele pentru a-i da pupilului lui Iliescu iluzia unei fericiri de-o clipă: muzică de învingători, aplauze frenetice, felicitări cu duiumul, susţinerea înduioşătoare a familiei şi, nu în ultimul rând, nişte sondaje favorabile făcute cadou de către generoşii moguli Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. În urma cadoului otrăvit al mogulilor, Geoană, îmbătat de victoria efemeră, a sărbătorit copios visul său de preşedinte. A băut şampanie cu Becali, a tăiat tortul cu Orban, l-a pupat pe Vanghelie şi i-a făcut o declaraţie de dragoste în public consoartei sale. Luat de val, Geoană a ajuns şi la sediul PNL din Aviatorilor, unde a luat-o de la capăt cu pupăturile, felicitările şi sticlele de şampanie. Mai spre dimineaţă, odată cu dispariţia aburilor de la şampanie şi cu numărarea efectivă a voturilor, s-a trezit şi Geoană din visul său unic, minunat şi şi-a dat seama că a rămas un prostănac. Oricât ar ţipa Hrebenciuc şi Dragnea că a fost fraudă şi oricât se străduiesc liberalii să ne convingă că românii din diaspora au votat la plezneală rămâne o certitudine: Băsescu este preşedinte pentru încă cinci ani, iar Geoană rămâne prostănac pentru o viaţă. Şi nu pentru că a pierdut, ci pentru că el chiar a crezut că este preşedinte şi s-a comportat ca atare, bazându-se doar pe nişte sondaje livrate de Moş Nicolae în ghetuţele sale roşii din Kiseleff. Şi-am mai remarcat ceva ieri. Geoană nu este încă om politic pentru că nu ştie să piardă ca un bărbat. Ascuns după Hrebe şi Dragnea, Geoană nu a avut ieri curajul să-şi asume eşecul. Din contră. S-a ascuns prin birouri şi a plâns în pumni după victoria pierdută. Abia când va învăţa să piardă ca un bărbat, abia atunci va putea să apară în faţa românilor şi să le ceară votul. Dacă va supravieţui luptei din partid.
Firele de păianjen întinse între candidatul PSD Mircea Geoană şi mogulul Sorin Ovidiu Vîntu depăşesc graniţele consilierii „profesionale“ care a inclus şi linşajul mediatic la adresa preşedintelui Traian Băsescu. După cum a demonstrează „Curentul“, marioneta lui Vîntu, care tocmai a preluat la Moscova ştafeta lui Iliescu-KGB, preşedintele de carton care dădea ieri raportul în miez de noapte la poarta mogulului din strada Paris, este printre cei care a acoperit diplomatic fuga manipulatorului FNI, Nicolae Popa, la Jakarta, inclusiv prin aparatul său de fideli din MAE. Este acum rolul Interpolului, cel obstrucţionat timp de şapte ani, să rupă pânza de păianjen dintre jucătorul la ruleta rusească Geoană, pretins prezidenţiabil, şi Vîntu, prietenul său puşcăriabil. Cu locotenentul său Nicolae Popa în cătuşe la Jakarta, gata de a fi împachetat pentru a fi trimis la Bucureşti, Vîntu se pregăteşte să emigreze la Tiraspol. Nu e o glumă. Tentaculele mogulului deja au fost întinse în Transnistria, „gaura neagră“ a Europei, după cum e denumită republica-fantomă separatistă unde s-au refugiat de Justiţia internaţională infractorii sovietici şi agenţii KGB urmăriţi de Interpol. Prin extinderea fabricii de minciuni Realitatea TV peste Prut, sub numele rusificat de Publika TV, afacerea intoxicării şi influenţării prin media a politicului şi economicului s-a abătut şi asupra bieţilor basarabeni, acum supuşi la o nouă rusificare forţată, diktată de data asta din Delta Dunării. O premieră în spaţiul mediatic de la Chişinău şi din răsăritul românesc este faptul că Trustul trucajelor lui Vîntu este singurul care a fost primit cu braţele deschise de kaghebiştii de la Tiraspol, mai ales când mogulul le-a promis că procentul ştirilor în rusă va fi mai mare decât al celor în română. Afacerea media este însă doar pretextul prin care mogulul îmbâcsit în rele va manipula active într-o zonă exclusă oricărui control fiscal european. Pentru ca el să doarmă în continuare liniştit, în timp ce sute de mii de români încă se zvârcolesc în somn sub coşmarul FNI, Vîntu are nevoie de un singur lucru: să-i reuşească lovitura de stat la adresa democraţiei româneşti prin instalarea păpuşii de paie Geoană la Cotroceni. În caz contrar, cu Băsescu preşedinte, Justiţia l-ar putea prinde, în sfârşit, de coadă, şi pe el, şi pe tovarăşii săi ajunşi miliardari din avutul naţional. Aceasta este marea miză, finală, pe care se bizuie viitorul urmărit internaţional Sorin Ovidiu Vîntu, alături de mogulii Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu, cele trei excrescenţe ale hidrei Iliescu-KGB. Alegerea e simplă: Băsescu, cu imperfecţiunile sale omeneşti sau marionetele, păpuşarii şi mogulii filo-ruşi, cu influenţele lor malefice. A vota este, deja, o obligaţie pentru salvarea ţării de dictatura mogulilor şi a sclavilor lor, derbedeii cu ştaif şi şantajiştii de Snagov. Altfel, riscăm să aruncăm România pe axa Jakarta-Tiraspol-Moscova. România trebuie să rămână a românilor, nu a slugilor Moscovei.
Seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei a dezvaluit ca a fost amenintat de un consilier al unui presedinte de camera din Parlament, a carui avere este investigata de catre institutia pe care o conduce si care are un cumnat director de banca, investigat si el la randul sau de catre ANI.
Portretul – robot facut de Macovei corespunde perfect presedintelui Senatului, liderul PSD Mircea Geoana, care se afla de ceva vreme sub lupa inspectorilor de integritate si are in dotare si un cumnat director de banca, Ionut Costea, cel platit lunar de statul roman cu peste 20 000 de euro.
Intrebat in cadrul emisiunii “ Q&A”, difuzata sambata seara la Antena 3, daca asupra sa s-au facut presiuni din partea politicienilor cat a fost procuror, Catalin Macovei, presedintele Agentiei Nationale de Integritate a raspuns ca timp de 10 ani cat a fost procuror la PNA nu s-au facut presiuni asupra sa nici din partea oamenilor politici nici din partea sefilor sai. In schimb, a mai declarat el, de cand este presedintele ANI a fost amenintat de un consilier al unuia dintre cei doi presedinti ai camerelor Parlamentului ca daca nu inceteaza anchetele asupra averii respectivului presedinte si a cumnatului acestuia care lucreaza la o banca cu capital de stat, va fi schimbat din functie. Catalin Macovei a declarat ca are si probe care sustin afirmatiile sale, probe ce ar putea fi folosite in justitie , in cazul in care va depune o plangere penala in acest sens. Seful ANI nu a a dezvaluit cand a avut loc amenintarea si care consilier s-a pretata la acest gen de comportament, dar a subliniat, inca o data, ca detine probe ce dovedesc spusele sale. ANI a anuntat in urma cu cateva luni ca investigheaza averea lui Mircea Geoana intrucat exista neconcordante intre declaratiile de avere ale presedintelui Senatului.Cat despre investigatiile privind averea lui Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, acestea reprezinta o noutate, neexistind pana acum informatii in acest sens. Ionut Costea , numit anul acesta director la Eximbank , in urma interventiilor cumnatului sau, Mircea Geoana, castiga peste 20 000 de euro pe luna, iar in cazul in care este schimbat din functie mai devreme de sfarsitul mandatului de patru ani, statul roman este obligat sa-i plateasca peste 700 000 de euro.
Potrivit Legii de infiintare si organizare a ANI, seful acestei institutii poate fi schimbat de catre Senat, fapt ce explica amenintarile primite de catre Catalin Macovei. Conform art 25 din Legea 144/2007 republicata, preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei pot fi eliberaţi din funcţie în următoarele situaţii: a) demisie; b) incapacitate managerială, constatată potrivit prevederilor art. 26 alin. (2); c) condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni; d) când se constată nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, regimul incompatibilităţilor sau când se dispune confiscarea unei părţi din avere ori a unui bun determinat; e) neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (2).
Articolul 26 din aceeasi lege prevede ca:(1) În situaţiile prevăzute la art. 25, Senatul dispune, prin hotărâre, eliberarea din funcţie, la propunerea Consiliului Naţional de Integritate. (2) Constatarea situaţiei prevăzute la art. 25 lit. b) se face de o comisie alcătuită din 5 membri desemnaţi de Consiliu, la propunerea preşedintelui Consiliului, care, pe baza informărilor şi a rapoartelor întocmite de Agenţie, asigură evaluarea capacităţii manageriale a funcţiilor Agenţiei. Concluziile comisiei de evaluare se prezintă Consiliului şi se înaintează Senatului de preşedintele Consiliului. (3) Senatul poate dispune efectuarea unui raport anual de audit extern independent. (4) Constatarea situaţiilor prevăzute la art. 25 lit. c) şi e) se face de către Consiliul Naţional de Integritate, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane.
Cumnatul lui Geoană, Mircea Ionuţ Costea, a dat un tun de 80.000.000 $ în agricultura României
Un proiect american care urma să pună agricultura României pe roate s-a transformat într-o afacere profitabilă pentru rechinii internaţionali şi familia Geoană-Costea. 80.000.000 de dolari au zburat din conturile României pentru o afacere de praf şi pulbere. Compania profitoare, Transchem Corporation, a acţionat prin intermediul cumnatului lui Mircea Geoană, Mircea Ionuţ Costea. Fostul ambasador american Alfred Moses, protectorul lui Mircea Geoană, a băgat afacerea prietenului celor doi, Ian Kaplan, pe gâtul Guvernului român. Transchem are ca acţionar şi un offshore din Bahamas sub care se presupune că se ascunde beneficiarul român al afacerii. Din tot Guvernul, doar Băsescu s-a opus.
Din tot Guvernul, doar Băsescu s-a opus: afacerea „înseamnă dispariţia industriei româneşti, ceea ce nu-i corect“. După zece ani, chiar în acest moment, o Comisie specială a Parlamentului anchetează frauda. „Curentul“ pune următoarea sinteză şi actele noastre la dispoziţia Comisiei Parlamentare.
Totul începuse foarte bine. Era vorba de o afacere colosală pentru statul român. După un complex studiu de fezabilitate, două dintre cele mai importante concerne din SUA şi din lume în domeniul produselor agricole fac o propunere României, aceeaşi Românie care era odată denumită „grânarul Europei“. Concret: companiile americane J.I. Case şi Valmont Industries creează un proiect care ar fi putut duce la modernizarea şi ridicarea agriculturii româneşti la standardele occidentale. În derularea afacerii urma să se asocieze şi gigantul Cargill, care avea o cifră anuală de afaceri de 65 miliarde dolari SUA, cât şi Pioneer International, important furnizor de cereale. Cum suna proiectul, care datează din 1997: Case şi Valmond livrau României echipament şi utilaje de ultimă oră pentru producţia agricolă. Cargill construia silozuri şi facilităţi portuare. Compania Pioneer furniza suplimentarul de grăunţe necesar. Citibank oferea, pentru plata companiilor, un credit, asigurat atât de Banca de Export-Import a Statelor Unite, cât şi de Guvernul român, în valoare de 157,3 milioane de dolari, dintre care 134 rambursabile în 7 ani, iar 23,3 de milioane – în 3 ani. Avantajul României consta şi în faptul că suma putea fi plătită în produse cerealiere. Echipamentul furnizat urma să acopere necesarul mecanizat pentru aproximativ 350.000 de ha, inclusiv irigarea a 22% din această suprafaţă. Potenţialul estimat: 1 milion de tone de grăunţe export pe an. Profitul estimativ al întreprinzătorilor particulari care vor beneficia de program: 300 milioane de dolari. Dar mirosul profitului se pare că a atras şi muştele ca la oala de lapte. După un număr impresionant de întâlniri, cu oficiali ai Guvernului român, de la toate nivelele posibile, apoi cu reprezentanţi de la Uzina Tractorul până la preşedintele României, pe 7 aprilie 1997, cu fast şi trâmbiţe, are loc, la Palatul Victoria, semnarea contractelor. Cu o singură excepţie: ministrul Mircea Ciumara. Secretarul de stat în Ministerul Finanţelor, Mircea Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, invoca o pocedură legislativă care nu permitea momentan semnarea contractului de către ministru. Perfectarea contractului se amână până la următoarea întâlnire a Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior.
Profitorii îşi bagă coada în ROM AG 98
Amânarea este însă, în fapt, rezultatul unor manevre de culise. Apare în scenă acelaşi personaj care a făcut campanie, indirect, PDSR-ului de pe vremuri şi lui Ion Iliescu, prin obstrucţionarea în spaţiul democratic românesc a unor importante organizaţii independente americane. Acelaşi personaj care ar fi spus că dacă nu concesionăm şi vindem Hotelul Bucureşti nu vom intra în NATO. Este chiar fostul ambasador Alfred Moses. Ce face Moses? Aduce pe tapetul din Cabinetul prim-ministrului o altă companie, dar nu de producţie a utilajelor agricole, ci de intermediat – „brokering“. Pe numele ei Transchemical Corporation, condusă de tatăl, Morty Kaplan, şi fiii. Reporterii de la „New York Times“ au reuşit să afle, dintr-un memorandum confidenţial al firmei în cauză că ţintele predilecte ale companiei, stabilite încă din 1992, erau Ucraina, Rusia şi România, pentru că sunt cele mai pretabile „unui profit major“. La vizita sa în SUA, Victor Ciorbea a fost călăuzit peste tot de către Alfred Moses. O parte din delegaţia română a fost plimbată la baza Transchem din Miami. Ulterior, în ţară, preşedintele Case, Steve Lamb, este informat brusc că afacerea se taie, pur şi simplu, în două: 80 de milioane pentru produsele furnizate de Case şi 80 de milioane pentru Transchem, în cadrul proiectului ROM AG 98. La aflarea vestei, preşedintele Case, Steve Lamb se urcă în avion şi zboară imediat la Bucureşti. Aici se întâlneşte cu Victor Ciorbea şi Alfred Moses la Palatul Victoria. O sursă din interiorul fostului Cabinet Ciorbea ne-a relevat ce s-a întâmplat la această memorabilă întâlnire. Întrebat de ce şi-a schimbat hotărârea şi promisiunea iniţială, Victor Ciorbea ar fi arătat spre Alfred Moses şi ar fi spus direct că ambasadorul SUA este cel care a decis. Chiar şi după eliminarea sa de pe scena diplomatică, în august 1997, Alfred Moses revine la Bucureşti cu amicii săi, Kaplan, pentru a-şi perfecta condicuţele.
Statul român garantează creditul cu mânuţa lui Costea
Pe 13 ianuarie 1998, Export-Import Bank of United States aproba prima tranşă a împrumutului de 160 milioane de dolari, în valoare de 70 milioane, efectuată de către Citibank International. Compania nominalizată: Transchem Finance and Trade Corporation. Pe 18 mai 1998, Mircea Ionuţ Costea semnează, în calitatea de preşedinte al Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, Hotărârea N3 5835 prin care se acordă o garanţie, în numele statului român, de 79.403.182 USD, „plus costurile aferente“. O prezentăm, în premieră, în facsimil, cu semnătura cumnatului lui Geoană cu tot. Epilogul, pe scurt: de proiectul ROM AG 87 s-a ales praful, Transchem şi-a luat banii.
Doar Băsescu s-a opus
Ca o curiozitate, dacă vreţi, în şedinţa de Guvern din 17 iulie 1997, în care s-a dezbătut afacerea, în timp ce Călin Popescu Tăriceanu o suţinea la braţ cu Ciorbea, un singur ministru s-a împotrivit: Traian Băsescu. Citat: „Domnilor, acum este o chestiune de principiu aici. La tot ce se ia credite pentru adus maşini de afară, indiferent cum s-ar numi ele, de regulă, se face un offset, în care şi industria românească furnizează măcar şuruburile. Dumneavoastră înţelegeţi că liberalizarea înseamnă dispariţia industriei româneşti, ceea ce nu-i corect. La asemenea contracte, se face un offset pe industrie românească. Dacă s-a făcut la avioane, nu văd de ce nu s-ar face la tractoare. Personal, fără un offset, nu sunt de acord cu un asemenea proiect“. Pentru anchetarea cazului la vremea respectivă, alături de investigatori speciali americani, unul din fraţii Kaplan l-a ameninţat pe autorul acestor rânduri printr-un intermediar cu un posibil accident. Directorul ziarului la care lucram atunci a pus mâna pe telefon şi l-a apostrofat pe secretarul de stat Mircea Ionuţ Costea. Astăzi îl susţine pe cumnatul său, Geoană, şi pe Iliescu-KGB, trădându-şi meseria şi ţara. Doar Băsescu a rămas la fel, încercând să apere interesul naţional de rechini de toate naţiile.
Epopeea oligarhilor Vintu – Patriciu (si minunatul prieten Nicolae Popa)
“Fratele lui Nicolae Popa a fost deja interogat” – Traian Basescu la OTV
Vestea “gasirii” lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, care ar urma sa execute 15 ani de puscarie pentru rolul sau in uriasa frauda a FNI aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent rascracarandu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele televiziunilor, vituperand la adresa lui Traian Basescu din rasputeri. Patriciu si Vintu joaca cartea vietii lor in incercarea disperata a rasturnarii presedintelui. Aducerea lui Nicolae Popa in tara, din Indonezia, unde s-a stabilit de mai multi ani, il va pune atat pe Vintu intr-o situatie mai mult decat incomoda. Poate numai sinuciderea sa oportuna ar opri tavalugul care l-ar putea strivi pe mogul, daca Nicolae Popa ar incepe sa vorbeasca, inainte de a-si ispasi pedeapsa de 15 ani pe care ar urma sa o execute in locul lui Vintu.
Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis
In lipsa marturiei lui Nicolae Popa, Vintu nu a putut fi incriminat (pana in prezent). Toate documentele poarta semnatura lui Popa ca si la dosarele «FNA» sau «Banca Agricola», cauze in care Popa nu a putut fi niciodata audiat. El este singurul care ar putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vintu, inclusiv in «FNI». Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis in baza articolului 394 din Codul de Procedura Penala. Daca va colabora cu anchetatorii, Nicolae Popa ar putea obtine o reducere a pedepsei in dosarul «FNA». Disparitia lui Popa in toti acesti ani a facut insa ca Vintu sa fie condamnat doar in dosarul „BID”, unde implicarea sa era directa dar si in aceasta cauza, Popa a fost „mandatarul ocult al lui SOV”. Faptul ca Nicolae Popa a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vintu in tunul FNI este binecunoscut. Chiar Vintu a recunoscut-o intr-un interviu din Cotidianul din data de 07.02.2006. Mai spune el aici ca “Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata”. Nu se stie insa – si Curentul dezvaluie in premiera – faptul ca Nicolae Popa n-a fost doar unul dintre minunatii prieteni ai lui Vintu ci si un minunat binefacator al lui Dinu Patriciu. In 1998 societatea GELSOR unde, omul zilei, minunatu’ Nicolae Popa, era director general (si patron totodata, fiind actionar alaturi de Vintu), detinea un numar de actiuni la ROMPETROL varsate catre Dinu Patriciu care a obtinut controlul ravnitei companii petroliere cu sprijinul direct al urmaritului general retinut astazi la Jakarta. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, pleaca de la dosarul de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL. Acum s-a ajuns la apogeul acestei rafuieli. In 2007 Patriciu la atacat grobian pe Basescu numindu-l “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului”. Despre ce fel de progres e vorba este usor de inteles – progresul jafului in beneficiul unor personaje acuzate de organizare de grupuri criminale, delapidare, inselaciune, care au prejudiciat sute de mii de romani de avutul lor. Si Vintu si Patriciu sunt cazuri ilustrative, ce exprima o tipologie a oligarhiei romanesti, amandoi fiind reprezentanti de frunte ai cleptocratiei. Pe scurt mogulii nostri personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Iesirea recenta la rampa campaniei electorale a lui Patriciu si Vintu este un semnal clar al temerilor pe care le inspira Traian Basescu celor doi moguli penali. Din aceasta pozitie, acum, cei doi dau lectii “gloatei”, plini de morga, de la strapontina Realitatii Tv.
Fratia penala Nicolae Popa, Vintu, Patriciu
Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul nemijlocit al lui Sorin Ovidiu Vintu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI) ale carei origini pleaca de la un obscur ONG din Liechtenstein, Tudori Foundation, creata de Dinu Patriciu in 1994. Citam din Rechizitoriul ROMPETROL: “Conform verificarilor efectuate in cauza, s-a stabilit ca la nivelul anului 1998 actionarii S.C. SG International S.A. erau urmatoarele persoane : Sasu Service AG – 48 ,97% ; Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A.– 48,97%; Patriciu Dan Costache – 0,51%; Marin Sorin – 0,51%; Gaita George – 0,51%; Ciobanu Gheorghe – 0,51% , iar ca administratori figureaza Marin Sorin, presedinte al consiliului de administratie, Patriciu Dan Costache, vicepresedinte, respectiv Nastase Dan. In ceea ce priveste actionarii S.C. Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti a rezultat faptul ca 44% din capitalul social al acestei societati era detinut de Gaita George, in timp ce Patriciu Dan Costache controla direct si prin membrii de familie 55% din capitalul social al acestei societati, fiind astfel evident interesul sau in S.C. SG International S.A .” Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, SGI a cumparat masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10 -11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca aproape 12% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vintu. Vintu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care si-au cedat naiv (?) actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Citam din nou tot din Rechizitoriul ROMPETROL: “Din acelasi material probator a rezultat ca in perioada 28 august 1998 – 14 decembrie 1998 S.C. SG International S.A. a achizitionat de la persoane fizice, salariati ai ROMPETROL, un numar de 41.541 de actiuni emise de societate, achitand un pret de 5.012.220.000 lei. Este de mentionat faptul ca acest pachet reprezenta 21,4% din capitalul social, actiunile fiind achizitionate la preturi variind intre 68.000 – 120.000 lei (vol. 12 fila 57)”.
GELSOR si “preluarea” ROMPETROL
Tot Rechizitoriul dosarului ROMPETROL lamureste si contributia GELSOR-ului condus si patronat de Nicolae Popa in preluarea de catre Patriciu a ROMPETROL. Citam: “In data de 3 decembrie 1998, S.C. SG International S.A. incheie un contract de vanzare cumparare actiuni cu S.C. GELSOR S.A., inregistrat la aceasta societate sub numarul 9156/07.12. 1998, avand ca obiect cumpararea unui pachet de 22.515 actiuni emise de ROMPETROL S.A. la pretul total de 3.269.000.000 lei, adica la pretul de 145.192 lei/actiune, pachetul de actiuni mentionat reprezentand 11,60% din capitalul social al S.C. ROMPETROL S.A.” Vintu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe ceilalti actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vintu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. GELSOR SA, firma condusa de Nicolae Popa, a votat in Adunarea Generala a Actionarilor, impreuna cu FPS si SG International, pentru atribuirea controlului companiei in favoarea lui Dinu Patriciu dupa care acesta executa o serie de miscari rapide, schimband abuziv componenta Consiliului de Administratie, in care Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Imediat ce si-a asigurat controlul Patriciu introduce modificari in Statutul de functionare al Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Citam din nou din Rechizitoriu: “In perioada 28.12–14.12.1998 S.C. SG International a achizitionat in total un numar de 64.056 actiuni emise de S.C. ROMPETROL S.A., reprezentand un procent de 33,059% din capitalul social, pentru care a achitat suma de 8.281.220.000 lei. Dupa preluarea managementului S.C. ROMPETROL S.A. de catre reprezentantii S.C. SG International S.A., in vederea consolidarii pozitiei de actionar majoritar in aceasta companie, acestia au recurs la o majorare de capital prin conversia unor obligatiuni in actiuni, in mod ilegal, devenind in acest fel proprietarii a inca 144.200 de actiuni, care cumulat cu detinerea anterioara a asigurat obtinerea pachetului majoritar de actiuni”. Astfel cu suportul lui Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Patriciu a devenit miliardar, obtinand controlul asupra ROMPETROL dar aceasta a fost doar o prima etapa a operatiunii deoarece in fapt cei care au devenit adevarati beneficiari, in final, au fost tot rusii, prin intermediul statului fondator al CSI Kazahstanul care a achizitionat prin Kaz Munai Gaz ROMPETROL-ul romanesc. Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia, arma intrebuintata intens de Moscova in ultimii ani.
Moscova beneficiara lui Patriciu
Predarea Rompetrol catre KazMunaiGaz aduce Rusiei importante beneficii geopolitice si economice. Statul CSI kazah isi dubleaza capacitatea de rafinare, Rompetrol avand doua rafinarii in Romania si se alege si cu o vasta retea de distributie: benzinarii din Georgia pana in Franta. O retea care ajuta la amplificarea dependentei energetice a Europei fata de resursele din fostul spatiu sovietic. Mutarea lui Dinu Patriciu va avea impact major geo-economic si deoarece Kazahstanul este o piesa majora pentru strategia sectorului energetic al Rusiei inca din anul 2003. Subordonarea fata de Moscova s-a amplificat, avand in vedere faptul ca in mai 2007, Putin l-a pus pe Nazarbaiev, presedintele Kazahstanului, sa semneze un nou acord care implica si Turkmenistanul pentru constructia unui gazeoduct care sa contracareze proiectul Nabucco. Acordul facut de kazahi cu Putin intareste traseul Tengis-Novorossiisk, adica se inscrie in aria de interese ale Rusiei de mentinere a monopolului in domeniul transportului petrolului si al gazelor naturale. Romania este o tinta importanta a capitalului rus – dirijat de institutiile militare si serviciile speciale rusesti. Pe masura ce s-a conturat din ce in ce mai clar statutul strategic al Romaniei de “portavion fix” al bazelor militare americane insistenta rusilor de amplasare, la randul lor, in Romania, cat mai ferm, a crescut considerabil. Tara noastra devine un “cap de pod” pentru investitiile dinspre fosta URSS catre Uniunea Europeana. LukOil detine peste 25% din piata carburantilor din Romania, pe piata imobiliara rusii devin deasemenea importanti, COS Targoviste, industria de aluminiu si multe alte repere au fost preluate deja de “capitalistii” rusi.
Destructurarea economiei nationale
Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989. Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional creat si condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Compania SG International a fost vehiculul prin care Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat compania Rompetrol, cu sprijinul direct al GELSOR-ului lui Vintu, societate condusa de minunatul Nicolae Popa si, apoi, banii din creanta libiana. Cele mai “grele” parti din dosarul de urmarire penala in dosarul Rompetrol sunt legate de manipularea pietei de capital si de creanta Libia. Afacerea “topirii” creantei din Libia i-a adus lui Dinu Patriciu partea cea mai consistenta a dosarului penal in cauza Rompetrol, inclusiv acuza “de constituire a unui grup de crima organizata”. Patriciu a vandut cel mai bogat zacamant petrolier al Romaniei: este vorba de acordul EPSA in valoare de 75 mil. usd. Pe scurt, conducatorul Jamahiriei arabe libiene, care era bun prieten cu Ceausescu, drept rasplata pentru serviciile oferite Libiei, a facut cadou Romaniei un teren petrolier, exploatat din 1980 prin contractul dintre National Oil si Rompetrol of Libia. Ulterior s-a descoperit ca zacamantul era urias, poate unul dintre cele mai mari din lume. In 1993, “securisti de omenie” ai statului, in cardasie cu Patriciu, vand acest teren unei companii din Spania, Repsol. Plata de la Repsol urma sa soseasca in 6 transe Romaniei, dar Rompetrol se privatizeaza, iar cei 75 mil. de usd plus taxe, respectiv 88 mil. usd ajung in buzunarul lui Patriciu, in loc sa intre in vistieria tarii. In perioada 1996-2002 Dinu Patriciu a preluat, pe rand, Rompetrol SA, Rafinaria Vega si, in final, Rafinaria Petromidia. Prin firma SG International, Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat de pe piata bursiera actiunile Rompetrol, apoi pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte societati “estice”.
Kazahstanul, CSI-ul si Rusia
Esticii nostrii, kazahii in mainile carora a cazut ROMPETROL-ul nu sunt nici pe departe niste independenti in raport cu Rusia. Kazahstanul este fieful unui dictator sustinut de Rusia. Partidul presedintelui kazah, Nursultan Nazarbaiev, aflat la putere inca din vremea URSS tocmai a castigat toate locurile parlamentului de la Almaty, iar noua Constitutie, printr-un ultim amendament, ii permite presedintelui Nazarbaiev sa detina toata puterea cat timp va dori. Oponentii presedintelui sfarsesc subit. Zamanbek Nurkadilov, fost ministru al Cabinetului si aliat-cheie al presedintelui Nursultan Nazarbaiev, l-a acuzat pe acesta de autoritarism si i-a cerut acestuia sa demisioneze dupa care a fost gasit ciuruit de gloante. Kazahstan face parte din Organizatia de cooperare de la Shanghai (SCO – alaturi de Rusia, China, Kirghizia, Tadjikistan si Uzbekistan), structura vazuta de rusi drept o contrapondere la NATO. Abil, Nazarbaev a facut la Bruxelles declaratii de amor Aliantei Atlantice, declarand ritos ca “Armata noastra are nevoie de cooperare cu NATO pentru a se dezvolta”, insa armata Kazahstanului marsaluieste disciplinat alaturi de Rusia. Acum doi ani zeci de mii de militari din Rusia si China au participat la manevrele militare din cadrul unei adevarate demonstratii de forta, cu cateva zile inaintea summitului SCO. Desi rusii sustin ca SCO nu se va transforma in alianta militara, Occidentul vede aceasta alianta creata sub pretextul luptei impotriva terorismului drept o replica la extinderea operatiunilor NATO in Asia. Rusia face eforturi majore pentru cresterea potentialului sau militar intentionand sa cheltuiasca aproximativ 200 miliarde de dolari pentru aparare – bani care vor veni din petrolul cumparat de europeni. Fostul stat sovietic a refuzat sa se alature GUAM, organizatie eurasiatica sustinuta de Washingnton, iar presedintele kazah Nursultan Nazarbayev a criticat deschis pozitia proamericana a liderilor din Ucraina, Georgia si Azerbaidjan. Nazarbayev s-a distins ca un sustinator al retragerii din cadrul GUUAM a Republicii Uzbekistan, cu ocazia summitului din 2005, desfasurat la Chisinau. Pe langa manevrele militare marile manevre energetice continua pe toate fronturile, inclusiv in Balcani. Nazarbaiev participa la un proiect major de consolidare a pozitiilor ruse pe piata energetica mondiala. Valeri Iazev, presedintele comitetului Dumei de Stat pentru energetica a anuntat ca Moscova vrea crearea unei aliante mondiale pentru controlul preturilor la gaze. In componenta acestei aliante, ar trebui sa intre alaturi de Rusia – Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, Ucraina si Belarus dar si Iranul, in perspectiva. Aceasta alianta ar constitui, conform strategilor rusi, o contrapondere la Uniunea Europeana.
“Grupul de criminalitate organizata”
Scena politica romaneasca a luat foc de fapt odata cu finalizarea de catre Parchet, in septembrie 2006, a Rechizitoriului cazului ROMPETROL. Celebrul dosar Rompetrol, afacere juridica ce a determinat criza majora a sistemului politic din Romania, odata cu refuzul lui Traian Basescu de a “rezolva” problema penala a lui Patriciu, dupa cum ii cerea Tariceanu in celebrul biletel din 2006. Dosarul Rompetrol, finalizat in septembrie 2006, a avut parte pana acum de vreo 25 de amanari, din motive care mai de care mai hilare. Ultima amanare, a 25–a, din luna septembrie, s-a datorat grevei magistratilor. Patriciu urmeza sa fie judecat pentru: initierea unui grup de crima organizata, spalare de bani in forma agravanta, asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune, delapidare, divulgare de informatii cu caracter secret. Continutul exploziv al materialului in baza caruia Dinu Patriciu a fost trimis in judecata riscand zeci de ani de puscarie reprezinta esenta tipologiei “privatizarii” prin jaf a economiei nationale. Mai bine de un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu, impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un “grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata”. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: “In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia”. Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor rosii” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Vintu, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. In aceeasi cauza mai sunt implicati patru reprezentanti ai (CNVM): Gabriela Anghelache – presedinte, Paul Miclaus – vicepresedinte, Victor Eros – membru si Elena Albu – sefa Corpului de control din CNVM. Un fost ministru PNL, Sorin Pantis este acuzat de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare. Alexandru Bucsa, vicepresedinte The Rompetrol Group Olanda este judecat pentru complicitate la delapidare, complicitate la spalarea de bani si pentru asociere in vederea savarsirii de infractiuni. Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului “Ziua” este si el acuzat de utilizare de informatii privilegiate si aderare la un grup infractional organizat. 11 persoane sunt nominalizate in Rechizitoriu, dar numarul celor implicati in mega-teapa Rompetrol este cu mult mai mare. Statul, in primul rand, prin reprezentanti corupti a fost principalul favorizant al jafului national. Personaje importante de pe scena politica, au beneficiat de pe urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare, devenind ulterior pioni ai dosarului penal ROMPETROL. Printre acestia pot fi enumerati: Camelia Rodica Voiculescu, Attila Verestoy, Calin Popescu Tariceanu, Rosca Stanescu si inca vreo cateva zeci. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie.
Nicolae Popa omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, groparul FNI
Afacerile lui Vintu au plecat din zona Iasi, prin GELSOR, o societate care a fost infiintata in 1995 de Gelu Teodorescu, profesor de matematica la Universitatea din Iasi, prieten cu Dan Condurachi si cu Sorin Ovidiu Vintu. GELSOR a plecat din start printr-o teapa clasica: la fabrica de seringi de unica folosinta SANEVIT Arad, una dintre primele societati listate la bursa, GELSOR a cumparat masiv actiuni la pretul minimal. SANEVIT avea exclusivitate de la Ministerul Sanatatii pentru vanzarea produselor sale in sistemul sanitar iar afacerile fabricii mergeau bine astfel ca pretul actiunilor a urcat spectaculos. “Coincidenta” GELSOR a vandut participatia sa la SANEVIT cu doar cateva zile inainte ca guvernul sa decida ca nu este normal ca statul sa cumpere seringi numai de la un singur producator, fara licitatie. Profitul rezultat din vanzarea la timp a actiunilor a fost enorm. GELSOR a avut un profit rezultat in urma afacerii SANEVIT de aproape 15 ori mai mare decat suma investita initial. Apoi insa cei care au cumparat (printre care si SIF Muntenia) au avut surpriza sa constate, in scurt timp, ca actiunile nu valoreaza mare lucru in conditiile in care nu mai este unic furnizor. Mai departe, in cascada, reteta a functionat la nesfarsit…
FNI: jaf protejat de statul mafiot
“In Romania, ca oriunde in lume, o afacere trebuie sa se bazeze pe lege. (…) In privinta moralitatii unei afaceri, asta este alta dezbatere. Legile moralitatii nu le poti aplica in afaceri. Nu mai sunt de actualitate. Asa este oriunde in lume.” – Sorin Ovidiu Vintu
Sute de mii de romani care si-au investit economiile in unitati FNI au dormit linistiti hipnotizati de sloganul lui Vintu. Dupa trei ani si ceva de jaf organizat cei care au condus la vedere FNI (interpusii lui Vintu) au fugit, banii s-au evaporat, iar anchetele pornite de autoritati au mascat de fapt aflarea adevarului. Reteta falimentului a fost simpla. Fondul nu a fost infiintat pentru ceea ce se astepta lumea, potrivit denumirii, ci pentru scoaterea din buzunarele oamenilor a ultimelor economii, dupa escrocheria Gerald si Caritas. FNI tot un joc piramidal, a “desavarsit” jumulirea romanilor inceputa prin Caritas si Gerald, “jocuri” organizate tot de mafia lucratorilor in servicii. A fost pus in miscare un angrenaj urias care a promovat agresiv “investitia” la FNI, prin utilizarea exclusiva si complice a mass-media. Oamenii au fost prostiti prin asocierea FNI cu bancile comerciale si cu institutii ale statului, iar “adormirea” s-a facut prin aruncarea pe piata media a unor bugete enorme de publicitate si uitilizarea unor lideri de opinie de tipul lui Tatulici, la fel ca si in cazul Caritas. Sutele de mii de oameni care si-au investit economiile in unitati FNI au fost “vrajiti” cu sloganul “Dormi linistit, noi veghem pentru tine”. Actiuni necotate, fara valoare, actiuni cotate, dar cumparate la suprapret, tranzactii fictive si rascumparari de unitati la randamente uriase – iata reteta uriasei fraude FNI, sustinuta prin politica agresiva de marketing, implicarea institutiilor statului si a unor banci comerciale. Existau, de ochii lumii, in portofoliul FNI si ceva actiuni ale unor societati listate la bursa, dar ele fusesera cumparate la preturi duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. SOV Invest, administratorul FNI, nu avea o autorizatie de functionare pentru Bucuresti. Cu alte cuvinte, Fondul a functionat ilegal mai toata perioada. “S-a retinut ca SC SOV Invest SA nu a solicitat la CNVM aprobarea schimbarii sediului din Constanta in Bucuresti, nedepunand un dosar special pentru avizarea schimbarii sediului, dar, indirect, in modificarile prospectului de emisiune avizate de CNVM prin Decizia 3136/14.07/1998, se prevede schimbarea datelor de identificare ale societatii de administrare. Nu exista autorizatie prealabila de functionare a SC SOV Invest SA, societatea a fost infiintata prin Sentinta Civila a Tribunalului Constanta (…). Se constata astfel incalcarea regulamentului CNVM (…)”, se arata intr-un control al CNVM realizat ulterior caderii FNI. Angrenajul s-a bazat exclusiv pe “abureala” populatiei: strategia investitionala a FNI suna, oficial, in felul urmator: “Optimizarea portofoliului fondului administrat in conformitate cu prevederile legal-normative in vigoare, pentru asigurarea cresterii unitatii de fond. Dinamizarea activitatilor pe piata de capital si cu precadere a tranzactiilor in Bursa si pe piata RASDAQ”. Pe scurt “legenda” de acoperire suna ca o investitie in siguranta. De fapt FNI a investit majoritatea banilor in actiuni necotate pe pietele reglementate iar majoritatea achizitiilor de actiuni s-au facut prin tranzactii cu persoane fizice…care de fapt nu existau, erau fictive! Iata ce scria un politist, dupa ce a inceput ancheta FNI, in procesul-verbal: “Astazi (…) fiind in continuarea verificarilor privind contractul de cesiune de actiuni incheiat intre Grigore Ioan, in calitate de cedent, si FNI prin SOV Invest, in calitate de cesionar pentru un numar de 7.760 de actiuni la purtator emise de SC Industrial Export SA, ne-am deplasat la domiciliul mentionat in contract al cedentului respectiv, str. Tunari nr 156. Adresa nu a putut fi identificata, intrucat strada Tunari din sectorul 2 este numerotata de la 1 la 87. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal”.
Actiunile necotate, smen pentru Vintu
In iunie 1997, FNI a cumparat actiuni la Bucuresti Turism SA, o societate aflata in…cadere. Vanzatorul actiunilor era Sorin Ovidiu Vintu care a cedat 5.787 de actiuni si a primit 2,488 de miliarde de lei, adica 430.000 de lei pentru fiecare actiune. Bucuresti Turism nu era cotata pe piata bursiera, dar era “foarte valoroasa” pentru FNI astfel incat a fost trecuta in activul net cu suma de achizitie desi, potrivit CNVM, acest lucru incalca grav legislatia in vigoare. Tranzactii de acest tip au fost facute cu zecile, fie ca era vorba despre Sorin Ovidiu Vintu personal sau de interpusi sau SVM-uri “inventate” de el. Intr-un raport din martie 1998, Comisia Nationala de Valori Mobiliare atragea atentia asupra faptului ca portofoliul FNI are o structura riscanta, fiind constituit in proportie de aproape 70% din actiuni necotate. Doar putin peste 15% erau titluri cotate pe piata bursiera, iar acestea nu valorau mai nimic. Intr-o alta situatie intocmita de CNVM (30 iunie 2000), rezulta ca actiunile fusesera cumparate la valori duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. Astfel, pentru titluri Rafo Onesti s-au cheltuit 460 de milioane de lei, desi valoarea de piata a actiunilor era de aproape cinci ori mai mica. Aceasta este doar una dintre directiile spre care s-au scurs banii FNI. Situatia era identica si in ceea ce priveste societatile cotate pe RASDAQ si aflate in portofoliul FNI.
Bankcoop, CEC, Ciorbea
CEC-ul taranistilor intrase in combinatia FNI pe calea batatorita de – Bankcoop. Pe 30 mai 1997, cele doua parti semnasera un contract de fidejusiune/cautiune (contract nr. 2509). Bankcoop a intrat in incapacitate de plata, asa ca inlocuitorul a fost CEC, institutia bancara (de stat) cea mai afectata de “afacerea” Fondului National de Investitii. Situatia investitiilor nu era contabilizata exact, iar numarul unitatilor de fond aflate in circulatie nu era unul real. Dupa caderea FNI, s-a aflat ca managerii Fondului aveau aruncate pe piata (in aprilie 2000) peste 75 de milioane de unitati de fond. CNVM a observat ca in scriptele oficiale, nu figurau decat aproximativ 34 de milioane de unitati. De doua ori mai putine! O luna mai tarziu (mai 2000), in actele FNI nu mai exista nici macar o unitate de fond. Omul cheie al lui Vintu, Nicolae Popa a fost scos din tara de ofiteriul SRI Veliscu.
Nicolae Popa, profilul unui minunat prieten
Nicolae Popa a fost directorul general al Societatii de Valori Mobiliare GELSOR, patronata de Sorin Ovidiu Vintu – firma care a administrat actiunile SOV Invest, societate care, la randul ei, a administrat Fondul National de Investitii (FNI) si Fondul National de Acumulare (FNA). Prin declaratie-angajament semnata de Popa acesta era autorizat in scris de S.O. Vintu sa efectueze tranzactii la FNI in numele si in interesul sau propriu in baza instructiunilor date de Vintu. Aceste date sunt atestate si de faptul ca SC Sovinvest SA, ca administrator al FNI, a virat direct in conturile personale ale lui S.O. Vintu, din rascumpararile de unitati de fond efectuate de pe carnetele de investitor emise pe numele lui Popa, sume in valoare totala de peste 516 miliarde de lei. Conform declaratiilor Mariei Vlas, in angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut fostii ofiteri SRI, iar de recrutarea si angajarea lor, intr-o prima faza, s-a ocupat cadrul SRI Victor Veliscu, asociatul lui Vintu. In 1994, Veliscu este recrutat de Sorin Ovidiu Vintu, care il pune sa amenajeze sediul GELSOR, iar in iulie 1995, devine actionar la SOV Invest, firma ce avea sa administreze dezastrul FNI. Vlas a afirmat ca, la inceput, ea a lucrat pentru Vintu la Societatea de Valori Mobiliare GELSOR SA si ca a incheiat cu Veliscu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Veliscu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest. Prin intermediul lui Popa Nicolae, disparut fara urma, pana ieri, SOV a retras din fond 516 miliarde de lei. Potrivit expertilor, Vintu nu era investitor FNI, desi, initial, pe numele sau a existat un carnet de investitor. Ulterior, acelasi carnet apare pe numele inculpatului Popa Nicolae. Concluzia expertilor a fost ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a fost investitor FNI prin persoane interpuse”, respectiv prin Popa Nicolae. Banii investiti in FNI de Sorin Ovidiu Vintu erau gestionati de Nicolae Popa, interpus in scopul mascarii implicarii acestuia in devalorizarea fondului. Ioana Maria Vlas a declarat, pe parcursul anchetei, in calitate de martor, ca Nicolae Popa era „mana dreapta a inculpatului (n.r. Sorin Ovidiu Vintu) ca orice spunea acesta era ca si cum ar fi spus insusi inculpatul, prefigurandu-l drept mandatar al inculpatului, aceleasi aspecte rezultand si din declaratiile altor martori atasate acestui dosar“. Tribunalul Bucuresti insa nu a gasit „suficiente probe care sa ateste ca SOV a avut vreo implicare“, iar Vintu nu ar fi incalcat legea cånd l-a folosit pe Popa ca mandatar al banilor investiti la FNI . Cel mai important element al cazului – Nicolae Popa, cel care ar fi putut sa-l duca pe Vintu in pragul puscariei, a fost „exfiltrat“ din tara de insusi Victor Veliscu, care l-a scos din tara cu masina condusa de el personal.
Nicolae Popa si SRI-ul lui Radu Timofte
Dupa deosebitele servicii prestate catre Vintu, Veliscu este reactivat si angajat la UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), iar ulterior ajunge inapoi la SRI, direct in dreapta lui Timofte. In 2001, Victor Veliscu, reactivat in SRI, va fi consilierul directorului Serviciului Roman de Informatii pe probleme de logistica, pana in 2005, cand este trecut in rezerva cu rangul de general de brigada. Pensionarul fericit si-a infiintat apoi o pensiune, iar de FNI si de implicarea sa in marele jaf nu s-a mai suflat un cuvant, desi pe data de 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: „Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost intotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul Romaniei. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI“. Aici, directorul Timofte pe de o parte mintea de ingheta apele, pe de o parte spunea adevarul pe deplin: intr-adevar „s-a stiut totul in legatura cu FNI“, intr-adevar „au fost scosi in fata niste pioni“, insa ce a uitat sa precizeze Timofte era faptul ca chiar omul de la dreapta sa era unul dintre artizanii escrocheriei, iar cel care ii dadea raportul lui Vintu era chiar el, Raducu, prins de ofiterii de la E in flagrant. Oamenii au fost matrasiti, scosi la pensie – desigur nu au primit pensii atat de grase ca Veliscu, deoarece ei si-au servit doar tara, nu si pe Vintu.
…procurorul Irinel Paun minunatul salvator al lui Sorin Ovidiu Vintu
Toate retragerile ilegale de actiuni si bani de la FNI poarta semnatura lui Nicolae Popa, insa marturiile si expertizele financiar-contabile au dus la punerea sub acuzare in aceasta cauza si pe Sorin Ovidiu Vintu. Acesta a scapat insa de acuzatii, in 2004, dupa ce procurorul Irinel Paun (fost sef al Directiei Generale Anticoruptie) a apreciat ca o buba la un picior al mogulului facea imposibila anchetarea sa. In rechizitoriul dosarului FNI intocmit de procurorul Irinel Paun, cel care l-a facut scapat pe Vintu, acesta recunoaste ca nelegiuirile in functionarea si administrarea fondului s-au facut inclusiv in perioada in care SOV era tatal FNI-ului. Astfel, anchetatorul precizeaza ca una dintre cauzele care au generat pagube in activitatea FNI a fost diminuarea numarului unitatilor de fond aflate in circulatie, fapt ce a avut ca efect direct cresterea nereala a valorii unitatilor de fond in raport de care s-au efectuat rascumpararile si care a generat plata unor sume de bani in plus, necuvenite, din fondurile investitorilor FNI. Acelasi rechizitoriu precizeaza ca o alta cauza importanta care a determinat intrarea FNI in incapacitate de plata a constituit-o reevaluarea nejustificata a actiunilor aflate in portofoliul FNI. Prin disjungerea datorita bubei la picior a lui Vintu, Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas au ramas singurii inculpati in aceasta cauza. Prin decizia definitiva si irevocabila a Curtii Supreme de anul acesta, Vlas a fost condamnata la zece ani de inchisoare, sub acuzatiile de inselaciune si abuz in serviciu. Popa are de efectuat 15.
Disjungerea lui SOV si scutirea medicala pentru bubitza de la picior
Modul in care Parchetul – respectiv Paun – explica la acea data – 7.12. 2004 – disjungerea dosarului este de-a dreptul hilar. Procurorul Irinel a apreciat ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a suferit o interventie chirurgicala ca urmare a unui accident casnic, fiind in imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmarire penala”. Odata cu aducerea in tara a lui Nicolae Popa, Vintu nu ar mai avea multe optiuni sa scape, banuiesc, decat asumandu-si o dauna totala la toate membrele care i-au mai ramas neologite. Un internaut a trimis urmatorul comentariu la unul dintre articolele scrise despre FNI si Sorin Ovidiu Vintu, care inchide in putine cuvinte “cazul Vintu”, si pe care nu pot sa nu-l citez, chiar daca se exprima mai contodent, justificat avand in vedere ca si-a pierdut toata averea deoarece el nu a avut parte de un minunat prieten ca Nicolae Popa. “Vintu este un nenorocit de infirm care a nenorocit sute de mii de oameni in foamea sa nebuna si bolnava dupa bani. Din cauza ca nu i se scoala a ramas cu o singura pasiune – posesia banilor. Schiop, infirm, neputincios, mitocanul asta neghiob si analfabet ajuns smecher de oras, isi da acum aere de Harvard, cu trabucul infipt intre dinti, dupa ce pe vremuri se tara prin fata gurilor de metrou tranzactionand certificate. Starpitura asta ne scuipa acum din spatele garzilor sale inarmate, selectate din randurile fostilor ofiteri SPP, SRI, ETC. Familia mea a ramas fara nimic dupa caderea FNI. Tot ce au muncit batranii o viata s-a dus p..lii de suflet. Sper sa-i crape burdihanul espropiatului, cu un trabuc infipt in c..r si sper sa apuc momentul pentru a scuipa pe fereastra puscariei care-l asteapta pe jegul uman – Sorin Ovidiu Vintu”. Personal nu cred ca victima lui Vintu va avea ocazia sa-si vada visul cu ochii dar speranta moare ultima, nu-i asa?…
December 14th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
