De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
Elaborat in 1725, Testamentul lui Petru I tarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris in anul 1757 de catre ambasadorul Frantei la Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris in anul 1843, a fost citit si comentat cu mare interes, in anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete incoronate din Europa, de politicieni, istorici si oameni de cultura.
Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezinta un text a carui valoare rezida in confirmarea, prin fapte istorice, a recomandarilor catre urmasi elaborate de tar sau atribuite acestuia.
Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.
Textul Testamentului
In numele Prea Sfintei si Nedespartitei Treimi, Noi Petru I, catre toti urmasii nostrii mostenitorii Tronului, Guvernantilor si natiei rusesti.
Marele Dumnezeu, de la care avem existenta si Coroana noastra, luminandu-ne, imi arata mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stapani in viitorime toata Europa. Eu pun temei acestei idei, ca natiunile Europei au ajuns cele mai multe intr-o stare de vechime aproape de a lor cadere. Urmeaza dar, a fi ele subjugate de un popor tanar si nou, cand va ajunge la intregimea cresterii sale si va capata toata a sa putere …
Eu am gasit Rusia ca un paraias si o las ca un rau mare. Iar mostenitorii mei o vor face si mai mare, intinsa, hotarata de a face sa rodeasca Europa cea starpita.
Eu le las instructiunile urmatoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte ca sa le pazeasca cu statornicie.
A tine natia ruseasca necurmat in stare de razboi, spre a avea pe soldatii ei pururea deprinsi la razboi … Razboiul sa ajute pacii, in interesul intinderii Rusiei si a inaintarii ei in inflorire.
A chema prin toate putincioasele mijloace, de la natiile cele invatate ale Europei, Comandiri in vreme de razboi si oameni invatati in vreme de pace, spre a face ca natia ruseasca sa capete foloase de la celelalte natii, fara a pierde nimic din ale sale proprii.
A se amesteca in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vartos in acele tari care fiind mai in apropriere, intereseaza mai cu seama.
A vara vrajba in Polonia, a hrani in ea tulburari necontenite; a castiga cu bani pe cei mai puternici, a avea inrauriri in Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor si a-si face partizani in Polonia … Daca puterile vecine s-ar impotrivi sa le impace impartind-o cu ele …
A lua cat s-ar putea mai mult din hotarele Suediei si a sti cum sa se faca ca insasi ea, Suedia, sa-i deschida razboi, spre a-i gasi pricina de a o subjuga… A dezbina Suedia de Danemarca si, cu luare aminte, a hrani rivalitatile lor.
A insoti Printii rusi intotdeauna cu printese din Germania spre a inmulti influenta noastra acolo … sa se uneasca de la sine la pricina noastra.
A cauta alianta de comert cu Englitera, mai mult decat a oricarei alte Puteri, pentru ca ea are ma mult trebuinta de NOI … a schimba cheresteaua noastra si alte produse cu aurul ei si a face ca negustorii si matrozii ei sa-i deprinda pe cei ai natiei noastre spre navigatie si comert.
A se intinde neincetat catre Nord pe marginea Marii Baltice si catre Sud pe marginea Marii Negre.
A se apropia cat mai mult de Constantinopole si de India, ca acel ce va stapani acolo, va fi adevaratul stapanitor al lumii … A strabate pana la golful Persic, a restatornici de se poate comertul cel din vechime al Orientului si a se intinde pana in India care este magazia lumii…
A cauta si a castiga alianta Austriei … a o sprijini in zadarnicele ei inchipuiri de a stapani Germania… iar prin taina a intarata dusmania Printilor Germaniei impotriva ei…
A face de a se interesa curtea Austriei ca sa izgoneasca pe Turci din Europa si a nimicii pretentiile ei cand vom subjuga Constantinopole…
A face pe toti grecii dezbinati ce sunt imprastiati in Ungaria, Polonia si alte tari, sa se lipseasca de ele si a se reface sprijinul lor si a intermedia o asociatie universala; acestia vor fi tot atatia prieteni pe care Rusia ii va avea in statul fiecarui dusman al ei.
Dupa ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga si Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Frantei, apoi la cea a Austriei, de a impartii cu ele imperia lumii, magulindu-se ambitia si iubirea lor de sine… Rusia sa se ajute cu ele pentru a le desfiinta pe urma …
Daca amandoua aceste curti vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie sa se stie cum sa imparta intre ele galceava si a le face sa se slabeasca una pe alta … Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotarator, va navali asupra Germaniei, pornind totodata cu doua flote mari ce vor napadi Franta. Aceste doua tari biruindu-se, celelalte parti ale Europei vor trece lesne si fara impotrivire sub jugul Rusiei.
Nota mea: Testamentul lui Petru a fost imbunatatit intre timp prin mostenirea lui Putin – relatia cu Germania. Intelegerea intre cele doua puteri mondiale face sa paleasca pana si imaginatia lui Petru cel Mare…
Efemeridele de presă ale clipei provoacă mai degrabă mâhnire. Unei realităţi prea puţin confortabilă şi agreabilă, mass-media îi răspunde nu prea adecvat, dacă nu chiar penibil. Aflăm cu lux de amănunte despre isprăvile unui derbedeu de fiu de primar, dar peste jaful şi iminenta catastrofă de la Roşia Montana se trece cu lejeritate. Preiau unii, ca puiul de cuc cu ciocul căscat, în care poţi depune orice, ticăloşiile unor „nemţi” cu nume unguresc de la Deutsche Welle despre Catedrala Neamului, dar despre datoriile uitate ale Germaniei, din vremea celui de-al treilea Reich nu suflă nimeni o vorbuliţă (18,8 miliarde de euro – cu care s-ar putea ridica 626 de spitale cam intre cel mai mare spital oftalmologic din sud-estul Europei (20 milioane euro) si cel mai mare spital privat din Bucuresti (40 milioane euro), 12.530 de scoli de cel mai inalt nivel gen scoala privata Little London (1.500.000 euro), 37.600 de gradinte de top (500.000 de euro), 4700 de Universitati gen cea mai mare universitate maghiara privata din Romania – Sapienta, sponsorizata si de statul roman!, 94 de Catedrale ale Mantuirii Neamului si 18,8 cladiri de teapa Reichstag-ului – numai renovarea a costat 600 de milioane de euro – trei Catedrale! – iar constructia 30 de milioane marci aur 🙂 – nota red). Vorba idioată a unui „analist”: despre ce vorbim?
Obedienţa în faţa sacului cu bani, a puterii politice sau oculte, a feluriţilor hrăpăreţi aborigeni ori de afară funcţionează fără greş, iar dezinformarea se lăţeşte. Şi când te gândeşti ce-ar putea face presa, ce posibilităţi tehnologice are comunicarea în masă de câteva decenii!
DREPTURILE ŞI INTERESELE PERMANENTE
ALE ROMÂNIEI
DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE ŞI A REALITĂŢILOR ISTORICE ŞI GEOPOLITICE[1]
GH. BUZATU
* Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, şi intrigilor, şi urilor, este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
(Ion Antonescu, 1 ianuarie 1941)
* Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.
(Ion Antonescu, 8 decembrie 1940)
* Nu va fi linişte în acest colţ al Europei, – şi nu va fi dreptate adevărată în lume, – cât timp nu se va face sau nu-şi va face dreptate Poporul Românesc.
Şi se va face.
(Ion Antonescu, 25 martie 1941)
DUPĂ 1918, „noi – consemna, în zilele care precedau nemijlocit prăbuşirea ROMÂNIEI MARI în 1940, eminentul publicist care era Romulus Seişanu, autorul celui dintâi Atlas istoric, geopolitic şi etnografic al României[2] şi cel care avea să fie condamnat în 1945 în aşa-zisul proces al ziariştilor de către oribilul „Tribunal al Poporului”, dimpreună cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Pan Vizirescu, Romulus Dianu ş.a. – nu ne-am mărit Ţara, nici prin anexiuni forţate, nici prin cuceriri, nici prin nesocotirea voinţei populaţiunilor din teritoriile alipite. Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere”[3].
Iar, în context, se reţinea recunoaşterea ilustrului geograf francez Emmanuel de Martonne în sensul că „dintre toate ţările create în Europa, sau transformate după război [1914-1918], forma cea mai fericită o are România, căci ea se apropie de un cerc, adică de figura care are cea mai mare suprafaţă şi cel mai mic contur. Or, conturul sunt frontierele sale. Avem de-a face cu un Stat bine condiţionat: o ţară completă cu munte, câmpie, coline, regiuni forestiere şi descoperite, agricole, pastorale şi industriale”[4].
La scurt timp după dezastrul din 1940, România, mutilată şi batjocorită, complet izolată în exterior, grav ameninţată pe plan intern şi internaţional dinspre imperialismele mari sau mici, vecine sau mai depărtate, avea să fie cuprinsă – nu fără voinţa proprie a Generalului/mai apoi a Mareşalului Ion Antonescu, şeful Guvernului şi Conducătorul Statului Român – de vâlvătăile Războiului Mondial din 1939-1945, cea mai mare conflagraţie militară a tuturor timpurilor.
În desfăşurările politico-diplomatice şi militare intervenite, nimic n-a fost întâmplător. Întrucât, pentru a reintra în deplinătatea drepturilor sale istorice, grav încălcate în 1940, pentru refacerea unităţii naţionale integrale şi pentru afirmarea intereselor sale fundamentale, România, cu începere de la 22 iunie 1941, a participat la conflictul mondial din 1939-1945. Chiar dacă alături de Reichul lui Adolf Hitler, un aliat cu siguranţă incomod şi compromis, hrăpăreţ şi detestat, la nivel naţional ori mondial. Se adaugă precizarea, numaidecât necesară şi logică, în ordinea lucrurilor, că, de partea cealaltă, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, de exemplu, aliindu-se cu Stalin împotriva lui Hitler, n-au făcut cumva o „alegere” ceva mai … fericită! Dar, se vede cât de colo, triumfase, cum altfel la vremuri de restrişte, străvechiul adagiu: La război ca … la război! Iar, pentru această situaţie, României avea să i se afle culpa finală. Aceea că, în vreme ce Naţiunile Unite, în frunte cu SUA, URSS şi Marea Britanie, au repurtat victoria în 1945, România – deşi a susţinut şi a fost susţinută de o serie de „aliaţi” europeni, în marea lor majoritate (Hitler, Mussolini şi vasalii lor), exceptându-l pe Mannerheim, odioşi sau, cel puţin, deocheaţi[5] – l-a pierdut. Or, după cum e stabilit cu rigurozitate în istorie, „dreptul” obligatoriu la judecată nu aparţine decât învingătorilor; niciodată şi nicidecum celor învinşi!
Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau.
Soarta românilor din Basarabia in general a fost una tragică, dar şi mai tragică a fost viaţa românilor,care peste noapte s-au trezit cu „altă patrie” – Ucraina… Daca vom face o comparaţie cu teritoriul României în primele decenii al secolului trecut (suprafaţa, populaţia) cu teritoriul actual vom inţelege că românii au fost furaţi din toate părţile mai ceva ca hoţii la drumul mare.
Mai multe fotografii la InConstantin.Ro. Cititi si Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.
George Damian, fost redactor de politica externa la fostul ziar ZIUA, desfiintat de Sorin Ovidiu Vintu si sters de noul KGB de pe fata Internetului: Chiar îmi pare rău că a dispărut ziarul ZIUA, singura publicaţie de la Bucureşti care se ocupa serios de problema Basarabiei. Poate că nu a fost chiar întâmplătoare dispariţia. Şi în contextul general al decăderii masive a presei, trece total neobservat un subiect de importanţă capitală: federalizarea Republicii Moldova. Mulţi dintre românii aproape decerebraţi de imaginile vârâte cu forţa pe cortex cu Monica Columbeanu spânzurată de gardul lui Irinel s-ar putea întreba de ce ne-ar interesa pe noi federalizarea Republicii Moldova? Răspuns: pentru că se legiferează prezenţa trupelor Federaţiei Ruse la mai puţin de 100 de kilometri de graniţa României.
Vlad Cubreacov a publicat textul integral al unei note diplomatice în care se văd presiunile germane pentru federalizarea Republicii Moldova. Aici. Mai înainte, fragmente ale acestei note diplomatice au fost publicate de Romanian Global News. Aici. Ştirea cu federalizarea Republicii Moldova pe model german a fost atât de importantă încât a intrat şi la postul de radio Deutsche Welle. Aici.
Basescu despre boicotarea reuniunii de la Varsovia: “Romania nu poate sta la aceeasi masa cu un stat care nu este recunoscut de ea insasi. Maine poate ne trezim la masa cu Smirnov!”
Iata NOTA despre Federalizarea Basarabiei, un subiect despre care s-a scris in mai multe randuri in fostul ziar ZIUA si care pare sa se implineasca azi, ca o continuare a Pactului Ribbentrop-Molotov:
AMBASADA REPUBLICII MOLDOVA BERLIN
Nr. 076/ 22.02.2011
NOTĂ DE CONVORBIRE
cu Amb[asadorul] Patricia Flor, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală
La 21 februarie curent, la iniţiativa mea, am avut un prânz de lucru cu Amb[asadorul] Patricia Fior, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală. Discuţia s-a axat, în principal, pe dimensiunea nistreană, precum şi pe situaţia politică internă din RM, Astfel, am informat-o detaliat despre acţiunile întreprinse de AIE în sensul asigurării alegerii şefului statului în condiţiile reticenţei maxime a opoziţiei, nefiind exclusă posibilitatea examinării modificării art. 78 al Constituţiei în sensul alegerii directe a preşedintelui. La rândul ei, Patricia Fior s-a arătat surprinsă de reapariţia respectivei idei în calculul liderilor Alianţei de guvernământ, menţionând riscul pe care îl comportă un asemenea scenariu pentru asigurarea stabilităţii politice din ţară.
Potrivit ei, o puternică instituţie prezidenţială cu mandat direct al poporului ar putea conduce la apariţia unor tensiuni inevitabile între ramurile puterii din RM, ceea ce ar retrograda ţara din punct de vedere constituţional la mijlocul anilor nouăzeci. În opinia ei, o soluţie plauzibilă ar fi acceptarea cerinţelor opoziţiei de a alege un şef de stat „apolitic”, urmând să se recurgă imediat la reforma constituţională în sensul transferului centrului politic de greutate spre prim-ministru, preluându-se, astfel, modelul german. În opinia ei, o puternică instituţie prezidenţială ar fi contraproductivă pentru tânăra democraţie moldovenească, existând pericolul unei „alunecări pe pista autoritară”, aşa cum s-a dovedit a fi guvernarea 2001-2009. Însă, a specificat ea, decizia finală aparţine clasei politice din RM şi, deci, întreaga responsabilitate aceasta urmează să şi-o asume în mod conştient. Germania, la rândul ei, va accepta orice decizie suverană în acest sens, însă rămâne disponibilă să ofere asistenţa necesară autorităţilor noastre, inclusiv în elaborarea proiectelor de modificare a constituţiei.
În ceea ce priveşte subiectul nistrean, P[atricia] Fior m-a informat despre recenta ei vizită la Moscova, unde a purtat discuţii cu şeful celui de-al doilea departament CSI al MAE-ului ras, Viktor Sorokin.
Dupa cum transmiteam pentru Ziaristi Online, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar din cadrul Guvernului federal al Germaniei, Markus Loning (foto dreapta, alaturi de Dorin Chirtoaca si Mihai Ghimpu) a fost pus la curent saptamana trecuta cu situatia actuala a jurnalistului basarabean de origine armeana Ernest Vardanean, arestat, judecat si condamnat abuziv si ilegitim la 15 ani inchisoare de catre regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Partea romaneasca din cadrul grupului de bloggeri si ziaristi din intreaga lume, aflat la Berlin in cadrul unui program al MAE german, respectiv Vlada Ciobanu de la Chisinau si Victor Roncea de la Bucuresti, a solicitat mai multor oficiali germani de rang inalt sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l elibera pe jurnalistul Ernest Vardanean dar si pe Ilie Cazac, condamnat aberant la 14 ani de temnita, in cadrul aceleiasi operatiuni sfidatoare la adresa institutiilor europene si euro-atlantice. In acest context s-a subliniat faptul ca, in urma sentintei CEDO privind Grupul Ilascu, de situatia nerespectarii drepturilor omului in Transnistria se face vinovata Federatia Rusa, condamnata de Curtea de la Strasbourg si pusa sa plateasca despagubiri pentru fostii detinuti politici inchisi ilegal pana la 15 ani, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco. Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a afirmat la reuniunea desfasurata saptamana trecuta la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, ca va lua in considerare toate detaliile oferite despre acest caz mai ales ca Angela Merkel, Cancelarul german, este preocupata de problematica zonei si, in aces sens, din cate cunoaste, negociaza direct cu Guvernul Rusiei in ce priveste viitorul Transnistriei.
Markus Loning: Germania se preocupa de cazul Vardanean prin intermediul OSCE si al partenerilor din UE
Dupa aceasta intalnire, Comisarul Markus Loning a avut amabilitatea sa-mi raspunda la alte cateva intrebari legate de modalitatile de aparare a libertatii presei si de expresie in tarile din Europa de Est si fostul bloc sovietic. Markus Loning considera ca, “in primul rand, este responsabilitatea guvernelor respective sa apere drepturile omului in tarile respective si acelasi lucru este valabil si pentru problemele libertatii de expresie. Cred ca este foarte important ca noi, Guvernul German, actionand din “afara”, sa continuam sa punem intrebari despre anumite cazuri dar si despre situatia media in general. Si sa aratam fara nici un dubiu ca sustinem drepturile activistilor din aceste sfere si nu pe cei aflati la putere, care violeaza drepturile omului.”
In ceea ce priveste contributia presei online si a bloggerilor la viata societatii in aceste zone, Markus Loning observa ca “ca aceste forme de new media reprezinta un nou mijloc de participare directa a cetatenilor din intreaga lume”. “Cu ajutorul lor este mult mai usor sa expui probleme si sa-i faci pe oameni din tari diferite sa fie interesati de problemele din tara ta. Practic, ascunderea unor masuri luate impotriva populatiei a deveni mult mai grea zilele acestea…”
In ceea ce priveste Cazul Vardanean, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a reafirmat, special pentru Ziaristi Online: “Urmarim cazul Vardenean cu maxima atentie. Ambasada noastra de la Chisinau lucreaza asupra lui folosind atat mijloacele oferite de cadrul OSCE cat si direct cu partenerii nostri din Uniunea Europeana.”
Jutta Frasch, Comisar pentru Comunicatii la Ministerul Afacerilor Externe al Germaniei, vorbeste despre importanta libertatii de exprimare si rolul aparatorilor ei la intalnirea cu bloggeri si ziaristi online din diferite spatii ale lumii. Berlin, aprilie 2011
Realizarea Reactoarelor 3 şi 4, care ar fi fost cea mai mare investiţie a României din ultimii 20 de ani, devine tot mai incertă, după ce încă trei acţionari au decis astăzi să se retragă din proiect.
Este vorba de grupul franco-belgian GDF SUEZ, care deţinea 9,15% din proiect, nemţii de la RWE (9,15%) şi spaniolii de la Iberdrola (6,2%).
Explicaţiile au fost vagi. “Incertitudinile economice şi cele privind piaţa de energie, în marea lor parte datorate crizei financiare actuale, nu pot fi conciliate cu necesarul de capital pentru dezvoltarea unui nou proiect nuclear”, au anunţat companiile, într-un comunicat.
Totuşi, câteva rânduri mai jos, adaugă că “vor continua să se implice în noi proiecte din domeniul nuclear în alte ţări”.
În mod surprinzător, cu jumătate de oră înainte de acest anunţ, Ministerul Economiei, care prin Nuclearelectrica este cel mai mare investitor în proiect, declara că nu a fost înştiinţat oficial asupra acestor decizii, care apăruseră deja în presă.
Mişcarea celor trei companii vine după ce şi grupul ceh CEZ a ieşit din compania de proiect, EnergoNuclear, la finele anului trecut. Practic, în acest moment, în cursă pentru investiţia evaluată la 4 miliarde de euro mai rămân doar doi investitori privaţi: grupul italian Enel (cu 9,15%) şi ArcelorMittal România (cu 6,2%). Mai multe surse din piaţă dau aproape ca sigură şi plecarea Enel, însă compania nu a făcut niciun comentariu referitor la acest subiect.
Statul, prin Nuclearelectrica, deţine acum 60,15% din acţiunile EnergoNuclear. Unii specialişti din domeniu spun că situaţia actuală este cauzată de faptul că statul a întârziat prea mult proiectul reactoarelor, care ar fi trebuit să fie în construcţie.
Se caută noi parteneri
Ministerul Economiei se repliază. “Dacă vom găsi noi investitori cu care să negociem rapid, nu e nevoie să reluăm procedurile”, ne-a declarat Tudor Şerban, consilier al ministrului economiei.
Pentru lucrările de construcţie de 3,2 miliarde de euro fără TVA, doar trei consorţii şi-au exprimat interesul: americanii de la Bechtel, canadienii de la Lavalin şi ruşii de la Atomtechnoprom.
“Dacă vom găsi noi investitori cu care să negociem rapid, nu e nevoie să reluăm procedurile.”,
TUDOR ŞERBAN, consilier al ministrului economiei
Problema pare insa sa se incinga nu numai in Germania ci si pe meleaguri mai rasaritene, cam pe la “mama Rusia”, sau in creierii unor escroci internationali. Analistul economic Dan Popa, care a dat un nou impuls dezvaluirilor lui Radu Golban, atrage atentia asupra unor ciudatenii agatate de firul acestei posibile recuperari care ne-ar mai sterge din datoria catre FNI.
Conform surselor mele, unul dintre acesti ciudati este un potlogar, pe numele sau Eugen Anca, auto-intitulat “ziarist german”, care facea ture de navetist pe la Bucuresti si Moscova pretinzand ca va recupera Tezaurul Romaniei de la rusi cu firma sa de apartament, Profact SRL (alteori cu o alta firmulita, Capital Consulting LTD), si in numele unui asa-zis “Institut de Cercetări în domeniul Relaţiilor Economice Externe din Federaţia Rusă (VNIIVS), actual IEERI”, sau al “Centrului International de Dezvoltare Bancara de Cooperare Investitionala si Creditare (CIBDICC)”, “institutii din subordinea Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului al Federatiei Ruse”.
UPDATE: In urma unei intalniri cu personajul Eugen Anca, perfectata la cererea lui Gelu Voican Voiculescu, acesta a sustinut ca nu a facut niciodata naveta la Moscova. I-am solicitat, daca are orice alta rectificare de facut la acest material, sa imi remita un Drept la Replica, pe care l-am asigurat ca il voi publica integral, 100%, indiferent de marimea sau continutul lui, inclusiv insotit de acte in facsmil, daca considera necesar. Il astept si acum. Revin:
“Operatiunea Tezaurul” era botezata misterios, starnind zambetul profesionistilor, “Proiectul D-02/122”. Pe cand se facea presa la fostul ziar Ziua m-am ocupat cu colegul meu George Damian (sau George Coman?) de cazul personajului respectiv, descoperind fara pic de mirare ca actele pe care le afisa in numele nu stiu caror institute cu multe initiale, prezentate ca fiind ale “Administratiei Prezidentiale de la Kremlin”, erau niste falsuri ordinare. Am dat toata investigatia facuta de-a fir-a par (din care nu a lipsit o intalnire explicativa cu tovaraselul, pe cand acesta se pregatea sa devina antemergatorul in Piata Rosie a partiduletului lui Vintu, PIN, format din Cozmin Gusa, Lavinia Sandru si Mircea Popa) mai sus, pe cale ierarhica, unde a si disparut. Pe 4 mai 2006 aparea in schimb un interviu sen-za-tio-nal cu Eugen Anca, “recuperatorul Tezaurului”, semnat de Marian Ghiteanu si Doru Dragomir, in care li se incurcau limbile in alte initiale, vazute sau nevazute, de la SIE la DGIA, SVR si KGB. Scarbos, nimic de zis. Luna urmatoare, intre 20 si 23 iunie, Eugen Anca ii facea program “consilierului” lui Vintu si Plahotniuc, Cozmin Gusa, fixandu-i intalniri fanteziste la Moscova, “in spatele usilor inchise”, concretizate doar prin niste mese copioase asezonate cu icre si votca.
Dupa ce a recuperat Tezaurul… Sau nu: Dupa ce n-a recuperat Tezaurul “din cauza lui Basescu, SIE si SRI”, acum se ocupa si cu recuperarea datorie Germaniei catre Romania. Te doare mintea!
Pe blogul sau, Hymerion.ro, Dan Popa intra in amanunte si ne spune o Poveste de toamna. Ce mai face dl. Gelu Voican Voiculescu? Si cum mai stam cu creanta BNR asupra Germaniei?
October 30th, 2011 
VR 
De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
Posted in 
Tags: 
