„Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi” – Gheorghe I Bratianu
Fac parte dintre cei care l-au sprijinit sincer pe Traian Basescu cand, aparent, ramasese singur si parea ca se zbate pentru Romania. Am incercat sa fiu un anti-virus intr-un corp infectat inca de la inceput cu agenti anti-romani ai “Cercului” din care face parte si Soros, dispusi sub steag strain in filiala locala a Retelei, Grupul de Dialog Social. Infectia a fost insa prea mare. Traian Basescu de azi nu mai este Traian Basescu cel de ieri. A fost virusat aproape total. Posibil sa-i mai fi ramas cateva grame din inima si suflet nealterate. Tocmai de aceea, pentru ca ii doresc si salvarea lui si salvarea Romaniei am facut parte si dintre cele cateva milioane de romani (poate trei, poate mai multe) care, desi dispretuiesc si PSD-ul si actualul PNL, in egala masura cu PDL, au iesit la Referendum impreuna cu alte milioane de oameni pentru a-l trimite acasa, la familia sa – pe care o respect in mod deosebit -, pe fostul presedinte al tuturor romanilor.
Si, tocmai de aceea, azi, il rog sa-si dea demisia, in interesul national, in primele cinci minute dupa ce ajunge la Cotroceni.Daca el crede ca virusii si capusele din sanul lui s-au ingrasat destul sa le dea liber sa zburde la alegeri fara corpul gazda. Sa vedem, cati romani ii vor vota? Sau chiar toti romanii sunt niste ticalosi si numai fiii si nepotii fostilor agenti NKVD veniti din URSS, acum strans uniti in jurul Partidului (PCdR, FSN, PDL, ICR, ICD, UDMR), pot decide pentru noi? De ungureni, ce sa mai spunem? Poate sa va intrebam daca ati vazut cumva vreun roman, sau macar un “romanean”, in staff-ul prietenului Dvs si, totodata, dusman al Romaniei, Viktor Orban?!
Sa spunem, domnule presedinte, ca Barack Obama ar fi inconjurat numai de chinezi. Chiar la a doua sau la a treia lor generatie in Statele Unite. Ce parere credeti ca ar avea americanii despre el? Dar CIA-ul, FBI-ul si DIA? Sa spunem, domnule presedinte, ca Vladimir Putin ar avea numai ceceni in jurul lui. Ce parere credeti ca ar avea rusii despre el? Dar SVR-ul, FSB-ul si GRU? Sa spunem, domnule presedinte, ca Angela Merkel ar avea numai rusi in jurul ei, naturalizati ca germani desigur, dar fii si nepoti ai ofiterilor Armatei Rosii care au ocupat Europa si ne-au bagat bunicii si parintii in inchisori… Acum ne intelegeti? Acum intelegeti, domnule presedinte?
Cat despre ucraineanul Hrebenciuc (care il deservea si pe Plesu la Tescani in calitatea lui de PCR-ist sef la Bacau), e de observat:
2004: Hrebenciuc e cel care l-a sapat pe Nastase la alegerile prezidentiale. Iar Ion Iliescu este cel care a anuntat public infrangerea lui Adrian Nastase si victoria lui Traian Basescu inca de dinaintea numararii tuturor buletinelor de vot si chiar inaintea lui Traian Basescu. “Daca sunt 200.000 in plus pentru tine atunci a castigat Basescu”, i-ar fi spus Iliescu lui Nastase inainte de acest anunt.
2007: Hrebenciuc il reincarca pe Basescu intr-un moment cand era absolut clar ca nu poate fi demis prin Referendum national. Basescu invoca o agresiune ruseasca impotriva lui, executata prin “mogulii cei rai” Patriciu, Vintu si Voiculescu. La urmatorul Referendum, din 2012, doi dintre mogulii filo-rusi, Patriciu si Vintu, il sustin cu toate armele lor mediatice, pe langa “mogulul cel bun”, Paunescu, altfel cunoscut drept cureaua de legatura dintre oamenii de afaceri ai Rusiei (GRU/FSB/SVR/ex-KGB) si cei din Romania.
2009: Hrebenciuc este cel care l-a sapat si pe Geoana la alegerile prezidentiale, lucrand din nou la milimetru. Cand Mircea Geoana topaia, singurul care-si pastra mina impenetrabila de “a-toate-cunoscator” “ritualic” era Hrebenciuc. Tot in 2009, inainte de alegeri, s-a inregistrat si urmatorul episod intre cei doi “dusmani de moarte” (foto jos): “PSD este de acord cu asumarea răspunderii Guvernului pe cele două coduri, Civil şi Penal. Asta i-a spus deputatul social-democrat Viorel Hrebenciuc preşedintelui Băsescu. Cei doi au stat de vorbă minute în şir la aniversarea Revistei 22.
Viorel Hrebenciuc a vorbit aproape 10 minute cu preşedintele Băsescu, după evenimentul aniversar care a avut loc la sediul GDS. Deputatul PSD a declarat ulterior că i-a spus şefului statului că PSD este de acord cu asumarea răspunderii pe codurile Civil şi Penal. Preşedintele Băsescu a refuzat, însă, să dea detalii despre discuţii.La aniversarea Revistei 22, cel mai bine pare să se fi simţit preşedintele. Deşi nu a fost printre primii sosiţi, Traian Băsescu a plecat ultimul. Şeful statului a petrecut câteva ore stând de vorbă cu politicieni şi membri marcanţi ai societăţii civile, într-o atmosferă relaxantă, la un pahar de bere.” (Realitatea Tv)
2012: Hrebenciuc, cu o seara inaintea sedintei de azi pentru validarea sau invalidarea deciziei CCR privind Referendumul pentru demiterea presedintelui Basescu, da ordinul, televizat: nu se mai face nimic! Desi Parlamentul este “forumul suprem al democratiei si poporului roman”, “n-asa?”. Iar astazi, in Parlament, ordinul se executa. Desigur, putem spune ca intotdeauna a avut dreptate si aceasta l-a si animat in toate actiunile sale. Daca luam insa ca principiu ca tot ce ni se prezinta este, in general, o mare minciuna, atunci gasim mai usor si adevarul: exact inversul celor inoculate prin mass-media. Dovada: cine sunt cei pe care ii sustine Traian Basescu astazi? Produsele lui Silviu Brucan si ale mafiei internationale anti-romanesti aflata in stransa si indisolubila legatura si cu PSD si cu PDL, recte cu FSN si GDS. Acesta e “presedintele tuturor romanilor”? Sau presedintele tradator al tuturor romanilor?
PS: Ramane de aflat exact si de publicat, normal – si aici e o datorie istorica a Serviciului Roman de Informatii -, prin voturile si la ordinul cui a ajuns Laszlo Tokes europarlamentar, prin voturile si la ordinul cui a fost infiintat ilegal Partidul Civic Maghiar. Chiar daca romanii sunt mintiti ordinar azi iar cei care mai spun adevarul, in surdina, sunt haituiti si hartuiti in propria lor tara, istoricii de peste 50 de ani vor sti, cu siguranta, sa prezinte adevarata fata a groparilor Romaniei de azi, a celor care cedeaza, “discret” si “subtil”, suveranitatea nationala, fara ca macar sa incunostiinteze poporul. Adevarul iese intotdeauna la lumina. Istoria nu iarta, domnule Basescu!
PPS: Leul a ajuns astazi in raport cu moneda euro la exact aceeasi valoare de dinainte de Referendum. Un mic semn de omagiu de la Isarescu pentru Basescu. Gretos, cum spuneam…
UPDATE: Din pacate, “nesuspendabilul” nu si-a dat demisia asa ca m-a obligat si pe mine sa mai urlu la luna pe campiile sterpe ale politicii. Sper sa ma las dupa anul nou! 🙂
* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.
* România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.
Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.
* Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani
Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.
“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.
* Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”
Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.
Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.
Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.
* Philip Gordon şi Wesley Clark
Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.
Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.
* Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia
Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).
Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.
Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.
Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.
Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.
* Admiraţia lui Clark faţă de George Soros
Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.
* Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România
George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.
Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.
Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.
* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa
Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.
Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.
Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.
* Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc
Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.
* Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.
Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.
Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?
Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.
Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.
Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.
Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.
Cît despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian (dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu cîţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contributorsi rătăciţi), rămîne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.
Învăţămintele istoriei arată că agenţii rebutaţi, scăpaţi controlului instituţionalizat al sistemului, aşa cum zeci de cazuri se cunosc (între care Lenin, Stalin, Saddam Hussein, dictatori de prin America Latină, Africa ori Indochina), devin nişte jucării extrem de periculoase. Interzise exerciţiului funcţiei de demnitate publică şi excluse de la responsabilitatea deciziilor politice de stat.
Noua situatie ivita la Bucuresti, declansata, asadar, intr-o tara de granita a NATO si Uniunii Europene si in care exista baze americane si elemente ale scutului antiracheta al SUA contra prezumtivelor amenintari iraniene, a provocat, ca un facut, o problema celor doua organizatii.
Subiectul asasinării pentru a doua oră a colonelului Gheorghe Alexandru Trosca este dezbătut pe larg şi în revista veteranilor din Serviciile Române de Informaţii, „VITRALII – LUMINI ŞI UMBRE”, nr. 7 din luna iunie 2011. Măsura prin care lui Gheorghe Trosca i-a fost retras titlul de „Erou-Martir”, printr-un decret semnat de preşedintele Traian Băsescu, a dat naştere la reacţii dintre cele mai diverse. Chiar Victor Stănculescu, cunoscut ca „generalul cu piciorul în gips”, care şi-a mărturist public antipatia faţă de ofiţerii de contrainformaţii militare (el ştie de ce), nu este un fan al recentei măsuri. Într-un interviu acordat revistei „Q Magazine”, declară: „Ăsta (decretul preşedintelui Băsescu, n.r) este o mare neînţelegere a istoriei, a momentului, dar şi a omului. Trebuie să se deosebească limpede munca de contrainformaţii militare şi activitatea de poliţie politică. Colonelul Trosca a fost unul dintre cei care au cercetat, documentat şi descoperit faptul că Militaru a avut legături cu KGB-ul (de fapt GRU). Iar Militaru i-a plătit poliţa. Ca drept dovadă, imediat după ce a fost instalat ministru, Militaru a ordonat Arhivelor Militare să găsească dosarele („Corbii 1”, „Corbii 2”) şi să le distrugă.
Faptul că un agent al spionajului militar sovietic (GRU), generalul Militaru, a dat ordinul ca Trosca personal să vină cu trei ABI-uri în faţa M.Ap.N este un fapt de necontestat. Una din cele mai interesante mărturii, care depăşesc nivelul comentariilor publice apărute până în prezent pe această temă, este un raport întocmit de col.(r.) Drăgan Anghel, fostul şef al Serviciului de Contrainformaţii Militare de pe lângă Armata a II-a Bucureşti, comandată la vremea respectivă de generalul Militaru. Redăm câteva aspecte, apărute şi în revista „Lumini şi Umbre”.
„Ca şef al Serviciului de Contrainformaţii Militare de pe lângă Armata a II-a, am avut drept misiune principală ca, împreună cu lt.col.Gheorghe Trosca şi cu alţi ofiţeri, să prevenim activităţile subersive din Armată. După declaraţia PCR din aprilie 1964 am primit sarcina de a identifica şi controla activitatea agenţilor recrutaţi de serviciile de informaţii străine, în special de către cele sovietice. Astfel au intrat în raza de activitate specifică a organelor de contrainformaţii militare unii generali, Floca Arhip, Şerb Ion, Militaru Nicolae. Activitatea acestora ca agenţi ai serviciilor de informaţii militare sovietice a fost documentată şi împotriva lor s-a luat măsura îndepărtării din Armată. Lt.col. Gheorghe Trosca s-a ocupat în mod special de activitatea agentului Militaru Nicolae. A rezultat că acesta menţinea relaţii cu cadre ale serviciului GRU de la Ambasada sovietică şi, în paralel, cu agenţi GRU din Armata Română şi din viaţa civilă, contactele lor personale devenind mai frecvente după Declaraţia din Aprilie.
Datele obţinute au fost prezentate conducerii statului. Drept consecinţă, din funcţia de comandant de armată, Nicolae Militaru a fost trecut în rezervă şi numit adjunct al ministrului Construcţiilor. În mod evident, nu întâmplător Nicolae Militaru a fost numit ministru al Apărării Naţionale în decembrie 1989. Această înaltă funcţie i-a permis să-şi arate colţii. Şi-a reactivat colegii de agentură din minister şi din unităţile militare subordonate, pregătind şi aplicând planurile de diversiune şi teroare împotriva celorlalte instituţii ale statului, mai ales asupra organelor de Securitate.
Actele sale de răzbunare, de diversiune, de răfuială au primit un sprijin din partea Direcţiei de Informaţii a Armatei, a unor generali suspecţi ca agenţii GRU care fuseseră trecuţi în rezervă, dar care au fost rapid reactivaţi. Printre aceştia : generalul Hortopan Ion, generalul Pancea Marin, generalul Logofătu, generalul Eftimescu, locotenet-colonel Dragomir Aurel.
Doborârea elicopterului în care se aflau generalul Nuţă Constantin şi Velicu Mihalea s-a făcu ca răzbunare pentru faptul că generalul Nuţă fusese mulţi ani şef al Direcţiei de Contrainformaţii Militare (Direcţia a IV-a) calitate din care ordonase activitatea de urmărire informativă a agenţilor GRU din Armată.
Generalul Militaru plănuise un asasinat în masă pentru a „demonstra” opiniei publice că adevăraţii terorişti sunt luptătorii USLA şi cadrele Direcţiei a V-a. Astfel el a ordonat organizarea unei reviste de front a acestor unităţii cu tot echipamentul de luptă, cu armament şi muniţie pe terenul din Ghencea. În paralel terenul respectiv fusese înconjurat de cuiburi de mitraliere. Intervenţia generalului Iulian Vlad a oprit măcelărirea a peste 1.000 de cadre de Securitate”.
Dovedit ca tradător de ţară, Militaru a fost protejat într-un fel de Ceauşescu, care s-a temut să-l trimită în judecată din cauza sovieticilor. Evenimentele din Decembrie 1989, de fapt cei care îl dirijau, GRU, l-au propulsat în fruntea Armatei Române. S-a folosit de această funcţie pentru a se răzbuna pe cei care l-au dovedit ca trădător, Gheorghe Trosca şi Constantin Nuţă. Ceilalţi care au fost asasinaţi au fost victime colaterale.
Nenumăratele comisii de anchetă, de învestigare a evenimentelor din Decembrie 1989, în loc să facă lumină, mai mult au acoperit aceste crime. Mai mult Nicolae Militaru a candidat la cea mai înaltă funcţie în stat, cea de preşedinte. Poporul român într-un fel şi-a dat verdictul, generalul Militaru a fost votat de 0,02 din electorat.
Dar lucrurile nu sau oprit aici, braţul lung al GRU a acţionat peste timp, semnătura preşedintelui Băsescu pusă pe decretul prin care lui Trosca i-a fost retras titlul de „Erou-Martir”, consfinţeşte victoria formală a lui Militaru.
”Institutul Cultural Român este o instituţie de cultură aflată sub autoritatea preşedintelui României, care are ca misiune promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei”– Misiunea ICR
“Preşedintele României este preşedinte de onoare al Institutului.” – Legea de functionare a ICR
Raport Deschis
Catre: Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu
Directorul Serviciului Roman de Informatii, dl George Maior
Re: O “institutie de interes national” impotriva interesului national si a directiilor enuntate de Presedintele Romaniei pentru apararea identitatii si a demnitatii romanilor din jurul granitelor
Agenti anti-Romania stipendiati de ICR
Programe antiromanesti perfectate prin intermediul ICR, respectiv ICR-Chisinau
Cheltuirea a 2.000.000 de euro pentru un bunal Rusiei – “Zemstva Guberniei Basarabia” si infiintarea unei filiale “moldovenesti” a Colegiului Noua Europa
Demolarea Clădirii Scolii confesionale ortodoxe romanesti din Jula, cu o vechime de 180 de ani, revendicata de comunitatea romaneasca pentru un muzeu al romanilor
Seminar ICR-Budapesta impotriva Romaniei si a adevarului istoric privind evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures
Domnule Presedinte al Romaniei si Presedinte de Onoare al Institutului Cultural Roman,
Domnule Director al Serviciului Roman de Informatii,
Va scriu in calitate de jurnalist preocupat de peste 20 de ani de problemele comunitatilor romanesti din jurul granitelor si de cetatean roman oripilat de bresele in securitatea nationala perfectate prin intermediul unei institutii publice “de interes national”, cum este Institutul Cultural Roman condus de dl Horia Roman Patapievici si al carui Presedinte de Onoare este chiar Presedintele Romaniei.
Am aflat recent ca si din taxele mele si ale membrilor familiei mele care au fost siliti sa paraseasca Romania rasariteana in urma invaziei trupelor sovietice de ocupatie, ICR a cadorisit cu burse de 7000 de dolari doi istorici din Republica Moldova care au votat in cadrul asa-numitei Comisii Şleahtiţchi – supranumita la Chisinau “Comisia Rusinii” – pentru eliminarea obiectului Istoria Romanilor (ca obiect separat) din instituţiile de învăţământ preuniversitar ale Republicii Moldova, conform Basarabeni.ro.
Numele celor doi sunt Igor Casu si Virgil Paslariuc si beneficiaza de bursa ICR ce poarta numele lui Alexandru Sturdza, pentru a-l onora (!) pe greco-romanul care a fost fiul primului guvernator al Guberniei Basarabia după raptul de la 1812, atasat al Ministerul de Interne al Imperiului Tarist timp de 22 de ani, sub conducerea ţărilor Alexandru I şi Nicolae I, si care a mai primit si titlul onorific de “consilier de taină” al ţarului.
Votul in “Comisia Rusinii” a fost de 11 “contra” la 9 “pentru”. Asadar, predarea Istoriei Romanilor in scolile din Republica Moldova a stat exact in votul celor doi bursieri ICR. Astfel, viitorul educatiei copiilor din stanga Prutului, investitia in zeci de mii de manuale de Istoria Romanilor pentru scolile din Basarabia a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni impreuna cu toate dezideratele enuntate de Dvs din 2004 pana azi, pentru pastrarea si apararea identititatii nationale a romanilor din jurul Romaniei, au fost aruncate la cos de… doi bursieri ai ICR.
Atat Ministrul Educatiei, Mihail Şleahtiţchi, cat si Igor Casu, bursier ICR si membru al “organelor decizionale” ale Fundatiei Soros – Moldova, s-au antepronuntat inca de la infiintarea “Comisiei Rusinii” si inainte de efectuarea “cercetarii” asupra eliminarii obiectului Istoria Romanilor. Astfel, intr-un editorial din ziarul “Adevarul”, din 20 decembrie 2011, Igor Casu afirma: “Când vom înţelege şi noi că nu există o istorie a românilor în afara istoriei Europei? O disciplină numită Istoria ar oferi prilejul să mai renunţăm şi la anumite clişee şi interpretări triumfaliste din istoria românilor pe care le-am preluat din manualele editate în România în anii 1990, care nu mai sunt în circulaţie în drepta Prutului, sau de la istorici servili regimului ceauşist de dinainte de 1989. Deci, pe când vom putea spune şi noi, românii basarabeni: Good bye, Ceauşescu?”. In opinia bursierului ICR, Istoria Romanilor echivaleaza cu Ceausescu si Istoria din manualele romanesti a anilor post-decembristi, intr-un sens peiorativ. Pe aceeasi directie, a propagandei antiromanesti, bursierul ICR Igor Casu isi permite sa afirme intr-un interviu pus la cale in Evenimentul Zilei, in preajma aniversarii Marii Uniri, ca „Nimeni nu mai vrea unirea cu România!”.
Dintre cei patru membri ai Comisiei ICR care a hotarat stipendierea celor doi istorici mancurtizati, Igor Casu si Virgil Paslariuc, au facut parte Mihail Neamtu si Petre Guran, directorul ICR – Chisinau. Dl Petre Guran, fost bursier al Colegiului Noua Europa, este prieten apropiat al celor doi, dupa cum se poate vedea pe pagina de internet a Forumului Plural, ce se doreste a fi un embrion moldovenesc, in sensul sovietic, al Colegiului Noua Europa condus de rectorul Andrei Plesu. Dl Mihail Neamtu este si el un bursier al Colegiului Noua Europa, in calitate de “invitat al rectorului“, si bursa pe care le-a conferit-o celor doi istorici de la Chisinau pare sa fie in sensul afirmatiilor sale despre propriile lui beneficii de (fost) bursier si bugetar: „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu șofer, casă de la RA‑APPS. Mai aveam un post de director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa. Mi‑am depus demisia de la stat pentru că simțeam că stagnez, că nu mă dezvolt, că sunt închistat.” (Interviu Money.ro).
Tot bursier al Colegiului Noua Europa (“New Europe College – Новая Европа колледжа”) este si ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul altui bursier “NEC – NEK”, dl Teodor Anatol Baconschi, fostul ministru de Externe esuat lamentabil la mal prin cel mai slab mandat al diplomatiei romane de la Sergiu Celac incoace. Dl Lazurca s-a gandit sa ofere un adevarat exemplu de romanism devenind “fiu duhovnicesc” al unui cunoscut activist anti-roman in cadrul Patriarhiei Moscovei, Pavel Borsevschi, la biserica caruia s-a gandit sa duca si Corul Bisericii Stavrapoleos din Bucuresti, aflat la Chisinau in cadrul unui program al… ICR. Tot dl Lazurca s-a gandit sa fie si ghidul bisericesc al lui Mircea Geoana intr-un “pelerinaj” care a cuprins doar manastirile din Basarabia aflate sub obladuirea Moscovei. Si tot dl Lazurca este cel care “a uitat” sa-i invite si pe patriotii romani inchisi timp de 13 si 15 ani la Tiraspol, de Ziua Nationala a Romaniei, pentru prima oara de la eliberarea lor din temnitele rusesti.
La fel ca ministeriatul nasului sau, dl Lazurca a fost considerat, in precedentul sau post, drept cel mai jenant ambasador la Vatican din tot corpul diplomatic acreditat pe langa Sfantul Scaun, conform aprecierilor de la fata locului. Ca sa dam un singur exemplu, dl Lazurca a refuzat sa sustina in 2008 celebra expozitie internationala realizata in triplu parteneriat Romania-Moldova-Ucraina, “Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.Ch.)” , riscand eliminarea primelor doua din expozitia de la Vatican, respectiv a Romaniei, care reprezenta si Moldova, in favoarea unilaterala a Ucrainei. Dupa eforturi de diplomatie culturala incomensurabile si fara absolut nici un sprijin din partea Ambasadei Romaniei expozitia care definea autenticul “brand” romanesc, al vetrei civilizatiei europene, s-a desfasurat pana la urma dupa cum fusese prevazut dar sub patronajul… Ambasadei Ucrainei pe langa Sfantul Scaun!
Ca sa ne intoarcem la Chisinau, cei noua istorici basarabeni care au incercat sa salveze obiectul de studiu Istoria Romanilor sunt Ghe. Cojocaru, dr. în istorie, Directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, Academia de Ştiinte a Moldovei; Dragnev D., membru-corespondent al AŞM, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Eşanu A., academician, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Gonţa Gh., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, Universitatea Pedagogică “I. Creangă”; Moşanu Al., dr. habilitat, membru de onoare al Academiei Române; Negrei I., istoric, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Negru Gh., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Parasca P., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, ULIM; Varta I., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM. Acestia sunt membri ai Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova – Comisie infiintata de fostul sef interimar al republicii, Mihai Ghimpu – in frunte cu presedintele acesteia, dl Gheorghe Cojocaru, se afla in conducerea Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova si fac parte din Mişcarea Civică „Anul 1812” initiata de istorici basarabeni pentru comemorarea raptului rusesc din urma cu 200 de ani. Se lupta de 10 ani pentru apararea studiului Istoriei Romanilor. Nu sunt bursieri ICR.
Actiunea anti-romaneasca a celor doi bursieri ICR a starnit revolta altor colegi de breasla, mai ales ca si dl Igor Casu a facut parte din Comisia Ghimpu. Dr Veaceslav Stăvilă, la randul sau fost membru al Comisiei, se intreaba public daca nu cumva “Institutul Cultural Roman este finantat de Federatia Rusa?“. Ar fi fost mai bine, cred eu, pentru ca cel putin nu se cheltuiau banii vaduvelor si pensionarilor romani. Nici nu ar fi fost nevoie de schimbarea initialelor institutiei “de interes national”: ICR = Institutul Cultural Rus.
Dr. Mihai Tasca, secretar al Comisiei Ghimpu, apreciaza de-a dreptul ca ICR este un adevarat vector al antiromanismul la Chisinau. Intr-un articol plin de mahnire aparut in “Adevarul”-Moldova, acesta rememoreaza cum directorul ICR – Chisinau, dl Petre Guran, la o conferinţa din 24 ianuarie 2011, ziua Micii Uniri, a vorbit celor prezenţi despre… Bizanţ. “Neobişnuit a fost discursul şefului ICR Chişinău şi la conferinţa din 27 martie 2011, când a povestit unei săli arhipline de unionişti care au venit să marcheze ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă … despre istoria Franţei”, scrie dl Mihai Tasca.
Mare scandal in randul “salvatorilor” Rosiei Montana. Inca un ministru, de data aceasta al USL, a afirmat in fata propriilor alegatori din satucul cu renume mondial ca mineritul trebuie sa inceapa in zona, in favoarea Romaniei. Omul, ministrul Economiei, Daniel Chitoiu, si-a exprimat o opinie, respectiv ca este convins ca proiectul de la Rosia Montana va incepe in acest an, precizand ca “mineritul va continua in toata tara, dar intentia este ca resursa sa fie exploatata eficient”. “Sunt convins că acest proiect va demara în acest an”, a spus omul.
Nici n-a apucat bine sa scoata porumbelul pe gura ca brigazile de activisti s-au mobilizat pentru demiterea lui. O tanara activista “salvatoare” remarca pe Facebook: “Pai Lumi, o scrisoare deschisa prin care ceream demisia unui ministru al economiei avem (cea pt Ariton), asa ca de-aci incolo eu propun doar sa schimbam numele si sa-i dam drumul. Eventual sa scriem scrisori deschise cu puncte de suspensie, ca sa avem loc de completat.” Zis si facut. Guvernului USL-ist i se cere demiterea “pe loc” a propriului ministru.
Intrebarea este: de cand imediat dupa emiterea unei opinii contrare celor vocalizate de gherilele de activisti galagiosi, auto-pretinsi “reprezentanti” ai “societatii civile”, un ministru sau orice alt om de pe planeta, trebuie demis? Executat! Nu este primul caz. Si alti oficiali au preferat sa-si abandoneze posturile dupa ce au fost supusi unor atacuri similare, lasate cu hartuiri si santaje in toata regula. De notat ca este vorba de aceleasi grupuri de presiune care, altfel, in numele “libertatii de exprimare”, sustin eliminarea icoanelor din scoli, marsurile de “mandrie” ale homosexualilor, etc, etc. Adica, cum ar veni, libertate-libertate, dar nu pentru catei… Doar pentru pudeli! 🙂 Se emite scrisoarea dupa care, incercand sa dreaga busuiocul, socialistul Victor Ponta, supus “civililor”, minte afirmand ca ministrul lui a uitat sa puna un “nu” in fata. Nici pomeneala. Omul a fost sincer. Iar “societatea civila” i-a pus, “democratic”, cutitul la gat. Ca sa parafrazez citatul lui Adam Michnik plasat de grupul din care faceam parte pe peretele Arhitecturii, in timpul Pietei Universitatii – 1990, “Nu exista socialism cu fata civila ci doar totalitarism cu dintii sparti”.
Declaratia slabuta a lui Ponta a fost emisa la o parascovenie a “societatii civile” derulate in curtea Grupului pentru Dialog Social, unde primul ministru al Romaniei a fost premiat ca “Tânăra sperantă ecologistă” în cadrul “Galei” Green Awards 2012, desfăsurata la Green Hours. Localul “verde”, ca si libraria “Humanitas” din fundul curtii, este subinchiriat de la GDS, care altfel nu plateste si nu investeste de 22 de ani nici un leu pentru sediul din Calea Victoriei, primit in 1990 de la Silviu Brucan, o cladire monument aflata acum in paragina, in ciuda banilor facuti si a gargarei cu “salvati Bucurestiul”. In fine, iata ca “tanara speranta” a PSD, a USL, a ecologistilor si ecocomunistilor s-a intors acasa, daca tinem cont de faptul ca GDS a fost partenerul “civil” al FSN inca de la infiintare. Si iata ca “tanara speranta” primeste si un premiu direct din mana organizatiilor membre ale Retelei Soros, respectiv Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis si Asociatia Salvati Dunarea si Delta, în parteneriat cu Fundatia Terra Mileniul III, Alma-RO si WWF Romania, dupa cum apare si pe site-ul Guvernului.
Sa le facem o scurta prezentare: la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, o denumire “savanta” din gama ong-urilor lui Soros, tartorii sunt: Mihaela Miroiu, feminista propagandista a lesbianismului in numele “eliberarii femeii”, Cristian Pirvulescu, anti-crestinul care a militat militeaza pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli, Liviu Mihaiu, broscoiul “societatii civile”, fost guvernator pe domeniile lui Sorin Ovidiu Vintu si sugativa de fonduri prin Asociatia Salvati Dunarea si Delta, si, evident, cu voia Dvs, ultimul pe lista, inepuizabilul pensionar UM nu-stiu-cat Mircea Toma, personaj cu autonomia lui Laszlo Tokes la purtator si care nu mai necesita, cred eu, nici o prezentare. Ecopolis “asigura secretariatul” “Coalitiei pentru Mediu” impreuna cu Fundatia Terra Mileniul III, Coalitie care are in componenta ong-uri maghiare care sustin separatismul si alte organizatii care au beneficiat pana acum de sponsorizari de sute de mii de dolari de la CEE Trust, o umbrela financiara internationalista din care face parte si Soros. Despre toata aceasta increngatura de retele anti-romanesti si fondurile lor de milioane de euro am scris pe larg aici. Ca sa terminam, Alma-RO este la randul ei finantata (si) de Soros iar WWF Romania, spre rusinea SRI-ului este condusa de un cunoscut “autonomist”, Magor Csibi, militant cu spume pentru “independenta” “Tinutul Secuiesc” (extremistul “ecologist” si-a inceput cariera ecoseparatista ca pedalagiu pentru “Tinutul Secuiesc” via Hotnews si asa-zisul proiect “Think Outside the Box“, finantat de milionarii unguri Arpad si Gyarfas Kurko de la Apemin Tusnad, sponsori ai manifestarilor extremiste maghiare de la “Tusvanyos” si “Balvanyos”). Daca mai adaugam ca distinsul nostru prim ministru s-a infatisat in curtea GDS la brat cu anti-crestinul tembel Remus Cernea, acum ditamai “consilier de stat la Cancelaria premierului” (vezi Un anticrestin la curtea premierului Ponta. Anarhistul Remus Cernea, sustinator al casatoriilor intre homosexuali si “consilier de stat” in Guvernul Victor Ponta, este contestat de cele mai importante organizatii pro-familie din Romania) coliva Romaniei e ca si facuta. Produs Eco, nimic de zis. APS: Din “Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis” face parte si… “Militia spirituala”!
Ca sa inchei, este interesant de remarcat si ca presa din trena lui Gyuri Soros a repetat cu obstinatie afirmatia ministrului Chitoiu legata de deschiderea proiectului Rosia Montana, omitandu-le pe celalalte de bun simt. Totusi, haideti sa vedem ce a mai zis omul atat de “revoltator”:
“Mineritul va continua in toata tara, dar vrem sa il exploatam eficient, nu sa vindem resursele pe bani putini si sa pagubim statul roman, populatia Romaniei”, a adaugat Chitoiu. Ministrul Economiei a intarit afirmatia facuta in fata presei si in cadrul unei intalniri cu localnicii din Rosia Montana, carora le-a spus ca prezenta sa in localitate este “o garantie ca mineritul in aceasta zona se va dezvolta”. “Ne intereseaza sa dezvoltam si industria turistica, sa dezvoltam industria conexa exploatarii miniere, sa dezvoltam o microcomunitate de afaceri legata de exploatarile miniere, pentru ca toata populatia din zona sa aiba locuri de munca. Ne intereseaza investitiile de mediu care se vor face in zona si garantiile materiale pe care investitorii le aduc pentru efectuarea acestor investitii de mediu”, a afirmat Chitoiu in cursul aceleasi zile, intr-o conferinta de presa, la Alba Iulia.
“Noi daca nu ne dezvoltam economic in Romania nu putem sa avem bani nici pentru politicile sociale, nu o sa avem bani nici de sanatate, nici de educatie, nici de pensii. Nu putem avea bani daca nu dezvoltam economic Romania”, a mai declarat acesta, la Alba Iulia.
Conform Mediafax el a afirmat că împreună cu Rovana Plumb, la ministerul căreia se află decizia privind acordarea avizului de mediu şi de a stabili garanţii pentru investitori, urmează să ia o hotărâre.
Bursa ne ofera si reactia sotiei primului ministru si presedinte al PSD si sef al USL: “Europarlamentarul Daciana Sarbu s-a declarat ieri iritata de afirmatiile recente facute de ministrul Economiei, Daniel Chitoiu, in legatura cu investitia de la Rosia Montana. Intrebata daca este normal ca ministrul Economiei sa se antepronunte pe marginea subiectului Rosia Montana, avand in vedere ca proiectul minier nu a primit aviz de la Ministerul Mediului, Daciana Sarbu a declarat, pentru ziarul “BURSA”: “Cred ca Ministrul Mediului Rovana Plumb trebuie sa se pronunte, si, din cate stiu, s-a si pronuntat, ca nu poate oferi acest aviz de mediu, deocamdata. Cel putin, asa am inteles. Doamna Plumb este singura in masura sa faca astfel de declaratii pe subiectul Rosia Montana. Din punctul meu de vedere, proiectul de la Rosia Montana nu ar trebui sa demareze. Am spus-o de nenumarate ori”.”
Acum:
1. In realitate, Rovana Plumb, premiata si ea la aceeasi gala ca “tanara speranta a ecologiei” (?!) nu s-a pronuntat oficial in nici un fel, altfel decat purtant in piept, cu mandrie de pionier, insigna de “salvator” al Rosiei Montane, alaturi de Daciana Sarbu, Victor Ponta, Remus Cernea, Magor Csibi si, cu voia Dvs, tot ultimul pe lista, Nicusor Dan. Cu aceasta insigna in piept oare niste ministri ai Romaniei, ba chiar un ditai prim-ministru, nu cumva s-au auto-pronuntat? Mediafax arata: Ministrul Mediului, Rovana Plumb, declara, recent, că este nevoită să amâne convocarea Comitetului de Analiză Tehnică (CAT) pentru proiectul de la Roşia Montană, pe motiv că instituţia va primi vizita unor experţi ai CE. Rovana Plumb anunţase că intenţionează să convoace o şedinţă a Comitetului de Analiză Tehnică pentru proiectul Roşia Montană în care să fie discutate concluziile din auditul juriştilor referitoare la întreruperea procedurii de evaluare ca urmare a anulării unor planuri de urbanism. Si asa a ramas, cu anuntul intentiei.
2. In ce calitate se pronunta Daciana Sarbu asupra a ceea ce “trebuie sa se pronunte”, sau nu, un ministru al Romaniei, ba chiar doi?! In calitate de europarlamentara, de activista pentru “salvarea Rosiei Montane” sau de sotie a premierului Victor Ponta. Pentru ca daca este vorba de cazul din urma putem spune ca asistam la nasterea celei de a doua Elena Ceausescu a Romaniei.
Dupa revocarea sau auto-revocarea fostului securist bun al lui Andrei Plesu, Daniel Daianu, din functia de “consilier de stat” la cancelaria primului ministru Victor Ponta, iata ca se cere si revocarea unui al doilea “consilier de stat” al aceluiasi premier. Este vorba de Remus Cernea, un anticrestin traznit, intrat in familia guvernamentala din Palatul Victoria pe scurtatura din iatacul lui Victor Ponta si Kelemen Hunor, ca activist anti-Rosia Montana si, foarte posibil, curea de transmisie intre gruparile anarhiste si stimabilele “opozante” ale proiectului, Daciana Sarbu si Carmen Moldovan, sotie de sef PSD si respectiv amanta/iubita de sef de ONG maghiar, recte UDMR (foto à trois mai sus). Contestarea militantului anarhist, sustinator fervent al casatoriilor intre homosexuali, vine din partea unora dintre cele mai importante organizatii de apararea a drepturilor familiei si copilului din Romania. Este vorba de Alianța Familiilor din România, Asociația Pro-vita București, Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika” si Asociatia CARITAS București. Iata scrisoarea lor catre Victor Ponta:
30 mai 2012
Stimate domnule Prim Ministru,
Alianţa Familiilor din România, Asociația Pro-vita filiala București,Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika” și CARITAS București au luat notă cu stupoare de recenta numire în funcţia de consilier personal pentru probleme de mediu şi relaţia cu societatea civilă a lui Remus Cernea.
În opinia noastră, dl. Cernea nu vă poate consilia cu nimic, pentru că, departe de a fi un expert – aşa cum s-ar cuveni într-un astfel de caz – nu are nicio competenţă în probleme de mediu şi nu deţine nicio calificare care să-l recomande pentru funcţia de consilier. El este de profesie „protestatar”, nu are studii universitare terminate şi nici experienţă în vreun domeniu profesional relevant. La capitolul „Carieră” din CV-ul său sunt menţionate doar acţiunile de protest pe care le-a iniţiat şi câteva colaborări cu diverse instituţii, fără a figura măcar un singur angajator.
Mai grav, din punctul nostru de vedere, este că dl. Cernea s-a distins exclusiv prin forme agresive de activism împotriva familiei şi a religiei. Numele său este asociat cu acţiuni repetate, obsesive, îndreptate împotriva bisericii, a studiului religiei în şcoli, a difuzării rugăciunii „Tatăl Nostru” la radioul public, respectiv pentru promovarea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex şi a avortului. Iar acum, prin includerea sa în aparatul de lucru al premierului, dl. Cernea primeşte un salariu plătit din impozitele românilor, pe care, nu de mult, îi dispreţuia pentru că ar fi rasişti, „homofobi” şi fundamentalişti!
Înţelegem că doriţi să vă aliniaţi valorilor stângii moderne, din rândurile căreia proveniţi. Sunteţi, însă, dispus să vă asumaţi deficitul de imagine care va rezulta inevitabil din repetarea, anul acesta, a participării consilierului dvs. Remus Cernea la manifestările stradale ale aşa-ziselor „minorităţi sexuale”?
Cât de reprezentativ este Remus Cernea reiese şi din procentul obţinut la alegerile prezidenţiale din 2009 (0,62%), procent care demonstrează elocvent faptul că mesajul său în calitate de candidat (neschimbat până azi) nu a avut nimic în comun cu aspiraţiile, tradiţiile şi convingerile poporului român.
Pentru noi, asocierea cu un asemenea om este un semnal cum nu se poate mai prost în ce priveşte colaborarea societăţii civile cu autorităţile guvernamentale. Orice consultare reală, onestă şi comprehensivă va fi blocată, câtă vreme veţi fi „sfătuit” de un om care este exponentul şi partizanul declarat al unei zone sociale minore, gălăgioase şi extremiste.
Considerăm situaţia economică şi socială tot mai grea în care se află România şi Europa ca fiind în primul rând cauzată de o criză a valorilor autentice şi a moralităţii. Nu putem ajunge la o rezolvare a acestei crize prin creditarea unor personaje profund imorale, precum Victor Alistar, Ioan Mang sau Remus Cernea.
În numele celor pe care îi reprezentăm, solicităm, domnule prim-ministru, revocarea dlui Remus Cernea din funcţia de consilier.
În așteptarea răspunsului dvs., vă asigurăm, domnule Prim-Ministru, de toată considerația noastră. Bogdan Mateciuc Director executiv, Alianța Familiilor din România
Bogdan Stanciu Președinte, Asociația Pro-vita București Iulian Oanță Asociația Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika”
Desi Dosarul de cadre al fostei procuroare comuniste Monica Macovei a disparut din Arhivele Ministerului Justitiei (cel mai probabil Dan Tapalaga stie de ce, cum, cand si cu cine 🙂 )Lumeajustitiei.ro a gasit un document original semnat de vocala “anticomunista” de azi dupa prezentarea lui orala: Juramantul Tovarasei Monica Luisa Gherghescu pentru apararea oranduirii comuniste si a politicii PCR. Adica ceea ce face si astazi, doar ca a mai multiplicat initialele cu GDS si PDL. Monica Luisa Macovei (fosta Gherghescu) si-a inceput activitatea de procuror in 1982 la Procuratura locala Giurgiu. La 1 septembrie 1982, cand si-a intrat in paine ca procuror, Monica Luisa Gherghescu era deja membra a Partidului Comunist Roman. Cu aceasta ocazie, in fata fostului Procuror General al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Popovici, ea a depus juramantul de procuror comunist. Iata-l, de la Lumeajustitiei.ro.
Mediafax anunta ca Daniel Dăianu a fost eliberat din postul de consilier de stat al premierului Victor Ponta, din “motive personale”, după mai puţin de trei săptămâni de la numirea în această funcţie şi după ce a declarat că titulatura de “consilier de stat” este eronată, deoarece nu doreşte să fie remunerat. Dăianu a fost numit consilier de stat al premierului la 11 mai.
După publicarea în Monitorul Oficial a deciziei de numire, Dăianu a declarat însă că nu lucrează în aparatul guvernamental, deoarece nu doreşte să fie remunerat pentru activitatea de consiliere a premierului, şi că titulatura de “consilier de stat” este eronată, mai scrie Mediafax. Normal: pentru ca nu avea cum!
Grea alegere pentru Mircea Toma: banii sau tiganii?
Tot Mediafax informeaza ca o clădire monument istoric din Timişoara este dărâmată de un clan de romi. Autorităţile au sistat lucrările. Nu stim ce se va face Mircea Toma cu aceasta situatie. Pensionarul MApN este sfasiat probabil. In sinea lui de tigan si ungur sub acoperire de roman ar vrea sa faca ceva pentru a salva tiganii din Timisoara si a-i ajuta, nu-i asa?, sa-si ridice un cort sau un bloc cu turnulete peste ruinele Casei Muhle. Dar bistarii ii vin in ultima perioada din actiuni de fatada (bine zis 🙂 ) pentru “salvarea” monumentelor istorice. Daca nu se duce sa se puna zid viu in fata tarnacoapelor tiganesti si sa salveze Casa Muhle – cum a facut, deja, cu Vama Veche, pana la distrugerea ei, si cu Rosia Montana, in ideea de a i-o darui patronului lui, Gyury Soros – o sa cred, totusi, ca a primat alegerea sangelui…
“Casa Muhle a fost construită în secolul XIX şi a aparţinut florarului Wilhelm Muhle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc. Situată în apropierea centrului Timişoarei, casa de pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 3 a fost considerată întotdeauna una dintre cele mai frumoase clădiri din municipiu.
La începutul anilor 2000, clădirea monument istoric a fost cumpărată de un clan de romi, care ulterior a solicitat mai multe autorizaţii de construcţie de la Primăria Timişoara.
Conform presei locale din Timişoara, “romii de catifea” sau “mafia imobiliară ţigănească” au pornit, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, o adevărată “vânătoare de imobile istorice”. Presa a relatat că, având ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii sau avocaţii lor aflau cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze imobile istorice în valoare de milioane de euro. Odată ce aflau numele moştenitorilor, romii îi convingeau pe aceştia să le vândă vilele sau măcar apartamente din aceste vile. După ce reuşeau să intre în imobil, se trecea la faza a doua, în care, prin diferite modalităţi, obligau proprietarii celorlaltor apartamente să le vândă la preţ redus locuinţele, până deveneau proprietari pe întregul imobil, scria presa timişoreană.”, mai scrie Mediafax. Oare il va amenda Mircea Toma, kkmisarul “corectitudinii politice” comuniste pe autorul stirii? 🙂
Oricum, tot din aceeasi stire am aflat, pentru prima oara, de titulatura tiganului care vrea sa demoleze Casa Muhel: “Ionel Stancu – reprezentant al unui clan de romi“… “potrivit autorităţilor locale”, mai adauga Mediafax cu o nota fina de amuzament.
Exclusivitati EvZ copiate de la Ziaristi Online. Sa fie!
Exclusiv EvZ – Documentele care demonstrează că Nyírö Jozsef a fost fascist notoriu, titreaza Evenimentul Zilei de azi, cu subtitlul “Arhiva CNSAS şi declaraţiile unor istorici arată clar de ce scriitorul nu merită onoruri în România”. E foarte bine ca si EvZ s-a gandit, dupa sfarsitul scandalului, sa publice documentele despre filo-nazistul antisemit, antiroman si antiamerican Nyiro Jozsef gasite de Ziaristi Online cu sprijinul meritoriu al cercetatorilor CNSAS si al Colegiului CNSAS, care a tratat cu celeritate cererea noastra. Poate in felul asta, tovaraseii de la EvZ s-au gandit sa-si spele pacatele dupa ce, in ziua cu “reinhumarea” au tratat la misto subiectul, preluand exact notele “comice” ale extremistului filo-antisemit Laszlo Kover, fost sef al Ministerului serviciilor secrete maghiare reunite, in prezent presedinte al Parlamentului de la Budapesta. In articolul de azi sunt prezentate declaratiile si descoperirile profesorului Vasile Lechintan, publicate duminica de Ziaristi Online, sub titlul Noi dovezi in Cazul Nyiro Jozsef – terorist maghiar. DOCUMENTE din ARHIVELE STATULUI – CLUJ cat si documentele CNSAS despre care vorbeam, publicate inca de vineri, 25 mai, sub titlul DOCUMENTELE Sigurantei Statului: extremistul maghiar Nyiro Jozsef in Arhivele CNSAS: “cel mai infocat iredentist de la noi”. Ziaristi Online EXCLUSIV. Documentele au fost transmise in aceeasi zi si agentiilor de presa Mediafax si Agerpres cat si ziarelor Jurnalul National si Gandul. Ma bucur ca au ajuns si la EvZ. Repet si inchei: este foarte bine ca si EvZ si-a dat seama de importanta lor si ii felicit, probabil pentru prima oara (sper ca nu si pentru ultima), pe cei care au decis sa le publice. Insa s-o lase mai jos cu “Exclusiv-itatea”, nu de alta dar sa nu devina o “Special-itate” a EvZ…
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a autorizat reînhumarea horthystului Jozsef Nyiro, afirma oficiali de la Budapesta precum şi reprezentanţii Partidului Civic Maghiar, dupa cum aflam dintr-o depesa a presei online. Ne mai mira ceva? Nu-i asta baiatul care dadea pe tava Ungariei Fundatia Gojdu ca si cum n-ar fi fost a Bisericii Ortodoxe Romane si a romanilor ortodocsi saraci din Transilvania ci a lui tat’su? E clar acum: o data cu scandalul mumiei lui Nyiro ni s-a reconfirmat tautologic si cine sunt “ungurenii” lui…
“Nici în cele mai negre perioade ale regimului Ceauşescu nu s-au semnalat atâtea acţiuni antimaghiare, cum s-au întâmplat în ultima săptămână din partea autorităţilor române“, a declarat zilele acestea, la televiziunea nationala ungara M1, Lukacs Csaba, seful departamentului de comunicare pentru “ceremoniile de repatriere şi reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului maghiar Nyírő József la Odorheiu-Secuiesc”, citat de Jurnalul National si Dan Tanasa. Lukacs Csaba se referea la interdictia primita din partea Cailor Ferate Romane de a patrunde in Romania cu o urna funerara care ar contine cenusa iredentistului maghiar Nyiro Jozsef, transportata, conform planurilor Parlamentului Ungariei, cu onoruri oficiale, in trenul “Nostalgia” care urmeaza sa vina de la Budapesta la sfarsitul acestei saptamani. Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si-a exprimat la inceputul saptamanii “dezacordul faţă de reînhumarea lui Nyirő József în România”. “Partea română a arătat că activitatea politică a lui Nyirő József din perioada 1941-1945 indică o atitudine de extremă dreaptă, anti-semită şi de colaborare cu un regim fascist.” transmite Mediafax.
“Ne exprimăm indignarea şi imensa amărăciune cu care am luat aflat faptul că scriitorul maghiar Jozsef Nyiro va fi înhumat în pământ românesc, la Ordoheiul Secuiesc”, afirmă preşedintele Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, deputatul Aurel Vainer, într-un comunicat transmis Agerpres. “Memoria evreilor şi a românilor care şi-au pierdut viaţa în perioada de după 15 octombrie 1944 în apropierea înlăturării regentului Horthy, nu ne permite să fim ingăduitori şi să dăm uitării fapte şi nume de tristă amintire!”, afirma Aurel Vainer. Insa, in continuare, Oszkar Fuzes, ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei in Romania, sustine cu vehementa contrariul in privinta lui Jozsef Nyiro.
Cu toata aceasta interzicere a manifestarilor oficiale, exprimata de partea romana, ceremonia va avea loc in aceasta duminica, sfidator, cu un fast care va aminti de perioada ocupatiei maghiare a Ardealului. Garda de husari si honvezi, cor secuiesc, etc, etc. Reinhumarea, prin care Ungaria arata ca poate face ce doreste pe teritoriul Romaniei, va fi transmisa in direct de postul unguresc transnational Duna TV. Cenusa este deja in Romania, dupa cum ne informeaza cu promptitudine Dan Tanasa. Unde este, asadar, “perioada aia neagra”, “antimaghiara”, a regimului Ceausescu?
Documentele intrate in posesia portalului Ziaristi Online, cu sprijinul de apreciat al CNSAS, arata ca interzicerea si azi a lui Nyiro Jozsef nu are nici o legatura cu invocata propaganda maghiara ieftina anti-Ceausescu ci, dupa cum arata Dosarul intocmit de Siguranta Generala, cu insasi existenta statului roman, a Regatului Romaniei. Nu Ceausescu il interzicea pe Nyiro, ci insusi Regele Romaniei Mari si Ministerul Regal al Afacerilor Straine! Nu Securitatea il urmarea pe Nyiro – “cel mai infocat iredentist de la noi” -, pentru actele lui duse pentru destramarea Romaniei, ci Siguranta Statului, dupa cum veti vedea mai jos.
Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, si-a permis sa afirme ieri că “ţelurile politice” ale lui Nyiro Jozsef trebuie separate de activitatea scriitoricească a acestuia, subliniind că el nu a aruncat volumele lui Eliade “pentru simplul motiv că acesta a făcut parte din Garda de Fier”, dupa cum relateaza Mediafax. Comparatia este voit nesimtita. Mircea Eliade, filosoful religiilor si propavaduitorul iubirii crestin-ortodoxe, nu a sustinut niciodata prin scrierile sale un regim hitlerist care a trimis evrei si romani in lagare de concentrare aducandu-le moartea, asa cum a facut Nyiro Jozsef, zi de zi, ca redactor sef al revistei filo-naziste Magyar Erő (Forţa Maghiară) si ca membru al Parlamentului horthyist, al gruparii teroriste Partidul Crucilor cu Sageti si al Partidului Maghiar Ardelean, reinfiintat azi in Romania de corespondentul lui peste timp, extremistul Laszlo Tokes.
In ciuda repetatelor reclamatii adresate autoritatilor locale si centrale de catre reprezentantii romanilor din zona, MAI si Parchetul Romaniei nu a dispus, pana astazi, indepartarea acestor busturi, conform Legii. Poate ca scandalul international de azi, in care o institutie a statului cu valente de reprezentare externa a Romaniei spune negru pe alb ca Nyiro Jozsef a fost antisemit (ca antiroman nu mai conteaza, se pare) va trezi si Ministerul partener, al Afacerilor Interne.
Romanii din Harghita, Covasna si Mures scriu autoritatilor statului: “Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoare sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.”
Desigur, chiar daca noi stim raspunsul, din pacate nu primim niciodata un raspuns oficial la aceasta intrebare, de la autoritatile insarcinate cu apararea tarii pana la Presedintele Romaniei, Traian Basescu. Doar constatam, zilnic, ca se mai intampla ceva in aceeasi directie anti-romaneasca, bine documentata de predecesorii ofiterilor de informatii de azi.
CNSAS a sustinut cu celeritate demersul nostru jurnalistic de a prezenta modul in care autoritatile statului roman l-au tratat pe “supusul Joseph Nyiro”. Documentele din Arhiva CNSAS nu lasa loc de dubiu: numitul Nyiro Jozsef era “cel mai infocat iredentist maghiar de la noi“. Ziaristi Online Ro a facut o selectie din Documentele Sigurantei, care se opresc, din pacate, la anul 1940 pentru ca ulterior, urmare Diktatului de la Viena, Nyiro Jozsef dicteaza in Ardealul ocupat, direct de la Budapesta:
La 2 noiembrie 1936, Inspectoratul Regional de Politie Cluj semnala Directorului General al Politiei (Serviciul Presei) faptul ca, in noul roman al lui Nyiro Jozsef, intitulat “Az en nepem” – “Poporul meu”, “fiecare amanunt este scris ca sa agite impotriva Neamului si a Tarii”. “Scopul urmarit de autor este sa starneasca ura si dispretul fata de Statul Roman”, raporta Inspectoratul Cluj (doc 1).
Drept urmare, 21 decembrie 1936, Ministerul Regal al Afacerilor Straine – Directiunea Presei si Informatiilor, subliniaza pentru Directorul General ala Politiei – Directiunea a III, faptul ca “intrarea in tara a romanului “Az en nepen” de Nyiro Josef a fost interzisa” (doc 2).
O alta adresa, de peste o luna, din 21 ianuarie 1937, de la acelasi emitent si catre acelasi Minister, reconfirma faptul ca “volumul este si ramane prohibit” si adauga la masuri ca acesta “urmeaza sa fie confiscat oriunde s-ar gasi luandu-se in acelasi timp masurile de urmarire legala impotriva celor care l-au introdus clandestin” (doc 3). Drept urmare, la 25 ianuarie 1937 Directiunea Generala a Politiei da o Circulara prin care stipuleaza ca volumul trebuie confiscat “oriunde s-ar gasi” (doc 4).
La 1 februarie 1940, sub ministeriatul lui Grigore Gafencu, Ministerului Regal al Afacerilor Straine – Cancelaria Ordinelor, solicita Sigurantei Generale a Statului , cu caracter Confidential si Urgent, “date privitoare la situatiunea sociala si onorabilitatea supusului roman Nyiro Joseph”. Documentul ajunge in atentia Directorului General al Sigurantei pe 4 februarie care dispune sa fie solicitate relatii de la Inspectoratele Cluj, Alba Iulia si Timisoara (doc 5).
Inspectoratul din Cluj raspunde printr-o Radiotelegrama, pe 11 februarie, ordinului dat de Bucuresti in 8 februarie in aceasta speta (doc 6 – doua pag). In Nota redactata de inspectorul regional Popovici se arata ca Nyiro Jozsef, nascut in anul 1889 in comuna Jimbor, judetul Odorhei, casatorit in 1919 cu Ileana Bedo “a fost membru marcant al fostului partid maghiar din Odorhei si prin anul 1936 a organizat sectia tineretului maghiar din sanul aceluiasi partid. Pentru activitatea sa iredentista dezvoltata a fost trecut in tabloul de internabili la litera A.” (este vorba de listele cu persoane aflate in atentia Sigurantei si de ordinea importantei conferite celor aflati in studiu). In Nota se mai arata ca in prezent locuieste in Cluj si “este prim-redactor la ziarul Keleti Ujsag, din localitate, ziar care se stie ca a fost pe vremuri oficiosul partidului maghiar”.
Inspectorul Popovici face si un rezumat al cartii lui Nyiro, “Poporul meu”, “cu un continut absolut menit a agita spiritele in contra romanilor”: “Eroul principal al acestui roman este preotul reformat Botor Bela (Lazslo Tokes-ul de azi – nota mea, VR), care are de luptat impreuna cu poporul sau, adica cel secuiesc, cu infinitele neajunsuri ivite de pe urma faptului ca acest popor traieste in Romania”. Numitul a mai scris recent si o piesa de teatru – se mai spune in Raport – cu un caracter “cu totul iredentist”, care urmeaza a avea premiera in curand, la Budapesta.
Directorul Politiei de Siguranta – Serviciul de Informatiuni revine, pe 11 februarie, cu raspunsul adresat Ministrului de Externe Grigore Gafencu sintetizand Nota Inspectoratului Regional si subliniind ca Nyiro Jozsef “este cel mai infocat iredentist maghiar de la noi”(doc 7 – doua pag).
Cateva luni mai tarziu avea sa aiba loc Diktatul de la Viena, cu consecintele sale criminale pentru romanii din Ardeal, majoritari la ei acasa, dar si, mai ales, pentru minoritarii evrei trimisi de autoritatile “Ungariei Mari” direct in lagarele naziste. Dosarul lui Nyiro nu se inchide insa aici, la anul ’40, decat temporar. El este redeschis, dupa 1945, intr-o context care pentru unii poate parea paradoxal dar care, de fapt, dovedeste asertiunile istoricului american Larry Watts din primul volum al lucrarii sale, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni“.
Iata situatia: La 3 aprilie 1933 (!), Siguranta Generala a Statului – Inspectoratul Cluj, raporteaza Directorului General al Politiei, faptul ca, in ziua de 19 martie 1933, profesorul liceului din Odorhei Banyai Joan, tototdata director al revistei “Szekelysek”, a organizat o conferinta in sala de gimnastica a liceului reformat, la care a vorbit… “Iosif Nyiro”. Ziaristul organului de presa al partidului maghiar a comparat existenta revistei in cauza cu cea a unui batran secui aflat sub focul artilerei inamice in timpul primului razboi mondial. “Azi, revista “Szekelysek” lupta ca si batranul secui de odinioara pentru a asigura hrana sufleteasca si a pregati viitorul ungurilor izolati”, consemna agentul local din discursul lacrimogen al lui Nyiro (doc 8 ).
Peste 12 ani, in octombrie 1945, il gasim intr-un raport al Sigurantei (nu se schimbase inca structura si denumirea) pe acelasi Banyai Ioan, sustinatorul filo-nazistului Nyiro Jozsef, in postura de director al Liceului Industrial Maghiar din Odorhei si de membru al Frontului National Democratic, platforma consitutita de PCdR/Partidul Muncitoresc Roman cu Frontul Plugarilor si alte creatii NKVD pentru a acapara puterea in Romania. Din pozitia de activist FND, acum bolsevicul Banyai Joan rupe afisele postate de un director roman nou numit, Dogaru, prin care erau chemati la inscrierea in noul an scolar si elevi romani. Banyai isi motiva demersul prin faptul ca Comandamentul Sovietic a interzis orice intrare in localul Liceului Industrial Maghiar, care urma sa se redeschida dupa vechea lui denumire, de “St O Iosif” (doc 9). Banyai a reclamat si faptul ca noul director numit nu s-a prezentat la sediul FDN “pentru clarificarea situatiei”, dupa cum a solicitat el. “Dl Banyai fiind intrebat si-a motivat gestul spunand ca Domnul Ministru al Educatiei Nationale nu a admis functionarea unui liceu romanesc la Odorhei” (doc 10). Situatia se repeta. intocmai, si astazi.
Nyiro Jozsef “este cunoscut ca unul dintre cei mai vajnici iredentisti maghiari de la noi si avand in vedere calitatea sa de redactor la suszisul ziar (Keleti Ujsag) poseda si permis liber pe Caile Ferate Romane”, nota constiincios inspectorul Popovici al Sigurantei Statului.
Permisul liber pe Caile Ferate Romane tocmai i-a fost suspendat. Macar atat.
August 27th, 2012 
VR 
2004: Hrebenciuc e cel care l-a sapat pe Nastase la alegerile prezidentiale. Iar Ion Iliescu este cel care a anuntat public infrangerea lui Adrian Nastase si victoria lui Traian Basescu inca de dinaintea numararii tuturor buletinelor de vot si chiar inaintea lui Traian Basescu. “Daca sunt 200.000 in plus pentru tine atunci a castigat Basescu”, i-ar fi spus Iliescu lui Nastase inainte de acest anunt.
PPS: Leul a ajuns astazi in raport cu moneda euro la exact aceeasi valoare de dinainte de Referendum. Un mic semn de omagiu de la Isarescu pentru Basescu. Gretos, cum spuneam…
Posted in 
Tags: 
