Posts Tagged ‘Horia Garbea’

Uniunea Scriitorilor si-a pierdut azi sediul, Casa Monteoru. Scriitorii se intreaba: “Va fi exclus din USR preşedintele Nicolae Manolescu pentru prejudiciile aduse USR?”

Mediafax anunta ca Tribunalul Bucureşti a decis azi ca sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru a Uniunii Scriitorilor din România (USR) să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze. Scandalul, care s-a lasat cu amenintari si insulte in sanul USR, a fost prezentat pe larg pe acest blog, in premiera pentru “presa crizata”. Ridicol, Uniunea tocmai isi alesese noua sigla, cea de mai sus :). Scriitorii, si nu numai, il acuza pe presedintele Uniunii, Nicolae Manolescu, “intelectualul Gold” (care mai are vreo alte sapte functii, inclusiv pe aceea de ambasador la sediul UNESCO de la Paris), ca nu a reprezentat interesele institutiei nici macar in instanta. Sa fi fost toata tarasenia derulata sub nasul conducerii USR chiar fara ca aceasta sa nu fi stiut nimic? Scriitorii au cuvantul:

Liviu Ioan Stoiciu: Aţi citit bine în titlu: ne aflăm în această situaţie acum, deşi pare a fi de necrezut, un joc. Conform noului Statut al Uniunii Scriitorilor din România (întocmit chiar de preşedintele USR, Nicolae Manolescu), cei ce aduc prejudicii materiale şi morale USR pot fi excluşi din USR. Suntem în această situaţie inadmisibilă, repet: dacă se pierde sediul actual al USR din Casa Monteoru, din Calea Victoriei 115, preşedintele Nicolae Manolescu (şi echipa sa de conducere) poate fi acuzat nu numai de indolenţă, indiferenţă şi iresponsabilitate, la nivel publicistic-moral, ci şi de faptul că a adus prejudicii materiale USR şi, conform noului statut al USR, poate fi exclus din USR de către Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, inventată chiar de actuala conducere!

În Săptămâna financiară, un ziarist incomod, care se respectă, Miron Manega, demontează declaraţiile preşedintelui Manolescu, că n-a ştiut nimic până anul acesta de afacerea imobiliară legată de Casa Monteoru şi de procesele ei „secrete” de restituire (procese reluate după ce a fost anulat actul de donaţie, fără ştiinţa USR), şi apoi că, după ce a aflat, i s-a refuzat USR accesul la dosar. Astfel, cade scuza că nu e vinovată actuala conducerea USR de pierderea peste noapte a Casei Monteoru, sediu al USR: În cazul sediului USR, situaţia se află încă sub control, deci există şanse de păstrare a acestuia, chiar dacă proprietarul de drept este (sau a fost) Primăria Capitalei iar procesul se judecă între moştenitorii lui Lascăr Catargiu şi primar. Evoluţia în favoarea reclamanţilor este justificată de Nicolae Manolescu prin aceea că jurista Primăriei ar fi obstrucţionat accesul la dosar: “Nu numai că n-am fost înştiinţaţi, dar ni s-a refuzat de către jurista Primăriei accesul la dosar, sub cuvânt că n-avem calitate procesuală, deşi aveam folosinţa imobilului» – spune acesta, într-o declaraţie pe site-ul USR. Şeful serviciului juridic de la primăria Capitalei, George Iorgovan contracarează, spunând că dreptul la intervenţie nu poate fi obstrucţionat. “Nu-l cunosc pe acest domn – spune George Iorgovan, referindu-se la Nicolae Manolescu – şi nici nu pot contesta cele afirmate de domnia sa în legătură cu ce i-ar fi spus sau nu o juristă. Dar nici nu pot să le iau de bune dacă nu are probe în acest sens. În schimb, pot să spun cu certitudine că dreptul de a intra în proces ca intervenient nu i-l poate respinge decât instanţa. Iar instanţa nu i l-a respins, dovadă faptul că Uniunea a fost reprezentată la şedinţa din 14 aprilie». Miron Manega atrage atenţia că lipsa de transparenţă la USR (care mă obligă şi azi pe mine să scriu aici, de altfel) provoacă deja monştri. Vă invit să-i citiţi întregul articol al lui Miron Manega, dând click pe https://www.sfin.ro/articol_19517/uniunea_scriitorilor_cu_un_pas_in_strada.html. Totodată, vă pun la dispoziţie şi articolul Aurei Christi, semnificativ, legat de aceeaşi temă, dând click pe CHRISTI Aura – CASA MONTEORU (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Aura Christi va dedica, de altfel, un „dosar” al revistei lunare pe care o conduce, Contemporanul. Ideea Europeană (director Nicolae Breban), în numărul pe luna mai, scandalului Casa Monteoru, actual sediu al USR. Vă reamintesc, miercuri, 14 aprilie s-a amânat procesul, venind la bară şi avocatul USR (alături de cel al Primăriei Capitalei). Miercuri, 21 aprilie are loc ultima înfăţişare în procesul revendicării Casei Monteoru (casă de patrimoniu). Va reuşi, cu autoritatea publică pe care o are (dar de care nu profită), acum, Nicolae Manolescu să păstreze sediul USR la Casa Monteoru? Să dea Dumnezeu! Dacă nu va reuşi, va fi preşedintele USR (cu întreaga sa echipă de conducere salariată) exclus din USR pentru prejudiciile materiale şi morale aduse USR?

N-aş fi atât de intransigent, dacă n-aş descoperi, în continuare, atitudini aberante în rândul celor ce ar trebui să se simtă solidari cu cei puşi de partea adevărului, nu să justifice actuala situaţie în care e pusă USR (să rămână fără sediul din Casa Monteoru). Mă închin când descopăr că sunt înjuraţi toţi cei ce scriu despre acest caz, de parcă ei ar fi vinovaţi!

(more…)

Razboiul intelectualilor. Cum a pierdut Manolescu sediul USR, Casa Monteoru. Scenarii orwelliene la Uniunea Scriitorilor. Aura Christi: Arma GDS-istilor, profitorii sistemului si sabotorii culturii romane – „bolşevismul anticomunist”

Aura Christi: Casa Monteoru si literatura românã vie

Când mă gândesc la cei douăzeci de ani de litere, scurşi din 1990, pentru a încerca să pricep lucrurile cât mai bine, fac, în această ordine de idei, exerciţii de înţelegere în siajul iubitului de noi Sfântul Augustin. Analizez modul în care este tratată cultura, literatura română vie. Nu, nu în ţări puternice şi bogate, ţări care se respectă, cum sunt, de pildă, Franţa sau Germania, Italia sau Rusia – state democratice care au o cultură veche, sprijinită prin strategii elaborate şi urmate, în timp, ca literă de lege, o cultură bine cunoscută, bine propagată, tradusă, mediatizată de secole în lume. Mă gândesc, aşadar, cum este tratată literatura vie în ţările vecine, care au făcut parte, ca şi România, din blocul aflat în raza influenţei sovietice. Ce tablou se conturează? În Polonia, Ungaria, de pildă, literatura se află la loc de cinste, este respectată, propagată, iubită, firesc, atât în ţară, cât şi în comunitatea europeană; şi nu numai în comunitatea europeană. Scriitorul, în aceste ţări ex-socialiste, este, continuă să fie o instituţie. În ţările vecine nu e nevoie să repeţi că literatura naţională conservă, păstrează identitatea unei naţiuni, fiindcă acest adevăr este înţeles de la sine, măsurile de susţinere, protecţie şi propagare a literaturii naţionale vii fiind eficiente, exacte.

În România, însă, literatura vie este tratată, în chip incredibil, de neînţeles, cu dispreţ. Iar scriitorul român a ajuns o entitate de care se poate face abstracţie. Faţă către faţă cu organismele, instituţiile statului (şi nu neapărat ale statului), scriitorul român… nu există. Literatura română vie este rău cunoscută, rău tratată în ţara ei. Iar peste graniţă… nu există! Aceasta este trista, dramatica realitate care persistă de douăzeci de ani. Şi teamă îmi este că modul în care este sabotată sistematic literatura română în ultimii douăzeci de ani, în realitate, este expresia, semnul unui atentat la identitatea poporului român. Este o afirmaţie, se înţelege de la sine, de o gravitate extremă aceasta. Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, în fapt, nu mai sprijină literatura română vie. Nu de ieri. Nici de alaltăieri. Programele culturale au fost suspendate. Achiziţia de carte pentru bibliotecile judeţene, făcută pe vremuri, an de an, prin Ministerul Culturii, de asemeni. Aproape fiecare ministru al culturii, de cum este instalat – pe criterii evident politice – în fotoliul de ministru, declară cu seninătate incredibilă că este interesat exclusiv de patrimoniu, în consecinţă, accentul se pune, în timpul mandatului său, pe patrimoniu, cultura vie fiind fie dată cu brutalitate la o parte, fie identificată, nu rareori, până la caricatură, cu divertismentul, ceea ce, evident, este, iarăşi, foarte grav, astfel încurajându-se subcultura, maneliada, degradarea treptată a populaţiei, împinse încet, metodic spre analfabetizare.

Cine este vinovat de această situaţie? În primul rând, noi, scriitorii. Sau, cum susţine romancierul Nicolae Breban în volumul Trădarea criticii, apărut la Editura Ideea Europeană – cea mai incomodă carte a anului 2009 – „răul este acasă”, în lumea scriitorilor adică.

Libertatea în care a fost aruncată benefic România după Revoluţia din 1989, denigrată de majoritatea membrilor Grupului de Dialog Social, a fost un taifun. S-au clătinat destine, s-au pulverizat la jumătatea drumului promisiuni, cariere, ce păreau a fi – şi nu rareori chiar erau! – de prima mână. Criticii importanţi, aproape fără excepţii, au părăsit terenul literelor vii. „Dăruindu-le” prestigiu social, audienţă domnilor Liiceanu, Manolescu etc., M. Lovinescu şi V. Ierunca – doi excelenţi cronicari da radio, care au jucat un rol important, greu de neglijat la Radio Europa Liberă, fiind, după 1990, înscăunaţi în tronul de mari sfetnici ai naţiunii, de „mari creatori”, „mari critici”, „egali ai celor mai de seamă critici români” – M. Lovinescu şi V. Ierunca, aşadar, au transplantat, din nefericire cu succes, zâzania, dihonia din mediul exilului parizian… pe terenul românesc, semănând confuzie în lumea postdecembristă. Sub zodia confuziei, nodulii de influenţă şi putere, inclusiv financiară, pot fi dispuşi după bunul plac al unui grup (GDS), care astfel îşi consolidează hegemonia, folosind, în ultimul timp, ca armă „bolşevismul anticomunist”.

În loc să fie solidari cel puţin ca în plină dictatură, scriitorii s-au împărţit în grupuri, grupuleţe, bisericuţe, lumea literară fiind fracturată în timp pe principiul (ne)apartenenţei la partidul X sau Y, sau la Grupul de Dialog Social. Da, atotputernicul GDS, care, de facto, conduce de douăzeci de ani cultura română, având reprezentanţi în nu puţine instituţii, departamente, agenţii fie private, fie de stat, care duc, după cum se afirmă – majoritatea – o politică de sabotare sistematică a literaturii vii, a scriitorului viu, în favoarea comentatorilor înrolaţi, purtând cravate portocalii. „Bolşevismul anticomunist”, se spune, practicat asiduu de unii, nu puţini, membri ai GDS – s-a înţeles în timp – asigură subvenţii grase, prestigiu social şi – nu în ultimă instanţă – putere. Atenţie, o putere greu de neglijat în condiţiile în care membri sau simpatizanţi, susţinători influenţi ai GDS-ului se află la conducerea câtorva instituţii de prim-plan cum sunt, bunăoară, ICR, Humanitas, România literară, 22, USR etc., nu-i aşa? Disidenţii reali au fost daţi, nu o dată, cu brutalitate, la o parte.

(more…)

REVOLTA SCRIITORILOR. Dialog incredibil intre presedintele ASB, Horia Garbea, plin de amenintari, si bataioasa scriitoare Aura Christi, pe tema pierderii sediului USR

Christi şi Garbea: Uniunea Scriitorilor din Romania si-a pierdut sediul din Calea Victoriei nr. 115???

Liviu, ce se intampla cu conducerea USR?
citeste si pag. 39, revista revistelor, nr. 3 martie Contemporanul (in atach).
revista “Cultura” din 11 martie 2010, “Tradarea criticii si justitiarii calomniosi”, va urma Contemporanul nr. 4 si 5
am presentimentul ca daca nu vom fi uniti, USR va disparea.
ganduri senine,
aura christi

vestea e incredibila. am trimis-o la cativa ziaristi, poate va face cineva o ancheta. dosarele de la tribunal, oricum, sunt publice. trebuie puse fata in fata dosarul din 2005 sustinut si castigat in instanta de Uricaru (care este nevinovat; am vorbit cu cineva de la CNSAS; nu exista nici o proba ca Eugen Uricaru a fost informator) si dosarul, procesul pierdut recent de Manolescu, care sustine senin ca n-a fost informat de primaria capitalei ca ar exista vreun proces. Dar i-a cerut public presedintelui Basescu un sediu pt USR la centenarul USR! Ceea ce poate sa insemne ca stia bine merci de proces, ba mult decat atat: stia ca procesul va fi pierdut, nu-i asa? si ca USR-ul va ramane fara sediu, altfel nu ar fi cerut unul, nu-i asa? In plus, comunicarea dintre primaria capitalei si USR a fost destul de activa: primaria capitalei a sprijinit cateva programe, precum si centenarul USR.

Este o stire incredibila, absolut incredibila, desi mi-a fost confirmata de un membru al comitetului director al USR.
In chip, straniu, de neinteles, USR si-a pierdut sediul din Calea Victoriei nr. 115.
Spun “straniu”, “de neinteles”, fiindca USR a castigat in instanta, in, 2005, aceeasi cladire, e adevarat, pe cand in conducerea USR se afla Nicolae Breban si Eugen Uricaru. Dupa ce a fost castigat in instanta acel proces si, respectiv, cladirea din Calea Victoriei nr. 115, prozatorul Eugen Uricaru, fara dovezi certe, fara motive, argumente, probe sustinute, a fost “linsat public” de CNSAS, mai exact de Mircea Dinescu, la conducerea USR fiind ales N. Manolescu.
Actualul presedinte al USR se scuza din varful buzelor ca USR n-a fost anuntata de existenta procesului.
Straniu. Sa pierzi cu seninatate sediul USR, care este de mai bine de o jumatate de secol al Uniunii Scriitorilor, tine de istorie literara, un sediu in buricul Bucurestilor, care valoreaza cateva milioane de euro (intre 7 si 10 milioane de euro), in vreme ce in arhiva USR exista dovezi clare care demonstreaza ca USR este proprietarul acelei cladiri, restaurate de M. Sadoveanu si de Zaharia Stancu; organul orasanesc de partid de sub Ceausescu a confiscat abuziv cladirea, primaria capitalei lasand-o in administrarea USR. exista dovezi ca au fost indeplinite toate clauzele prevazute in actul de donatie.
nu inteleg din ce motive conduecerea USR nu intreprinde ceva concret, nu face un demers in instanta, un demers public pentru a pastra Casa Monteoru, o cladire-patrimoniu. Nu inteleg tacerea membrilor consiliului. mai exact, lipsa de reactie. nu pricep.

nu vi se pare straniu? in Rom lit. exista o relatare despre consiliului si comitetul director din martie, unde nici nu se pomeneste despre procesul pierdut si despre sediul USR, ca si cand ar fi vorba de o chestie oarecare, anodina.
cine ar putea face o ancheta, ca sa vedem despre ce anume este vorba?  un text la pag. 39, nr. 3 al revistei “Contemporanul” care ar putea sa  intereseze.
(more…)

SUBIECT BOMBA: Uniunea Scriitorilor a rămas fără sediu – Casa Monteoru! Se pare ca Manolescu si Garbea au lasat sa se piarda procesul prin neprezentare… Va prelua presa cazul? Sau prestatorii USR de la moguli il vor infunda?

Liviu Ioan Stoiciu: N-am vrut să fiu primul care aruncă piatra în balta USR, să tulbur peştii (mă refer la scriitorii muritori de rând, nu la cei cu funcţii, care nu-s aşa uşor de tulburat). Las la o parte faptul că viaţa literară de la noi bălteşte… N-am vrut să sperii eu primul membrii Uniunii Scriitorilor din România (USR). Dacă n-ar fi ieşit pe piaţa literară un nou scandal cu ameninţare de proces pentru calomnie (care poate duce şi la o excludere din USR, că aşa scrie în noul statut), aş fi amânat ceea ce voi scrie acum, aici. Anume, că USR a rămas fără sediu! Stupefacţia celor ce nu ştiu asta încă, dar au aflat acum, am încercat-o eu la ultima şedinţă a Consiliului USR, din 12 martie 2010. Când preşedintele USR, N. Manolescu a anunţat că situaţia juridică a actualului sediu al USR („Casa Monteoru”, din Calea Victoriei 115) a fost tranşată în tribunal, clădirea („Casa Monteoru”) fiind adjudecată de moştenitorii celebrului Grigore Monteoru, mare proprietar funciar (cel cu moşiile de la Sărata Monteoru-Buzău). Ea e revendicată din anii 2000… N. Manolescu a anunţat senin că a aflat întâmplător de procesul dus de moştenitorii Casei Monteoru cu Primăria Bucureşti (care n-a anunţat USR de soarta sediului ei) şi că moştenitorii au reuşit să anuleze „donaţia” prin Ministerul Finanţelor. „Pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic, s-a spus la proces că donaţia s-a făcut sub tancurile sovietice şi s-a crezut, experţii au anunţat la proces că în Casa Monteoru nu locuieşte nimeni, Primăria Bucureşti se leapădă de clădire”. Că a fost un proces incorect, o expertiză la fel. Că lucrează mafia imobiliară. Nouă ni s-a acordat, după Revoluţie, prin Primăria Bucureşti dreptul de folosinţă pe 50 de ani asupra Casei Monteoru. Când am aflat de procesul moştenitorilor Casei Monteoru şi Primărie, ţinut în secret, a continuat N. Manolescu, am făcut întâmpinare la Primărie, dar ni s-a spus că n-avem cale de atac… Noi n-avem norocul UNITER, căreia Primăria Bucureşti i-a cumpărat sediul. „Casa Monteoru e clădire de patrimoniu, e monument istoric, clădirea n-a fost confiscată de comunişti, ci donată, am rugat primarul general să pună oficiul juridic al Primăriei Bucureşti să facă o întâmpinare, a promis că o va face, dar n-a făcut nimic”. Pe 14 aprilie are loc ultima înfăţişare în proces, însă totul pare a fi pierdut. Primăria Bucureşti ar putea să ne dea în compensaţie o altă clădire reprezentativă, tot cu drept de folosinţă, dacă pierde Casa Monteoru. Dar mai mult ca sigur nu ne va da, vom păţi ce au păţit artiştii plastici, care au rămas peste noapte fără sediu, moştenitorii preluând clădirea sediului UAP cu un proces verbal fals (cu o stradă care nu exista pe vremea preluării clădirii de către comunişti), victimă a mafiei imobliare. Azi Uniunea Artiştilor Plastici a rămas pe drumuri, a pierdut definitiv sediul (un adevărat palat), Primăria Bucureşti nu i-a dat la schimb decât un apartament la bloc… Bat în lemn. Uniunea Scriitorilor nu mai poate în acest moment decât să aştepte resemnată sentinţa definitivă, să spere că procesul ar mai putea fi amânat dacă Primăria îşi revendică proprietatea asupra Casei Monteoru. Unde se va muta USR din sediul în care e bine cunoscut, din 1949 s-a mutat din clădirea ARLUS (Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică) în Casa Monteoru, după un aranjament al preşedintelui

(more…)

Scriitoarele Niculina Oprea si Gabriela Cretan riposteaza la amenintarea presedintelui ASB-USR, Horia Garbea, cu “muia”, excluderea si moartea din cauza “sursei” Adamesteanu

Jignita si amenintata mitocaneste, cu “muia”, excluderea si moartea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, badaranul Horia Garbea, poeta Niculina Oprea gaseste resursele pentru a-i intoarce obrazul derbedeului cu functie de conducere in Uniunea Scriitorilor din Romania. Prezint mai jos o replica a domniei sale preluata de pe site-ul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, care, la randul sau, se intreaba de unde a scos Garbea – altfel un mare admirator al “bloggerului Nastase”  (vezi foto mai jos) – povestea cu asa-zisa comisie disciplinara. De observat ca, desi acesta a atras atentia asupra ordinariei lui Garbea, pana acum nici un scriitor nu a indraznit sa-l ia la palme pe mocofan sau sa chestioneze intentia abuziva de tip comunist privind excluderea din breasla scriitorimii prin hotararea arbitrara a unei comisii (Paul Goma la fel a patit, in 1977, cand a fost eliminat din USdR a RSR. Si, ce coincidenta, inclusiv Nicolae Manolescu a votat “pentru”). Tot o doamna a literaturii contemporane, Gabriela Cretan, a trebuit sa spele onoarea scriitorilor romani, printr-o interventie la obiect, pe care o redau, de asemenea, integral. Astept in continuare o reactie normala a societatii in care traim, in special a ziaristilor de “trust”, care ezita in mod ciudat sa publice vreun rand despre acest grobianism al conducerii USR. Daca de la sefia CRP un ziarist ar fi fost amenintat similar, s-ar fi ignorat la fel subiectul? Pierit-au de tot gardienii adevarului si onoarei?

Redau cuvintele doamnelor: “Moarte mincinosilor”?

Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.

Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).

Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”.

(more…)

Scandal monstru la Uniunea Scriitorilor. Scriitoare amenintata de presedintele ASR Bucuresti, Horia Garbea, cu “muia”, excluderea si moartea. Cazul Adamesteanu redivivus. DOC

Pornind de la dezvaluirea CNSAS furnizata Civic Media, potrivit careia Gabriela Adamesteanu de la GDS si “22” a fost “sursa a UM 0544” (fosta DIE, ulterior CIE, in prezent SIE), lumea scriitorimi a luat foc. Poeta Niculina Oprea, mirata de faptul ca nimeni nu comenteaza aceasta informatie, a transmis-o printr-un mesaj privat mai multor scriitori, intrebandu-se ce s-a intamplat cu proiectul USR de deconspirare a colaboratorilor serviciilor secrete comuniste din sanul Uniunii (si nu sunt putine serviciile si nici putini palmasii si guralivii). Ce a urmat tine de domeniul grotescului dar si al penalului.

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu prezinta pe site-ul sau personal evolutia cazului de ultraj, soldat cu amenintarea poetei Niculina Oprea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, Horia Garbea, cu, citez, “muie”, excluderea si moartea.

Liviu Ioan Stoiciu despre “Un abuz inadmisibil al presedintelui ASB”: “Ce credeţi că s-a întâmplat, după ce Niculina Oprea a atras atenţia asupra acuzaţiilor de colaboratoare cu Securitatea (aripa Externă, DIE) aduse Gabrielei Adameşteanu de către Civic Media / Victor Roncea? A fost pusă la zid de preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti-ASB, Horia Gârbea. Folosind un vocabular incalificabil, de o rară josnicie („muie” – nu pot să cred că un scriitor bărbat poate să transmită public unei poete un asemenea cuvânt fără să fie penalizat). N-am urmărit cazul în sine (eu nu am fost pe lista celor ce primeau mesaje din partea Niculinei Oprea şi a lui Horia Gârbea). Am devenit atent atunci când, însă, am fost sesizat că Horia Gârbea a ameninţat-o pe Niculina Oprea cu excluderea din USR pentru îndrăzneala de a fi atras atenţia asupra acuzaţiei de colaboratoare a Securităţii care planează asupra Gabrielei Adameşteanu! Nu mi-a venit să cred. Horia Gârbea o avertiza pe Niculina Oprea că în noul statut al USR există o Comisie de excludere din USR pentru aducere de prejudicii morale! Un abuz flagrant al preşedintelui ASB, care se identifică deja cu fabricile şi uzinele USR şi cu conducerea ei. El fiind apărătorul din oficiu al tuturor celor ce vor mai fi de aici înainte acuzaţi că sunt colaboratori ai Securităţii?”

Cu alte cuvinte, USR a devenit de fapt un fel de PCR, azi esti scriitor, maine, daca nu mai vrea un Garbea sau un Manolescu, nu mai esti scriitor. Esti… exclus, precum un membru de partid.

Poeta Niculina Oprea a venit cu urmatoarele precizari pentru Liviu Ioan Stoiciu:

Motiv pentru care am rugat-o pe Niculina Oprea să-mi trimită şi mie amănunte despre incidentul în sine:

Domnule Stoiciu,

Povestea sta  in felul urmator : cautind niste date ale citorva scriitori romani pe Google, am dat peste materialui postat pe site-ul lui Roncea, intrucit era vorba despre un act oficial i-am dat crezare si m-am necajit destul de mult ptr ca era vorba despre o scriitoare ale carei carti le-am cumparat cu banii mei si le-am trimis prietenilor in strainatate ca sa nu mai spun ca i-am pretuit scrierile si ptr faptul ca mi-a placut cum scrie, atunci am trimis mesajul de mai jos citorva persoane pe care le-am crezut prietene, printre care si Horia Garbea, de fapt eu doream sa semnalez acel articol pe (https://roncea.ro/?s=adamesteanu&x=0&y=0):

În data de 31 ianuarie 2010, 11:00, Niculina Oprea <[email protected]> a scris:

Desi conducerea sau conducerile USR nu au nici un interes de-a mai deconspira dintre zelosii turnatori ai literelor romanesti, iata ca a mai iesti unul la suprafata : Gabriela Adamesteanu GDS 0544 Informatoare Sursa DIE. Cine va urma ?

Niculina Oprea

Ceea ce a urmat (corespondenta mea cu Horia o aveti in attache) cred ca ati primit si dumneavoastra fiindca in momentul in care am aflat ca el a si trimis cerere ( ma intreb cui i-a trmis cererea respectiva?) pentru excluderea mea, atunci am inclus in lista mai multe persoane printre care si citeva despre care stiam ca fac parte din anumite comisii din USR, tocmai pentru a obserava si Domniile lor ce fel de limbaj foloseste directorul de imagine al USR fata de o femeie si de colega pina la urma.

Sincera sa fiu, vreau sa las sa treaca acest nedorit incident mai ales ptr ca el mi-a propus sa facem pace. Adica eu fac pace dar el a atacat miseleste in Luceafarul in urma cu 3-4 numere insa nu a dat nume si atunci m-am facut ca nu vad si nu aud. Incerc sa nu ma razboiesc fiindca chiar simt ca nu pot duce astfel de certuri…”

Iata mesajul dement al derbedeului grobian Horia Garbea, presedinte al Asociatiei Scriitorilor – Bucuresti (!):

“Horia Gârbea <[email protected]>

To: Niculina Oprea [email protected]

data : 31.01.2010 11:26

subiect : MUIE !

Ce porcărie! Ce ticăloșie! USR nu are interesul?? Cine a cerut CNSAS dosarele TUTUROR membrilor Consiliului USR și ale red. șefi încă de acum 3 ani??? și de ce de la CNSAS n-au venit nici jumătate din cele cerute de noi?

Moarte mincinosilor!

Muie!

Intr-un email trimis mie si mai multor persoane, cu copia destinatarilor la vedere dna Niculina Oprea face afirmatii calomnioase la adresa conducerii USR. (a se vedea mai jos). Precizez ca s-au cerut in urma cu 3 ani CNSAS de catre USR toate dosarele membrilor Consiliului USR si redactorilor sefi de reviste. Au sosit numeroase adeverinte la solicitarea noastra, chiar daca nu toate, si am publicat periodic situatia celor primite. Toti membrii conducerii operative a USR si ai comitetului director din perioada 2005-2009 au primit insa adeverinte de necolaborare cu fosta Securitate.

Fata de cele afirmate in emailul dnei N. Oprea solicit excluderea dnei in cauza din USR pentru grava calomnie formulata.

Comisia de monitorizare si excluderi ca si cea de onoare, alese pe 28 ianuarie 2010 au ocazia sa isi inceapa activitatea de aparare a demnitatii organizatiei noastre.

Horia Gârbea”

LIS ofera documentul care consemneaza schimbul de mesaje devenit public:

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova