Victor Roncea Blog

Scris de Victor Roncea
Ascensiunea organizaţiei bolşevice subversive a viitorului PartidComunist din România (PCdR) sub protecţia tancurilor şi a baionetelorsovietice a însemnat aplicarea principiului leninist, după caretrecerea de la capitalism la socialism se operează prin aşa-numitadictatură a proletariatului, care în viziunea lui Lenin însemna„violenţă neîngrădită de lege“. Aplicarea acestui principiu în Româniaa însemnat zdrobirea statului de drept, a românismului, a elitelorculturale şi naţionale şi instaurarea unei dictaturi diabolice. De laplutoanele de execuţie până la îngrozitoarele experimente antiumanecoordonate în temniţele comuniste direct de agenţii NKVD, totul a fostfolosit pentru a zdrobi rezistenţa poporului şi a-i atenta la fibranaţională. Românii au încercat dintotdeauna să se descăpuşeze deparaziţii veniţi din toate colţurile lumii să sugă din bogăţiilenaturale ale acestui pământ, ultimii de culoarea ploşniţelor, roşii.Uneori a existat, în istorie, aparenţa reuşitei deparazitării. Înrealitate, căpuşele s-au infiltrat şi mai adânc, aşteptând venirea„luminii de la Răsărit“.
Odatăcu insurecţia tinerilor anticomunişti din decembrie 1989, se spera căanularea efectelor martirajului suferit de cei care luptaseră împotrivacomunismului se va realiza atât pe plan moral, cât şi material.Ştergerea daunelor morale trebuia făcută imediat prin anulareahotărârilor date de tribunalele militare sau civile împotriva membrilorcelei mai îndelungate rezistenţe anticomuniste din Europa. Se ştie călegendarul Ion Gavrilă Ogoranu şi soţia sa, Ana, s-au dus la ceruriabătuţi, neabsolviţi de „crimele“ de „duşmani ai poporului“ de către„justiţia“ de pe pământ, pe atunci diriguită de celebra „luptătoarepentru drepturile omului“ Monica Macovei. Şi astăzi, Gavrilă Rusu, lafel ca şi camaradul său de rezistenţă, încearcă singur, la peste 80 deani, să-şi caute dreptatea prin tribunale, după ce i s-a tăiat pensiade persecutat al regimului comunist, fără drept de apel. Daunele moraleşi materiale suferite de singura elită anticomunistă reală a ţăriitrebuiau reparate de către stat, imediat. Miile de bătrâni, ca braziicare se frâng dar nu se îndoiesc, sunt supuşi azi de justiţiapost-comunistă la aceleiaşi umilinţe ca şi în regimul trecut. Unii suntsiliţi de sărăcie să-şi ceară drepturile, alţii însă refuză cudemnitate orice despăgubire şi îşi aşteaptă, senini, dreptatea cerească.

O lege strâmbă

În2009, a apărut Legea care prevedea despăgubirea foştilor deţinuţipolitici pentru daunele materiale şi, în primul rând, morale, pe carele-au suferit. Dacă principiul în sine care a condus la această legetrebuie socotit ca fiind legal şi corect, nu acelaşi lucru se poatespune despre aplicarea în practică a acestui decret. În primul rând, nuexistă un criteriu clar pe care-l prevede această lege. Fostul deţinutse adresează tribunalului care îşi are competenţa pentru locul în caredomiciliază, şi un judecător oarecare apreciază de la sine cuantumuldespăgubirii. Se cer o serie de dovezi şi acte absolut inutile. Apoi,Ministerul Finanţelor, ca reprezentant al statului în acest domeniuprin Administraţia financiară locală, introduce automat „apel“ sau„recurs“. Astfel, fostul deţinut politic ajunge – dacă mai ajunge – dindiferite colţuri ale ţării pe treptele Înaltei Curţi de Casaţie şiJustiţie din Bucureşti. Aici, hotărârile sunt absolut neunitare, cudiferenţe de zeci de ori mai mari sau mai mici. Se impune deci cadecretul să fie completat printr-o Ordonanţă de Urgenţă care săreglementeze criteriile şi toate aspectele juridice ce decurg dinaceastă problemă, cel mai exact criteriu fiind perioada petrecută îndetenţie sau în rezistenţa din munţi. De acest lucru ar fi trebuit săse ocupe pseudo-institutele de „investigare“ a crimelor comunismului,nu de dezgropat şi plimbat morţii de sub crucea lor pe la televizor.

Profitorii tuturor regimurilor

Atrebuit să treacă aproape 20 de ani de la căderea comunismului pentruca preşedintele Traian Băsescu să înfiereze, simbolic, crimeleregimului. Ridicol, cei care l-au îmbrobodit pe Băsescu, bineinstalaţi, la lojă, pentru spectacolul acestui act, sunt chiarreprezentanţii noului Komintern, profitori ai tuturor regimurilor careau reuşit, în ciuda adevărului istoric, să deturneze condamnareacomunismului ca regim bolşevic impus de fosta URSS prin agenţii şitancurile ei. Cu maşini guvernamentale la scară şi salarii pe măsură,de secretari de stat, impostori ca Marius Oprea – el însuşi şi „fost“,şi „actual“, cu legături „de gradul întâi“ în Securitate, cerşetor şila uşa lui Tăriceanu, şi a lui Boc – îşi fac cu tupeu propagandă înblăniţe de oaie, pentru a confisca toate instituţiile statului care artrebui să se ocupe de crimele comunismului. La CNSAS, alt exemplu, unfost activist UTC al USR din RSR, Mircea Dinescu, teleportat la„revoluţie“ direct din Crimeea şi de la Academia PCR, împartecertificate de „bună purtare“. Emblematic, nici la CNSAS, nici înparascovenia de „Comisie Tismăneanu“ plină de turnători ai Securităţiişi propagandişti PCR, nici la aşa-zisul IICCR confiscat de delatorulfără ORNISS şi o fostă activistă de Partid în presa comunistă, nu seaflă la conducere NICIUN FOST DEŢINUT POLITIC. Iată cum regimul de după1989 a reuşit să ducă la capăt condamnările regimului bolşeviceliminând total foştii luptători anticomunişti reali, de la 1947 la1987, pedepsiţi cu zeci de ani de închisoare şi chinuri. Noul Kominterndesăvârşeşte misiunea vechiului Komintern. Şi, totuşi, deţinuţiipolitici, de la generaţia 1947 la minerii anului 1977 şi muncitoriianticomunişti ai Braşovului lui 1987, nu au murit cu toţii. Şi ştiu că,vorba poetului temniţelor, Radu Gyr, „ne vom întoarce într-o zi“…