Mulţi au fost cei care s-au întrebat la ce a servit ceremonia de condamnare a comunismului de către preşedintele Traian Băsescu de vreme ce ea n-a fost urmată de nici o acţiune concretă. Şi mulţi au fost cei care au văzut în demersul dlui Băsescu un simplu – dar cît de eficient! – gest electoral.
Iată, însă, că în iunie 2009 Parlamentul a adoptat Legea 221 pentru despăgubirea victimelor regimului comunist şi a urmaşilor acestora pînă la gradul doi. În sfîrşit, condamnarea comunismului se materializa într-o acţiune reparatorie.
Fireşte, ne puteam întreba cum de a votat Parlamentul o lege pregătită de Marius Oprea şi Constantin Ticu Dumitrescu. Şi, fireşte, ne puteam spune că, 2009 fiind un an electoral, puterea trebuia să răspundă într-un fel sau altul celor care puseseră sub semnul întrebării momentul de glorie al lui Traian Băsescu.
Acţiunile au început să fie depuse la tribunale, Traian Băsescu a fost reales, Marius Oprea a fost dat afară de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România şi o serie de decizii au fost luate în favoarea victimelor comunismului sau a urmaşilor lor. Totul se desfăşura conform planului…
…Cu o singură excepţie. Statul, care a promulgat Legea 221 acum zece luni, a făcut apel împotriva tuturor sentinţelor pronunţate. Statul, deci, a contestat toate efectele produse de o lege pe care el însuşi a făcut-o să intre în vigoare. Statul a arătat că nu vrea să aplice una dintre legile sale.
Sîntem în plină aberaţie? Nu, sîntem, pur şi simplu, în România.
Acum, la nouă luni de la promulgarea ei, guvernul a constatat că Legea 221/2009 este imperfectă. Prin urmare, guvernul pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care despăgubirile să fie plafonate la 10 000 de euro pentru fiecare deţinut. Guvernul anunţă, printr-un reprezentant rămas anonim, că această sumă este rezonabilă.
Guvernul îşi arogă dreptul monstruos de a decide limita dincolo de care suferinţa şi oroarea nu mai merită nici o despăgubire. Guvernul îşi arogă dreptul insuportabil de a decide că un an de închisoare sau cincisprezece ani de închisoare valorează 10 000 de euro. Că moartea în camerele de tortură ale Securităţii sau în celulele universului concentraţionar valorează tot 10 000 de euro.
Pensionarul de 185.000.000 Dan Voinea, executorul lui Ceausescu si executantul lui Iliescu in conspiratia din decembrie 1989, ajuns ulterior – cum altfel? – groparul dosarelor “Revolutiei” si Mineriadei, a fost preluat de la echipa Oprea si reactivat de echipa Tismaneanu in noua structura a IICCR CPMB MCTL CPEX al CC al ICR, sau cum s-o mai numi el acum. In acelasi timp, apelangiul Sorin Iliesiu ma anunta intr-unul din miile sale de mesaje de spamuitor profesionist ca Doru Maries a ajuns intr-a 101 zi de greva a foamei. Asta ma bucura, pentru ca, fara indoiala, actul sau intra, alaturi de cel mai lung carnat, al lui Oprescu, direct in Cartea Recordurilor, dar nu a lumii ci a intregului Univers. Personal, ma indoiesc ca omuletii verzi ar fi si ei in stare sa atinga performantele lui zglobiului Gandhi reincarnat, chiar de-ar fi sa lupte pentru desecretizarea Dosarelor X. Citind totusi mesajul purtatorului de servieta si e-mailuri al lui Tismaneanu, am descoperit ca era vorba de 101 (nu, nu de dalmatieni!) zile dar cumulate. Greva 1 plus Greva 2 egal Greva 3. Paniemaisi? Atunci, daca stau bine sa ma gandesc cate greve ale foamei, cumulate, am indurat eu – si alti romani – , pot sa ma declar intr-al 20-lea an de greva foamei? Just asking.
Prompt in a semnala neconcordantele, Richard Andrew Hall (*) face, in nume personal, cateva observatii asupra procurorului-infractor (parerea mea 😉 ) Dan Voinea si a interesului sau de ingropator-dezgropator (inventia mea) al adevarului din decembrie 1989:
Richard Andrew Hall: Ca intotdeauna este vorba aici despre punctele de vedere STRICT PERSONAL, bazate pe cercetarea mea personala de doua decenii pe teza aceasta…Va multumesc.
Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?
– Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ‘89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara.
Privind dispozitivul Comandamentului Trupelor de Graniceri, nu e existat un inamic potential. Totul a decurs dupa niste scenarii preconcepute de catre niste soecialisti ai geniului, folosindu-se simulatoare de foc de arma.
Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
– Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.
Asupra elicopterului s-a tras cu munitie de 12,7 mm, 7,62 mm si 2 (doua) gloante sub 6 mm, avariindu-mi instalatia de ungere a CTP, rezervoarele de combustibil, rotile de la jamba dreapta si celula elicopterului”.
Din aceasta declaratie reiese ca s-a tras asupra elicopterului inclusiv din sediul MApN (de unde, atentie, se daduse ordinul de atac – ceea ce demonstreaza ca este foarte posibil sa se fi urmarit doborarea elicopterului pentru ca sa nu existe martori ai diversiunii ordonate de „emanati” lui Iliescu care preluasera conducerea Armatei). In sprijinul acestei teorii, vin si cele doua gauri de gloante de calibru sub 6 mm (munitie atipica pentru infanteria romana), semnalate de comandantul elicopterului, care au distrus instalatiile si au generat aterizarea fortata. Este posibil ca din curtea MApN sa se fi tras expres cu gloante vidia (care pot perfora si blindajele) pentru ca elicopterul sa fie distrus.
Se presupune ca din acest moment am avea mai mari sanse sa aflam adevarul despre Revolutia din decembrie 1989. Despre cei care ne-au furat atunci, despre cei care de atunci incoace ne fura zi de zi, despre cei care ne-au furat o buna parte de libertate.
Si nu numai. Poate si despre cei care ne-au umilit inainte de 1989, care ne-au infometat, ne-au torturat si ne-au tinut sub teroare atatia si atatia ani, dincolo de ordinele unei minti pierdute. Si daca nu ar fi sa aflam chiar tot adevarul, se presupune ca, odata cu declasificarea documentelor privind Revolutia din 1989, am putea macar spera sa aflam o parte din ceea ce nu stim.
Guvernul Romaniei a hotarat sa declasifice mai multe documente in legatura cu evenimentele din decembrie 1989, astfel incat adevarul sa poata fi validat pe baza documentelor care nu mai sunt secrete de stat. Stirea ne anunta ca respectivele documente vor fi facute publice in Monitorul Oficial. Altfel spus, orice roman care si-ar dori sa afle mai multe despre adevaratele evenimente petrecute in zilele care au constituit Revolutia din 1989 poate afla linistit cine a tras in noi pe 22.
Ar putea … Am putea crede ca aceasta declasificare are cu adevarat sensul unei restituiri a adevarului catre romani si pentru istoria noastra. Am putea spera ca aceste documente vor lamuri macar o parte din intrebarile fara numar care ne-au chinuit 20 de ani fara ca cineva sa ne ofere altceva decat praf in ochi si mistificarea trecutului.
In realitate, marea deconspirare a marelui adevar din decembrie 1989 nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiam si pana acum. Nu va exista nicio dovada socanta despre vreun nume cunoscut sau nu. Documentele care urmeaza a fi prezentate opiniei publice nu vor revela niciun adevar si nu vor raspunde niciunei intrebari majore. Cel mult, asa cum suntem invatati de 20 de ani, filele din documentele declasificate vor starni rasul si vor naste cateva legende amuzante in legatura cu reactiile si actiunile unor “eroi” ai Revolutiei. (more…)
In sfarsit, cazul Oprea – Tismaneanu s-a transat si galceava impostorilor – bine analizata de Liviu Turcu – s-a spart precum un buboi care supureaza cu venin, imprastiind puroiul pe toti peretii anticomunismului de parada. Intelectualii sinecuristi din ambele tabere mugesc pe la gazete si pe bloguri, pe banii unui Vintu sau Patriciu, rezolvandu-si frustrarile personale si aranjandu-si viitoarele culcusuri caldute la stat.
Stirea o cunoasteti: IICCR-ul lui Marius Oprea a fost praduit de Vladimir Tismaneanu care, pentru ca nu are cetatenie romana, a fost nevoit sa-si instaleze ca Director executiv un avatar, cu numele de Ioan Stanomir, rezervandu-si tronul de “Presedinte al Consiliului Stiintific” siesi. Primele reactii ferme s-au concretizat prin demisiile de protest ale mai multor membri, cu nume destul de cunoscute, ai Consiliului Institutului (unii aflati chiar in poza de mai sus – oare cat de repede o sa schimbe site-ul?): Doina Cornea, Ştefana Bianu, Dennis Deletant, Radu Filipescu şi Radu Ioanid, care mai e si director la Muzeul Holocaustului din Washington. Ioanid il cunoaste pe Tismaneanu de pe vremea regimului comunist, cand lucrau impreuna la Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate – institutiei aflata sub controlul generalului de Securitate Emil Macri -, ulterior sustinandu-l in Statele Unite. De-acolo, de peste ocean, Dorin Tudoran a intervenit de asemenea printr-o nota viguroasa de protest.
Interesant ca din galeria “intelectualilor publici” sau… cum isi mai ziceau?… ah, da – “intelectualilor angajati”, gen distinsii filosofi “altfel” Liiceanu si Plesu, nu s-a auzit nici un pîs pana acum. Oare pentru ca cei doi, alaturi de pretutindenarul Cristian Pirvulescu, se afla in “board”-ul Consiliului IICCR, (Liiceanu si la ICR, desemnat, ca si Oprea, de Tariceanu) si spera sa-si continuie sforaiala si sforaraia “anticomunista” si alaturi de ayatollahul Tismaneanu? Ma intreb, oare dupa CNSAS, ICR si IICCR, ce-o mai urma? CNA sau CNCD? Dar cred ca stiu ei ce fac. Nu-i degeaba vorba “daca taceai, filosof ramaneai”. Cazul lor.
O adevărată cabală se ţese din nou în jurul Dosarului Mineriadei, ţesuţă prin concursul unor personaje controversate, de genul procuroului Dan Voinea, cel care a muşamalizat dosarul Mineriadei în beneficiul lui Ion Iliescu, actori din sfera politică a PSD şi PNL, aşa zişi oengişti de profesie – activişti politici la bază, foşti propadandişti ai regimului comunist.
O vorbă evreiască de duh sună astfel: “There is no business like Shoah business”, cu referire la “industria” care a înflorit de pe urma speculării mercantile a Holocaustului evreiesc, “afacere” condamnată sever de către un Norman Finkelstein, celebru istoric american de origine evreiească. Autorul cărţii “The Holocaust Industry: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering” critică sever exploatarea suferinţei evreilor în perioada celui de-al doilea război mondial, suferinţă devenită un bun prilej de căpătuiala până astăzi de către “holocaustologi de profesie”. Finkelstein nu-l cunoaşte probabil pe Volodea Tismenetski, consângeanul său de origine bolşevică, devenit Guru’ al businessului anticomunismului de faţadă.
Un lanţ de apeluri, scrisori deschise, clamoroase anunţuri de greva foamei, mesaje lacrimogene şi, mai nou chiar acţiuni de stradă prefaţează noua cabală, de unde se iţesc în fundal vechi tovarăşi de “shoah business”, care se combat mai nou, pe fondul căpătuirii pe posturi guvermanentale. Vladimir Tismaneanu şi Marius Oprea si, s-au apucat cu gheruţele de ciolanul afacerii anticomunismului si trag din răsputeri de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
Se porcăiesc în ultima vreme, direct sau indirect, Tismăneanu fiind ameninţat chiar de Lucia Hosuu Longin, adjuncta lui Marius Oprea, fostul consilier pe probleme de securitatea al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu, cu date neplăcute din dosarul familiei sale de kominternişti.
September 21st, 2011 
VR 
Vibratoare pe Argeș
Posted in 
Tags: 
