Posts Tagged ‘In memoriam’

Dr Teofil Mija, in randurile sufletelor de eroi: “Moartea noastră spirituală nu o pot stăpâni chiar dacă noi, foştii luptători anticomunişti, vom muri cu toţii”

“Calculele “ocultei” s-au împlinit, dar numai în parte. Ei au contat pe dispariţia noastră biologică, şi au reuşit prin torturi ce au mers până la crime odioase. Dar le-a scăpat din vedere faptul că moartea noastră spirituală nu o pot stăpâni şi niciodată nu o vor putea nici învinge, căci chiar dacă noi, foştii luptători anticomunişti, vom muri toţi, şi momentul acesta nu e prea departe, vor rămâne principiile noastre de viaţă cât vor fi state naţionale şi creştine în lumea asta”.

Teofil Mija, Generatia Neinfranta

Suflete de eroi

Ca unul dintre supravieţuitori, prieten cu Ion Gavrilă Ogoranu şi camarad de lupte din perioada studenţiei clujene (1945-1948), am rămas şi unul dintre medicii care l-au tratat şi încurajat în boala pe care a suportat-o şi a acceptat-o în ultimele luni de viaţă ca un martir. Noi, medicii, am încercat cu mijloacele ştiinţei omeneşti să-l smulgem din ghearele morţii. Dar cu o zi înainte de deznodământ, el fiind încă internat la un spital clinic din Cluj, mi-a spus la telefon următoarele:

– Teo, să ştii că numai sufletul a mai rămas din mine, corpul nu mi-l mai simt! Şi spunându-mi acestea, mi-am amintit de un alt erou al neamului românesc, inginerul agronom Traian Golea (aceeaşi profesie ca a lui Ion Gavrilă Ogoranu), care a ajuns după 1948 în exil în America şi care şi-a închinat întreaga viaţă luptei pentru apărarea şi salvarea neamului românesc din robia comunistă. El a scris, a tipărit şi a difuzat gratuit cărţi despre România şi neamul nostru înlănţuit, tuturor bibliotecile universitare din lume, inclusiv în ţările stăpânite de comunismul rusesc. Această activitate a sa, pusă în balanţă, întrece în mod sigur suma tuturor celorlalte activităţi ale întregului exil românesc.Cei doi eroi, Traian Golea şi Ion Gavrilă Ogoranu, au dorit să moară în ţară, pe pământul strămoşesc, în “casele” lor. Traian Golea s-a întors în România în ultimele zile ale vieţii sale, ca să moară şi să fie înmormântat în ţara pentru care şi-a jerfit întreaga viaţă.

Nu voi uita niciodată cum, însoţindu-l în ultimele zile ale lunii septembrie 2004 de la aeroportul Otopeni direct la un spital din Braşov, o tânără doctoriţă l-a primit protocolar şi l-a întrebat sec:

– Ce vă doare?

El a privit-o mai insistent şi apoi i-a răspuns cu obişnuitul zâmbet care-l caracteriza:

– Nimic nu mă doare, domnişoară, numai sufletul, dar ăsta este numai al meu, iar dumneata tot nu mi-l poţi înţelege şi nici nu mi-l poţi vindeca!

Câtă asemănare între cele două momente terminale ale celor doi eroi! Căci şi Ion Gavrilă Ogoranu, în care nu mai rămăsese decât sufletul, n-a vrut să moară într-un spital din Cluj şi i-a cerut distinsei şi iubitei sale soţii să-l externeze din spital şi să-l ducă să moară “acasă”, în casa în care această soţie eroină, Ana Gavrilă, l-a ţinut ascuns 20 de ani, legându-se sufleteşte prin jurământ să împărtăşească aceeaşi soartă în cazul în care ar fi fost depistaţi de “câinii securişti”, adică executarea sentinţei condamnării la moarte pentru Ion Gavrilă Ogoranu, de care în mod sigur şi ea ar fi avut parte.

Este un exemplu de sacrificiu şi iubire fără egal, de familie cu adevărat trăitoare în duh creştin. Şi bunul Dumnezeu le-a răsplătit fidelitatea, trimiţându-le îngeri păzitori şi apărători împotriva uneltirilor meşteşugite, diavoleşti şi omeneşti. Şi sunt convins că, atunci când ţara şi neamul nostru se vor elibera şi de neocomunism şi îşi vor putea scrie adevărata istorie, această casă în care a locuit familia Ion şiAna Gavrilă va deveni un muzeu memorial, un loc de pelerinaj naţional. De-abia atunci oameni de cultură, istorici, scriitori, artişti vor imortaliza pentru generaţiile viitoare această familie care a supravieţuit numai cu ajutorul Providenţei, într-o vreme în care forţele răului au pus stăpânire pe toţi cei laşi, mişei sau defetişti, trădători de ţară şi vânzători de oameni.

Dr. Teofil MIJA

Cu durere anuntam decesul d-lui Dr. Teofil Mija, nascut la 11 septembrie 1923.
Slujba va avea loc joi, 5 august, la Biserica greco-catolica din str. Zizin (Brasov), orele 12:00, unde se va desfasura si priveghiul incepand de miercuri, 4 august, orele 19:00. Inmormantarea va avea loc in Cimitirul Municipal Brasov (Bartolomeu), la orele 13:00.
Dumnezeu sa-l odihneasca in randul celor drepti, caci o merita cu prisosinta pentru vitejia, truda si suferintele indurate.
Coriolan Baciu

Testamentul Grupului Carpatin- Făgărăşan, condus de Ion Gavrilă Ogoranu

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.

Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.
(more…)

A murit un Cavaler al Dreptatii: Dr Teofil Mija, seful Centrului Rezistenţei Armate din Codrul Fetea, 14 ani in temnitele comuniste, reprezentant de seama al Generatiei Neinfrante. Dumnezeu o sa-l puna la treaba in oastea nevazuta!

Prefata domnului doctor Teofil Mija la ultima editiei a lucrarii lui Ion Gavrila Ogoranu – “Brazii se frang dar nu se indoiesc”

“Pe zi ce trece, rămânem tot mai puţini dintre aceia care, ca şi el şi ceilalţi luptători din Munţii Făgăraşului, am cunoscut şi am participat în centre de rezistenţă armată, la adăpostul munţilor şi codrilor ţării noastre.”

Cuvântul de faţă l-am rostit la Întrunirea Rezistenţei Anticomuniste, ţinută la Braşov, în 8 mai 2006, cu participare internaţională, în frunte cu binecunoscutul luptător anticomunist rus Vladimir Bukovski, invitat special. La această Întrunire s-a păstrat un moment de reculegere şi s-a exprimat regretul participanţilor pentru trecerea în “lumea celor drepţi ai păcii eterne” a lui Ion Gavrilă Ogoranu.
Cu ocazia acestei şedinţe pregătite şi planificată organizatoric cu o lună în urmă, Ion Gavrilă Ogoranu trebuia să fie decorat pentru întreaga sa activitate anticomunistă. Decoraţia şi premiile care i se cuveneau au fost predate prietenului său bun, Nae Purcărea, ambii începând lupta anticomunistă şi detenţia politică încă din timpul dictaturii Antonescu, pe atunci fiind doar elevi de liceu.
Asociaţia “15 Noiembrie 1987” va promova ideea organizării la Braşov a unui Memorial Ion Gavrilă Ogoranu, iar Centrul Rezistenţei Anticomuniste va purta numele lui.
În 4 mai 2006 a avut loc înmormântarea luptătorului anticomunist, eroul nepereche Ion Gavrilă Ogoranu, în cimitirul comunei Sântimbru, satul Galţiu, judeţul Alba. Au asistat sute de credincioşi localnici şi din comunele învecinate, precum şi colegi, prieteni, camarazi de luptă anticomunistă, supravieţuitori, veniţi din aproape toată ţara, din Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Suceava, Maramureş, Oradea, Alba-Iulia, Arad, Sibiu, Făgăraş, Timişoara, Craiova, Târgovişte, Ploieşti etc.
Regretabil a fost faptul că şi de această dată au lipsit reprezentanţii autorităţilor statului, la fel ca la înmormântarea, cu doi ani în urmă, a luptătoarei anticomuniste Elisabeta Rizea, din comuna Nucşoara-Muscel, de asemenea o eroină legendară a neamului românesc.
Presa din câteva oraşe transilvănene, şi mai puţin cea centrală, a anunţat totuşi acest trist eveniment naţional.
Biserica satului, hărăzită să adăpostească această dureroasă despărţire, s-a dovedit prea mică pentru toţi cei care veniseră să-l însoţească pe ultimul drum pe eroul Ion Gavrilă Ogoranu.
Mulţimea de credincioşi a aşteptat pe uliţa din faţa bisericii terminarea slujbei de înmormântare, iar organizatorii au hotărât să fie rostite la cimitir cuvintele de adio ale acelor foarte mulţi doritori să-şi îndeplinească o astfel de îndatorire. Dar şi micul cimitir sătesc s-a dovedit a fi neîncăpător pentru întregul cortegiu funerar.
Şi astfel s-a pogorât în mormânt Ion Gavrilă Ogoranu, în sunetele triste ale unui marş funebru cântat de fanfara comunală şi ale Imnului Eroilor căzuţi, cântat de toţi camarazii săi de luptă. Acum şi aici şi-a găsit cu adevărat liniştea falnicul şi rezistentul trup al camaradului nostru Ion Gavrilă Ogoranu, trup istovit şi doborât în sfârşit de o boală neîndurătoare, dar niciodată învins de diabolicii securişti ateo-comunişti, în timp de aproape de 30 de ani de urmărire fără a-i da de urmă, iar după ce s-au întâlnit faţă-n faţă, arestat pentru scurt timp, a fost salvat din ghearele securiştilor la intervenţia însăşi a preşedintelui Nixon al Americii, primul pământean la acea oră. Securiştii n-au mai îndrăznit să-l execute – el fiind condamnat la moarte în contumacie – dar în următorii mai bine de 20 de ani până la evenimentele din 1989 l-au supravegheat pas cu pas, zi şi noapte, aceeaşi diavoli cu chip de om.

(more…)

Trei ani de la inmormantarea Patriarhului Teoctist. Ultima aniversare a zilei de nastere, din 7.02.2007, si ultima Slujba de Inviere cu Parintele Teoctist: “Crestinii nu mor niciodata!” VIDEO




Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Patriarhul Teoctist – Un portret din amintiri al celui supranumit “Nemuritorul” si “Marele Alb”, creionat de consilierii sai, preotii Bogdan Dedu si Bogdan Teleanu

La trei ani de la moartea Patriarhului reiau un material despre prezenta luminoasa a batrinului Parinte Teoctist, evocata de preotii Bogdan Dedu, in prezent secretar al IPS Teofan, si de Bogdan Teleanu de la Biserica Foisor din Capitala. Primul i-a fost consilier, al doilea l-a cunoscut din postura de angajat al Biroului de Presa al Patriarhiei.

TELEFONUL. Preotul Bogdan Dedu a fost consilier patriarhal in ultimele sase luni de viata ale Parintelui Teoctist, mai concret, sef de cabinet, desi el crede ca ar fi prea mult sa spuna astfel. Pe atunci era doar proaspat doctor in teologie si secretar de redactie la revista Studii Teologice. Avusese ocazia sa-l cunoasca personal pe patriarh, pentru ca la aparitia unui nou numar al publicatiei amintite avea datoria sa i-o prezinte. “In ianuarie 2007 m-am pomenit cu un telefon de la Patriarhie, la telefon era chiar Patriarhul Teoctist, care mi-a cerut sa merg pina la el!”, povesteste pr. Bogdan. “M-a invitat in cabinet si mi-a spus ca ar vrea  sa ma angajeze pe postul de consilier patriarhal. Sigur, pentru mine a fost o surpriza mare… L-am rugat sa-mi lase putin timp de gindire, pentru ca este o hotarire importanta, si peste vreo saptamina m-am dus din nou la el. “Preafericirea Voastra, primesc cu bucurie!”. “Atunci, si eu te imbratisez cu bucurie”, si chiar m-a imbratisat… Asa am devenit consilier patriarhal…”

(more…)

A murit si Mircea Micu. “Am sa va las si-am sa ma duc / In varful frunzelor de nuc/ Si-o sa-mi gustati rasul amar/ Poate din ce in ce mai rar…”


Scriitorul Mircea Micu a murit duminică, la vârsta de 73 de ani.

Mircea Micu s-a născut pe 31 ianuarie 1937, în localitatea Vărşand, judeţul Arad. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1970, iar după 1989 a condus revista săptămânală “Viaţa Capitalei”. Debutul său literar a avut loc în 1968, odată cu apariţia volumului “‘Nopţile risipitorului”. Au urmat alte cărţi de poezie, precum “Teama de oglinzi” (1970), “Vânătoare de seară” (1971), “Murind pentru prima oară” (1972), “Poeme pentru mama” (1973), “Cu inima în palmă” (1974). Succesul literar se datorează mai ales romanului “Patima”, apărut în 1972, dar este cunoscut şi ca realizator al unor emisiuni TV, printre care “Ateneul artelor”.

Dumnezeu sa-l ierte!

Eminescu – Voievodul stelar

Intr-o noapte de ianuarie, limpede si rece ca o sfera de cristal, am vazut coborand lin spre crestele cele mai inalte ale Muntilor Carpati o stea stralucitoare si de neatins. Cobora cu maiestatea astrala a departarii sale sclipind vederii mele. Nu stiam daca se nascuse atunci sau era doar semnul desprinderii ancestrale traversand cerul spre o tinta numai de ea stiuta.

Era trecut de miezul noptii si sub revarsarea laptoasa a luminii lunare am vazut efigia lui Eminescu stralucind peste zapezi, sculptata in granitul milenar al muntilor, cu fruntea boltita, nas puternic si barbie domoala, ca o masca de voievod incremenita spre eternitate.
Steaua aceea nespus de limpede si nespus de stralucitoare s-a oprit din lunecarea ei maiestuoasa, ramanand neclintita, insurubandu-se ca un diamant in mijlocul unei coroane nevazute. Chipul frumos raspandea o lumina secreta si veghea inaltimile cu steaua unica a geniului sau pulsand deasupra-i.
Atunci am scris aceasta litanie mica, acest murmur neinsemnat, inchipuind un dor adanc si o nesfarsita adoratie:
“In Tara Moldovei, sus/ coborand dinspre obcini spre plai,/ trece in nopti cand e luna/ Voievodul Eminescu Mihai,
Se opreste la sfinte altare/ si-n crame cu vin de un veac/ privighetorile cand il vad se usuca/ de atata iubire si tac.
Si-un cantec se face pamantul/ un cantec si-un petec de rai/ cand trece in nopti inlunate/ Voievodul Eminescu Mihai”.
Numele Lui trebuie rostit in soapta, poeziile Lui cantate in gand. Steaua Lui pusa de straja in brazii Carpatilor, in toate noptile noastre, sa straluceasca mirifica si de neatins pana-n hotarul ultimului sat…
Geniul sau este unic si irepetabil!
MIRCEA MICU

Madalina Manole: Pot sa mai zic si eu ceva?

Madalina Manole

Adio, Madalina! Se ne rugam pentru mantuirea sufletului ei. Dumnezeu sa o ierte!

Conform unor specialisti de prima mana consultati de mine, Madalina suferea de “tulburare bipolara”.

Se ne rugam pentru mantuirea sufletului ei. Dumnezeu sa o ierte!

Inmormantarea are loc astazi, in jurul orelor 18:00, la Cimitirul Bolovani din Ploiesti.

Ne raman muzica si site-ul ei: Madalina Manole

Straniu si de neinteles. Ultimul interviu al Madalinei Manole: ”Sunt o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită. Am fost cea mai fericită mămică de pe pământ în clipa în care mi-am strâns puiul în braţe”. UPDATE: Agerpres afirma ca a fost “o compilatie” :(

Ultimul interviu a fost acordat Agerpres, pe 13 iulie, cu mai putin de 12 ore inainte sa moara: Mădălina Manole se consideră o femeie şi o mamă fericită, nu doar o artistă împlinită, afirmând că darul cel mai de preţ pe care l-a primit vreodată este micuţul Petru, care acum are un an.

Acum, darurile pe care le apreciază sunt un zâmbet, un cuvânt al celui mic.

”Sunt o artistă împlinită, o mamă şi o femeie fericită. Am fost cea mai fericită mămică de pe pământ în clipa în care mi-am strâns puiul în braţe”, a declarat artista.

Anul acesta, Mădălina Manole a adus pe piaţa muzicală un nou album – “09 Mădălina Manole” – care conţine 12 piese şi pe care l-a terminat de înregistrat la sfârşitul lunii ianuarie, după o perioadă în care şi-a dedicat în totalitate timpul băieţelului ei.

“Sunt melodii noi, câteva cântate în limba engleză, în care se vor regăsi îndrăgostiţii. ‘Viaţa e frumoasă lângă tine’, ‘Marea dragoste’, ‘Sunt îndrăgostită’, ‘Cineva chiar te iubeşte’ sau ‘Without You’ sunt câteva dintre melodiile pentru îndrăgostiţi. Am şi o baladă, pentru că n-am cum să-i uit pe cei care sunt mai puţin norocoşi în iubire. Balada se numeşte ‘Suflet gol’ şi cred că am să-i cam răscolesc pe cei mai nenorocoşi în iubire, nu am ce să fac”, a declarat pentru AGERPRES Mădălina Manole.

Ea a precizat că, deşi materialul era gata de ceva vreme, a amânat lansarea lui pentru că pe “lista sufletului său” erau trecute câteva vise, neîmplinite până anul trecut: “o căsuţă, un copil şi omul care să-i stea alături la bine şi la greu”.

Mădălina descrie relaţia sa cu fanii printr-o strofă a unei melodii: ”Sunt şi eu tot aşa cum sunteţi voi/ Şi mă simt de parc-aş fi o mică stea/ Trec mereu printre secete şi ploi/ Dar mi-e bine când vă ştiu în faţa mea!”.

Miercuri, Mădălina Manole împlineşte 43 de ani şi se poate declara un om fericit.

Mădălina s-a născut la 14 iulie 1967, la Vălenii de Munte. A studiat chitara şi a început să compună muzică folk pe versurile unor poeţi consacraţi. Prima compoziţie proprie a fost “Toamnă nouă”.

Debutul muzical a fost la 15 ani, în Cenaclul Tineretului prahovean. Împreună cu Ştefania Ghiţă a format duetul Alfa şi Beta cu care a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra. A devenit cea mai tânără membră a Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului. Între anii 1982 şi 1985, Mădălina Manole a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, clasa Mihaela Runceanu – Ionel Tudor.

În anul 1988, Mădălina a participat la Festivalul Mamaia cu piesa ”Un om sentimental”, compusă de Şerban Georgescu. Este începutul unei colaborări de succes între cei doi. În anul 1991, obţine discul de aur pentru albumul ”Fată dragă”, iar în 1993 este desemnată cea mai bună artistă pop în clasamentele realizate de Radio Contact, fapt care îi aduce o invitaţie la Bruxelles unde filmează videoclipul pentru piesa ”Să nu mă minţi”.

În anul 1995, cântă la Bucureşti în deschiderea concertului Whigfield, iar, un an mai târziu, în deschiderea concertului Los del Rio. În anul 1997, lansează albumul ”Lină, lină Mădălină”, un album cu melodii din repertoriul unor mari interprete ale folclorului românesc – Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ileana Sărăroiu, Lucreţia Ciobanu, Mioara Velicu.

Tot în 1997, ia fiinţă Asociaţia Culturală Mădălina Manole, cu caracter cultural şi umanitar.

Anul 2000 îi aduce distincţii pentru cea mai bună interpretă pop şi cea mai bună voce feminină a anului la Premiile Radio România şi respectiv, Premiile Industriei Muzicale din România. Tot în 2000, albumul ”Dulce de tot” este apreciat cel mai bun album pop de Radio România Actualităţi.

În 2003 lansează ”A fost, va fi iubire”, care cuprinde 11 cântece compuse de ea, pe versurile Roxanei Popescu. Cel mai recent album este cel apărut anul acesta – ”09 – Mădălina Manole”.

Mădălina Manole este căsătorită cu Mircea Petru, inginer de sunet, şi au un băieţel în vârstă de un an. AGERPRES

Vezi si https://madalinamanole.ro/

In Memoriam Madalina Manole la Nasul. B1TV. Acum.

Online pe https://pbxtv.ro/

Ce tragedie sinistra: Madalin Manole, fata cu parul de foc, a murit, in circumstante neclare! Si emana atata fericire… Dumnezeu sa o ierte! Astazi implinea 43 de ani.


https://madalinamanole.ro/

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova