Victor Roncea Blog

Protestul Justiţiei pe înţelesul tuturor

Pentru marea masa a populaţiei acest protest este de neînţeles şi, eu personal, ca judecator, îi dau perfectă dreptate!
Cum se vede la rece statutul unui magistrat: o persoana ce face parte dintr-o categorie socială privilegiată, care beneficiază de un salariu mare şi care şi-l mai rotunjeşte şi prin metode ascunse şi neortodoxe şi care, de cele mai multe ori greşeşte în loc să facă dreptate cum ar trebui.
In acest context, apare ca absolut firească întrebarea: ce mai vor acum magistraţii?
Intr-o societate care pare nu numai bolnavă ci şi fără leac, eu, poate anacronic, vreau să vorbesc totuşi despre normalitate si despre remedii.
E adevărat ca există printre noi si corupti si oameni slabi, ca peste tot, vorba aceea : pădure fără uscături nu se poate. Numai că aceste cazuri sunt izolate iar noi, cei din breaslă le-am dezaprobat la momentul potrivit, am “roşit de ruşinea lor” iar ei au suportat oprobiul public şi sancţiunile specifice.
Sub aspectul corupţiei, celelalte instituţii ale statului aveau obligaţia să aducă pe cei vinovaţi în faţa opiniei publice si a justiţiei insăşi aşa cum s-a întâmplat de altfel, în multe situaţii şi nu să se facă afirmaţii generice şi fără acoperire inducând opiniei publice ideea corupţiei generalizate.
Această percepţie publică net defavorabilă Justiţiei aduce atingere gravă acelor oameni de bună credinţă, oneşti, care sunt într-o perpetuă şcoală – din cauza modificărilor legislative halucinante – care, în proporţie de 80%, se confruntă cu toată decadenţa societăţii ( minciună, răutate, abuzuri, jafuri, crime, perversiuni sexuale, fraude ) sau au de hotărât în cazuri delicate fiind vorba despre copii şi divorţuri şi care stau de vorbă cu propria lor conştiinţă să afle în ce măsură reuşesc să ţină dreaptă balanţa dreptăţii în astfel de timpuri.Şi de fapt aceştia reprezintă marea majoritate a celor care trudesc în instanţele de judecată.
Sunt acei care muncesc in medie de 10-12 ore zilnic, studiind fiecare caz (dosar) în parte, care nu prea îşi permit viaţă personală sau prieteni sau care se întâlnesc cu copiii lor doar seara iar oboseala şi stresul îi fac incapabili de o educaţie profundă şi corectă lăsându-i de multe ori în braţele alunecoase ale internetului.
Prin volumul de dosare tot mai mare, care a crescut invers proporţional cu lipsa personalului, prin activităţile extrajudiciare date magistratului, legislaţia incoerentă şi stufoasă,în permanentă modificare, s-a dorit ca treptat, judecătorul să devină un simplu funcţionar, căruia nu-i mai este permis să ia atitudine ca un intelectual complet cu privire la toate problemele societăţii, fiindu-i interzis să se asocieze, să-şi spună părerile public, să facă politică sau să comenteze legile.
Din cauza acestor constrângeri deontologice obligatorii, nu a fost cunoscută adevărata faţă a Justiţiei: respectând principiul separaţiei puterilor în stat aceasta s-a limitat la aplicarea legilor date de Puterea legiuitoare – Parlamentul.
Actele normative din ultimii ani au cunoscut o crestere numerica fara precedent ( ex : presedintele tarii intr-o singură zi, 7.07.2009 a promulgat un numar de 23 de ordonante de urgenta si legi de maxima importanta ).
In interval scurt au aparut instituţii juridice si proceduri noi, pe care le-am preluat din mers, am participat activ la învăţământul profesional, la implementarea noilor coduri si principii juridice .Toate acestea le-am înţeles a fi necesare spre o reformare a sistemului judiciar, reformă care se face de aproape 20 de ani!

Şi totuşi,de ce încrederea populaţiei in Justiţie este in continuă scădere? Nu cumva s-a încercat scoaterea castanelor din foc cu mâna Justiţiei creând justiţiabilului sentimentul inadaptării acesteia la realitate ?
Într-o societate ideală, hristică, Justiţia ar fi şomeră. Într-o societate democratică, însă, Justiţia este reperul de normalitate, balanţa de echilibru şi garanţia restabilirii situaţiei în caz de abuz al celorlate puteri.
Precedentul istoric demonstrează că dictaturile au fost posibile pe fondul minimalizării autorităţii judecătoreşti ( Hitler ) sau prin înlăturarea efectivă a oamenilor din justiţie cum s-a întâmplat prealabil instaurării dictaturii comuniste când toată floarea magistraturii şi avocaturii anilor 1947-1948 a fost arestată şi condamnată la temniţă grea doar pentru că au avut demnitate şi un crez mai înalt.

Ceea ce părea de neimaginat cu câteva luni în urmă, se dovedeşte tot mai clar acum că s-a procedat concertat la slăbirea puterii judecătoreşi : mai întâi prin învrăjbirea între Justiţie şi populaţie, inducerea sentimentului că judecătorul este o “căpuşă” care este răspunzător de toate relele din această ţară şi prin micşorarea lefurilor prin ignorarea totală a egalităţii între cele 3 puteri.
Scopul urmărit este, în mod evident, îndepărtarea de bună voie a magistraţilor de carieră, pentru a se crea vidul de Justiţie şi implementarea dictaturii totale în toate păturile societăţii.

– Parlamentul, în întregul său, nu mai este forul legiuitor care să demonstreze stabilitate, raţiune şi realizarea unui scop comun în interesul oamenilor acestei ţări.Vocile parlamentarilor care au avut curajul să atenţioneze despre acest pericol au rămas din păcate, în minoritate şi fără putere decizională.

– Pentru elaborarea unor acte normative importante pentru a fi corecte si de principiu ar fi trebuit să fie supuse dezbaterilor publice, timp de cateva luni şi să fie respectate specificul, bagajul genetic, intelectual, spiritual şi libertăţile constituţionale.

– Ignorând prevederile Legii privitoare la tehnica de elaborare a actelor normative, s-a creat un haos legislativ : codurile civil şi penal totalizând un număr de aproximativ 3000 de articole au fost adoptate doar prin asumarea răspunderii Guvernului, fără o dezbatere pe articole, în acelaşi timp se dau legi iraţionale cum ar fi legea care obligă la comercializarea sării iodate sau s-a ajuns la trecerea prin Parlament a unor legi de maximă importanţă pentru sănătatea populaţiei de genul Codex alimentar ( Legea nr. 247/2009 ) fără o dezbatere reală şi fără ca opinia publică să fie informată.

– Dispreţ total a manifestat puterea legiutoare dar şi executivul şi preşedintele ţării prin adoptarea legilor privind actele de identitate electronice, faţă de recomandările Consiliului Europei din Regulamantul nr. 2252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate şi biometrice integrate în paşapoarte şi documente de călătorie. Conform acestei recomandări ar fi trebuit:
a) să se întocmească un studiu de impact social, economic şi religios
b) să se facă o dezbatere publică timp de 36 de luni.
Or, aceste legi privind permisele de conducere, paşapoartele şi cărţile de identitate biometrice au fost promulgate fără îndeplinirea acestor condiţii.
Anterior alegerilor a fost modificat art.36 din Legea nr. 1/2000 cu privire la tabelele de împroprietăriţi, de mai multe ori,astfel încât s-a dat naştere unor procese succesive, s-a creat pe bună dreptate nemulţumire pentu că în cauze similare, în funcţie de data acestor modificări, s-au dat soluţii diferite.

– Primul ministru vorbeşte apoteotic despre reforma statului care va rezolva criza si va pune pe noi baze aceasta ţară ?! Desi e specialist in Drept constituţional– din pacate nu cunoaşte că de vreo 19 ani această ţară funcţioneaza pe baza unei Constitutii, are instituţii si principii bine definite şi nu era nevoie de intervenţia sa “providenţială” pentru că nu are competenţe în acest domeniu .
Domnia sa, ca Şef al Guvernului, este doar un executant al legilor date de Parlament, e doar un administrator, un gestionar al treburilor statului.
Deciziile la acest nivel sunt nu doar iraţionale dar, mai ales cu încălcarea legii pentru că, in prezent puterea executiva ( Guvernul ) emite legi, suspendă sau abrogă acte normative fără nici o logica sau argumentare raţională, peste noapte ne trezim cu hotărâri de tip dictatorial.

– Un alt înalt demnitar care conduce Senatul României anunţă necesitatea adaptării noastre la integrarea în… “Noua Ordine Mondiala” (!?).Dar pe noi, nu numai ca justiţie ci, şi ca oameni simpli ne-a intrebat cineva, despre aceste planuri? S-a propus cumva revizuirea Constituţiei pentru schimbarea formei de guvernământ, s-au facut dezbateri publice pe aceasta temă si noi am lipsit cumva?!
S-a achitat cumva Consiliul National al Audiovizualului de obligaţia de a garanta dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie ?

– Sub pretextul crizei economice, tuturor ni se spune că nu sunt bani şi se impune o solidaritate de sărăcie. Dar pentru fântâni arteziene ridicate peste noapte, concerte şi manifestări cu substrat electoral la nivelul primăriilor, sau pentru derularea unor proiecte de demolare a Centrelor istorice se găsesc resurse financiare? Ce altă raţiune poate să aibă luarea taxelor judiciare de timbru de la bugetul consolidat de stat şi preluarea lor de autorităţile locale!?

In fata acestor orori ale celorlalte puteri, Justiţia, asa cum e ea, a simţit nevoia să strige tuturor că e mare pericol şi dacă nu ne vom uni cu toţii mici şi mari, cu această singură putere care se bucura de luciditate se va ajunge la o dictatură fără precedent.
În acelaşi timp, în apărarea statutului său magistratul strigă în apărarea sa – pentru a nu ajunge vreodată să aplice o Justiţie nedreaptă împotriva poporului, în favoarea unui grup restrâns oligarh.
Pentru că o mână de oameni care conduc azi aceasta ţara a demonstrat ca serveşte unor interese absolut străine acestei ţări, cetaţenilor si instituţiilor ei, noi, ca a treia putere în stat, prin acest protest declarăm ca ne desolidarizăm total de acţiunea inconştientă a acestora până când se vor trezi, vor cere iertare şi îşi vor ispăşi păcatele retragându-se din înaltele demnităţi pe care, din păcate le-au injosit!

Oameni buni ai acestei ţări, încercaţi să inţelegeti ca Justiţia nu vrea bani ci, un statut normal, în beneficiul societăţii şi care trebuie sa funcţioneze corect…

Protestul nostru nu este nici măcar în ideea întreţinerii unui orgoliu profesional ci, este un apel disperat, un strigăt către întreaga societate românească în sensul întoarcerii la adevăr, la normalitate, la recunoaşterea greşelilor şi schimbarea de atitudine a fiecăruia.

CARMEN ELENA PĂDURARU
Judecător la Tribunalul Neamţ

Vezi si interviul din Evenimentul Zilei: Carmen-Elena Păduraru, magistrat de 15 ani: “Suntem în pragul dictaturii!”