Istoricul Ilarion Tiu despre scandalul sincuriştilor ICR-CNSAS
Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“.
Primul „împroprietărit cultural“ a fost Andrei Pleşu, fiind gratulat cu poziţia de „intelectual al lui Băsescu“, în calitate de consilier în cadrul Administraţiei Prezindeţiale. Andrei Pleşu demisionase din Colegiul CNSAS în luna octombrie 2004, în „semn de protest“ faţă de „spălarea“ lui Corneliu Vadim-Tudor, pe care domnia sa îl considera, fără probe concludente, colaborator al Securităţii. Cât de imparţial o fi fost domnul Pleşu în timpul mandatului la CNSAS Dumnezeu ştie, având în vedere uşurinţa acceptării postului de la Cotroceni. Totuşi, Traian Băsescu era un politician, putându-se folosi neavenit de informaţiile „depozitate“ de un fost conducător al CNSAS-ului! Andrei Pleşu nu avea nevoie de funcţii în stat pentru a-şi întări poziţia de intelectual, calităţile sale culturale fiind binecunoscute de dinainte de 1989.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre Horia-Roman Patapievici (foto stanga sus, de la Fabrica de Geamuri din Buzau – nota mea), care a stat la pândă pentru a obţine o demnitate în domeniul cultural, doar-doar o lua cineva de bună „imaginea“ de filozof pe care i-au fabricat-o apropiaţii din GSD după revoluţie. Fizician ca formaţie, în ultimul timp a scos pe bandă rulantă studii de filozofie, obţinând şi un doctorat în acest domeniu. Însă de, omul avea nevoie de funcţie pentru a înlătura dubiile privind competenţele socio-umane. Şi ce s-a gândit? – să-l înlăture pe academicianul Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Român.
Surse din cercurile intelectuale bucureştene mi-au relatat că înlocuirea lui Augustin Buzura s-a făcut în cel mai stalinist mod cu putinţă. La câteva săptămâni după învestirea lui Traian Băsescu, preşedintele i-a chemat pe domnul Buzura şi pe Horia-Roman Patapievici la Cotroceni. La intrare cei doi au stat de vorbă, Patapievici făcându-se că nu ştie cu ce ocazie au fost convocaţi acolo. În stilul grosier caracteristic, Traian Băsescu l-a anunţat pe Augustin Buzura că din acel moment conducerea ICR-ului este în responsabilitatea lui Patapievici. Şi gata! Fără nici o explicaţie, fără nici o analiză managerială. Pur şi simplu fostul susţinător al lui Băsescu de la CNSAS din timpul campaniei electorale din 2004 dorea o funcţie!
În opinia mea, Patapievici nu a solicitat întâmplător conducerea Institutului Cultural Român. Aici, în România, este uşor să-ţi faci câţiva zeci de prieteni care să te laude prin ziare şi reviste cât de filozof eşti. Însă în străinătate nu merge să fi recunoscut aşa uşor. Dar dacă eşti promovat de o instituţie asemenea ICR-ului, poate îţi iese ceva! Cam aşa s-a comportat Horia-Roman Patapievici până în prezent, propunând spre traducere în ţările Europei cărţile domniei sale, sau ale prietenilor din GDS. Bineînţeles că pe banii statului român. Vorba bătrânilor, are balta peşte
Horia-Roman Patapievici a promis la preluare conducerii ICR-ului că va promova cultura română cum nici Nicolae Iorga, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade la un loc n-au făcut-o, încât o să stea la coadă occidentalii după cărţile şi filmele autohtone. Dar de unde aşa ceva? Incompetenţa managerială ce domnea în „noul ICR“ a fost „demascată“ în decembrie 2006 de către Radu Portocală, directorul filialei din Paris. Acesta şi-a anunţat demisia printr-o scrisoare deschisă, în care menţiona toate „hibele“ funcţionale ale ICR-ului: „înmulţirea şi agravarea blocajelor, lipsa mijloacelor umane şi materiale“ etc. Domnia sa era de părere că problemele întâmpinate în realizarea proiectelor ICR Paris se datorau „carenţelor de comunicare şi de gestionare de la Bucureşti“.
Prin plecarea lui Andrei Pleşu şi a lui Horia-Roman Patapievici din CNSAS, Mircea Dinescu a rămas „ultimul mohican“ din „tripleta guralivă“ promovată de GDS în Colegiul acestei instituţii. Însă domnul Dinescu s-a descurcat să facă scandal pe teme care nu aveau legătură cu deconspirarea Securităţii şi singur… Cum? Ca de obicei, prin încălcarea flagrantă a legii!
Nemaiavând campanie electorală trebuia să se facă cumva auzit, astfel că a devenit moderator al unei emisiuni de televiziune la Realitatea TV. Această postură îl punea în „conflict“ atât cu legea de funcţionare a CNSAS-ului, cât şi cu Decizia nr. 40 din 17 martie 2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, privind „asigurarea infomării corecte şi a pluralismului“. Incompatibilitatea lui Dinescu a fost semnalată de către deputatul Mircea Purceld, care a sesizat CNSAS-ul şi CNA-ul pe această temă. „Pârâtul“ a afirmat în stilu-i caracteristic că este un spirit liber şi poate să facă ce vrea, chiar dacă încalcă legea! Nu s-a ferit să utilizeze limbajul de maidan pentru a-şi susţine argumentaţiile: „Domnul Purceld are un «d» în plus la numele său, deoarece nu e nici o incompabilitate în ceea ce fac eu“.
Siguranţa pe care o manifesta Mircea Dinescu era generată de relaţiile sus-puse pe care le avea la Cotroceni desigur, el fiind un susţinător „activ“ al lui Traian Băsescu în anul electoral 2004, atât la alegerile pentru Primăria generală a Bucureştiului, cât şi în „cursa prezindenţială“. Şi a obţinut ceea ce a vrut – anularea incompatibilităţii. Astfel că, CNA-ul a modificat Decizia nr. 40 în cauză, „publicistul“ Mircea Dinescu putând să modereze „legal“ emisiuni de televiziune. Oare ce decizie s-ar fi luat dacă moderator ar fi fost oricare altul dintre membrii Colegiului CNSAS şi nu Mircea Dinescu?
13. CNSAS – instituţia scandal (10)Pe 31 ianuarie 2008, după şapte ani de scandaluri, „demanscări“ televizate şi încălcări flagrante ale legii, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încalcă prevederile legii fundamentale. Aşa a „izbucnit“ ultima „criză a CNSAS“, nefinalizată încă, deoarece Parlamentul nu a emis o nouă lege de funcţionare a instituţiei. VEZI continuarea aici[…]
12. CNSAS – instituţia scandal (9)După controversa desemnării unui nou preşedinte al Colegiului în martie-aprilie 2006, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a găzduit un nou scandal în vară, legat de „dosariada politicienilor“. Ca din senin, unii parlamentari au fost convocaţi pentru a li se prezenta „ultimele date de la SRI“ privind relaţiile cu serviciile secrete comuniste. […]
11. CNSAS – instituţia scandal (8)În primăvara anului 2006 Colegiul CNSAS îşi încheia primul mandat, politicienii trebuind să numească noi membri, sau să-i „reinvestească“ pe cei în exerciţiu. Numai că interesele ce gravitau în jurul instituţiei au făcut să izbucnească un circ de proporţii, avându-i actori principali pe Constantin Ticu-Dumitrescu, Corneliu Turianu şi Traian Băsescu. Purtător de cuvânt al scandalui a fost, ca de obicei, Mircea Dinescu. […]
10. CNSAS – instituţia scandal (7)Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“. […]
09. CNSAS – instituţia scandal (6)După „crizele“ din 2002 şi 2003, disputele dintre membrii Colegiului CNSAS au fost reaprinse de campania electorală din anul 2004. Miza era mare, deoarece propaganda portocalie împărţise „clasa politică“ în forţele binelui: Alianţa DA (PNL-PD) şi forţele răului: „pesediştii lui Năstase“. Consecinţele „alternativei orange“ le simţim astăzi pe pielea noastră… […]
08. CNSAS – instituţia scandal (5)„Marea criză a CNSAS“ din octombrie 2002-mai 2003, despre care am relatat pe larg în numărul precedent al Revistei Cultura, a scos la lumină toate hibele de funcţionare ale instituţiei. […]
07. CNSAS – instituţia scandal (4)Din 2001, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început să primească, în limita spaţiului pe care-l avea la dispoziţie, dosare ale fostei Securităţi de la SRI. În scurt timp însă, guralivii membrii GDS-işti ai Colegiului au constatat că informaţiile preluate erau „banale“ şi astfel nu puteau să-şi plătească poliţele către adversarii „comunişti“ din mediul cultural. Ce s-au gândit ei – să lanseze o nouă „criză CNSAS“, ca să mai audă lumea de ei… […]
06. CNSAS – instituţia scandal (3)De-a lungul timpului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu s-a „războit“ numai cu „rămăşiţele comunismului“ din politică şi viaţa publică, cel mai de durată „conflict“ purtându-l cu Serviciul Român de Informaţii, depozitarul arhivei Securităţii după evenimentele din 1989. […]
05.CNSAS – instituţia scandal (2)În decembrie 1999, după trei ani de „aprige confruntări politice“, României „i-a fost dată“ o lege prin care „turnătorii“ la Secu’ urmau să fie „demascaţi“. Însă scandalurile nu s-au oprit aici, deoarece imediat s-a declanşat o nouă „controversă“, legată de componenţa Colegiului CNSAS. „Societatea civilă“ le-a cerut politicienilor să numească „oameni integri“, care să nu „saboteze“ procesul de „curăţire morală“ a societăţii. […]
04.CNSAS – instituţia scandal (1)Săptămânile acestea se poartă „aprinse“ dezbateri politice în mediile guvernamentale şi ale „societăţii civile“ privind „viitorul“ deconspirării şi al „curăţirii morale“ din societatea românească, „infectată“ din 1944 şi până în 1989 cu „microbul“ comunismului. Toate aceste vorbe în vânt sunt prilejuite de reorganizarea Consiliul Naţional pentru Studeierea Arhivelor Securităţii, după verdictul „de blam“ al Curţii Constutuţionale din 31 ianuarie 2008. Însă şi-a pus cineva problema cât de util este CNSAS-ul şi cât de mult respectă regulile democratice? Începând din acest număr vom publica un serial despre scandalurile create de şi din cauza CNSAS. […]
03.Avem nevoie de o lege a lustraţiei? Suntem într-un an electoral, iar în câteva luni va începe „campania de colectare a voturilor“, cu veşnicele jocuri murdare, „lovituri sub centură“ şi alte „originalităţi“ ale politicii dâmboviţene. Iată – se spune deseori – că nici această legislatură „democratică“ nu a finalizat legea lustraţiei, după ce şi „regimul“ Convenţiei Democratice se încurcase în „rezolvarea trecutului odios“, deşi introdusese lustraţia în programul de guvernare. Însă vrea cineva, oare, cu adevărat „scormonirea“ trecutului, sau este o temă politică cu „priză“ la electoratul educat? O scurtă incursiune în trecut ajută să ne facem o „părere“. […]
02.Legea arhivelor şi mizele sale politice De câteva săptămâni, pe site-ul Arhivelor Naţionale a fost postat un proiect de lege a arhivelor, alcătuit de Ministerul de Interne şi cel al Culturii, şi „avizat“ ONG-istic de GDS. În preambul se afirmă că noua formulă legislativă va garanta democratizarea informaţiei, în spiritul UE. Să fie aşa, oare? […]
01.„Raportul Tismaneanu“ sau „care pe care“?Apărut la sfârşitul anului trecut la Editura Humanitas (fostă Politică), „Raportul Tismăneanu“, cu pretenţii de „manual asupra epocii“, nu a corectat nici măcar erorile punctuale semnalate de istorici şi criticii săi. Aşa, de ochii lumii, l-a comandat Băsescu, oare, sau Tismăneanu şi-a bătut joc de anunţurile unei „lucrări ştiinţifice“ făcute de Băsescu? […]
Deutsche Welle, 31.07.2008: Richard Wagner deplânge recăderea României „în amnezie colectivă şi absenţa consecinţelor morale ale deconspirării” foştilor turnători şi securişti, absenţă, ale cărei urmări sunt catastrofale pentru democraţie, devreme ce o lasă fără valori şi deci fără putinţa de a se apăra. În mod interesant, Cărtărescu figurează şi în articolul publicat de Wagner în ziarul catolic “Die Tagespost” din Würzburg. Scriitorul german îi reproşează colegului său român imixtiunea în dezbaterea privindu-i pe Corbea şi Antohi printr-un articol tinzând spre împăciuitorism, care “conţine suma tuturor confuziilor marcând spaţiul public românesc”. Wagner relevă că ciracii securităţii au turnat şi au spionat făcând rău altor oameni pentru a obţine “avantaje personale, precum călătorii în străinătate şi cariere, iar nu din convingere”. Scriitorul de origine bănăţeană critică elogierea, în tonuri ditirambice, de către Cărtărescu, pe criterii profesional-intelectuale, a celor doi foşti informatori şi mai cu seamă includerea lor într-o serie de foşti adepţi iluştri ai nazismului, precum Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine şi Drieu La Rochelle. Ceea ce, potrivit autorului german e “scandalos”. Fiindcă “nu ştiu ca vreunul dintre aceştia să fi fost informatorul Gestapoului”, toţi manifestându-şi “erorile imense în mod deschis şi public”. Or, în cazul turnătorilor “acţionînd în taină”, (în beneficiu propriu) şi “în serviciul aparatului represiv”, activitatea lor “n-a fost una politică. Ci, o faptă criminală”, conchide sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner. (Petre M. Iancu)
Herta Müller, die rumänischen Intellektuellen und die Securitate
vom 31.07.2008
Von Richard Wagner Was passiert, wenn eine politisch integre Schriftstellerin sich öffentlich darüber beklagt, dass Wissenschaftler mit zweifelhafter kommunistischer Vergangenheit ihr Geburtsland Rumänien in Berlin repräsentieren? Ihr wird nicht Beifall geklatscht, sondern es wird Buh gerufen. Verkehrte Welt. Wer sich erinnert, sucht das Gute. Er sucht es auch im Bösen, das er findet. Sorin Antohi, ein rumänischer Historiker, hat einen ausführlichen Bericht über seine Securitate-Akten veröffentlicht. Er beschreibt darin detailliert seine Anwerbung als Schüler und diverse Querelen einer wechselvollen Tätigkeit in den Fängen des kommunistischen Geheimdienstes Rumäniens. Trotz aller Detailfreude schafft er es auf 19 Seiten, keinen einzigen seiner Informanten-Berichte zu zitieren. Nach der Lektüre des Briefes ist man umfassend belehrt, aber kaum informiert. So dass das Mea Culpa am Schluss des Textes ganz im Sinn des Autors in Frage gestellt ist. Antohis Brief erschien 2006 in der Bukarester Zeitschrift „22“, dem Sprachrohr der in den Neunzigern führenden Intellektuellen-„Gruppe für den sozialen Dialog“, deren Gründungsmitglied er war. Die Diskussion, die sich an die Publikation anschloss, erwies sich umgehend als Sturm im Wasserglas. Und das war wohl auch das unausgesprochene Ziel des Betroffenen: Sich aus der Schusslinie zu nehmen, in die er sich selbst gebracht hatte. Denn aktiv wurde die rumänische nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive CNSAS von Amts wegen erst, als Antohi einer Kommission beitrat, die via Expertenrat den Kommunismus symbolisch verurteilen sollte. Antohi aber kam der offiziellen Verlautbarung über seine Informanten-Tätigkeit durch seinen Brief zuvor. Sein Bekenntnis hatte zur Folge, dass seine Akte nicht mehr publiziert wurde. So haben wir zwar sein Geständnis, aber keine Beweise. So wie wir die Erklärung der Kommission über den Kommunismus haben, ohne dass seine tatsächliche Aufarbeitung all zu weit gediehen wäre. Nehmen wir zwei Institutionen, deren Tätigkeiten den Demokratisierungsstand Rumäniens anschaulich machen: Das Kulturinstitut „Titu Maiorescu“, eine Art Goethe-Institut, mit kulturpolitischem Imageauftrag, und das CNSAS, das die Akten des kommunistischen Geheimdienstes aufarbeiten soll, und das bei seiner späten Gründung 1999 immerhin die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte. Das Programm einer Tagung des rumänischen Kulturinstituts, die vergangene Woche in der Berliner Niederlassung stattfand, enthüllte leider eine weitere Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen: Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers“ sind notorisch bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter, also Spitzel, der Securitate. Es handelt sich, außer dem bereits genannten Historiker Sorin Antohi, um den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie. Antohi fungierte sogar als einer von drei Initiatoren der Veranstaltung. Der Mann, der seine Spitzeltätigkeit so lange verheimlichen konnte, lehrte zuletzt an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Soros-Gründung. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als er seine Geschichte als Spitzel „Valentin“ preisgab, kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici, der bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde war, bereits seit 2002 von der geheimen Vergangenheit des Antohi wusste. Der aber zählte zum eigenen politischen Lager und so schwieg man vorerst. Patapievici ist heute der Leiter der Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest. Das aber ist noch nicht die ganze Geschichte. Kurz nach der Selbst-Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an dem Ort, den er angibt, die Universität Jassy. „Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie“ Der zweite Vortragende, Andrei Corbea-Hoisie, Germanist und Herderpreisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach seinem unfreiwilligen Rücktritt vom Diplomatenposten, eine Gastprofessur inne. Der vielseitige Mann, der in den Jahren der Ceausescu-Diktatur einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für den Geheimdienst Securitate tätig. Unter dem Mitarbeiternamen „Horia“ hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren. Dass die Tagung trotz der Proteste im Vorfeld, beginnend mit einem offenen Brief der Schriftstellerin Herta Müller an den Leiter der Institutszentrale in Bukarest, Horia-Roman Patapievici, von der Bespitzelungs-Thematik absehen konnte, hat nicht zuletzt mit der Einstellung der daran beteiligten deutschen Professoren zu tun, allen voran der Historiker Jörn Rüsen, dem es ein Leichtes war, nachsichtige Worte zu finden. Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie. Diese bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos. Die von Herta Müller angestoßene Debatte beschäftigt mittlerweile auch die Bukarester Medien. Das Kulturinstitut selbst betreibt dabei eine eher nichtssagende Politik der Selbstverteidigung. Sein Leiter, Horia-Roman Patapievici, redet sich zum einen mit der angeblich fehlenden gesetzlichen Handhabe heraus, zum anderen stellt er den Moralanspruch der Kritiker in Frage. „Was sollen wir, die ohne Sünde sind, mit ihnen, den Sündern, bloß tun?“ heißt es in seiner Antwort auf den Offenen Brief von Herta Müller. „Die Spitzeltätigkeit gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat“ Eingemischt hat sich nun auch der Schriftsteller Mircea Cartarescu, dessen jüngst auf deutsch erschienener Roman „Die Wissenden“ von der Kritik viel Lob erhielt. Sein zur Versöhnlichkeit neigender Artikel zur Spitzelaffäre aus der Bukarester Tageszeitung „Evenimentul zilei“ enthält die Summe der Missverständnisse, die die rumänische Öffentlichkeit prägen. Cartarescu spricht in höchsten Tönen von der fachlichen Meisterschaft der beiden ehemaligen Informanten. Der eine habe ein fundamentales Buch über die Utopie verfasst, der andere sei ein großer Germanist, und sogleich folgt die Behauptung, Moral und Intellektuellenleistung gingen selten zusammen. Und dann passiert etwas Erstaunliches. Cartarescu nennt als Beispiele für seine These: Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine und Drieu la Rochelle. Das ist ein Skandal. Ich wüsste nicht, dass auch nur einer von diesen jemals Informant der Gestapo gewesen wäre. Sie haben ihre politischen Ansichten vielmehr öffentlich geäußert, für jeden sichtbar und zugänglich. Sie haben sich gewaltig geirrt, aber sie haben sich öffentlich geirrt und mussten sich dafür auch verantworten. Wie aber kann man sie mit Antohi und Corbea vergleichen, die ihre Tätigkeit im Auftrag eines Repressionsapparats im Geheimen und Verborgenen ausführten? Diese gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat.
Penibilul Patapievici, fiul agentului dublu Gestapo si NKVD Patapiewicz Denys, face din nou de ras ziarul Evenimentul Zilei care continua sa-i publice flatulentele mintale. Cititorii EVZ isi spun insa cuvantul si sterg iarasi cu carpa ICR pe jos, la fel ca dupa ultimul editorial in care facea apologia informatorilor. Public cateva dintre comentariile de bun simt ale forumistilor EvZ. Voi reveni pe blog asupra incalcarilor Legii Penale de catre fostul membru al Colegiului CNSAS, membru al GDS, Colegiului Noua Europa, Comisiei Tismaneanu, etc. Remarc o ciudatenie interesanta: in versiunea tiparita a ziarului conducerea Evenimentului Zilei a decis sa-i cenzureze articolasul inca presedintelui ICR eliminind referirea la numele meu. E bine. Tocmai ma pregateam sa dau in judecata si ziarul. Acum o sa-l pun la punct in Justitie doar pe urmasul bolsevicului kominternist care ura Romania la fel ca si fiul sau.
SENATUL EVZ: Încă o şansă ratată Horia Roman-Patapievici Joi, 31 Iulie 2008 Horia Roman-Patapievici: “Răspunsul meu la scrisoarea deschisă pe care mi-a adresat-o Herta Müller şi-a ratat ţinta: nu a reuşit să declanşeze o dezbatere nici asupra statutului public al informatorului care nu a făcut crime, nici asupra valabilităţii punctului de vedere adoptat de ICR, acela al obligaţiei asumării, de către instituţiile liberale, a unei poziţii de neutralitate morală”.Deşi ultima chestiune ar fi putut fi readusă în discuţie prin declanşarea scandalului legat de expoziţia „Freedom for Lazy People. Un omagiu adus streetart-ului românesc (18-25 august 2008)“, organizată de ICR New York, nimeni, dar riguros nimeni nu a observat că reproşurile aduse Institutului Cultural Român de către autorii denunţului poliţienesc erau făcute din perspectiva ideii că o instituţie a statului român ar trebui să sprijine „arta naţională“, „arta decentă“, „arta cuviincioasă“ etc. În strategia cu care am relansat activitatea ICR în 2005, am dezavuat în mod explicit această perspectivă: aceea că instituţiile de cultură ale statului trebuie să aibă o agendă, în funcţie de care să împartă activitatea cetăţenilor-artişti în „bună“, dacă arta lor e considerată „naţională“, şi „rea“, dacă arta lor displace celor care se cred depozitarii „naţionalului“ în cultură. Am vrut să scot cultura de sub „naţionalizarea“ abuzivă la care a fost supusă de către statul comunist, pentru care valoare poate avea numai ceea ce este recunoscut în mod oficial.Nu e nicio inovaţie în poziţia pe care am adoptat-o: este reafirmarea neutralităţii morale a instituţiilor statului liberal, teză bine-cunoscută teoriei politice clasice, pe care marxismul o declară „ideologie“ şi, deci, o consideră falsă, iar multiculturalismul, pe urmele lui, o consideră nu doar falsă, ci de-a dreptul reacţionară (multiculturalismul susţinând teza că statul trebuie să adopte explicit agenda „progresiştilor“). Dezbaterea la care speram să putem participa ar fi trebuit să examineze, prin argumente pro şi contra, dacă principiul neutralităţii morale a instituţiilor statului liberal, aşa cum l-am aplicat în cazul Antohi-Hoişie, a fost bine aplicat. Cazul scandalului artificial provocat la ICR NY de câţiva membri ai diasporei româneşti (care invocă eticul şi esteticul, dar nu ezită să cheme poliţia pentru a-şi impune opiniile) mi-a întărit convingerea că opţiunea mea este corectă şi că institu- ţiile de cultură nu trebuie nici să favorizeze formulele artistice care coincid cu gusturile conducătorilor lor, nici să le defavorizeze pe cele contrare. ICR trebuie să fie un partener neutru pentru toate formulele artistice viabile. Nu este nici avangardist, nici tradiţionalist. Se străduieşte să fie aşa cum se prezintă oferta artistică (valoroasă). Putem generaliza acest principiu la cazul Şcolii de vară de la Berlin şi la ansamblul societăţii româneşti? Înseamnă neutralitatea morală pe care am invocat-o, şi care, în viziunea mea, nu este altceva decât neutralitatea tipică a statului liberal clasic, adoptarea unei poziţii amorale? Acesta este punctul de vedere al Hertei Müller. Respect acest punct de vedere: dar poate fi maximalismul etic morala publică a unei instituţii care produce efecte practice, atunci când nici legile speciale, nici Constituţia nu stipulează acest lucru? Sunt două posibilităţi: dacă da, atunci legea lustraţiei este inutilă – practica ei ar decurge din chiar aplicarea acestui maximalism moral. Dar toată lumea declamă necesitatea unei legi a lustraţiei! De ce? Răspunsul e unul singur: deoarece nu este deloc evident că e bine ca instituţiile să facă morala care le place conducătorilor lor, după plac: în statul de drept, trebuie să o poată face numai după lege. Anticomuniştilor le place morala care îi exclude pe comunişti. Dar dacă sunt la putere neocomuniştii, am aproba decizia lor de a-i favoriza numai pe simpatizanţii comuniştilor? L-am criticat pe Ion Iliescu pentru că a încălcat neutralitatea instituţiilor statului de drept. Am făcut-o pentru că nu era de-al nostru, pentru că era comunist sau pentru că încălca un principiu de drept? În ce mă priveşte, răspunsul e clar: faptul că era comunist era important, dar nu era sancţionabil legal; faptul că nu era de-al meu era secundar; vina lui clară era aceea că distrugea prin partizanatul său încrederea în statul de drept, impunând instituţiilor să adopte agenda sa politică şi morală. Ca om politic, Ion Iliescu îmi displace profund; ca om, îmi e indiferent. Dar asta, într-un stat de drept, nu înseamnă nimic. Până să fie condamnat pentru că a fost un înalt activist comunist (proiect utopic, în absenţa unei legi a lustraţiei), el trebuie condamnat pentru că a făcut rău, potrivit legii, adică pentru mineriade, pentru imixtiunea în justiţie în chestiunea restituirii proprietăţilor, pentru ordinul de a nu se da CNSAS dosarele şi aşa mai departe.Speram într-o dezbatere, din care să pot şi să putem învăţa. Cât m-am înşelat! Ceea ce am primit, în locul dialogului, a fost un val de ură personală, o instigare la terfelirea persoanei mele fizice (care a inclus şi batjocorirea tatălui meu, mort de 23 de ani), care m-a îngheţat. În deplină imparţialitate, aceste atacuri au fost făcute la adăpostul anonimatului, pe formuri (cu două excepţii penale, Victor Roncea şi Andrei Bădin). Singura polemică civilizată a venit din Germania! Dacă cineva vrea să înţeleagă răul de care suferim, să înceapă cu acest rău, care, poate, explică tot restul: setea de a-i batjocori fără milă pe semenii noştri cu care suntem în dezacord; în loc de a-i convinge, dorinţa de a-i desfiinţa; în loc de a le vorbi, dorinţa de a-i strivi. Etica noastră socială? Să ne bem unii altora sângele – fără să ne dăm numele, dacă se poate.
VOX POPULI
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Nu e cazul sa va victimizati! Utilizator: BrunoLA Data: 2008-07-30 22:44 In pozitia de presedinte ICR aveti puterea de a schimba lucrurile, de A IMPINGE UN PAS IN SPATE pe cei care au facut parte dintr-un aparat diabolic care au macinat Romania si generatii de romani. Nu va asteptati ca ei o vor face de la sine! E naiv sa credeti asa ceva. Este un mic gest care este asteptat de milioane de oameni onesti din Romania si diaspora care au suferit ani de zile. In cazul Berlin, ICR ar fi putut gasi alti reprezentanti decat doi turnatori ordinari. Sunt convins ca exista. In cazul New York, daca arta romaneasca contemporana inseamna mizeriile care au fost expuse (am vazut fotografiile si NU am nicio legatura cu Roncea, Badin sau New York Magazin), daca o maturatoare cu vesta REBU poate fi proiectata pe fundalul unei icoane ortodoxe, daca insemne obscene si naziste sunt in regula pentru a fi expuse in strainatate atunci dvs. si elita pe care o reprezentati m-ati dezamagit. Aveti standarde duble pe care le aplicati dupa caz. Mare pacat !
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Dlui HRP: Utilizator: Nae Camionagiu Data: 2008-07-30 22:47 Va indepartati tot mai mult de idea de fond, creind o caramboleala care sfarseste in mod penibil cu un act de acuza la adresa anonimatului forumistilor. Acest gest “rafinat” s-a mai observat la un alt prieten al dvoastra care a mers pana la a numi forumul “mica fauna”. Acest forum, stimate domn Patapievici, reprezinta opinia publica(care, daca vreti, este vocea anonimilor) si nu o lista de persoane fizice cu nume, prenume, strada, si numar ul de la pantofi, asa cum foloseau prietenii dvoastra turnatorii, de la care, se vede, v-ati inspirat. Acest forum este o voce unica din moment ce, in proportie de peste 90 la suta v-a condamnat gestul de a strange la piept un turnator al securitatii lui Ceausescu. Sau si acest gest vreti sa-l faceti sa treaca tot ca o componenta a artei? A artei libere de prejudecati? Libere si imorale?Nu stiu cata arta cuprinde gestul dvoastra dar sunt sigur ca abunda in imoralitate…!
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Domnule Patapievici Utilizator: Tony Gheata Data: 2008-07-30 22:00 Domnule Patapievici, sa nu va nacajiti pe mine, dar pentru multi (palmasi, poporeni, cetateni, sclavi la patron) comunismul si indivizii crescuti sub pulpana lui ne declanseaza automat, reflex o scarba fara margini. Daca scarba asta o altoim pe neputina noastra cronica de a ne impune punctul de vedere si de schimba ceva SI in folosul nostru atunci obtinem fara putinta de tagada o mare si imensa ura viscerala fata de tot ce poate fi asimilat cu: securitatea, comunismul, bolsevismul, politicianismul, coruptia, favoritismul etc. Reiau, fara suparare, dar indivizii aia doi sunt MANJITI si nici o apa din luma si nici un Poet sau Eseist din lume nu-i va spala! Din contra domnule, tot ce-i va atinge se va manji. Sigur, o logica stupida, de om simplu, fara pretentii si mai ales actuala. Cum vor fi dansii judecati in viitor? Scuze de expresie, dar PART, nu ma intereseaza. Degeaba isi cere scuze violatorul violatei minore – DUPA. Fapta e consumata si scuzele lui sunt NULE.
Subiect comentariu: Cine n-are curaju sa semneze, bre… ? Utilizator: Viorel Padina Data: 2008-07-30 22:03 Repet ce-am spus si data trecuta: In primul rand, ar trebui sa-i cunoastem pe toti informatorii astia, iar dta, dle Patapievici, stii mai bine decat noi ca acest lucru nu va fi niciodata posibil in actualul sistem (cel cu originea in ‘revolutia’ de la anul I, a Tovilor si Baietilor din linia doi). Caci daca printr-o minune s-ar inlatura giulgiul pe care scrie ‘dosar clasificat’ si s-ar vedea cine e pitit acolo, precum mortu din papusoii, am constata uluiti, alde noi, nu d’alde voi (care v-ati tot invartit printre reinnoitii baietoi), ca informatorii Secu, chiar daca n-au fost penali sau n-au facut politie politica, au constituit massa critica prin care Tovii si Baietii din Lagaru mare, transgresand Iepoca delatiunilor infernale si-a crearii ‘omului nou’, de Moscova sau Bucale, s-au transformat in Omu de Rahat din vremurile actuale, caruia domnia ta nu-i poti gasi – eg! – o mai buna intrebuitare decat scotandu-l in hiigenica Germanie, la patriotica inaintare… 🙂 La mai mare… 😉
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Nae… Utilizator: ovidiu Data: 2008-07-30 23:08:00 …iata cum i-si justifica d-l Patapievici deciziile: “icr practica neutralitatea si evita judecatile de valoare dar are datoria obiectivitatii dar si pe cea a promovarii valorii”.PS. Mai sa-mi dea lacrimile la finalul articolului, parca -mi e si mila de el…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: De ce? De ce? De ce? Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-31 00:00:00 De ce face Pata chestiile astea? De amorul artei? Ma indoiesc!Daca Pata ar fi vreun prost, as crede ca s-a bagat in rahat din ignoranta… dar nu e cazul!S-ar putea ca dl Pata sa respunda unei comenzi… venita de sus… suficient de sus… ca sa-si pericliteze pozitia! S-ar putea ca, in lipsa lustratiei sa se inceapa sezonul reabilitarilor! Chestia cu competenta ar fi numai unul din subterfugii!Grea sarcina pt bietul domn Patapievici! Parca ma-ndoaie mila de dlui!Garfield, motanu(sfasiat de indoieli ca de maidanezi)
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Chiar! De ce? Utilizator: Pro DOC Data: 2008-07-31 00:25:00 Ciudat functioneaza acest ICR: Alina Mungiu Pippidi face parte din Consiliul de conducere al ICR. Iata ce spune dumneaei despre scoala de vara de la Berlin: “Stiam despre scoala de vara organizata de ICR si stiam ca e o prostie. Tine doar cateva zile, programul e complet improvizat, nu are nicio utilitate.”Iata ce spune Mircea Mihaies, vicepresedinte al Comitetlui Director al ICR: “Scoala de vara de la Berlin avea un program foarte bun: 25 de tineri din patru tari etc.Am aprobat proiectul in ianuarie. In mai au venit si detaliile, inclusiv lista de 15 profesori participanti, printre care si Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie. Ne-au sarit in ochi acele nume, dar ce puteam face? Sa-i scoatem din lista?” Intrebare: Nu comitetul director avizeaza sau respinge deplasarile externe pentru participarea la diverse reuniuni, workshops etc? Cine intocmeste la ICR listele pe care comitetul director trebuie sa le aprobe telle quelle?
Subiect comentariu: Turnatori care nu au facut crime Utilizator: Mihai Ciobanu Data: 2008-07-30 23:05 Domnule Patapievici, pe 21.12.1989 pe linga urechile mele au trecut multe gloante, la Intercontinental(P-ta Universitatii) si pe linga urechile sotiei mele, de aceea este greu sa nu fiu trist cind vad ca afirmati ca exista turnatori care nu au facut crime si deci turnatori care au facut crime. Colegul dumneavoastra de la “Ziua” afirma ca si-a dat seama ca informatiile furnizate de dinsul securitatii au facut rau, desi era sigur atunci ca asta nu se va intimpla. Cum ar putea domnule Patapievici ca o institutie creata pentru a fi “criminala si antinationala” si pentru a fi o institutie care trebuia sa creeze si sa intretina teroarea sa nu folosesca informatiile intr-un mod criminal ? Pentru crima a fost creata aceasta institutie, iar cei care au colaborat, indiferent cum, sunt partasi la crima. Daca eu dau o informatie acestei institutii si ea nu foloseste aceasta informatie inseamna ca eu nu sunt vinovat ? S-auzim de bine,Mihai Ciobanu
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Continuare:turnatori criminali Utilizator: Mihai Ciobanu Data: 2008-07-30 23:07 Domnule sunteti vicima unui sofism subtil, eu sunt vinovat pentru ca am colaborat cu o institutie criminala si nu pentru cum a folosit aceasta institutie informatia mea. Iar adevarul ca Securitatea a fost o institutie criminala era ceva public si admis de catre toti romanii. Numai cei interesati spun ca nu au stiut – eu de ce am stiut domnule. Eu nu am avut preocupari in domeniu, dar securistii i-au bagat la puscarie pe ai mei(erau tarani parintii mei, iar eu aveam in jur de 10 ani) pentru ca nu voiau sa se inscrie la CAP, vecinii nostri au fost crunt batuti, am fost terorizati luni de zile si desi taica-meu nu a semnat niciodata sa se inscrie ei iau luat totul. Era cunoscut ce se intimpla la Canal, stiam de la Europa Libera. Eram copil si stiam ce se intimpla asa ca sa nu spuna nimeni ca nu stia. Concetateanul nostru Panait Istrati a scris despre gulagul sovietic si comunistii l-au ajutat sa se sinucida si iau distrus viata. S-auzim de bine,Mihai Ciobanu
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Continuare:turnatori criminali Utilizator: Mihai Ciobanu Data: 2008-07-30 23:09 Cum sa nu stii domnule despre aceste oribile crime ? Numai smecheri ca Petre Roman, Ion Iliescu, etc…, nu stiau, si spun peste tot ca ei nu stiau. Toti stiau, noi eram ingroziti, iar ei profitau, isi umpleau burtile si buzunarele calcind pe oasele parintilor nostri. A fost o crima si pentru asta sunt vinovati, toti, comunistii, securistii(bratul inarmat, domnule), turnatorii, etc…Ar fi bine sa dezvoltati aceasta tema, pentru ca Dumnezeu v-a dat ceea ce trebuie pentru asta.Am citit ceva din ceea ce am vazut in ziare si cred ca o acuza -ti pe Herta Muler fara sa o citati cu exactitate, ar fi bine sa o mai cititi-are perfecta dreptate. Societatea romaneasca nu este formata numai din comunisiti, securisti si turnatori. Si despre ce competenta poate fi vorba in cazul acestor benzi de magnetofon, ce au descoperit ei ca sa fie in fruntea culturii romanesti. S-auzim de bine,Mihai Ciobanu
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Continuare:turnatori criminali Utilizator: Mihai Ciobanu Data: 2008-07-30 23:10 Am inteles ca D-l Antohi este un plagiator si un mincinos. Oricum(pentru ca meseria mea nu are nici o legatura cu acest domeniu ca sa pot emite o parere competenta) ati fost linga presedintele BAsescu cind a citit in Parlament acel document care condamna comunismul si asta va obliga, deci vreti sau nu statul acela liberal nu exista, iar dumneavoastra trebuie sa faceti o alegere, altfel nu aveti ca cauta acolo. Imi cer scuze, dar asa cum v-am spus la inceput eu am dreptul sa vorbesc transant. Faptul ca nu exista o lege a lustratiei nu inseamna ca avem dreptul sa calcam in picioare ceea ce am scris noi pe ziduri , atunci in decembrie 89: jos comunismul, libertate, capitalism, etc… Si va amintesc faptul ca atunci cind un individ ca Iliescu a aparut pe 22.12.1989 la Sala Palatului noi am strigat “fara comunisti”.
Subiect comentariu: Domnule Patapievici, (1) Utilizator: Pro DOC Data: 2008-07-30 23:10 cu cat va justificati mai mult, cu atat mai tare va adanciti in afirmatii discutabile. Teoria politica clasica nu afirma neutralitatea morala a institutiilor statului liberal ci neutralitatea statului liberal, bazata pe responsabilitatea individului, pe asumarea cuvantului dat si pe respectarea unui cod de onoare. Institutille statului liberal nu se pot plasa dincolo de bine si de rau, fiindca fara o serie de constrangeri de ordin moral democratia insasi devine o notiune lipsita de sens. Revenind le cei doi ex-turnatori romani trimisi de ICR la Berlin, scriitorul si traducator german originar din Romania Ernest Wichner, director al Literaturhaus din Berlin, v-a averizat asupra riscului trimiterii lui Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hosie la Academia de vara, dar ati ignorat avertismentul. Nu ati fi avut altceva de facut decat sa le explicati prietenilor de aici si din Germania ca dvs. personal, ca presedinte al ICR, respingeti ideea dublului standard.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Intre a nu intelege si a nu vrea sa inteleaga!(1) Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-30 23:27 Dl director crede ca, propusandu-si cei doi prieteni impostori si delatori, ne va face sa intelegem mai bine neutralitatea morala a ICR? Haidade! Pozitia majoritatii fata de delatori, delicventi si securisti, nu putea sa-i scape dl Pata! De ce persista in eroare? Crede ca ne va convinge? Nu intelege, sau nu vrea sa inteleaga? Dl Pata va rata sute de astfel de “sanse”, daca va continua! Pozitia forumistilor e cat se poate de clara, cu mici exceptii! Am senzatia ca dl Pata ne spune:”Patibularilor, pitecantropilor, primatelor, mancatorilor.. nu veti intelege nimic, deoarece eu sunt primul dintre voi” Chiar asa de sus se considera dnia sa comparativ cu noi, pamantenii(ca sa nu mai vorbesc de motani)? hehehe!Garfield, motanuva continua
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Intre a nu intelege si a nu vrea sa inteleaga!(2) Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-30 23:27 Derapajul dlui Pata mi se pare evident si sanctionabil! Orice teorii care cauta sa escamoteze problema, nu vor face decat s-o adanceasca!In plus, dl Pata manifesta si o lejera manie a persecutiei, de cele mai multe ori, tratabila. Cand dl Pata va avea instititul sau proprietate personala, va putea experimenta orice… Dar cand noi il platim, o minima decenta ar impune sa ne reprezinte si sa evite inteligent, scandalurile internationale! Garfield, motanu(rasa: patibular)
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Conducatorul TREBUIE sa aiba o singura MASURA. Utilizator: Sofia Nadejde Data: 2008-07-30 23:48 Acuma sa stiti Domnule Patapievici ca nici o clipa nu ne gandim ca de indignare va veti da DEMISIA de ONOARE din functia pe care o detineti, intelegand din atatea explicatii pe care ni le-ati tot asezat in fata, ca sunteti de fapt un EROU NATIONAL, promovandu-i “pe ai vostri”…cum spuneti…pentru care exista o alta masura…si desconsiderand publicul AMERICAN, chiar ofensandu-l de pe pozitia “esentei unei culturi cu trimitere”…..Sunteti un specialist in “arta manipularii si a disimularii” dar aveti o “calitate” : va este mult prea greata de romanesc si romani si asta se vede mereu, se simte la fiecare privire spre noi si la fiecare promovare de cultura romaneasca adevarata. Diferente de caracter oare exista intre cei doi si Dumneavoastra ? Pe cei doi ii cunosc mai bine, pe Dumneavoastra va citesc si va intuiesc…..
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Neutralitatea dar sa o stim si noi… Utilizator: Florin Scepticul Data: 2008-07-31 00:20 Lasam la oparte atacurile la persoana de gen ba pe a matii.Alea sunt obisnuite intr-o tara in care patima tine loc de ratiune si injuratura pe post de argument.Chestiuni promovate cu sirg chiar de presa care le infiereaza.Partea cu neutralitatea asta merita ina dezbatuta.Ceea ce nu inteleg eu in toata dezbaterea asta e insasi esenta acestei neutralitati a intelectualului roman.Ca ba e impartial ca tot romanul ba nu e.Cind e dezbatere politica ,intelectualul roman devine brusc total partial.Cind e vorba sa isi apere faptele invoca impartialitatea.Ceea ce e destul de curios si ar trebui sa declanseze in primul rind o discutie asupra cuvintului neutralitate la fel cum acum citeva zile atrageam atentia necesitatii definirii analistului independent si diferentierii lui de analistul simplu,inainte de a ne rupe beregatile pe forumuri si in presa.La fel cu definitii legate de moral si imoral.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Faptele ne definesc, nu falsele motive. Utilizator: Sofia Nadejde Data: 2008-07-31 12:18:00 Exista un proverb care suna” Fiecare pasare pe limba ei piere“…asa se va intampla si cu acest idol…dar si cu altii…Minciuna are picioare scurte , iar mocirla pe care o fauresti pentru altii, te poate inghiti pe tine… Mocirla construita de acesti “tovarasei culturnici socialisti”- transformati in mari -aerisiti liberali_ cu scarba vizibila pentru tot ce inseamna romanesc, pute de multa vreme…La Iasi cei doi TURNATORI sau securo-antinationali, Hoisie si Antohi, si-au creat un IMPERIU la UNIVERSITATE, numind profesori dupa BUNUL lor PLAC…Rectorul …fiind in aceiasi barca….Daca ar fi fost LIBERALI- EUROPENI si cu bune intentii, ar fi aerisit universitatea si ar fi adus COMPETENTE, nu …”de-ai lor” cum se exprima filozofal, Domnul Patapievici. Faptele lor sunt cele care ii definesc, nu o campanie…falsa…cum insinuati…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: errare humanum est perseverare diabolicum (1) Utilizator: Augustin Man Data: 2008-07-31 07:55 Asadar am ajuns si la jignirile anonime de pe forumuri; dupa cum merg lucrurile mai avem putin si ajungem si la Pacatul Originar. Autorul nu vrea sa inteleaga (ca de putut nu se pune problema) ca initial a fost o greseala, e drept destul de grava, de imagine (chiar FARA legatura cu turnatoria, una dintre persoanele aflate in discutie fiind un infractor de ordin intelectual). Serioasele indoieli au aparut NUMAI cind in locul unor simple scuze si-au facut aparitia niste justificari lamentabile: cadrul legal, solicitarile germane, etc., ori sa invoci asa ceva in fata unei personalitati cunoscute pentru verticalitate ca Herta Mueller mi se pare normal sa fi stirnit reactiile stiute. La ce altceva s-ar fi putut astepta autorul? La scuzele dnei Mueller ca Romania actuala este condusa de ex-securisti si ex-comunisti?
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Despre constiinta si efectele ei (I) Utilizator: J Data: 2008-07-31 12:39 As dori sa stiu si eu de cand expresia stat de drept este sinonima cu expresia stat liberal ? De cand valoarea in arta este stabilita in mod neutru si democratic? Oare valoarea-n arta nu-i stabilita, din negura timpului, cum observa Louis Lavelle, in al sau „Tratat al valoriilor”, pe principiile meritocratiei, ele insele sustinute de catre valorile homogenitatii de opinie, a intregii umanitati, a ceea ce ar putea insemna valoare universala si atemporala? Daca valoarea in arta nu poate fi stabilita decat pe baza de merit, de recunoastere universala si atemporala, si nu pe principii democratice, cum isi permite un institut de cultura national, sa promoveze stindarduri si semne ce nu numai ca au fost interzise prin lege, in mai toate tarile din lumea pe care o numim „civilizata”, dar nu pot reprezenta nici valoare artistica, deoarece nu trec examenul homogenitatii de opinie a societatii. Despre constiinta si efectele ei (II)(J) Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Despre constiinta si efectele ei (II) Utilizator: J Data: 2008-07-31 12:41 Oare putem sa interpretam faptele ce au fost comise sub adminstrarea si gestiunea ICR la NY, in sensul art.4 alin.3 din O.U. nr.31/2002, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii si anume ca:” Nu constituie infractiune fapta prevazuta la alin. (1) sau (2), daca este savarsita in interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei”? Care „interes al artei” a aparat ICR de la NY cand a supervizat expunerea unui insemn nazist, as dori sa aflu raspunsul oficial al directorului acestei institutii? De cand semnul zvasticii reprezinta „cultura de strada” in Romania? Daca doamna Herta Müller vede doar securisti in Romania, cum se face ca majoritatea celor ce sunt in fruntea ICR cred ca zvasticile sunt simbolul culturii strazii in Romania?
Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au “condamnat comunismul”pe langa Traian Basescu
DELATORI LA UMBRA I.C.R.
Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă “probe” incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată “comisia Tismăneanu”, care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român “scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.” Astfel gîndită, astfel dusă “la bun sfîrşit”, acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic. În timp ce “comisia Tismăneanu” se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe. Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – “în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe”, chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele “forţe ale trecutului”, dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al “comisiei Tismăneanu” şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român. Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel. Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi. Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept “tendenţioasă”. Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e “tendenţios” să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi “omul lui Băsescu”! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie. Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. “Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?” se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial… În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se “cît de durabilă e vina informatorului”, el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de “fost ticălos” nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze. Radu PORTOCALĂ
Scandalul ICR merge mai departe: cazul Antohi-Hoisie ii face pe sefii Institutului sa se contrazica privind informatorii Securitatii sibelius din iasi (…@yahoo.com, IP: 89.122.236…) 2008-07-25 03:12 tandemul de export Antohi & Hoisie lucrau in tandem inca de pe v remea cind se ocupau de revista studenteasca “Dialog”, in care publicau ce le dicta Securitatea ca aveau voie sa publice. Primul acoperea informativ variate arii, de la sf, jazz, presa studenteasca, la felurite anturaje iesene, bucurestene, clujene etc. si tabere uteciste (doar fusese membru in CC al UTC). Al doilea avea in plus si functii externe pe relatia Germania, invirtindu-se indeosebi in jurul legionarilor din Freiburg si al altor medii universitare. Ambii au ambitionat sa acceada la statul de “ambasadori itineranti”, dupa modelul maestrilor lor Adrian Marino, Al. Dutu, Al. Zub, Johnny Raducanu (pardon, Frau Mueller !) s.a. “luptatori pentru Transilvania” de genul raposatului Amedeo Lazarescu. Ei bine, au reusit ! Si acum, dupa ce s-au facut atitea eforturi intru perfectionarea si legendarea lor (ca specialisti-in-nu-stiu-ce), ati vrea sa fie retrasi ?! Tocmai acum, cind la cirma SIE sta amicul lor iesit din acelasi mediu universecuritar iesean, Razvan Ungureanu, lansat in cariera politica drept victima a serviciilor noastre secrete o data cu Patapievici cel haituit de “capitanul Soare” ?! Tania Radu (care, sub vechiul regim, mucegaise la “Flacara” paunesciana, probabil in virtutea provenientei ei dintr-o familie de vechi ilegalisti), in raspunsul ei de deunazi la protestul Hertei Mueller si al lui Richard Wagner (danke schoen !), sustinea ca nu s-a putut trece peste inalta competenta a celor doi in chestiunea transferurilor (sic !) romano-germane. Care competenta ?! Antohi, autobombardat istoric dintr-un absolvent de filologie si devenit peste noapte (si) germanist ?! Cel putin lui Patapievici, fizician cu pretentii la un doctorat in filozofie, i-au trebuit aproape trei saptamini ca sa devina (si) dantolog ! Ce-i drept insa, Antohi s-a priceput dintotdeauna foarte bine sa mimeze orice mediu ; inca din studentie era reputat fiindca nu se putea rosti in prezenta lui nici un nume si nici un titlu de carte fara ca el sa nu dea din cap in semn de adinca familiarizare cu subiectul respectiv – drept care era tinta predilecta a farselor lui Dan Alexe (rog sa fie intrebat, scrie la “Romania libera”), acesta inventind diverse referinte si obtinind aceeasi reactie… Cel putin Hoisie chiar vorbeste nemteste (cu un fermecator accent moldav) si are multiple intrebuintari : de pilda, la 16 decembrie 1989, alcatuia lista cu ofiterii de serviciu pe Universitate, iar la 23 decembrie 1989 – lista celulei FSN pe aceeasi Universitate. Da, tot el. Iar daca, prin absurd, miine ar veni la putere un Hitler, fara indoiala ca Hoisie ar face lista cu deportari. In privinta “operelor” celor doi, ele nu trec niciodata de nivelul unor reformulari mai mult sau mai putin alambicate ; desfid pe oricine mi-ar arata fie si cea mai palida idee originala iesita de sub condeiul lor aruncator de ceturi ! Patapievici, la rindul lui, pretinde a nu avea nici un mijloc legal de a respinge un proiect venit de la fosti turnatori, iar pentru el chestiunea morala pare a nu se pune. Cind pierdea vremea la CNSAS, ai fi zis ca era gata-gata sa manince turnatori pe piine, chit ca nu si-a rezolvat nici macar diferendul cu “capitanul Soare” ! Unde e, amice Patate, devolarea lui Balota, cu iminenta careia te laudai ? Ei, mai ramine sa-i prezinte si Plesita vreun proiect bun, eventual tot in domeniul transferurilor (catre Carlos), si-l va stipendia si pe acesta ! Nu mai vorbesc de tonul raspunsurilor sale de “sef” : de sus, arogant, iritat, punind mai presus de orice “neutralitatea” institutiei ! Este de altminteri stupefiant cum intelectualii nostri, de indata ce prind un post in ierarhie, uita de opiniile critice pe care le profesasera si pe data se identifica cu institutia si, finalmente, cu Statul ! Aferim ! Sintem doar in paradigma Coriolan Draganescu… Sa nu uitam insa ca, in privinta exportarii lui Antohi, Patapievici a facut aluzie si la unele presiuni venite din partea germana in acest sens. Probabil ca, dupa ce au facut o curatenie drastica la ei acasa, mai ales in zona universitara, nemtii resimt acum nevoia sa importe niscaiva unelte ale vechiului regim. Nu putem prin urmare decit sa fim mindri ca acoperim unele necesitati ale pietei intelectuale germane… N.B. Daca insa tandemul nostru nu este folosit si astazi de mai vechii sau mai noii lui stapini, atunci cum sa intelegem dorinta lui nesabuita de a se caza cit mai sus, la ambasade, in conducerea unor universitati straine etc., cind se stia foarte bine ce dosare stateau asupra lui ? Pina unde poate merge oare dorinta de parvenire, orgoliul sfruntat, dispretul fata de toata lumea ? Si care e miza, in fond ? Daca e vorba cu adevarat de doi intelectuali de exceptie, de ce nu ne comunica ei ceva cu adevarat exceptional, care sa merite sa li se treaca cu vederea, cit de cit, tarele morale ? Ce-i impiedica sa se exprime ? Roman Liber (…@yahoo.com, IP: 131.116.254…) 2008-07-25 14:11 Re: tandemul de export – Subscriu la tot ce ati scris. Tot ce spuneti este adevarat. Am trait vremurile si stiu cum se fabricau si promovau “specialistii lor”. Astazi tot ei ne rad in nas. Unei intregi natii, care ii plateste din munca ei. Niste indivizi mediocri dar veleitari: de la fizicianul ratat pana la seful SIE si clica lor de “stalpii ai societatii”. Dupa distrugerea valorilor, continua sa umple universitatile si mediile academice cu aceeasi versatili smecherasi care nu vor produce decat … gunoi pe bani multi si trai in lux. In plus, cei care ar putea atenta la privilegiile lor sunt exclusi din start, impinsi la izolare in tara sau in exil. E tot ce pot face. Si numai gasca ii mentine. Toate bune.
Ghita Bizonu’ (…@yahoo.com, IP: 86.107.234…) 2008-07-25 10:48 Herta Muller despre cazul Patapievici-ICR “Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?” “Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd.” “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu se opresc aici, merg mai departe…” si din alta parte despre :” informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod “Valentin”), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias “Sandu” si “Mircea”), Iustin Marchis (indicativ “122 – Calugarul”), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.” Asat-i “elita” anticomunista !!!!! cvare ne invata sa gandim democratic. Dintai parintii lor ….
mihai rogobete din Drobeta-Tr.Severin (…@crawler.com, IP: 92.80.219…) 2008-07-25 08:13 globalism Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte? Anticomie din USA (…@aol.com, IP: 205.188.116…) 2008-07-25 17:33 Re: globalism La 2008-07-25 08:13:06, mihai rogobete a scris: > Si,la Havana sau Phenian,cine sa ne reprezinte? Macar de ar trimite acolo turnatorii, dar Pata i-a investit cu reprezentarea culturii romanesti la Paris, New York, Londra…
IonG din Monte Carlo (…@yahoo.com, IP: 207.161.36…) 2008-07-25 02:37 Cit de jos se poate ajunge? Comportamentul lui Patapievici este simptomatic pentru aceasta generatie de pseudo-intelectuali. Daca pina acum au demonstrat de nenumarate ori ca sint lipsiti de valoare, iata ca acum isi dezvaluie adevartul caracter. Un caracter abject, la fel de abject ca si cel al politicienilor corupti cu care sint prieteni. In fond, de ce ar face ei nota discordanta? In tara asta cu valorile date peste cap, reactia Hertei Muller este o erezie. Cum spuneam si alta data, ne meritam soarta. Shadow din Franta (…@yahoo.com, IP: 82.237.55…) 2008-07-25 02:03 Logica de doua parale a patibularului Cica cat de mare e vina. Cat tine ea. Vai vai amicul pe care l-am “spalat” cat am putut mai bine cu toate probele avute. Pai bine mai “pramatie” ti-ai lasa copii cu niste pedofili care si-au ispasit sau nu pedeapsa(ca nu conteaza)? Asa ca chestie. N-as crede. Ghita Bizonu’ (…@yahoo.com, IP: 86.107.234…) 2008-07-25 10:55 Re: Logica de doua parale a patibularului elitist : ai mei e buni ai tai e rai !!! Si Felix si Ba’Secu au dat declaratii despre cetateni straini, ca o obligatie de serviciu. E acuzat numa Felix . Mona Eva e iertata. Traian Ungureanu si-a facut ucenicia ca pupincurist ceausit minor . Si unu dintre distionsii moralisti deontologi antisecoristi zicea “saracu nu avea fizicu sa treaca Dunarea pe tubu cu oxigen d’aia. Adica 2 pagini de te pup in fund conducator iubit sunt asimilate cu trecerea ilegala (si al dracului de periculoasa daca graniceru era sucarit pe viata – de ex primise scrisoare iubi ma marit !! – apai sita te numeai !!!) afrontierei RSR . Adica rizicu si curaju e asimilata cu emularea paunescului Adrian !!! Sa nu mai continuam. Asta e “elita” “civica” “ganditoare” promotoare a ideilor de dreapta pe baza de Marcuse …..
trkman din SUA (…@yahoo.com, IP: 132.183.138…) 2008-07-25 01:01 Reteaua profitorilor Nu stiu in ce masura cei doi chiar sunt extraordinarele valori culturale drept care sunt infatisati. Cei doi domni/tovarasi au actionat in sensul maximizarii avantajelor personale, fara sa conteze ca au calcat peste vietile altora. Ideea ca ei si altii au facut ce au facut pentru binele public, pentru a ajunge ca ei, niste “valori autentice” , sa reprezinte Romania in lume sunt niste GOGOSI. D-le Patapievici, sunt convins ca si dv faceti parte din aceeasi retea daca ii sustineti si puneti astfel de intrebari “existentiale” . Probabil ca nici unul din retea nu ii poate de de gol pe ceilalti fara consecinte serioase pentru el. Intrebarea mea e simpla: oare chiar nu se mai gasesc altii printre milioanele de romani care sa corespunda si MORAL, nu numai profesional ? Ca sa nu mai vorbesc ca stim si noi cum erau ridicati la rang de mari profesionisti niste nulitati, doar pentru ca faceau servicii regimului.
Evenimentul Zilei – la Scrisoarea Deschisa a lui HR Patapievici catre Herta Muller
Subiect comentariu: Sa-i ardem pe rug Utilizator: Bruno Castellano Data: 2008-07-23 20:42 glumeam. sint atitea capete limpezi in tara asta care stiu ce ar trebui facut. dar vorba ‘ceea: “cine are interes?” Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina?(don Bazil) Comentariu nou Raspunde Inchide Subiect comentariu: Sa-i ardem da cu ce?cu lemne?benzina?motorina? Utilizator: don Bazil Data: 2008-07-24 00:15:00 Cel mai ieftin ar fi cu o lentila mare indreptata spre Soare focalizata spre curu lor,deci sa-i pirlim!!!Asta pe un stadion si in tribune sa stea sa priveasca cei care nu au fost turnatori.Oare unde vor fi mai multi colo sau dincolo?
Subiect comentariu: Cat de durabila e vina informatorului? Utilizator: Nae Camionagiu Data: 2008-07-23 20:47 Dle Patapievici, sunt uluit de cate tampenii ati putut asterne pe hartie. Va intrebati ca ar trebui sa dureze vina informatorului, a turnatorului care a alimentat beciuriile securitatii? Chiar asa, cat trebuie sa dureze vina turnatorului daca ranile victimelor, nu cele fizice cat cele psihice, dureaza o viata si chiar mai mult…? Cat trebuie sa dureze vina turnatorului care a lasat in urma lui orfani si vaduve si lacrimi si tristete…? … Dle Patapievici, nici nu ma mir de zoaia in care se scalda Romania, din moment ce dvoastra sunteti declarat un intelectual de frunte. Sunt curios ce parere ar avea si alti intelectuali de frunte, vis a vis de punctul dvoastra de vedere(si ca sa ramanem in sfera EVZ-ului, ma refer la dnii Cartarescu si Tismaneanu. … In orice caz, in memoria celor turnati, eu va spun: sa va fie rusine! … de grija cui nu mai poate domnu P(De La Valle ) Comentariu nou Raspunde Inchide Subiect comentariu: de grija cui nu mai poate domnu P Utilizator: De La Valle Data: 2008-07-23 21:51:00 Felictari Nae ! nu se putea mai bine scris ! domnul cu picsul, domnule Patapievici !!! intrebari din astea retorice punetivi-le doar in minte daca totusi constiinta va este tulburata de gija turnatorilor. Incepeti sa deveniti dubiosi pe la EvZ, mai daunazi doamna Ioana Lupea se trezea facand apologia psd… Inca vreo cateva articole de genul si cred ca nu voi mai deschide EvZ. Ps. Rusine domle Patapievici.
Data: 2008-07-23 23:38:00 …isi mai punea intrebarea daca nu cumva d-l Patapievici il stia pe “doctor”Antohi din 2002 ca turnator…. NICI UN CUVANT DESPRE ASTA D-L PATAPIEVICI!!!!!!!!! Iar la intrebarea(cam retorica pt Patapievici) cum ca ce sa facem cu fostii turnatori…cam fals s-o intrebi pe Herta Muller…care traieste intr-o tara care inainte de-a avea pe cei de la STASI,i-a avut pe cei nazisti!! care n-au mai avut voie sa detina functii publice pt o durata indelungata puscarie,daca era vina mai grosolana…. Dezamagitor d-le Patapievici!!!!
Subiect comentariu: Oda informatorului! Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-23 22:13 Am trait s-o vad si p-asta! De fapt, daca prelegerea de mai sus ar fi fost semnata CVT si ar fi aparut in “Romania Mare”, n-ar fi fost nici o surpriza! Dar aici, la evz, avem dreptul sa ne exprimam si noi… subiectii informarilor, cei care n-am ars etape pt obtinerea doctoratului pe baza faultarii colegului de birou! Ca sa nu mai vorbesc de cei care au pierdut tot, inclusiv viata, libertatea, sanatate etc! Stim ca legal, problema e in vant… dar asta nu inseamna ca putem sa ne ascundem dupa deget si sa ne comportam ca si cum nimic nu ar fi fost! Chiar nu gasim alti intelectuli de marca sa ne reprezinte? Daca nemtii sunt fini si nu protesteaza, chiar credeti ca nu gandesc? Eu, unul, ca roman, nu ca intelectual, refuz energic sa fiu reprezentat de colaboratorii criminalilor, celor care au distrus si jefuit tara, cei care au tras inpoi tara cu sute de ani, ca sa le fie lor bine! Dumneavostra? Garfield, motanu Bla bla bla de dura cu turnatorii(Florin Scepticul)
Utilizator: Pro DOC Data: 2008-07-24 13:24:00
Paradoxal, cei care au colaborat cu SECU din slabiciune sau sub presiunea santajului s-au simtit si cei mai vinovati. Multi dintre ei au marturisit inainte chiar de infiintarea CNSAS. Altii, precum Carol Sebastian, o victima in esenta, a avut imensa decenta de a se retrage. Pe toti i-au unit remuscarile. Nimeni, in Romania, n-a cerut vreodata ca fostilor informatori sa li se ridice dreptul de a mai profesa. E suficient sa nu mai detina acele functii care le permit sa intretina pe scara mare confuzia morala in care traim. In limitele judecatii mundane, vina lor dureaza doar pana cand si-o rascumpara printr-o minima penitenta. Cum se mantuiesc ei sau nu pentru “viata vesnica” e deja problema personala a fiecaruia in parte.
Herta Muller: In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale . Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta? HRP: Cat de durabila e vina informatorului? LUMI PARALELE
Data: 2008-07-23 22:45 Vina informatorului DEX: VINA, vini, s.f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa. Prin ce suferinte si-a rascumparat vina informatorul Sorin Antohi? Dar informatorul A. Corbea –Hoisie? Cum si-au ispasit ei vina, si altii ca ei? Prin ocuparea pozitiilor de influenta din Universitati si societate? Se pare ca pentru a ocupa asemenea pozitii in Romania care a condamnat oficial comunismului, vina informatorului a ramas, daca nu o chiar virtute, cel putin una dintre conditiile necesare. ascultati de bunul simt.(noroc) etc, etc, etc
Horia Roman Patapievici a decis sa ii raspunda printr-o scrisoare deschisa disidentei anticomuniste Herta Muller, care il acuza de “acoperirea” si promovarea informatorilor Securitatii Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie, trimisi de Institutul Cultural Roman sa reprezinte societatea academica romana la o Scoala de vara din Berlin. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, Sorin Antohi (foto dreapta) a fost silit sa-si recunoasca colaborarea indelungata cu Securitatea la inceputul anului 2007, pe cand facea parte din “Comisia Tismaneanu”. Andrei Corbea Hoisie (foto stanga) a primit decizie de politie politica din partea CNSAS in aprilie 2007. Pentru cititorii ZIUA Online prezentam atat confesiunea lui Antohi, alias “Valentin”, cat si Decizia oferita de CNSAS in cazul Hoisie, alias “Horia”, pentru a putea judeca “calitatea” morala a celor doi, ignorata de conducerea ICR. In plus, prezentam ca extrase din scrisoarea lui Patapievici si o noua declaratie a Hertei Muller.
Disidenta Herta Muller, singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, a reprosat public conducerii ICR trimiterea celor doi turnatori, pe banii contribuabilului roman, la o Scoala de vara care se desfasoara chiar in aceste zile la Berlin. Proiectul Institutului Cultural Roman “Titu Maiorescu” Berlin este realizat in colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) si Institutul Moldova – Universitatea Leipzig, transmite si HotNews.ro. Sub titlul “Turnatori la Academia de Vara”, Herta Muller a publicat pe 16 iulie, in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau, o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. La randul sau, scriitorul Richard Wagner, publica in ziarul german Tagesspiegel articolul “Invatand de la turnator”, in care arata cum Antohi a predat, fara a avea doctoratul cu care se lauda, la Universitatea Central-Europeana de la Budapesta, fondata de George Soros, fiind ales si in consiliul director al Fundatiei, la fel ca si Corbea-Hoisie. A trecut mai bine de o saptamana pana a reactionat si presa din Romania. Urmare a criticilor aparute, Horia Roman Patapievici s-a hotarat sa ii raspunda in doua reprize scriitoarea Herta Muller. Printr-o “Replica ICR” si printr-o Scrisoarea Deschisa, ambele gazduite de ziarul Evenimentul Zilei. HR Patapievici o acuza pe Herta Muller In cea din urma, Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu si la randul sau membru al GDS, i se adreseaza direct Hertei Muller, incercand sa gaseasca o explicatie pentru promovarea de catre o institutie a statului roman a celor doi turnatori care, prin informarile lor, au dus la persecutia disidentilor autentici din Iasi, in perioada comunista. “E cu totul tendentios sa spui ca ICR ar fi trimis in Germania ca “reprezentanţi ai Romaniei” fostii informatori ai Securitatii ori că ICR ar avea ca politica promovarea lor peste hotare. Motivul pentru care ICR a finantat această scoală de vara a fost inalta ei tinuta stiintifica”, afirma presedintele ICR. Si, continua Patapievici: “Atunci cand te intrebi cum vor fi prezentati cursantilor Andrei Corbea-Hoisie ori Sorin Antohi – si sugerezi ironic titulatura “profesori si agenti de securitate cu state vechi” – ridici doua probleme de principiu, care merita o dezbatere publica serioasa. Cat de durabila e vina informatorului? Cum trebuie sa ne comportam cu informatorii care nu au facut ori prilejuit crime (pentru ca, daca au facut crime, solutia e simpla: Codul Penal)? Prima problema e filozofica si religioasa, iar solutia la ea nu e usor de gasit. Tu pari sa inclini spre ideea ca vina este imprescriptibila, ca un fost informator ramane in mod esential un informator si ca “atingerea” informatorului cumva “intineaza”. Numai asa pot considera ca fiind rationala, si nu doar impulsiva, decizia ta de a nu mai calca pragul ICR-Berlin si incurajarea ta explicita ca si altii sa faca la fel.”, spune presedintele ICR numit in aceasta functie cu rang de secretar de stat de Presedintia Romaniei. Despre informatori, Patapievici afirma ca “eu nu stiu, din punct de vedere sistematic, cum trebuie sa ne raportam public la ei”, dar nu lamureste cum ar trebui sa se raporteze ei la restul lumii, mai ales cand stiu cate note au dat impotriva disidentilor reali din acea perioada. Mircea Mihaies: “Cat de “groasa” trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?” Insa, tot in Evenimentul Zilei, raspunsul ii este oferit chiar de subalternul sau, vice-presedintele ICR, scriitorul Mircea Mihaies, care e de alta parere decat seful sau: “Nu poti mentine ca reprezentant oficial intr-o tara care a votat cu entuziasm pentru primirea Romaniei in Uniunea Europeana pe cineva pozat pe prima pagina a ziarelor si descris drept un colaborator zelos al Securitatii. Actul de inamicitie e prea pe fata si batjocura prea mare”, scria zilele trecute Mihaies intr-un editorial intitulat sugestiv “Vara turnatorului”. “Cat de ‘groasa’ trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul? Si cat de adanc trebuie sa “contextualizezi” pentru a nu ti se citi printre declaratii abjectia?”, scrie dur vice-presedintele ICR Mircea Mihaies cu referire la un alt diplomat dar la fel de valabil si pentru fostul ambasador Corbea Hoisie. Herta Muller: “M-am pronuntat pentru ca iubesc tara de unde-am venit!” Dupa interviul realizat de ZIUA Online cu Herta Muller, scriitoarea originara din Romania a stat de vorba si cu ziaristii de la Jurnalul National. La intrebarea daca i s-a facut lehamite de scandalul iscat la ICR, disidenta anticomunista raspune: “Mi s-a facut lehamite de toate intrebarile neajutorate si naive care mi se pun. Si aceste intrebari explica situatia. Dar eu m-am pronuntat. Si stiti de ce? Pentru ca nu suport, ma doare pur si simplu. Eu iubesc tara de unde-am venit. As fi fost si acum acolo daca nu ar fi fost dictatura atat de crunta. Si ce s-a realizat dupa? Nimic aproape! Pentru ce au fost impuscati oamenii care au murit atunci? Ce fac intelectualii din Romania? De la mine trebuie sa aflati ce trebuie facut? Intrebati-i pe ei! Cartarescu, Nora Iuga, sint zeci de persoane care au un nume in viata publica. Uitati, Caramitru, si el a venit la Berlin si recita poezie in cadrul Academiei de vara. Si minunatul Johnny Raducanu a venit. Dar de ce vin cu astfel de persoane? De ce nu-i deranjeaza pe ei asta? Intrebati-i pe ei! Situatia este ca eu trebuie sa ma explic, in timp ce ceilalti pe care nu-i intereseaza n-au nici un fel de parere si nu-i intreaba nimeni nimic. Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.” Problema morala si problema legala Dupa cum reiese atat din confesiunea lui Antohi cat si din Decizia CNSAS in cazul Hoisie, pe care le prezentam aici, problema morala a acceptarii si promovarii lor, chiar printr-o institutie de stat patronata de presedintele care a condamnat comunismul, poate deveni si o problema legala. Pentru ca cei doi intelectuali publici au provocat rau la propriu, in multe cazuri nenorocind viata celor despre care au dat informari, in special a disidentilor din grupul de la Iasi. Si atunci, cum de sunt promovati tocmai de cei care pretind ca au contribuit la condamnare comunsimului? Dupa cum scria si Cotidianul la vremea deconspirarii lui Andrei Corbea-Hoisie, numit ambasador la Viena de catre Mihai Razvan Ungureanu, la sugestia lui Andrei Plesu, profesorul de germanistica a inceput sa trezeasca suspiciunea “grupului de la Iasi” inca dinainte de 1989. Tereza Culianu Petrescu: Hoisie “nu era un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise” “Nu i se mai spunea nimic important. El nu era insa un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”, spune spune Tereza Petrescu, sotia lui Dan Petrescu si sora lui Ioan Petru Culianu, discipolul lui Mircea Eliade. Indiferent unde mergea, la Heidelberg, la Trier sau la Freiburg, “Horia” se intorcea cu informatii pentru Securitate. Interesant ca si alti intelectuali publici au urmat acelasi traseu, in aceeasi perioada, fiind privilegiati cu burse Alexander von Humbold la Heidelberg si lasati de Securitate sa intreprinda vizite frecvente in R.F. Germania, la fel ca si Hoisie. Iar astazi frecventeaza aceleasi medii academice. Dan Petrescu: Antohi si Hoisie turnau tot ‘baietilor cu ochi albastri’ “Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cand, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la “Dialog” fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intalnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera “baietilor cu ochi albastri” de intentia noastra, iar ei zisesera Nu”, a relatat Dan Petrescu, disident anticomunist care se regaseste in multe din notele informative ale lui “Horia”, pe care vi le prezentam mai jos.
Problema de fond a scandalului ICR este sintetizat amar de Herta Muller. Atata timp cat asemenea “valori” vor fi promovate de persoane care au ocupat functii importante in stat, ne vom intoarce, incet, incet, de unde am plecat si poate chiar intr-o lume si mai groaznica, in lumea descrisa de George Orwell in “1984”, lumea lui Lenin, Stalin si Trotki la un loc: “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe…”
– CAMELEONII –
Decizia nr. 1407/26.04.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Avand in vedere: 1.Cererea formulată de către Ministerul Afacerilor Externe, inregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P1472/06/26.04.2006, privind verificarea domnului HOIŞIE Andrei – Ambasadorul Romaniei la Viena; 2.Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/4502/A,B,L/15.05.2006, respectiv S/4790/A,B,L/16.08.2006; 3.Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/111772/27.06.2006, S/113962/15.03.2007; S.I.E. nr. S/13088/22.08.2006, M.Ap.N. – S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei) nr. A/350/07.06.2006, respectiv A/S/90/06.09.2006; 4.Dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550 (cote C.N.S.A.S.); 5.Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/253/15.02.2007; 6.Audierea domnului HOIŞIE Andrei din data de 17.04.2007; 7.Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 26.04.2007; In fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550, in care se regăsesc următoarele documente care atestă colaborarea domnului HOIŞIE Andrei cu organele poliţiei politice comuniste, după cum urmează: 1.Dosar fond informativ I 2624, perioada 1984 – 1987: Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi către Direcţia 3, din 25.11.1985, in care ofiţerul consemnează: “La ordinul dumneavoastră /…/, raportăm că a fost identificat numitul CORBEA ANDREI (pseudonim literar), in persoana lui HOIŞIE ANDREI, fiul lui Beno şi Silvia, născut la 15.12.1951, in Iaşi, membru P.C.R., asistent universitar, cu domiciliul indicat de dvs. Cel in cauză se află in atenţia noastră.” In Insemnarea făcută pe marginea adresei de către ofiţer, se precizează că “S-a discutat cu lt. Maj. /…/. Il are in legătură şi urmează să ii traseze sarcini pe langă obiectivul “LAZĂR”. Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 18.01.1986: “HOIŞIE ANDREI – cu numele pseudonim CORBEA ANDREI, din Iaşi, este in atenţia S. 3, /…/, cu care s-a discutat pentru instruire adecvată pe langă “LAZĂR”, cat şi pe linia pregătirii contrainformative.” Insemnare marginală din 28.04.1986: “/…/ a fost insoţit de /…/ şi HOIŞIE ANDREI (pseudonim literar “CORNEA ANDREI”) (n.n. – CORBEA ANDREI), ultimul sursă a I.J. Iaşi, Serviciul 3.” Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 29.05.1987: “HOIŞIE ANDREI este in legătura mr. /…/, Serviciul 3, Iaşi. Este instruit a-l vizita pe /…/ (D.U.I. “LAZĂR”), in perioada 5 – 10.07.1987, inaintea plecării la Heidelberg, pentru a-i semnala eventuale comunicări pentru persoanele din străinătate. Pe timpul prezenţei in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative.” Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3, către Direcţia 3, Serviciul 2, din 15.06.1987: “La intalnirea din ziua de 11.06.1987 cu sursa “HORIA”, acesta a fost instruit cu problemele ordonate de dumneavoastră /…/, urmand ca in dimineaţa zilei de 15.06.1987 să sosească in Bucureşti. Aici va lua legătura cu /…/. De asemenea, sursa “HORIA” a relevat că a primit din partea fundaţiei AAlexander von Humbolda o invitaţie /…/ pentru a participa la adunarea generală a bursierilor străini, care va avea loc anul acesta intre 6 – 9 iulie la Bonn. /…/ Rugăm să ne precizaţi ce alte sarcini trebuie date sursei spre a fi rezolvate in perioada cat se va afla in R.F.G.” Notă – Sinteză privind stadiul urmăririi informative ce se desfăşoară asupra numitului /…/, din 29.12.1985: “In aceeaşi perioadă la care se referă prezenta analiză, in conlucrare cu Inspectoratul Judeţean Iaşi, Serviciul 3, a fost identificat CORBEA (HOIŞIE) Andrei, scriitor, care se află in atenţia organelor de securitate şi care, conform solicitării noastre telefonice a fost instruit adecvat pe langă element”. In Completarea documentului amintit anterior, din 03.06.1987, se menţionează: “In conformitate cu ordinul rezolutiv al conducerii profesionale/…/, s-a reuşit interpunerea sursei “HORIA” /…/, care se va deplasa in august a.c. in R.F. Germania, la Heidelberg şi care in prima decadă a lunii iulie il va contacta la Bucureşti. Instructajul făcut sursei va urmări sensibilizarea obiectivului pentru a face eventuale comunicări legăturilor sale din străinătate. Pe durata prezenţei lui “HORIA” in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative menite a verifica şi controla contactul celor doi.” 2.Dosar fond informativ I 146674, perioada 1983 – 1987: Notă din 06.04.1984, olografă, atribuită sursei “HORIA”, semnată olograf cu numele HORIA: “In perioada verii anului 1983, cand am participat la un curs de vară in R.F. Germania, la Trier, am dus, cu ştirea organelor de partid, un comision pentru familia /…/, din partea fiului lor, /…/ comision pe care l-am expediat prin poştă, el nefiind urmat de alte contacte. Menţionez, de asemenea, că in cursul şederii nu am fost contactat de ziarişti sau reprezentanţi ai postului de radio Europa Liberă, pentru a transmite mesaje din ţară.” In Nota ofiţerului, pe documentul amintit anterior, se precizează că “Nota a fost dată la cerere, in urma discuţiilor avute.” Notă informativă din 29.03.1985, dactilo, atribuită sursei “HORIA”: “Vărul drept al /…/, responsabil de redacţie la revista ATribuna Romanieia din Bucureşti, a avertizat-o pe aceasta asupra parazitismului manifest al soţului ei, trăind din munca ei şi din pensia celor 2 bătrane /…/ cu care convieţuiesc. De atunci, relaţiile cu /…/ au fost rupte. Mai recent, /…/ a reuşit să publice in revista “Astra” din Braşov, un articol injurios la adresa unei intregi serii de oameni care l-au ajutat cu diferite prilejuri (oameni al căror succes public i-au provocat probabil iritarea) /…/, “puşi la punct” tocmai pentru că aceştia ar renunţa la o aşa – zisă insurgenţă iniţială şi s-ar adapta cerinţelor vieţii literare. Se pare că in urma acestui articol, mai multe persoane care in Bucureşti il sprijiniseră /…/ şi-au reconsiderat atitudinea. Răman puţine nume care mai pot fi considerate drept un relativ “sprijin” in cercurile revistelor şi editurilor din Bucureşti: /…/. Mulţi dintre cei care, deşi l-au ajutat iniţial pe /…/ au considerat ulterior că orice relaţii normale cu acesta sunt imposibile, au incercat să dea o explicaţie manierei sale de a se purta. Pe langă trăsăturile de caracter negative accentuate şi de inactivitate, ca şi de conştiinţa marginalizării şi ratării, este posibil ca /…/ să incerce intenţionat să-şi compună o “mască” de refuzat, de scriitor şi critic prigonit din cauza “intransigenţei” cu care se pronunţă asupra realităţilor romaneşti. Aceasta ar putea fi, s-a presupus, o eventuală “platformă” pentru a dobandi o anumită “situaţie” printre cei plecaţi in Occident, “situaţie” pe care altfel, la pregătirea sa şi la problemele de acolo in privinţa forţei de muncă, n-ar putea-o obţine. De altfel, se pare că, mai recent, afland că revista AViaţa Romaneascăa intenţionează să publice un material (interviu?) despre activitatea cumnatului său /…/, /…/ şi-ar fi exprimat ingrijorarea cum că acesta ar putea fi “recuperat” şi “valorificat” pentru “interesele regimului”.” Notă din 13.05.1985, olografă, semnată olograf cu numele HORIA: “Sursa informează că numele lui /…/ şi-a făcut apariţia in presa studenţească in anii 1978 – 1980, cand, student al Facultăţii de filologie, a inceput să publice recenzii şi articole consacrate literaturii actuale. Nu se poate contesta talentul său de comentator al literaturii /…/. Se poate afirma că adevărata platformă /…/ şi-a creat-o prin aceste contribuţii, scrise fără prejudecăţile şi părtinirea ce vor apare mai tarziu in maniera sa de a se manifesta public. Succesul meritat de pană acum s-a exercitat in chip negativ asupra unor trăsături de caracter, i-a creat iluzia infailibilităţii, in textele sale şi-a făcut simţită, pe langă un ton nou, plin de aroganţă (privind Ade susa pe autorii şi cărţile luate in discuţie), şi o atitudine oarecum viciată de lecturi teoretice cu caracter iraţionalist – mistic, dintr-o tradiţie ce se revendică din epoca interbelică, mai precis generaţia Mircea ELIADE – Emil CIORAN, cu cunoscutele ei luări de poziţii violente, sfarşind prin a netezi calea, pe plan cultural, a forţelor antidemocratice pană la legionarism.” In Nota ofiţerului pe documentul invocat anterior, se consemnează: “Nota a fost dată conform sarcinilor primite in urma avizului dat de conducerea securităţii judeţene de a documenta scrierile lui /…/, sub aspect de tematică, idei, conţinut, etc. Sarcini: Să continue compromiterea lui /…/ in cercurile literaţilor.” Completare din 05.03.1984, aprobată in 09.03.1984, in care ofiţerul consemnează: “La măsurile prevăzute in raportul cu propuneri de inceperea urmăririi informative asupra numitului /…/ se impun a fi luate şi alte măsuri /…/ respectiv: obţinerea materialelor de cunoaştere asupra soţilor /…/ de la sursele /…/ “HORIA”/…/ de la catedrele de limbi străine (franceză şi germanice) /…/ vor fi luate măsuri de clarificare a informaţiei primite de la U.M. 0544, mai intai prin sursa “HORIA” /…/.” 3. Dosar fond informativ I 149550, perioada 1983 – 1984: Notă informativă din 08.10.1986, atribuită in antet sursei “HORIA”: “Am efectuat o călătorie de 3 luni in R.F. Germania, ca bursier al fundaţiei “Alexander von Humboldt” din Bonn /…/. In cursul acestor vizite, am primit o serie intreagă de informaţii cu privire la problemele din colonia romană din Freiburg şi biblioteca intemeiată in 1948 de Mişcarea Legionară. Respectivele probleme s-au declanşat odată cu pensionarea actualului director şi fondator al bibliotecii /…/. Politica acestuia de a transforma instituţia intr-o instituţie preponderent culturală cu anumite legături fireşti cu Romania, a fost practic dezavuată de consiliul de conducere legionar /…/. In intenţia acestuia şi a grupului său /…/ biblioteca romană ar urma să devină mai ales un centru politic militant anticomunist /…/. Menţionez că telefonandu-mi prof. /…/, lector roman la Universitatea din Koln, acesta mi-a declarat că ar fi cerut azil politic in R.F.G. /…/”. In Nota ofiţerului pe documentul amintit anterior se consemează că: “Materialul este ca urmare a instruirii contrainformative făcute sursei la plecarea in R.F.G. şi se referă la foşti cetăţeni romani”. In Insemnarea marginală pe acelaşi document se menţionează că: “Informaţia are valoare operativă. De văzut ce relaţii se menţin intre unele persoane originare din jud. Iaşi, care au fost in timp in R.F.G. şi elementele semnalate. Apoi, prin selecţie să fie luate in lucru la problemă”. Invederăm că, in cursul audierii in faţa Colegiului C.N.S.A.S., domnul HOIŞIE Andrei a confirmat veridicitatea informaţiilor furnizate organelor poliţiei politice comuniste, perioada colaborării cu acestea, atribuirea numelui conspirativ “HORIA”, precum şi persoanele despre care a oferit date, regăsite astfel in documentele menţionate mai sus. Astfel, prin informaţiile furnizate organelor poliţiei politice comuniste, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia Romaniei din 1965), dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice). In temeiul: 1.art. 2 lit. i, art. 3¹, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006; coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică, adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 2.art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 3.art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pană la data de 26.04.2007, DECIDE Art. 1 Domnul HOIŞIE Andrei, fiul lui Beno şi Silvia, născut la data de 15.12.1951, in Iaşi, judeţul Iaşi, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste. Art. 2 Prezenta decizie poate fi contestată la Colegiul C.N.S.A.S. in termen de 15 zile de la data comunicării. Art. 3 Prevederile prezentei decizii vor sta la baza intocmirii de către Biroul Juridic a inscrisurilor ce vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Preşedinte, Claudiu – Octavian SECAŞIU
Strigatele noastre nu au fost in pustiu. Iata ca dupa ce i-am deconspirat pe agentii unei veritabile Politii a Gandirii, rand pe rand, mari personalitati ale lumii se conving de autenticitatea dezvaluirilor tinerilor de la Civic Media. De data aceasta, scarbita de-a dreptul, Herta Muller, disidenta autentica si singura femeie scriitor nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură pe care a dat-o România, dupa cum spune Wikipedia, ii spune adio lui Horia Roman Patapievici, fiul agentului bolsevic Denis Patapievici, zis si Dionisie. Ea este insotita de un alt scriitor german originar din Romania, la fel de valoros, Richard Wagner. Cei doi sunt urmati, zilnic, de alti intelectuali din Germania. Dar nu si din Romania. In timp ce presa germana vuieste de-a dreptul, presa “romana” tace. De ce? Aflati mai jos:
Dupa cum scriam mai jos, in postarea unde dezvaluiam planurile lui Mircea Mihaies si Horia Roman Patapiveici, ICR a inceput operatiunea de reciclare a “intelectualilor publici” turnatori. Astfel, doi bolnavi ai societatii civile, deconspirati in mare parte in urma declansarii campaniei Voci Curate, au fost luati in brate de Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si trimisi, pe banii nostri, pentru a conduce o “Academie de vara”, chiar la Berlin.
Este vorba de Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie, ambii “intelectuali publici” care si-au ascuns trecutul timp de 17 ani, ambii membri de vaza ai GDS si Fundatiei Soros, ambii dovediti de CNSAS drept fosti informatori mizeri ai Securitatii, ambii protejati si promovati ani de-a randul de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici.
Decizia conducerii Institutului Cultural Roman de a trimite in vacanta doi agenti ai Securitatii chiar in tara care a avut de furca cu STASI a ultragiat Germania si putinii intelectuali reali ai Romaniei. De ce sunt putini cei ce mai indraznesc sa se revolte pe fata? Pentru ca intelectuali nu sunt numai cei care jongleaza cu cuvintele si isi pozeaza grimasele, ca niste scamatori buni de circ, ci acele valori care aduc bine omenirii inclusiv prin propriul exemplu de moralitate. Si acestea sunt din ce in ce mai sufocate de intelectualii de carton din gasca GDS, avizi de putere si bani.
Basescu ar fi trebuit sa fie mai atent. Pentru ca unii ca Patapievici si Tismaneanu, acesti Sile Pietroi si Sile Camataru ai societatii civile, se vor agata de gatul lui pana se va duce la fund. Dupa care vor schimba “gazda” fara sa clipeasca. Daca o sa-l omoare cineva pe Basescu, ei vor fi aceia.
Gasiti mai jos motivele, in romana si germana, evidentiate si de Deutsche Welle, si de Deutsche Presse-Agenture, si de Deutschland Radio, si de Der Spiegel, si de Frankfurter Rundschau, si de Tagesspiegel, si de Berliner Literatur Kritik, si de Die Welt, si lista se mareste pe zi ce trece. La noi, Dumnezeule mare!, tacere ca pe vremea lui Ceausescu: mormantala. Dom’ presedinte, prietene Basescu, wake-up! Pana nu e prea tarziu si te trezesti nu cu unul ci cu 30 de cutite-nfipte in spate: unul pentru fiecare banut.
Dar sa revenim la lupii nostri in haine de oaie: Daca despre cazul Sorin Antohi, alias “Valentin”, informator stahanovist si doctor in istorie inchipuit, s-a scris mai mult (vezi siMembri CNSAS, cercetati penal si Sorin Antohi, turnator si impostor ), cazul turnatorului Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, desi era ambasador, a fost mai putin tratat in presa centrala. Insa el este revelator pentru demantelarea Retelei Anti-Romania, bazata in mare parte pe Secta “intelectualilor”. Cititi si va cruciti!
Decizia de politie politica data de CNSAS pe 26 aprilie 2007 in cazul profesorului iesean a ramas definitiva prin necontestare. El fusese numit ambasador al Romaniei in Austria in iunie 2006 la cerinta lui Mihai Razvan Ungureanu. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universitatii „Al.I. Cuza”, el se alatura astfel unui corp diplomatic din care mai fac parte alti doi ieseni – ministrul Mihai Razvan Ungureanu si secretarul de stat Lucian Leustean (cel desemnat de Ungureanu sa cloneze Fundatia Gojdu in folosul Ungariei – nota mea)- , remarca https://www.wien.ro/, care ii ia la vremea respectiva si un interviu. Intrebat “Cum ati ajuns sa fiti numit ambasador?”, Hoisie isi deconspira propteau singur, cel mai probabil din prostie: “Nu stiu care au fost toate ratiunile ce au indemnat conducerea Ministerului Afacerilor Externe (MAE) sa ia in considerare numirea mea. A existat o asemenea propunere inca din 1999, din partea ministrului de atunci, Andrei Plesu, pe care nu am putut-o onora, pentru ca eram profesor la Paris, la École Normale Superieure“, spune el. Desi la ora respectiva se declansase operatiunea Voci Curate care privea initial si Ministerul Afacerilor Externe, care a fost insa rugat/stimulat sa-si rezolve singur problemele, Hoisie nu se sfieste sa accepte. Fusese “acoperit” de 17 ani. Dan Petrescu, unul dintre (tot) putinii intelectuali si disidenti reali, indepartat de Andrei Plesu din Ministerul Culturii dupa ce a semnalat mai multe ciudatenii ne-intelectuale, spune: “Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cind, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la «Dialog» fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intilnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera «baietilor cu ochi albastri» de intentia noastra, iar ei zisesera «Nu»“.
Tanara revizionista maghiara Andrea Varga, cotroboitoarea si ea in arhivelor perioadei comuniste din Romania, divulga ca a facut mai multe filme despre matusa ambasadorului Romaniei in Austria, Andrei Corbea-Hoisie, o supravietuitoare a deportarilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe numele ei Miriam Korber-Bercovici. Hoisie este considerat de apropiatii sai drept “un germanist de prestigiu”. Ca si alti membri ai Retelei, el a fost laureat al Premiului Herder – o modalitatea prin care multi agenti de influenta au fost platiti pe fata, sub pretextul conferiri distinctiei. Tot ca si alti membri ai Retelei, si el a fost membru in Consiliul de conducere al Fundatiei Soros; intre 1998 si 2000. Tot ca si alti membri mai cunoscuti ai Retelei, cum ar fi Andrei Plesu si Gabriel Liicenau, si el a fost bursier al unor universitati din Germania inainte de 1989.
Presa ieseana remarca o “coincidenta” apropiata de domeniul penalului: “cert este ca unele semne de intrebare cu privire la eventualele “pete” din dosar au aparut acum doua luni (in februarie 2007 – nota mea), cand, in mod aparent inexplicabil, Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci inca ministru de Externe, a anuntat intentia de retragere a lui Andrei Hoisie din postul de la Viena, pentru care tot el il sustinuse”. Cel mai probabil, Ungureanu, care ii datoreaza intreaga sa cariera lui Plesu, a facut o ultima incercare de a evita scandalul, pe baza unor informatii obtinute direct de la CNSAS.
“Nu cunosc nimic despre acest caz si nu vreau sa comentez“, a declarat Alexandru Zub, unul dintre intelectualii mai apropiati de Andrei Hoisie si singurul academician din Comisia Tismaneanu.
“Nu doresc sa comentez“, a spus si Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului, cunoscut drept cel care l-a “acoperit” pe Antohi, pe vremea cand era in conducerea CNSAS.
Nu uitati: acesti promovatori ai unor josnici turnatori ai Securitatii sunt cei care urla pe la balcoane si se bat incontinuu in piept cu caramida “anti-comunista” a falsului “Raport” Tismaneanu.
Ce-o sa mai spuna acum distinsul reprezentant al Presedintiei Romaniei la sefia Institutului Cultural Roman, (care considera Romania o fecala) cand Herta Muller il demasca astfel, dupa trimiterea celor doi turnatori la racolat de alte cadre de nadejde, tocmai in Germania: “Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala?”
Scrisoare Deschisa adresata lui Patapievici prin intermediul Franfurter Rundschau (peste 200.000 de exemplare)
Turnator in “Academia de vara”
“Draga Horia Patapievici,
Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasata luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu.
Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman.
In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: Fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale.
Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati.
Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp lung cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?
Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE?
ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni!
Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural.
Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul.
Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin- si nu voi singura care va proceda astfel.
Cu salutari cordiale,
Herta Müller”
“Tagespiegel” – (150.000 de exemplare), publica un articol despre disputa dintre scriitorul de origine romana Richard Wagner si Institutul Cultural Roman din Berlin, recenzat de postul de radio oficial Deutsche Welle
DEUTSCHE WELLE ( 20 iulie, ora 13:00) – Rubrica: “Magazin cultural” – Realizator: Alexandra Sora –
„Turnatorii ne dau lectii” ar suna, in traducere aproximativa, titlul unui articol publicat de cotidianul german “Tagesspiegel”, sub semnatura scriitorului Richard Wagner.
Autorul, originar din Romania, tematizeaza problematica neincheiatei si insuficientei confruntari cu mecanismele si agentii delatiunii in perioada dictaturii comuniste, pornind de la invitarea de catre Institutul Cultural Roman “Titu Maiorescu” din Berlin a doi fosti colaboratori ai Securitatii in cadrul programului unei scoli de vara. Mai grav inca – asa cum rezulta din finalul articolului -, daca deconspirarea unor fosti colaboratori ai securitatii ramane doar un simplu exercitiu obligatoriu, lipsit de urmari, atunci vremurile sunt prielnice celor care s-au facut vinovati de delatiune. Democratia insa, vitregita de valori neconditionate, ramane vulnerabila.
Reporter: Rodica Binder – La palmaresul literar al lui Richard Wagner se alatura premiul de carte “Georg Dehio”, care-i va fi decernat la 5 octombrie autorului, pentru intreaga sa opera, de catre Deutsche Kulturforum östliches Europa (Forumul Cultural German pentru Rasaritul Europei).
Complexa, opera lui Richard Wagner are si un important palier publicistic. Mari ziare germane ii gazduiesc opiniile si textele. De asta data, in “Tagesspiegel” din Berlin, Richard Wagner atrage atentia asupra unei „anomalii”, care risca insa sa treaca neobservata in baza unui act devenit reflex: acela de a reactiona ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, in fata unui anumit trecut. Ca si nobletea, prestigiul unor institutii obliga. Institutul Cultural Roman “Titu Maiorescu” din Berlin (“un fel de Institut Goethe cu mandat cultural si politic” – li se explica cititorilor germani), alaturi de CNSAS – considera Richard Wagner -, ar releva prin activitatea lor, cu un grad sporit de pregnanta, stadiul democratizarii Romaniei. Numai ca o privire fugara in programul unei scoli de vara, organizata de Institutul “Titu Maiorescu”, dezvaluie, intre altele, necesitatea unei legaturi care ar fi trebuit sa existe in baza rolului asemanator al acestuia cu CNSAS. Pe scurt, la tema “Germania si Romania.Transferuri academice, culturale si ideologice”, doi dintre conferentiari – istoricul Sorin Antohi si germanistul Andrei Corbea Hoisie – sunt fosti colaboratori ai Securitatii, “vulgo – turnatori”. Aceasta precizare este urmata de altele vizand trecutul public si cel ocultat al celor doi conferentiari.
Interesant este ca in ceea ce-l priveste pe Sorin Antohi, care are la activ o cariera exemplara, deja din 2002 ar fi existat indicii ale colaborarii sale cu securitatea, despre care Horia -Roman Patapievici, Directorul Institutului Cultural Central Roman de la Bucuresti (care pana in 2005 a facut parte si din Consiliul Director al CNSAS) trebuie sa fi fost informat.
Detaliul nu este nesemnificativ, de vreme ce Antohi va sustine la Berlin trei prelegeri, fiind si unul din cei trei coordonatori ai intregii manifestari. Cat despre germanistul Andrei Corbea Hoisie, laureat al Premiului Herder in 1998, excelent cunoscator si expert in cultura bucovineana, el a fost si ambasador al Romaniei la Viena, unde, dupa ce a fost nevoit sa renunte la activitatea diplomatica, a beneficiat in continuare de statutul de profesor invitat. Personalitate culturala si academica complexa, Andrei Corbea Hoisie a avut parte in timpul lui Ceausescu de un statut special, gratie caruia a efectuat si numeroase calatorii in strainatate.
În 2007 trecutul sau de colaborator al fostei Securitati a fost dat la iveala. Probele erau atit de zdrobitoare, incit reputatul germanist nu si-a putut nega colaborarea.
Simpozionul de la Berlin ar putea deveni foarte interesant, scrie Richard Wagner, tocmai daca „acest trecut deocheat” ar fi luat in discutie, ceea ce insa nu va fi cazul.
Va fi, in schimb, vorba despre dialogul Est-Vest, purtat intre „naivi, oportunisti si fosti agenti ai Securitatii”, va fi vorba despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. “Ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat”, in Germania, ca si in Romania.
Realizator: De altfel, si Herta Muller, scriitoare de limba germana originara din Banat, a publicat in cotidianul “Frankfurter Rundschau” o scrisoare de protest adresata directorului Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici. Potrivit Hertei Muller, participarea a doi fosti colaboratori ai securitatii la scoala de vara nu se potriveste “cu integritatea morala a stiintei”. Herta Muller a declarat ca nu va mai trece niciodata pragul acestui Institut cultural. Nici reactia scriitoarei de origine romana Carmen Francesca Banciu nu a intarziat, care a sprijinit opinia celor doi colegi de breasla intr-un articol publicat in “Die Welt“.
Directoarea Institutului Cultural Roman din Berlin, Adriana Popescu, a raspuns ca “procesul confruntarii cu istoria presupune si sa se caute dialogul” – citeaza Agentia germana DPA (!!! – nota mea)
Rumäniens Kulturinstitut lädt Securitate-IMs ein. Es könnte eine interessante Tagung werden – oder tut man wieder, als sei nichts geschehen?
Anzeige
Von Richard Wagner
17.7.2008
Wenn es zwei Institutionen gibt, deren Tätigkeit den Demokratisierungsstand Rumäniens mehr als alle anderen offenbart, so sind es das Berliner Kulturinstitut „Titu Maiorescu”, eine Art Goethe-Institut mit kulturpolitischem Auftrag, und das CNSAS, das nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive, also der Akten des kommunistischen Geheimdienstes, das bei seiner Gründung 1999 die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte.
Der Blick ins Programm einer „Sommerschule”, die vom 19. bis 25. Juli im „Titu Maiorescu” stattfinden soll, enthüllt eine Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen. Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers” sind einschlägig bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter – vulgo Spitzel – der Securitate. Es handelt sich um den Historiker Sorin Antohi und den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie.
Antohi fungiert sogar als einer von drei Leitern der Veranstaltung. Der Mann hat, oberflächlich betrachtet, eine akademische und bürgerrechtliche Bilderbuchkarriere vorzuweisen. Zuletzt lehrte er an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Gründung von George Soros. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als die Medien im Herbst 2006 seine Enttarnung als IM vorbereiteten, kam er der öffentlichen Anprangerung durch einen offenen Brief zuvor, in dem er seine Geschichte als Spitzel „Valentin” zugab.
In der darauffolgenden Debatte kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici – bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde – bereits seit 2002 von Antohis geheimer Vergangenheit wusste. Patapievici leitet heute die Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest und ist damit oberster Schirmherr der Berliner Tagung. Kurz nach der Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an der von ihm angegebenen Universität Jassy. Sorin Antohi soll in Berlin drei wissenschaftliche Vorträge halten.
Andrei Corbea-Hoisie, Herder-Preisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach unfreiwilligem Rücktritt vom Diplomatenposten, eine romanistische Gastprofessur. Der vielseitige Mann, der unter Ceausescu einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für die Securitate tätig.
Unter dem Mitarbeiternamen „Horia” hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren. Als im April 2007 die Archivbehörde ihr einstimmiges Verdikt sprach, das Corbea-Hoisie als Mitarbeiter der politischen Polizei benannte, widersprach er mit keinem Wort. Das Beweismaterial war erdrückend.
Es könnte eine interessante Tagung werden, wäre von all dem hier die Rede. Das aber ist nicht der Fall. Man wird wohl, wie in den alten Zeiten des Dialogs zwischen Ost und West, zwischen nützlichen Idioten und Geheimdienstzuträgern, vom Kulturaustausch sprechen, von den Einflüssen und nicht zuletzt von den Forschungsmethoden. So, als sei nichts geschehen. Als käme es zumindest nicht darauf an. Es kommt aber darauf an, in Deutschland wie in Rumänien. Kaum hat man dort mit der Aufarbeitung der Vergangenheit begonnen, schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine folgenlose Pflichtübung ist, so ist es eine gute Zeit für Leute wie Antohi und Corbea-Hoisie. Die Demokratie aber bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.
Der Autor, geboren 1952 in Rumänien, lebt seit 1987 als Schriftsteller in Berlin.
(Erschienen im gedruckten Tagesspiegel vom 17.07.2008)
Lädt das rumänische Kulturinstitut Ex-Securitate-Spitzel ein?
Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner sprechen von einem «Skandal» – Vorwürfe zurückgewiesen
Die rumänisch-deutsche Schriftstellerin Herta Müller.
Berlin/dpa. Die Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben dem rumänischen Kulturinstitut ICR in Berlin vorgeworfen, Ex- Spitzel des früheren Geheimdienstes Securitate eingeladen zu haben. Der geplante Auftritt von Andrei Corbea-Hoisie und Sorin Antohi bei einer ICR-Tagung vom 19. bis 25. Juli in der deutschen Hauptstadt sei «ein Skandal», schrieb Müller in einem offenen Brief an das ICR, den die «Frankfurter Rundschau» an diesem Donnerstag veröffentlicht hat.
Die beiden seien «Denunzianten» und hätten während der kommunistischen Herrschaft mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet. Ihr Erscheinen sei daher nicht mit der «moralischen Integrität der Wissenschaft» zu vereinbaren, betonte Müller.
Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe in einer ersten Stellungnahme zurück. Zum Prozess der Geschichtsverarbeitung gehöre es, den Dialog zu suchen, sagte Popescu der dpa. Bei der Aufarbeitung der Vergangenheit solle jeder die Möglichkeit haben, sich zu äußern.
Müller drohte an, dass sie «nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR setzen werde». Die 1953 im deutschsprachigen rumänischen Banat geborene Schriftstellerin wurde für ihre Werke unter anderem mit dem Joseph-Breitbach-Preis ausgezeichnet. Weil sie sich geweigert hatte mit der Securitate zusammenzuarbeiten, verlor Herta Müller 1979 ihre Arbeit als Übersetzerin in einer Fabrik. Ihr erstes Buch «Niederungen» konnte in Rumänien nur in zensierter Form erscheinen. 1987 reiste Herta Müller mit ihrem damaligen, ebenfalls aus dem Banat stammenden Mann Richard Wagner in die Bundesrepublik aus.
Antohi habe seine Tätigkeit als Spitzel «Valentin» sogar schon öffentlich zugegeben, erläuterte Richard Wagner in der Berliner Zeitung «Tagesspiegel» (Donnerstagausgabe). Dennoch solle Antohi als Leiter der Veranstaltung im ICR auftreten. Auch belege Material der rumänischen Archivbehörde, dass Corbea-Hoisie unter dem Decknamen «Horia» früher oppositionelle Intellektuelle in seinem Land bespitzelt habe. Wagner kritisierte, dass solche Enttarnungen keine «folgenlose Pflichtübung» bleiben dürften und warnte vor einem Rückfall in eine «kollektive Amnesie» bei der Aufarbeitung der rumänischen Geschichte.
BERLIN (BLK) – Die Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben dem rumänischen Kulturinstitut ICR in Berlin vorgeworfen, Ex- Spitzel des früheren Geheimdienstes Securitate eingeladen zu haben. Der geplante Auftritt von Andrei Corbea-Hoisie und Sorin Antohi bei einer ICR-Tagung vom 19. bis 25. Juli in der deutschen Hauptstadt sei „ein Skandal”, schrieb Müller in einem offenen Brief an das ICR, den die „Frankfurter Rundschau” an diesem Donnerstag (17. Juli 2008) veröffentlicht hat.
Die beiden seien „Denunzianten” und hätten während der kommunistischen Herrschaft mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet. Ihr Erscheinen sei daher nicht mit der „moralischen Integrität der Wissenschaft” zu vereinbaren, betonte Müller.
Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe in einer ersten Stellungnahme zurück. Zum Prozess der Geschichtsverarbeitung gehöre es, den Dialog zu suchen, sagte Popescu der dpa. Bei der Aufarbeitung der Vergangenheit solle jeder die Möglichkeit haben, sich zu äußern.
Müller drohte an, dass sie „nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR setzen werde”. Die 1953 im deutschsprachigen rumänischen Banat geborene Schriftstellerin wurde für ihre Werke unter anderem mit dem Joseph-Breitbach-Preis ausgezeichnet. Weil sie sich geweigert hatte mit der Securitate zusammenzuarbeiten, verlor Herta Müller 1979 ihre Arbeit als Übersetzerin in einer Fabrik. Ihr erstes Buch „Niederungen” konnte in Rumänien nur in zensierter Form erscheinen. 1987 reiste Herta Müller mit ihrem damaligen, ebenfalls aus dem Banat stammenden Mann Richard Wagner in die Bundesrepublik aus.
Antohi habe seine Tätigkeit als Spitzel „Valentin” sogar schon öffentlich zugegeben, erläuterte Richard Wagner in der Berliner Zeitung „Tagesspiegel” (Donnerstagausgabe, 17. Juli 2008). Dennoch solle Antohi als Leiter der Veranstaltung im ICR auftreten. Auch belege Material der rumänischen Archivbehörde, dass Corbea-Hoisie unter dem Decknamen „Horia” früher oppositionelle Intellektuelle in seinem Land bespitzelt habe. Wagner kritisierte, dass solche Enttarnungen keine „folgenlose Pflichtübung” bleiben dürften und warnte vor einem Rückfall in eine „kollektive Amnesie” bei der Aufarbeitung der rumänischen Geschichte. (dpa/vol/zei)
Herta Müller protestiert gegen ehemalige Securitate Spitzel im Rumänischen Kulturinstitut in Berlin
Herta Müller hat einen Protestbrief an das Rumänische Kulturinstitut
in Berlin geschrieben: das nämlich hat zur Sommerakademie zwei
ehemalige Securitate-Spitzel eingeladen: „Ich verspreche, dass ich nie
mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und
ich werde nicht die einzige sein.”
Aus der Franfurter Rundschau von heute
Rumänisches Kulturinstitut
Spitzel in der Sommerakademie
Lieber Horia Patapievici,
wie dem Programm des Rumänischen Kulturinstituts ICR zu entnehmen ist, werden zu der “Sommerakademie” des Berliner ICR in diesem Monat Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi kommen. Antohi ist sogar der “Direktor” dieses Colloquiums.
Es ist ein Skandal, dass Rumänien sich in Deutschland mit diesen beiden Personen präsentiert, die in der Zeit der Diktatur mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet haben. In Deutschland wurde jahrelang über das Problem der Stasi-Spitzel diskutiert, und in allen Bereichen wurden Konsequenzen gezogen: Ehemalige Spitzel können keine Funktionen an Universitäten, bei Zeitungen und in kulturellen Einrichtungen bekleiden.
Wie werden die Angestellten des ICR in Berlin den Gästen der Sommerakademie die rumänischen Gesprächspartner vorstellen: Corbea Hoisie – Professor und langjähriger Securitate-Agent, und Sorin Antohi – jahrelang mit gefälschtem Doktortitel und fiktiven Publikationen bei europäischen Universitäten zu Gast, aber wirklicher Denunziant seit seinem 19. Lebensjahr? Und was werden sie der deutschen Presse erzählen? Besser gesagt: Was werden sie alles nicht erzählen?
Glaubt das ICR auf einem anderen Planeten zu leben, auf dem es die Begriffe der persönlichen Würde und moralischen Integrität der Wissenschaft nicht gibt? Was ist ein Intellektueller im heutigen Rumänien? Was ist aus den Versprechen Rumäniens beim Eintritt in die EU geworden?
Das ICR in Berlin ist das Schaufenster Rumäniens in Deutschland – und es präsentiert sich als Schaufenster einer Vergangenheit, die nicht vergeht. Wer übernimmt dafür die Verantwortung? Seit dem Sturz Ceausescus hat doch jede Institution eine eigene Verantwortung und übt ihren eigenen Einfluss aus auf die Art und Weise, wie gelebt wird mit der errungenen Freiheit, für die doch hunderte Menschen erschossen worden sind.
Ich habe gehofft, dass Rumänien sich letztendlich doch noch normalisieren würde (nach so viel verstrichener Zeit und so vielen vertanen Chancen), zumindest im kulturellen Bereich. Und es tut mir weh und macht mich wütend, dass genau das Gegenteil passiert.
Ich verspreche, dass ich nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und ich werde nicht die einzige sein.
Mit freundlichen Grüßen,
Herta Müller
Zur Person
Herta Müller, geboren 1953 im deutschsprachigen Banat in Rumänien, reiste 1987 in die Bundesrepublik Deutschland aus, wo sie seitdem lebt. Ausgezeichnet u.a. mit dem Kleist- und dem Breitbach-Preis, gehört sie zu den renommiertesten Schriftstellerinnen des deutschen Sprachraums.
Ihre bitteren Erfahrungen in und mit der rumänischen Diktatur reichen bis in die Gegenwart: Erst vor wenigen Wochen war die Autorin zu Besuch in Bukarest und wurde dort von Geheimdienstleuten beschattet.
Den hier abgedruckten Brief schrieb Herta Müller an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts Berlin, um ihren Protest auszudrücken gegen die Einladung der beiden früheren Securitate-Spitzel Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi zur Sommerakademie des Instituts.
Thema der Tagung, die vom 19. bis 25. Juli stattfindet, ist der kulturelle Austausch zwischen Deutschland und Rumänien. Die Anwesenheit der ehemaligen Securitate-Leute, so Herta Müller, bedeutet eine Verhöhnung der geladenen deutschen Gäste.Wenn das ICR sich in Deutschland mit diesen Personen präsentiert, wird es sich selbst irreparabel beschädigen, und die deutschen Teilnehmer werden zum Aufpolieren der Denunzianten benutzt.
Herta Müller protestiert gegen Programm des Rumänischen Kulturinstituts
Herta Müller will künftig einen Bogen um das Rumänische Kulturinstitut in Berlin machen. Der Grund: Die Schriftstellerin findet es skandalös, dass das Institut zwei Gäste eingeladen hat, die nach ihren Angaben in der Zeit der Diktatur mit dem Geheimdienst “Securitate” zusammengearbeitet haben. So sei der designierte Leiter des Sommerkolloquiums, Corbea Hoisie, lange Securitate-Agent gewesen, schreibt Frau Müller in einem Protestbrief. Auch der eingeladene Sorin Antohi habe in kommunistischer Zeit Mitbürger denunziert. – Kritik kam auch von Müllers Schriftsteller-Kollege Richard Wagner. Material der rumänischen Archivbehörde belege, dass Corbea Hoisie früher Oppositionelle bespitzelt habe. Eine solche Enttarnung dürfe keine folgenlose Pflichtübung bleiben. Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe zurück. Es sei wichtig, den Dialog zu suchen.
Herta Müller hat einen Protestbrief an das Rumänische Kulturinstitut in Berlin geschrieben: das nämlich hat zur Sommerakademie zwei ehemalige Securitate-Spitzel eingeladen: „Ich verspreche, dass ich nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und ich werde nicht die einzige sein.”
Die rumäniendeutsche Schriftstellerin Herta Müller protestiert in einem Offenen Brief an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts, Horia Patapievici, der zur Berliner Sommerakademie auch zwei ehemalige Securitate-Mitarbeiter eingeladen hat: “Wenn das ICR sich in Deutschland mit diesen Personen präsentiert, wird es sich selbst irreparabel beschädigen, und die deutschen Teilnehmer werden zum Aufpolieren der Denunzianten benutzt. Wie werden die Angestellten des ICR in Berlin den Gästen der Sommerakademie die rumänischen Gesprächspartner vorstellen: Corbea Hoisie – Professor und langjähriger Securitate-Agent, und Sorin Antohi – jahrelang mit gefälschtem Doktortitel und fiktiven Publikationen bei europäischen Universitäten zu Gast, aber wirklicher Denunziant seit seinem 19. Lebensjahr? Und was werden sie der deutschen Presse erzählen? Besser gesagt: Was werden sie alles nicht erzählen?”
Der Tagesspiegel, 17.07.2008
Dezidiert erzählt der Schriftsteller Richard Wagner die Geschichte der beiden ehemaligen Securitate-Spitzel, Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie, die beide im postkommunistischen Rumänien eine Bilderbuch-Karriere machen konnten und nun auch vom Rumänischen Kulturinstitut in Berlin zu seiner Sommerakademie geladen wurden. Und worüber wird man sprechen? “Man wird wohl, wie in den alten Zeiten des Dialogs zwischen Ost und West, zwischen nützlichen Idioten und Geheimdienstzuträgern, vom Kulturaustausch sprechen, von den Einflüssen und nicht zuletzt von den Forschungsmethoden. So, als sei nichts geschehen. Als käme es zumindest nicht darauf an. Es kommt aber darauf an, in Deutschland wie in Rumänien. Kaum hat man dort mit der Aufarbeitung der Vergangenheit begonnen, schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine folgenlose Pflichtübung ist, so ist es eine gute Zeit für Leute wie Antohi und Corbea-Hoisie. Die Demokratie aber bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.”
English Translation
Frankfurter Rundschau 17.07.2008
Romanian-German writer Herta Müller writes an open letter to the head of the Romanian Cultural Institute, Horia Patapievici, protesting about his invitation to two former Securitate members to participate in the Berlin Summer Academy. “The ICR will do irreparable damage to its reputation by presenting itself in Berlin with these people, and German participants will be used to boost the image of informers. How will ICR employees introduce the Romanian participants to the other Summer Academy guests: Andrei Corbea-Hoisie – professor and long-time Securitate agent, and Sorin Antohi – who for years was a guest lecturer at European universities with his fake PhD and his fictitious publications and who had been an informer since the age of 19? And what will they tell the German press? Or more to the point: what won’t they tell them?”
Der Tagesspiegel 17.07.2008
Writer Richard Wagner is similarly critical about the invitation of the two former Securitate members and writes: At the Summer Academy the talk will be of “cultural exchange, of the influences, and not least the research methods. As if nothing had happened. Or at least as if it was irrelevant. But it is not irrelevant, either Germany or Romania. No sooner have people started to confront the past than they fall back into collective amnesia. But if removing camouflage is nothing but an obligatory exercise with no consequences, then people like Antohi and Corbea-Hoisie have it good. But without binding values, democracy is worthless.”
“Scrisoarea celor 17”, o diversiune “coapta” de “clientii” Institutul Cultural Roman
Editorial de Grigore L. CULIAN
Pe 29 mai 2008, d-l Sasha Meret, unul dintre prietenii Institutului Cultural Roman din New York (ICR-NY) – si al d-nei directoare Corina Suteu – mi-a trimis o “scrisoare deschisa” si cererea sa o public “in spiritul unui jurnalism onest”. Evident ca i-am satisfacut dorinta, iar textul a aparut in editia din 11 iunie 2008 a ziarului nostru (vezi site-ul www.nymagazin.com/arhiva/nr.574/opinii). Mi-am permis, atunci, sa-i raspund dlui Meret, in baza dreptului la replica, pe aceeasi pagina, si, ulterior, sa-i contactez pe cativa dintre semnatarii “scrisorii deschise”, inclusiv pe d-l Meret, cerandu-le sa-mi specifice care sunt articolele publicate in “New York Magazin” in care, citez, “se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta”. Am primit doar doua raspunsuri, pe care le redau mai jos (nu voi dezvalui numele celor doi semnatari ai scrisorii, pentru a-mi tine promisiunea de a pastra confidential identitatea lor, dar e-mail-urile se afla in computerele redactiei noastre): 1. “Grigore, nu am citit acele articole si chiar l-am intrebat pe Sasha Meret, care ne-a trimis scrisoarea, cerandu-i sa ne trimita articolele cu pricina. El ne-a spus doar ca sunt niste articole incriminatoare, nedrepte.
Nu am semnat propriu-zis scrisoarea, am fost in acest schimb de e-mail cu Sasha Meret si am inteles de la el ca se doreste aceasta scrisoare de la toti cei care au fost in proiecte ICR-NY, pentru ca suntem toti acuzati, si am zis, pana la urma: OK pune-ma si pe mine, caci am participat la unele proiecte ICR-NY si cred ca am facut treaba buna – in my case. Cel mai recent m-am agitat sa organizez lecturile de poezie pentru tinerii poeti etc. Am facut foarte multe pentru artistii romani adusi de ICR-NY, cand as putea sa ma concentrez pe ce am eu de facut, cum, de fapt, o sa fac de acum inainte”. *G.L.Culian: “Iti multumesc pentru raspunsul prompt. Niciunul dintre acele articole nu ii incrimineaza pe semnatarii scrisorii. Stii foarte bine ca m-am numarat printre putinii care ti-au sprijijit proiectele, cand mi-ai cerut acest lucru. E vorba de o manipulare grosolana si sunt socat ca un om de talia ta poate semna un document fara sa stie despre ce este vorba. Cu prietenie, Grigore”. *”Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat, de multe ori, ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei. Cand Sasha Meret a trimis scrisoarea semnata de Andrei Serban, Norman Manea etc., a trebuit sa zic si eu OK, altfel incepea un intreg tambalau”. *G.L.Culian: “Culmea ipocriziei! Niciunul dintre “semnatari” (poate cu exceptia lui Sasha Meret) nu a citit acele articolele! Asta e problema, nu faptul ca au/ati semnat. Daca doreau/doreati sa va aratati sprijinul pentru Corina Suteu si ICR-NY, era foarte simplu sa-mi trimiteti o scrisoare in care sa aratati si partile bune ale activitatii ICR-NY, nu sa aprobati (semnand) acele acuzatii, fara sa cititi materialele respective. Cu bine, Grigore”. 2. “Grig, buna, am fost plecat in turneu in Europa, sper ca esti OK, imi pare rau de scrisoare…da, am semnat-o. Am primit, in Europa, pe mail, cateva citate din articole critice, nu stiam din care anume ziar, cred ca e o diferenta de viziune aici intre comunitatea romaneasca si viziunea ICR-NY. Nu cred ca trebuie data prea mare importanta. Pe de alta parte, ar trebui sa acceptam ca ICR-NY se pozitioneaza in secolul 21… iar comunitatea romaneasca din New York, cultural vorbind, se afla undeva acum 30-40 de ani. Pentru ei, in continuare, nu e decat Eminescu si statui ale lui, fundatia Dorul, Ziua Romaniei, care e un balci. Stii tu ce are succes la comunitatea romaneasca de aici – Stefan Hrusca, Divertis etc. Acte care au zero impact in ‘american conscience’ si de o valoare foarte indoielnica. Pe mine ma bucura ca ICR-NY promoveaza ceea ce tu numesti “acte elitiste”…numai asa sunt sanse sa aiba ceva impact. Pe de alta parte, in 10 ani, in afara de tine, nu am vazut niciun roman la vreun concert de-al meu. Cred ca multi membri din comunitatea romaneasca ar fi foarte multumiti ca in continuare la ICR sa fie mese, Eminescu, nostalgii…si cam atat. Cred ca e bine ca se schimba putin…si cred ca trebuie sprijiniti intru totul. In continuare, eu te asigur de toata stima mea personala, dincolo de acest diferend de pozitie.” Raspunsul la dilema mea nu a mai venit, pentru simplul motiv ca semnatarul “scrisorii celor 17” nu citise “articolele critice”, nu stia unde si cand au aparut si, ca urmare, semnase in necunostinta de cauza, la fel ca doamna din prima corespondenta, care a avut insa decenta sa recunoasca manipularea: “Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat de multe ori ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei”. Saptamana trecuta, autorul afirmatiilor de-a dreptul jignitoare privind Comunitatea Romaneasca din SUA, Eminescu, societatea “Dorul” sau artisti ca Stefan Hrusca sau grupul “Divertis” a sustinut un concert sponsorizat (si) de ICR-NY. Intreb: cum e posibil ca un artist valoros sa aiba atata dispret fata de conationalii sai mai putin educati sau neinitiati intr-un gen muzical “pretentios” si sa “puna la zid” un simbol al spiritului romanesc cum este Stefan Hrusca? Nu stiu cata cultura muzicala au d-na Corina Suteu si “clientii” ICR-NY, dar as dori sa aflu cati bani publici s-au cheltuit pentru sponsorizarea concertului unui muzician care gandeste atat de stramb. Am stat 22 (douazeci-si-doi) de ani pe scena in Romania si 5 (cinci) in America, avand privilegiul de a evolua alaturi de cele mai mari valori ale artei romanesti. Iata doar cateva: Johnny Raducanu (caruia i-am organizat doua concerte la New York), Mircea Tiberian, Ion Berindei (jazz); Gica Petrescu, Sofia Vicoveanca, Ion Dolanescu, Maria Dragomiroiu, Dumitru Farcas, Toni Iordache (muzica populara); Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu (folk); Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer, Silvia Dumitrescu, Luigi Ionescu, “Romanticii” (muzica usoara); Ion Caramitru, Horatiu Malaele, Nae Lazarescu, Alexandru Lulescu (actori). In fata lor m-am plecat, pentru ca i-am iubit, ii iubesc si am dat tot ce aveam eu mai bun pentru a ma ridica la inaltimea artei lor. Niciodata nu mi-am permis sa-i compar sau sa afirm ca au “o valoare foarte indoielnica”, asa cum scrie semnatarul “scrisorii celor 17”. Cum prima manipulare grosolana a “clientilor” ICR-NY este dovedita de insasi raspunsurile (sau tacerea) celor doi, revin la textul scrisorii, pentru a scoate in evidenta o alta diversiune. Citez din scrisoarea deschisa: “Stimata redactie, semnatarii scrisorii de fata facem parte din numeroasa si diversa Comunitate Romano – Americana din SUA. Avand in vedere larga audienta a ziarului Dumneavoastra, mai ales in Comunitatea Romano-Americana din zona New York, suntem foarte interesati de opiniile colaboratorilor Dumneavoastra si de comentariile pe care le publicati. Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta.
Cu stima,
Lucian Ban, Oana Botez, Nina Cassian, Marina Draghici, Ana Golici, Nicolae Golici, Sherban Lupu, Norman Manea, Sasha Meret, Calin-Andrei Mihailescu, Julian Semilian, Saviana Stanescu, Andrei Serban, Nic Olaru, Matei Varga, Sanda Weigl, Nick Wolcz.
New York, 29 Mai 2008″. Asa cum reiese din textul de mai sus, autorul scrisorii sustine ca – citez: “Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY”. Fals! Articolele respective nu au aparut “in paginile presei de limba romana din New York”, ci NUMAI in ziarul “New York Magazin”. D-l Sasha Meret si cei de la ICR-NY (care, presupun, l-au pus sa scrie aceasta scrisoare, intr-o actiune de imagine semnata de 17 “nume mari”) fac trimitere la intreaga presa scrisa de limba romana, desi, logic, textul ar fi trebuit sa se refere numai la ziarul care a publicat articolele respective. Iata o diversiune tipic securista, prost regizata, prin care sunt invinuiti, INCORECT, si colegii mei de la celelalte ziare romanesti. In plus, articolele “in care se critica unilateral activitatea ICR-NY” au vizat numai anumite aspecte ale activitatii ICR-NY (in special actiunile costisitoare, unele chiar jenante, organizate pe bani publici si care au adus prejudicii de imagine Romaniei. Toate sunt postate pe site-ul nostru (www.nymagazin.com). Intrebare: de cate ori i-ati vazut pe cei 17 semnatari ai scrisorii sau pe membrii ICR-NY participand la evenimente comunitare si ce contributie au avut domniile lor la ridicarea nivelului de educatie a celor cu mai putina scoala? Participarea ICR-NY si a “elitelor intelectuale” care pretind ca “fac parte din “numeroasa si diversa Comunitate Romano-Americana din SUA” a fost 0 (zero!) si repet ceea ce am scris cu cateva saptamani in urma (“New York Magazin” nr. 574 din 11 iunie 2008): scrisoarea este o manipulare grosolana, initiata de conducerea ICR-NY si finalizata prin “clientul” Sasha Meret. Lectura superficiala (ca sa nu spun inexistenta!) a “reclamantilor”, care reiese din corespondentele publicate si din textul “scrisorii deschise”, dovedeste ca semnatarii au fost dezinformati si manipulati, cu scopul de a acoperi politica antiromaneasca promovata de ICR-NY. Articolele critice scrise de mine sau de colaboratorii mei – referitoare la unele actiuni ale ICR-NY care au avut ca subiect prezentari considerate de majoritatea Comunitatii Romanesti din New York ca defaimatoare pentru tara noastra – au fost simple opinii liber exprimate intr-o publicatie independenta. Afirmatia/acuzatie ca am fi “atacat reputatia institutiei care ne reprezinta” este aberanta – mai ales intr-o tara libera (SUA), unde libertatea de expresie este garantata de Constitutie – si mi se pare jenant ca oameni de cultura importanti (care nu citesc presa scrisa de limba romana din SUA si nu le pasa problemele “oamenilor de rand”) sa se lase manipulati de o mana de umili servitori (pe bani publici!) ai clanului Horia Roman Patapievici & Co. Daca romanii din tara inca mai accepta mizeria morala in care traiesc si legitimeaza (prin vot!) conducerea neocomunista instalata la putere cu 18 ani in urma, este treaba lor. Noi, cei care am ales sa traim in America, trebuie sa impiedicam exportul de minciuna, demagogie si impostura “made in Romania” catre tara noastra de adoptie si transformarea cladirii din 38 Street intr-un nou bastion de tip securist si antiromanesc, asa cum a fost in timpul dictaturii lui Ceausescu. Nu voi accepta niciodata ca poporul roman sa fie catalogat drept o natiune de criminali chiar sub acoperisul unei institutii care are ca obiectiv promovarea imaginii Romaniei in America si nici condamnarea comunismului de catre odraslele calailor din nomenclatura p.c.r. In final, ii cer d-nei Corina Suteu sa ne informeze – conform Legii accesului la informatiile publice – despre toate cheltuielile facute de ICR-NY pe perioada mandatului sau de director. Astept(am) un raspuns! Grigore L. CULIAN, editor “New York Magazin” New York, 10 Iulie 2008
Intr-un editorial foarte inspirat publicat in Evenimentul Zilei de ieri, Mircea Mihaiesi, aflat oarecum sub HR Patapievici la Institutul Cultural Roman, se ia de piept cu mafia turnatorilor din ICR. Sorin Antohi, propus de Mihai Razvan Ungureanu sa conduca clona Fundatiei Gojdu si de Vladimir Tisamaneanu sa-i fie alaturi pentru Raportul Minciunii, un celebru turnator acoperit de Patapievici cu incalcarea legii penale pe vremea cand acesta era la CNSAS, vrea sa-i intre pres pe sub usa lui Mihaiesi printr-un proiect cu bani de la ICR (vezi mai jos). Drept urmare acesta s-a hotarat sa demaste impostura turnatorului. Iata ce a scris, cu un curaj nebanuit:
SENATUL EVZ: Vara turnătorului Mircea Mihăieş Luni, 14 Iulie 2008
MIRCEA MIHĂIEŞ: „Cât de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Astfel de întrebări nu-l vor tulbura, desigur, pe Sorin Antohi“.
În aprilie 2006, Traian Basescu, ca sef al statului, a cerut CNSAS-ului verificarea „tuturor informaţiilor posibile“ ce-i priveau pe pretinsii lideri de opinie si pe intelectualii rosii care isi arogau funcţii de răspundere si pe la Cotroceni. Era prima oară când fostul Palat al Pionierilor lui Ceausescu ajuns al Kominternistilor lui Basescu era confruntat cu o astfel de situaţie. Acuzat – pe drept sau pe nedrept – c-ar fi nu doar o instituţie cu desăvârşire opacă şi că mult prea mulţi oameni ai vechiului regim şi-ai „structurilor“ se aciuaseră pe-acolo, Palatul Cotroceni oferă şi azi – sau mai ales azi – suficient loc pentru reformă. Azi, când au reintrat în uz „infogramele secrete“! Rezultatul acelui demers n-a fost prea spectaculos. Au existat, e drept, mai multe „pensionări strategice“, „renunţări unilaterale“, „retrageri neaşteptate“, „morţi neavizate“, dar până în clipa de faţă aşteptata primenire nu s-a petrecut. În 2002, personajul care ocupă astăzi pagina întâi a ziarelor, Excelenţa Sa Sorin Antohi, dat sigur ca sef al falsei Fundatii Gojdu inventate de Mihai Razvan Ungureanu, n-a mai ajuns niciodată unde obisnuiesc sa-mi iau si eu tainul alturi de Andrei Plesu si unde vrea cu ardoare sa fie trimis azi pe banii ICR. Oare de ce?! Poate aflăm de la putinii scriitori disidenti din România, ca Dan Petrescu, pe care il turna la kilogram la Securitate, sau de la Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu, care i-au pus dosarul mai la fund in acel an, pe cand erau mari tartori la CNSAS. Sorin Antohi a ajuns, curând după aceea, “profesor doctor” in Ungaria. Ţin minte articolul unui gazetar care, în epocă, merita să fie citit cu atenţie, măcar pentru că fusese el însuşi un intim al serviciilor secrete şi avea un miros bun în domeniu. Iată cum era descris doctorul inchipuit si turnătorul veros: „La Budapesta am întâlnit un profesor mincinos. Arogant. Nepoliticos. Isteric. Încruntat. Îngălat. Constipat. Un prost istoric pentru România. Un maestru al gafelor. Un sustinator al Ungariei“. Din cele aflate despre sejurul său si pe la Editura Polirom, unde si-a inventat niste “opere” nescrise, comportamentul nu i s-a schimbat nici cu un milimetru. Aceeaşi brutalitate, aceeaşi intoleranţă şi aceeaşi poftă de a zdrobi cu mânie proletară orice „stări de spirit necorespunzătoare“.
Nu ştiu dacă la această oră Sorin Antohi a fost sau nu bagat in pizda ma-sii de toti intelectualii tarii. Dar dupa documentele publicate la mijlocul anului trecut, el ar fi trebuit aruncat in haznaua cu laturi instantaneu. Nu poţi trimite ca reprezentant oficial al ICR, într-o ţară care a votat cu entuziasm pentru primirea României în Uniunea Europeană, pe cineva pozat pe prima pagină a ziarelor şi descris drept un colaborator zelos al Securităţii. Actul de inamiciţie e prea pe faţă şi batjocura prea mare. N-am nicio aşteptare din partea lui Patapievici. Dar preşedintele Băsescu e la fel de responsabil pentru situaţie, de vreme ce „Valentin“ a fost numit de Tismaneanu in comisia comunismului si a fost aproape trimis la Budapesta de Ungureanu, în plină revoluţie a Internationalei a IV-a neokominterniste. În faţa unei asemenea acuzaţii, oricine are o minimă onoare ori ar disparea definitiv, ori s-ar oferi ca exemplu si ar plati daune victimelor turnatoriilor sale prin tranşarea în justiţie a situaţiei. Nu e cazul lui Sorin Antohi. Sfidând o lume întreagă, el anunţă senin că incepand cu 19 iulie va participa, pe banii contribuabilor tarii furati de ICR, la o “scoala de vara” la Berlin. Şi de ce n-ar face-o, dacă are în ICR complici de marcă? Însuşi presedintele ICR îi ţine isonul, ca si atunci cand i-a ascuns dosarul la CNSAS, calificând actuala zarvă drept „o problemă personală“ a d-lui Antohi – ca şi cum acesta s-ar afla în Germania în vilegiatură pe banii babacii, şi nu ca turnator si fals doctor al statului român! Cu alte cuvinte, “profesorul” şi-a asigurat o minunată vară la Berlin (în compensaţie, desigur, la romanul „Efecte secundare. Istorie, cultura, politica“ – titlu al unui volum inexistent pe care si l-a pus in CV ca fiind publicat la Polirom). Şi asta pe bani buni, plătiţi de fiecare dintre noi: să nu uităm că stipendiile ICR au crescut la începutul anului la cote demne de invidiat. Dacă în Aleea Alexandru se merge pe tactica struţului, vă asigur că la Berlin există ochi şi urechi gata să intercepteze orice nuanţă. N-a trecut neobservat reactia numelui de cod “Valentin” si a sefului sau Volodea, la perspectiva sejurului prin Europa al lui Tismăneanu, care si-a asigura prin Cotroceni-Tour inconjurul pamantului cu pretextul ca prezinta mincinosul „Raport final al comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România“. Bun fiu al tatălui său – călăul ideologic stalinist Leonte Tismenitki – Tismaneanu Jr, cenzor şi persecutor al lui Paul Goma, pe care l-a dat afara cu nerusinare din Comisie, şi-a ieşit din minţi la ideea ca nu si-ar putea saruta membrul mazilit odata cu acţiunea mascarii monstruozităţii comunist-bolsevice. Învinuitul susţine că probele din dosarul facut de aprigul neo-conservator Victor Roncea sunt cam „subţiri“ şi scoase din „context“. Cât de „groasă“ trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cât de adânc trebuie să „contextualizezi“ pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia? Astfel de întrebări nu-l vor tulbura, desigur, pe Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si membru in Comitetul Director al Fundatiei conduse azi de sotia mea, Ilona Mihaies (ati ghicit – Reteaua Soros!). Bagator de seama, între altele, pe langa amintirea lui Ioan Petru Culianu cu o carte ca – isn’t it ironic? – „Religion, Fiction, and History“, Antohi preface in fictiune orice atinge mai putin fondurile de la ICR. Cum nu l-a tulburat nici lista „recompensărilor acordate“, a „sprijinului“ financiar şi-a „deconturilor“! La câtă „bibliografie“ a acumulat, la câte texte infecte a scris în „Oracolele“ Securităţii ascunse inca de M. Stefanovici Dinescovici, Sorin Antohi ar merita să i se acorde de către CNSAS drept premiu accesul la dosarul unui turnător care semna cu numele de cod „Tulceanul“. Sau la al lui “Lulu”. Îi garantez senzaţii tari!
Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu” Berlin în colaborare cu Arbor-Mundi. Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) şi Institutul Moldova, Universitatea Leipzig organizează la Berlin, între 19-25 iulie 2008 Conferinţa şi şcoala de vară cu tema Germania şi România Transferuri academice, culturale şi ideologice Directori: Sorin Antohi, Klaus Bochmann, Jörn Rüsen Coordonator: Gabriel Jarnea Loc de desfăşurare: Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu”, Koenigsallee 20 A, D-14193 Berlin Sorin Antohi, Klaus Bochmann şi Jörn Rüsen au creat şi vor conduce un program integrat care include o conferinţă şi o şcoală de vară pentru studenţi avansaţi, doctoranzi şi postdoctoranzi. Este prevăzută şi publicarea unui volum colectiv. Argument: Primul model străin menţionat în mod obişnuit de studioşii culturii române este cel francez. “Filiera franceză” este una dintre cele mai formative interferenţe din istoria României moderne, în ciuda distanţei geografice. Dar, cu certitudine, nu este singura. Modelul francez are tendinţa de a se estompa spre sfârşitul secolului al XIX-lea, în faţa concurenţei aprige din partea modelului german, probabil dominant în perioada interbelică. Competiţia dintre aceste două „alterităţi constitutive” majore merită analizată: ele însele pot fi mai bine înţelese prin examinarea raporturilor lor bilaterale în spaţiile culturale şi politice ale altor naţiuni. Studiul transferurilor culturale germano-române (şi al puţinelor transferuri româno-germane, de la Cantemir la Celan şi Celibidache) devine astfel o parte dintr-un studiu intercultural mai cuprinzător al transferurilor şi interferenţelor europene. Metodologie: Conferinţa şi şcoala de vară se concentrează pe noţiuni precum „transfer”, „comparaţie” şi „interferenţă”. Studiile de caz vor fi selectate dintre transferurile germano-române şi vor fi discutate sistematic într-un context mai larg (est-central european, european, intercultural, transdisciplinar etc.). Conferinţa, şcoala de vară şi volumul colectiv vor acoperi aceeaşi tematică la niveluri diferite, accentul punându-se pe întâlniri paradigmatice, schimburi, continuităţi în domenii precum: geografie, geografie socială, geopolitică, filozofie, psihologie, Völkerpsychologie, caracterologie naţională, Kulturmorphologie, biomedicină, antropologie, demografie, istorie, istoria religiilor, istoria şi filozofia culturii, literatură, teorie literară, filologie, lingvistică, estetică, economie, sociologie, ideologie, politică, instituţii etc. Limbile de lucru : Germana, româna şi engleza. Toate prezentările şi dezbaterile au loc în limba germană şi/sau engleză, dar cunoştinţe bune de română sunt necesare. Participanţii la şcoala de vară vor trebui să vorbească fluent două dintre cele trei limbi şi să aibă un nivel convenabil de cunoaştere a celei de-a treia. Eligibilitate. Candidaţii vor fi selectaţi pe bază de concurs de dosare. Sunt eligibili candidaţi din toate ţările, cu precădere din România, Germania, Republica Moldova şi Ucraina. Pe lângă cunoştinţele lingvistice necesare, numite mai sus, candidaţii trebuie să lucreze pe temele anunţate în programul conferinţei şi al şcolii. Procedura de selecţie: Candidaţii vor trimite următoarele documente prin e-mail la adresa Gabriel Jarnea ([email protected]), tel.: 0049-30-89065780 până la termenul-limită de 15 iunie 2008: (a) un CV cu lista publicaţiilor; (b) o scrisoare de motivaţie care va face referire la relevanţa programului pentru proiectele personale de cercetare ale candidatului; (c) un eseu de patru pagini în engleză sau germană pe una dintre temele din program (participanţii la şcoala de vară vor susţine o prezentare de 15 minute elaborată pe baza acestui eseu); (d) dovada asigurării medicale. Candidaţii admişi din ţările non-UE vor primi invitaţiile oficiale necesare pentru procedurile consulare de eliberare a vizei de călătorie. Selecţia dosarelor va fi făcută de directorii şcolii de vara, iar rezultatul va fi anunţat public până la 20 iunie, pe pagina internet a ICR Berlin (https://www.rki-berlin.de/). Beneficiile cursanţilor la şcoala de vară. Participanţii vor asista la o conferinţă academică de nivel înalt, vor audia cursuri susţinute de specialişti recunoscuţi internaţional şi vor fi încurajaţi sa participe la discuţii. Conferenţiarii vor fi la dispoziţia studenţilor, la cerere, oferind consultaţii. Participanţii au şansa de a-şi prezenta propriile cercetări colegilor şi conferenţiarilor. Este prevăzută crearea unei comunităţi internaţionale care să lucreze şi în continuare pe temele programului. Participanţii care se vor face remarcaţi vor fi invitaţi să participe la proiecte de cercetare şi la publicaţii. Costuri. Participanţii la şcoala de vară îşi vor suporta singuri costurile de transport. Cursurile, cazarea şi masa, precum şi un program de timp liber sunt subvenţionate de către Institutul Cultural Român.
ALERTA: Stafiile simtite de Basescu bantuie la Cotroceni si ICR (Foto: Basescu, comandatul, ajuns intre doua ramasite comuniste: Ticu si Patapievici)
Intr-o discutie despre “ramasitele umane ale comunismului” efectuata luni, 26 mai, la Institutul Cultural Roman, presedintele Romaniei a afirmat, catre Ticu Dumitrescu, care-si lansa o biografie romantata aparuta la Polirom si isi serba si ziua de nastere: “Mai avem pe băiatul lui Mizil, pe nepotul nu ştiu cui, pe fiul nu ştiu cui pe toate televiziunile. Marea lor problemă este că nu mai au un sistem cu instituţii care să-i susţină”, a detaliat Băsescu intr-o conversaţie cu sărbătoritul şi cu Horia Roman Patapievici, şeful ICR. Ulterior, la Realitatea TV, pe 3 iunie, probabil afectat inca de aceste prezente, Basescu a intarit: “Ştiţi cine sunt cei mai răi de regulă? Copiii stafiilor, iar Oprescu locuieşte în casă cu o stafie a trecutului”, a spus Traian Băsescu. Întrucât moderatorul i-a amintit că numai în comunism se judecau oamenii în funcţie de clasa lor socială şi de părinţi, Băsescu a spus: “Să nu fie vinovaţi, dar să nu fie ipocriţi”. Ingrijorati de posibilele repercusiuni negative asupra conducerii tarii, determinate de prezenta acestor fantome pe culoarele Puterii, am purces la un demers umanitar-national. Drept urmare solicit o Alerta Generala in Stat! Stafiile au invadat Cotrocenii si institutiile statului fara ca presedintele sa stie. Saracul presedinte pare a fi obligat sa se faca frate cu dracu’ pana trece puntea. Dracu’ ca dracu’ dar intrebarea este: unde duce puntea? Daca la lansarea de la ICR ciocnea cu Ticu un pahar cu sampanie apreciind “lupta” sarbatoritului, alaturi de Adrian Nastase care a venit sa-l pupe cu acelasi respect pe tov maistru sef de santier Dumitrescu, nu aceleasi erau simtamintele lui Traian Basescu la momentul loviturii date conducerii CNSAS preferate de Presedintie, moment care a marcat prima huiduire a presedintelui din cariera sa, regizat si perfectat bine-mersi de… aceeasi “societate civila” care il sufoca azi. Atunci, enervat, Basescu i-a administrat lui Ticu ceea ce merita: “M-am intrebat si cum pozam ca sfinti ai luptei anticomuniste, dar am construit, cu Ordinul Muncii Clasa a III-a, socialismul. Eu n-am dobandit o asemenea medalie, desi am comandat nava-amiral a republicii. Ma rog, chestiune de performanta…”, a spus Basescu. Imediat, sifonat, vocalul Ticu l-a admonestat pe presedinte invocand o minciuna. El a dat publicitatii un comunicat in care il compara pe seful statului cu liderul PRM, C.V.Tudor: “Nu doresc sa raspund nici uneia dintre calomniile si acuzatiile care mi se aduc. Ar fi sub demnitatea mea, mai ales ca o mare parte dintre ele au facut obiectul unui proces penal castigat de mine in anul 2000”. Stop: Aceasta, dragii mei, este o minciuna ordinara. In fapt, de frica sentintei, Ticu a renuntat la procesul in care Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti il acuza de impostura si colaborare cu Securitatea. Cocosul Ticu, antrenat la lupte de galine in curti dosnice de catre insusi “Sarpele cu ochelari”, Dom’ Profesor Virgil Magureanu, continua cu stuchitul: “Singura diferenta este ca, atunci, cel care orchestra aceste atacuri se numea C.V. Tudor. Acum, a venit langa el cel care detine functia de presedinte al Romaniei. Ii uneste aceeasi teama de Constantin Ticu Dumitrescu si de ceea ce doreste acesta sa deconspire”. Cine uita, nu merita! – Nicolae Iorga.
Insa Alerta n-are de ce sa fie data pentru un biet impostor. Chestiunea e de fond. Presedintele subliniaza foarte bine: “Marea lor problemă este că nu mai au un sistem cu instituţii care să-i susţină”. Dar ce te faci cand problema este “rezolvata”? La dreapta lui, Basescu il avea pe Ticu iar la stanga pe… Patapievici. H.R. e nu numai o “ramasita umana” a sistemului comunist, ca fiul lui Mizil (care insa nu are pretentii in stat). El este mai mult decat atat: este o ramasita umana a sistemului bolsevic NKVD, precursorul KGB. Tatal sau, Dionisie Patapievici, a strabatut Romania cu tancurile Armatei Rosii – ca transalator -, cu care a ajuns pana in Viena, unde a fost insarcinat sa puna bazele primelor celule ale Partidului Comunist din Austria, ceea ce a si facut. Chemat la ordine de catre tovarasa Ana Pauker, Dionisie a ajuns reprezentant al RSR in CAER. Surse demne de incredere din Ministerul Finantelor, unde-si facea veacul dupa ce Securitatea a cam pus la punct agentii KGB din Romania, ne-au informat ca Patapievici Sr il avea coleg de birou pe… Liiceanu Sr. Ati observat, poate, ca distinsul filososo-disident cu voie de la Securitate nu prea vorbeste de tatal sau. Acum aveti si motivul. La reuniunea neo-kominernistilor de la ICR, saracul Basescu a laudat si Raportul Tismanenu afirmand chiar – la cererea profitorilor probabil -, ca “si-l asuma”. Personal, ma indoiesc ca presedintele a avut timp sa citeasca maculatura de 900 de pagini de istorie falsificata, publicata cu larghete de Liiceanu la fosta editura a PCR, actula Humanitas. Poate daca ar fi facut-o ar fi inteles ca mizeriile anti-romanesti nu pot fi scrise decat de cei de care se teme: fantomele trecutului KGB-ist, ale prezentului ICR-ist.
Caci o alta stafie care il bantuie pe presedinte, sau, ma rog, o “ramasita umana” a sistemului bolsevic sovietic si a structurilor NKVD-KGB din Romania, intrata pe sub usa in Palatul Cotroceni, este nimeni altul decat seful Comisiei pentru “condamnarea comunismului”. Tatal sau, Leonte Tismenitky, a fost un brav terorist NKVD din Brigazile Rosii trimise de Internationala comunista la “lupta cea mare” pentru “eliberarea Spaniei”. Si lui, Securitatea i-a pus in vedere sa aleaga: URSS sau Romania. Aschia, mai maestra decat trunchiul! Propagandist comunist de mare viitor, Volodea, dupa ce a scos o carte de socialism stiintific sub indrumarea (ce coincidenta! 🙂 a lui Virgil Magureanu, a sters-o ruseste, via America de Sud, pe filiera Kominternului, conform planului de creare a retelei “disidentii externi”, realizat incepand cu anii ’80, in perspectiva lui ’89.
Basescu are de ce sa se resimta: Volodea a adus cu sine in “Comisia Tismaneanu” alte si alte stafii, ramasite mai mult sau mai putin supurente ale comunist-bolsevismului: Sorin Iliesiu, realizator de filme de propaganda PCR la Studioul Sahia si fiu al operatorului lui Nicolae Ceausescu, Nicolae Corneanu, cel mai prolific turnator al Securitatii din BOR (desi era cunoscut acest lucru; Deh: cine se-aseamana se-aduna!), Mihnea Berindei, un agent trotkist si turnator al Securitatii, Ana Blandiana, remarcata in vreme pentru felatiile pe care i le administra membrului CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu si altii de acelasi gen. Nu in ultimul rand, sa nu uitam stafiile mai grase, gen Andrei Plesu, bursier in RFG si rezident langa Consiliul de Stat al RSR, in strada Paris, ai carui parinti erau tot… nomenklaturisti si produsul sau “spiritual”, mai slabut, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru supleant al CC al UTC.
Cu totii sunt sutinuti de noua centrala a Kominternului din Romania: GDS-22, unde au activat si activeaza alte “ramasite”, chiar daca “fondatorul” Silviu Brucan a ajuns unde trebuie, in cazanele din iad: Alin Teodorescu (tutar Ion Iliescu, fost sef al Soros, informator diverse servicii), Mariana Cialik (ramasita comunista-tatal, gagauz, instalat de sovietici ca prim prefect comunist al Craiovei; fratele, Sergiu Celac, suspectat ca agent KGB), Andrei Cornea (ramasita Paul Cornea, stalinist din UB), Rodica Culcer (diverse servicii), Smaranda Enache (informatoare Secu si PCR), Radu Filipescu (ramasita-nepot al lui Petru Groza, daca ati auzit cumva de aceasta stafie), Andrei Oisteanu (ramasita-nepot al lui Leonte Rautu, Sef Dir Propaganda-Cultura CC al PMdR si CC al PCR si rector al pepinierei PCR Stefan Gheorghiu), Anca Oroveanu (ramasita de lux – chiar fiica ideologului sef al regimului comunist, Leonte Rautu, acum “giratoare” la GDS si Colegiul “Novaia Europa”), Tanase-Dinescovici, ehe… Si lista e lunga, fratilor… De aceea, fac acest strigat catre beduinii si pustnicii care mai rezista in desertul numit Romania:
Salvati-l pe Basescu pana nu e prea tarziu!
Ticu-Ordinul Muncii Socialiste, in doua ipostaze: felicitat de Nastase la ICR si hulindu-l pe Basescu la CNSAS
July 31st, 2008 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
