Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?
Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureș, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Pe 14 martie a.c., la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. La Bucuresti, timp de doua zile, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. In timpul manifestarilor dedicate “maghiarilor de pretutindeni” oficiali ai statului vecin incalca pe teriotoriul tari si cu buna stiinta Constitutia Romaniei incitand minoritatea maghiara la obtinerea “dreptului divin” – apud presedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover – autonomia “Tinutului Secuiesc”. Ulterior, ambasadorul Ungariei, Oszkar Fuzes, de mana cu ministrul de Externe, Teodor Baconschi, mint in fata Parlamentul, poporul si presa romana ca astfel de declaratii nu au avut loc. Mai mult, sotia sa, Bajtai Erzsebet, a recitat la Miercurea Ciuc din versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert: “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”.
Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR.Aceasta Scrisoare deschisă a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL), privind procesul de luni, 21 martie. Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL, mai ales ca, intre timp, chestiunea maghiara risca sa destabilizeze intreaga tara, sub ochii neputinciosi, nepasatori sau chiar complici ai serviciilor secrete si responsabililor politici de la cel mai inalt nivel.
Scrisoarea va fi depusa luni, 21 martie ac, la secretariatul Guvernului Romaniei, de unde vom lua numar de inregistrare si vom solicita raspuns scris. Va rugam sa semnati cu numele intreg si sa adaugati si profesia dvs. Doamne ajuta!
Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoardă mai josnică decât vita» – (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)
Domnule Emil Boc,
Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…
În urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.
Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fără apărare din Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosnicu, Cămar, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie. Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.
În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali – unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu-Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era că Kós Károly: „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (…)”. Adică împotriva României!
Ziaristi Online: Publicam cea de a treia parte a exceptionalului interviu realizat de Costin Cretu cu filosoful Constantin Barbu, unul dintre geniile Romaniei care nu ajung sa fie cunoscute la televizor, la programul de teleshopping al editurii Humanitas cu care este agresat contribuabilul TVR in fiecare duminca. Constantin Barbu este unul dintre elevii lui Noica ramas fidel maestrului si planurilor sale, de la Proiectul Eminescu, realizat in mare parte prin publicarea de catre Academie a manuscriselor jurnalistului, poetului si ganditorului national, la Proiectul Cantemir, pe care filosoful craiovean il duce acum la bun sfarsit. Dupa primele doua parti, PAMFLETUL NEGRU (I). Filosoful Constantin Barbu despre Noica si Proiectul National Mihai Eminescu si PAMFLETUL NEGRU (II). Filosoful Constantin Barbu despre genii dar si despre Plesu si Liiceanu. Fotografii literare despre origini tiganesti, plagiate si Securitate, Constantin Barbu vorbeste in ultima parte a interviului publicat de Ziaristi Online despre Platon, Aristotel, Kierkegaard, Kant, Hegel, Heidegger dar si despre Paltinis, Noica, Cioran si una dintre marile realizari si recuperari ale culturii romane: Integrala Manuscriselor Cantemir.
Printre fanetele filosofiei europene, filosoful isi gaseste timp sa se ocupe si de buruienile ei, cum ar fi Eugen Simion sau capusele lui Noica, “initiatii” sectei “Catarilor de la Paltinis”, dupa cum ii numea Parintele Steinhardt, reorganizati dupa 1989 in “arhitectii” Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa (numit la origini “Colegiul Invizibil”) cu bratele lor inarmate, succesoarea Editurii Politice a PCR, Editura Humanitas, completata de Editura Polirom a vechiului Komintern resapat.
Constantin Barbu povesteste cum, dupa doua zile si doua nopti de examinare, Noica l-a “promovat” oferindu-i o bursa la Heidelberg (blocata insa de Securitate, dupa cum puteti afla din episoadele anterioare) si marturisindu-i cum in urma dialogului i s-a nascut ideea “Celor 22”.
Este binecunoscut eseul “antrenorului” Noica, “Cei douăzeci şi doi sau despre cultura de performanţă”, prin care fostul filosof legionar care a pactizat cu comunistii sperand in perpetuarea filonului national propunea o selectie a elitelor natiunii, pentru a scapa tara de “lautarism” . Dar ce te faci cand dintre semintele lui Noica a ramas – cel putin in ecranul tv -, in loc de grau, doar neghina, si din neghina au crescut, adapati de securitatea securitatilor doar doi lautari: Plesu si Liiceanu?! Misterul relatiei lui Noica cu cei doi filosofi fara opera pare sa fie lamurit cunoscand metalitatea si planurile conspirative ale “antrenorului”, relevate de camarazii sai din inchisoare. Profesorul Raul Volcinschi povestea adeseori apropiatilor cum Noica ii propusese inaintea eliberarii sa i se alature in planul de “penetrare” a Partidului Comunist si aparatului de securitate. Ceea ce nu putea controla nici macar Securitate e faptul ca “antrenorul” Noica pregatea, de fapt, 22 contra 22.
Pe scurt, pentru a nu lungi povestea, cei doi fii de nomenclaturisti, Liiceanu si Plesu, unul cu tatal in Ministerul de Finante al RSR, altul cu mama in cel de Externe, sub Ana Pauker (ati observat ca niciodata nu vorbesc de parintii lor?!) erau folositi de Noica drept simple “curele de transmisii” ale dorintelor lui spre Partid si Securitate. Sa nu uitam ca “Jurnalul de la Paltinis” a fost publicat – in zeci de mii de exemplare – cu avizul Securitatii, aceeasi care ii plasase pe cei doi pe orbita burselor lui Noica la Bonn si Heidelberg (pe Plesu chiar de doua ori). Revenind la planul informativ post-decembrist, numele reviste “22” a GDS isi are izvoarele exact in aceasta preluare si confiscare a ideii lui Noica, a “Celor 22”, de fapt o intoarcere pe dos a ei demna de experimentul Pitesti, de data aceasta cu perspectiva extinderii reeducarii la nivel national (sa observam ca acum GDS a ocupat cu brio centrul manipularii maselor, TVR).
De altfel, e bine de stiut ca grupul in cauza a fost mosit de Silviu Brucan impreuna cu Andrei Plesu si Ion Iliescu acasa la Ascanio Damian, cumnatul si vecinul lui Plesu din strada Paris, o veriga a retelei pe deplin conspirate a Kominternului in Romania. Operatiunea s-a petrecut chiar in zilele lui decembrie 1989, pe cand grupul de “revolutionari” se retragea “la baza”, intre excursiile de pe itinerariul Televiziune – Guvern – CC – MApN. Obsesia confiscarii “22”-ului lui Noica avea sa urmareasca in continuare grupul de lautari ai tuturor serviciilor, Plesu publicand, impreuna cu Elena Stefoi si… Petre Roman, in 2002, cartea “22 de luni dupa 22 decembrie 1989. Transformari, inertii, dezordini”. Normal, daca nu la Humanitas, la Polirom. Intentia initiala a celulei de baza a “ilegalistilor” GDS a fost ca grupul sa aiba doar 22 de membri. Dar, ce sa-i faci?, se pare ca aici Noica a gresit: sunt mai mult de 22 de “genii” malefice in Romania… si toti tovarasii intelectuali sunt, aproape fara exceptie, fii si nepoti de agenti kominternisti.
In ianuarie 1990, la chemarea lui Brucan, in Bucuresti aterizeaza George Soros, care, impreuna cu o agenta, acum cu acoperire diplomatica a unui serviciu strain, merge direct la sediul “22” pus la dispozitia GDS de FSN in fostul local UTC al lui Nicu Ceausescu din Calea Victoriei 120, unde incepe sa traseze directive “celor 22”, care iau notite ca niste sefi de detasament pioneresc, de la activistul UTC Stelian Tanase pana la informatorul DSS Alecu Paleologu. Sef al GDS si, concomitent, al Fundatiei Soros este instalat Alin Teodorescu, viitorul sef al Cancelariei Guvernului Nastase, pe atunci doar informator al Securitatii si agent al serviciului secret al Republicii Populare Ungare, conform ofiterilor UM 0110 “anti-KGB”. De atunci, tentaculele centrului ideologic GDS si ale Retelei Soros se intind ca un blestem asupra Romaniei prin toate Guvernarile ei, de la Iliescu-Roman la Basescu-Boc, regim care va sucomba exact pe mana Partidului Civililor din Romania (PCdR). Pana la acel moment, sa urmarim ce ne mai dezvaluie Constantin Barbu:
Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 15, cod poştal: 010661, sector 1, Bucureşti – România
Dlui Alexandru Catalin Macovei
Dlui Horia Georgescu
Re: Sesizare Manolescu Apolzan Nicolae, Ambasadorul Romaniei la UNESCO
Stimati Domni,
Va scriu in calitate de simplu cetatean al Romaniei. In primul rand permiteti-mi sa va felicit pentru activitatea dvs recenta privind controlul averilor liderilor sindicali, conform noii Legi ANI, cerinta sustinuta de senatorul Iulian Urban inca de anul trecut si, la randul meu, de mine personal, pe vremea cand activam in presa centrala. Sa speram ca, intr-un viitor nu prea indepartat vor urma la rand si jurnalistii “de elita”, dupa magnatii sindicali, conform legii bunului simt si urmatoarei variante a Legii ANI.
Pana atunci, va propun astazi sa va aplecati asupra unei personalitati care considera ca se ridica deasupra Legii ANI. Este vorba de Manolescu Apolzan Nicolae, ambasador al Romaniei la UNESCO, care nu si-a mai depus nici Declaratia de Avere si nici pe cea de Interese inca din 05.06.2009.
La data repectiva, teoretic, Manolescu Apolzan Nicolae se afla la post, la Paris, impreuna cu sotia sa de la acea vreme, Manolescu Apolzan Ioana, angajata pe post de Secretar III si castiga 40.888 Euro, el si 25.129 Euro, ea. Fata de anul precedent, 2008, constatam ca li se marise salariul de la 32.304, el si de la 17.028, ea.
Cum de la acea data el a uitat sa mai depuna vreo Declaratie, conform Legii, am urmarit totusi evolutia lui prin deja fosta sa sotie, Manolescu Apolzan Ioana, acum promovata la rangul de Secretar II la aceeasi Legatie, care si-a depus ultima Declaratie la 25.10.2010. Conform acesteia, salariul celor doi era anul trecut de 37.547 Euro si 19.064 lei, el si de 22.995 Euro si 15.493 lei, ea.
De asemenea, domnul ambasador si-a pastrat si postul de profesor la Universitatea Bucuresti (conform portalului acesteia: https://www.unibuc.ro/ro/cd_nicomanolescu_ro), cat si cele de la urmatoarele institutii, la care, teoretic, activeaza in acelasi timp in care este si ambasador la Paris si de unde incaseaza remuneratii mai mult sau mai putin consistente, respectiv: Uniunea Scriitorilor din Romania, Presedinte – 56.580 lei; Academia Romana, (doar) Membru corespondent – 36.144 lei; Fundatia Romania Literara, Director General – 2723 lei; ziarul Adevarul, Colaborator – 31.166 lei; ziarul EvZ, Colaborator – 17.760 lei; Societatea Romana de Radiodifuziune, Colaborator – 2940 lei; CopiRo, Drepturi de Autor – 2072 lei; Editura Litera, Drepturi de Autor – 5649 lei; Editura Paralela 45, Drepturi de Autor – 66.693,3 lei. Aceasta era situatia pe 2009 – 2010, dupa cum transpare din Declaratia de Avere depusa la MAE de fosta sa sotie, Manolescu Apolzan Ioana (https://mae.ro/node/5132). De atunci, nu mai stim nimic…
Desigur, va rog sa studiati si in ce masura un astfel de om ocupat nu cumva atinge si sfere ale incompatibilitatii, conform aceleiasi Legi ANI.
Totodata, va rog sa luati in considerare si faptul ca domnul ambasador se afla deja la varsta senectutii si, la cei 72 de ani ai sai, a depasit cu vreo sapte anisori varsta de pensionare, conform vechii dar si noii Legi promulgate de presedintele Traian Basescu, totodata sef al diplomatiei Romaniei. Probabil sub-seful diplomatiei, dl Teodor Baconschi, a uitat prioritatile MAE enuntate de colegul sau Mihai Razvan Ungureanu si aprobate si de presedintele Traian Basescu, respectiv “lupta impotriva gerontocratiei” din aparatul Ministerului de Externe. Sa spunem ca varsta nu ar conta daca domnul ambasador ar arde zilnic ca o torta a culturii romane pe meridianele internationale, conform pozitiei sale de reprezentant al Romaniei la UNESCO inca din 2006. Insa, cu exceptia unor documente de atestare a unor situri UNESCO, ultima activitate a Romaniei, conform portalului oficial al organizatiei dateaza din… 2005 – https://whc.unesco.org/en/statesparties/ro/.
Dupa cum ne informeaza colegii sai din Ministerul de Externe, chiria pe care o plateste Romania pentru resedinta ambasadorului Manolescu Apolzan Nicolae de la Paris este de 11.000 Euro lunar, plus cheltuieli curente. Ca atare, de cand este ambasador, numai pe chiria aparatamentului sau ultracentral, Romania a platit peste 550.000 Euro. Plus salariile sale si ale sotiei (acum fosta sotie), inca circa 250.000 euro. De-a lungul acestei perioade, Manolescu Apolzan Nicolae a facut practic naveta Bucuresti – Paris, pentru a-si putea acoperi o parte din celalalte multiple obligatii ale sale. Le-a facut pe banii MAE sau pe banii sai?, o alta intrebare de bun simt, care probabil ar trebui sa intre mai curand in atentia Curtii de Conturi a Romaniei si relatiei acesteia cu Minsterul de Externe.
In incheiere, va rog sa investigati in ce masura cei peste 800.000 de euro cheltuiti pana acum de cuplul Manolescu Apolzan sunt justificati, ce se intampla cu Declaratiile de Avere si Interese nedepuse de domnul ambasador in ultimii doi ani, daca se afla in stare de incompatibilitate si ce recomandari oficiale i-ati face dvs, acum, la batranete.
Andrei Plesu, la etatea sa, dupa ce a trecut cu bine de Omagiul pe care l-a primit din partea detasamentului de pionieri si utecisti de la Colegiul Noua Europa, este mai ceva ca Ceausescu inainte de Congresul XIV. Zici ca merge pe urmele lui Iliescu, modelul Viagra al politicii dambovitene. Iliescu are o ambitie: sa iasa din politica cu picioarele inainte. Dar Plesu, ce ambitie are? Sa intre in politica cu picioarele inainte? Pentru ca, totusi, pare sa se consume cam mult pentru starea sa de sanatate, specifica persoanelor bolnave de obezitate. Raspunsul poate sta in faptul ca Plesu nu face nimic gratuit. Si nici gratis. Ci pe bani; bani grei am putea spune, daca ne gandim la milionul de marci primit de la o Fundatie germana chiar in timp ce era Ministru de Externe al Romaniei.
Acum, nu trece o zi fara ca lautarul din Tescani sa nu danseze ca hipopotamul Disney pe vreo scena nationala sau sa se lateasca in ecranul cutiilor de spalat creiere, alaturi de mai tanarul sau partener de viata Siegfried (pentru intimi Marcello). Daca nu e in Dilema lui Patriciu e in Adevarul (aceluiasi Patriciu) sau, in varianta sa electronica, ca cap de pagina in Hotnews-ul lui Soros, racorit cu evantaiul de pene de soimul patriei sovietice, micul Tabalaga. Daca nu e pe TVR 1, lansat intre “Danutz SRL” si “Lozul cel Mare”, il gasiti in reluare, dimineata, la pachet, intre “Pur si simplu delicios” si “Povesti cu lipici pentru cei mici”, sau pe TVR Cultural, cu marele Patapievici la picioare. Daca nu-i la Ateneu, pe banii ICR, adica ai nostri, atunci Pataplesu ii face culcus la loc, in Aleea Alexandru, de unde Ion Iliescu i-a facut cadou, de la bugetul statului, primele miliarde cu care a rulat Dilema. Aici, mai nou, Hopa Mitica al tuturor regimurilor, “Tulceanu”, colegul lui “Lulu” Filosofeanu, care si-a irosit cei mai frumosi ani de creatie tocindu-si coatele in Guvernele FSN, CDR, PNL, PDL, UDMR si murdarindu-si buricele degetelor la triat Note Strict Secrete din Dosarele Securitatii, emite, de pe podiumul sau de “rezistent prin mancare” in regimul comunist, noile directive ale Partidului Civililor din Romania (PCdR). Nu-i vorba, o face cu sarm si inteligenta… diabolica, dupa cum ar spune unii.
Daca as fi scientolog, sa spunem, o alta secta plina de “intelectuali”, mi-as dori sa-l vad pe Plesu ca Guru, dansand nud in Golful Neamtului de la Costinesti, dar numai cu o partenera de plaja ca “tovarasa colonel” Zoe. Zoe Petre, cea cu care a aprobat si aplaudat bombardamentele asupra locuitorilor capitalei Serbiei, Belgrad: copii, batrani, intelectuali, oameni, intr-un cuvant. Am inteles ca domnul Plesu se oripileaza in fata violentei Miscarii Legionare, care, prin unii membri ai ei inzestrati cu o gaura in plus, vorba lui Tutea, cea de la pistol, gaureau responsabili guvernamentali, la randul lor criminali, ca Armand Calinescu, pentru a se preda apoi si a fi executati in piata publica. Reprobabil, nimic de zis. Dar oare nu se gandeste Andrei Plesu, apologetul crimei in masa, cum il vor privi ochii copiilor ucisi, ochii miilor de cadavre sarbesti facute de un atac blestemat, chiar si de Sfintele sarbatori de Pasti, in timp ce-l va cuprinde frigul si intunericul?
Tot de la inaltimea lui, de filosof-sef al natiunii, dl Plesu a dezavuat atoatestiuitor, in aceeasi conferinta, apartenenta lui Eliade, Noica, Cioran, Nae Ionescu la Miscarea Legionara si si-a permis sa-l ridiculizeze pe geniul romanesc Mircea Vulcanescu pentru ca venise la Antonescu cu 14 solutii la o problema (am observat, de altfel, inceputul unei campanii impotriva “criminalului de razboi” Mircea Vulcanescu, careia, iata, ii da glas insusi luptatorul cu comunismul “crenvurşti ardeleneşti făcuţi din carne de capră“). E grav ca unii ca Vulcanescu puteau gasi mai multe solutii la o problema in timp ce distinsul Plesu, cat a fost ministru de Externe, nu a reusit sa obtina o omleta calda de la cantina MAE. Observ si eu, nu dau cu parul.
Cum nu sunt intelectolog ci doar un biet pacatos ortodox nu imi permit sa acced la oaza maro a cercului stramt si doar observ, de la distanta. Observ ca de la inaltimea sa de tovaras al procurorului bolsevic, pardon, mensevic al natiunii, din sferele heideggeriene si pariso-heidelbergiene, se coboara pana in tarana ortodoxie noastre si il scarmana problema cipurilor. Ce treaba are filosofia plimbata curmanos de pe strada Paris pe Tirana si apoi la Centrala din Aleea Alexandru cu cipuiala? Ne spune Hopa Mitica: “Cand a aparut scandalul cu cipurile, au fost reprezentanti ai clerului care au spus: “E 666, mana diavolului, nu va lasati, mai bine sa ne aruncam cu pieptul in sabii!” Brusc, dupa ce s-au purtat musulmani un timp, acum erau kamikaze.” Nu inainte de a critica, ca orice om de bine, la modul general, ca “din punctul meu de vedere, martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici, adica macar sa declari ca nu e in regula si sa suporti consecintele (care nu puteau fi fatale, insemnau o trimitere la munca de jos, intr-o manastire de granita)”.
Am auzit placa asta de mii de ori din partea “intelectualilor de bine”. Cu totii ignora, ca sa dau un singur exemplu, martirajul Parintelui Gheorghe Calciu, care chiar de pe scarile bisericii, cu glas tare, predica impotriva ateismului comunist, pentru a fi re si re-arestat, savarsind doua decenii de inchisoare, exact in perioda in care Plesu si Liiceanu isi plimbau dosurile pe la Paris, Viena si Berlin. Desigur, dl Plesu nu a avut timp sa-i cunoasca pe martirii din inchisori, fiind mai degraba ocupat cu deservirea ofiterilor de Securitate in timpul transei sale transcendentale sau la orele de estetica predate pentru Securitatea Municipiului Bucuresti (SMB). Nu asta ar fi problema. Dar, inainte de a-i arata pe altii cu degetul – in special clerul ortodox, normal – se pune intrebarea de bun simt “Unde ai fost tu?”. Unde ai fost Andrei Plesu cand se daramau bisericile, rand pe rand? Unde a fost glasul moralist al intelectualului cocotat acum pe scena Ateneului? Unde a fost trupul tau, cu care, nu ma indoiesc, puteai cu usurinta opri cel putin un escavator pe treptele Bisericii Sfanta Vineri? Ah, am uitat! Erai la Heidelberg, persecutat de Securitate, pentru a doua oara!
Poate aceasta sa fie diferenta intre cei doi titani ai disidentei romane, Plesu si Liiceanu, si insignifiantii Michnik si Muller; ca cei din urma au facut, totusi, inchisoare si au fost anchetati si brutalizati de Securitate in timp ce cei dintai “rezistau prin mancare”! Un alt martir uitat de marele Andrei Plesu (la propriu nu la figurat), Parintele Nicolae de la Rohia, observandu-i cu atentia anilor de detentie, i-a definit pe cei gardieni ai lui Noica drept “Catarii de la Paltinis” (secta nu animalul). Ce inseamna darul unui Parinte convertit la dreapta credinta…
Bine zicea Parintele Justin Parvu, bunul duhovnic luat in bascalie cu cipurile de intelectualul tuturor regimurilor, Andrei Plesu: “Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere averile”. (Parintele Justin Parvu da primul interviu dupa ce a fost acuzat de legionarism: “Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!”»)
Dar sa ne intoarcem la chestiunea zilei: domnul Andrei Plesu e activ. De ce?, asta-i intrebarea. Gasim raspunsul in expozeul sau ICR-ist: “Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri”. Dl Plesu vrea sa fie arbitrul acestei lumi. Cum stim ca, de cele mai multe ori, arbitrul fura pentru un jucator, la inceput asa, cu ciupeli, in asteptarea finalei, cand se joaca meciul hotarator, nu ne ramane decat sa-l observam cum incepe sa-i faca loc pe scena, cu toata armata sa de soimi ai patriei sovietice, pionieri si utecisti, si omnigrandoprezenta sa, unui “ales” al Grupului. Grupul pentru Dialog Social, centrala PCdR-ului, copilul cu doua moase, Brucan in decembrie 1989, si Soros din ianuarie 1990. Desigur, asta ne arata cat de slab este, de fapt, “alesul” Grupului, daca s-a conceput o atare strategie agresiva pentru el, cu o asemenea perioada inainte de alegeri. Este vorba, desigur, de “fiul unui revolutionar”, ce sa-i faci? tot… bolsevic (sau mensevic?), “el insusi un revolutionar”… Pana atunci, la momentul “finalei”, sa ne obisnuim, asadar, sa-i vedem pe cei doi hipopotami de aur dansand pe toate mesele “lumii noastre”, un Pat si-un Patason (alias Siegfried, aka Marcello) imbatraniti in rele, un cuplul Stan si Bran de plans, doua jucarii stricate, ce merg tinandu-se de mana numai pe strazi intunecate si adanc-adanc infundate…
Micul scrib de la gazeta de perete electronica a PCdR, Danutz SRL Tapalaga, deranjat ca editorul sau humanistoid Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu a fost stampilat pe viata de Adam Michnik drept bolsevic si mensevic, se supara ca prostul satului pe Dinu Patriciu, ca cica intra cu bocancii (eu am observat ca are pantofi destul de fini, de doar vreo 1000 de euro bucata) la Ateneu si lipeste bancnote pe fruntea violonistului cand “toata lumea stie”, dupa cum a spus si tovarasul ayatollah Tismaneanu, ca “mensevicii sunt anti-bolsevici”. Sa te crucesti, ce-ti ramane de facut?! Dar si sa te amuzi, de ridicolul situatiei: gura pacatosului adevar graieste. In cazul de fata, singurul violonist cu dar lautaresc este chiar rapsodul Plesu, caruia Patriciu chiar ii lipeste pe frunte (tot la propriu), lunar, cate o bancnota-doua din cele oferite ca dar de Federatia Rusa dupa devalizarea Rompetrol-ului romanesc.
Excelenta Sa, Bahador Aminian Jazi, noul ambasador al Republicii Islamice Iran la Bucuresti, ne-a acordat un lung interviu, pentru Ziaristi Online, revista de politica romaneasca si relatii internationale Glob Express si saptamanalul Independent, in care am tratat problemele Orientului Mijlociu, de la rolul “dezvaluirilor” Wikileaks la valul de revolte populare musulmane si de la resursele de energie ale Iranului la facilitatile lui nucleare si amenintarile SUA si ale Israelului fara sa uitam de Basescu si Ahmadinejad. In filmarea de mai jos redam un extras privind evolutia situatiei la zi, in urma caderii regimului pro-american de la Cairo si a raspandirii miscarilor de protest din Tunisia si Egipt in Yemen, Bahrein, Libia si alte state arabe, cum ar fi Iordania si chiar Arabia Saudita. Ambasadorul si profesorul Bahador Aminian isi indreapta atentia asupra liantului religios si social al acestor revolte si ofera o perspectiva diferita de tot ceea ce apare in aceste zile in presa occidentala, folosita pe post de arma de razboi, dupa modelele consacrate deja in operatiunile asupra fostei Iugoslavii si Irakului. Momentan, interesele Statelor Unite, care incearca sa-si reconfigureze intreaga politica asupra “Marelui Orient Mijlociu”, se intersecteaza cu dorintele popoarelor oprimate din regiune aflate in cautarea justitiei sociale, considera diplomatul de la Teheran, care mai afirma ca, la fel ca in cazul Irakului, americanii vor fi obligati pana la urma sa accepte vointa populara, dominata de factorul religios, care anima si organizatiile de tipul Fratiei Musulmane. Ca un paradox, ambasadorul arata ca tocmai democratia a dus in Palestina la victoria Hamas-ului, ceea ce Israelul nu a putut accepta. Expertul iranian subliniaza ca, pentru americani, importanta geostrategica a regiunii este, in unele zone, chiar mai mare decat cea acordata propriului teritoriu. Ambasadorul Iranului mai observa ca turbulentele din Orientul Mijlociu sunt indreptate de fapt impotriva unor sisteme militariste si totalitariste, ca si in Egipt, care au fost si sunt sprijinite activ de Statele Unite, amintind ca in Bahrein, in ciuda regimului autoritarist, care acum incearca sa inabuse in sange revolta populara, se afla baza navala a Flotei a 5-a a SUA. Dr. Bahador Aminian Jazi afirma ca Iranul nu poate fi afectat in ciuda incercarilor evidente ale serviciilor speciale occidentale de a transforma fluxul in reflux si admite ca exista posibilitatea ca in statele asupra carora s-a revarsat valul verde musulman vointa poporului sa fie infranta de operatiunile de culise, atent organizate de diverse retele, cum ar fi cea a lui George Soros. Interviul integral va putea fi citit in curand, in publicatiile numite mai sus.
Dr. Bahador Aminian Jazi, diplomat si profesor de stiinte politice, a fost decanul Scolii de Relatii Internationale din Teheran, de pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Iranului, si directorul Centrului de Studii Strategice al Institutului pentru Studii Politice si Internationale al Iranului (IPIS).
Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, a prezentat astăzi, 9 februarie 2011, în cadrul unei conferinţe de presă, bilanţul privind primul an de la preluarea mandatului ministerial, informeaza MAE (nu si ultimul? –nm). „România a fost, în 2010, activă internaţional şi angajată în continuarea construcţiei europene. 2011 nu va face decât să confirme şi să intensifice eforturile anului trecut. Voi promova în anul 2011 o diplomaţie inteligentă, echilibrată, activă, demnă şi, de ce nu?, îndrăzneaţă. Eforturile noastre de concepţie şi acţiune trebuie să devină mai vizibile. Diplomaţia reactivă trebuie să fie înlocuită de o atitudine activă, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în plan internaţional”, a declarat ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, conform aparatului MAE. Parca am fi pe vremea celor doua ore ale TVR de propaganda comunista – “angajata in continuarea constructiei societatii socialiste multilateral dezvoltate” – plus imi plac si chestiile astea cu “voi promova”, “de ce nu?”. “eforturile noastre trebuie sa”, “diplomatia trebuie sa”... pai “de ce nu” ai facut asta pana acum ca sa nu ramanem “incremeniti in proiectul” “trebuie sa”? Ca si in ce priveste relatia cu Federatia Rusa, despre care Baconschi afirma: “Voi acorda o prioritate specială acestui spaţiu. Pentru moment nu vă pot oferi detalii (mmm – putin mister, o capa o spada, poate si o vulpe… 🙂 – nm), dar sper ca în acest an să asistăm la progrese reale şi pe această linie”. Dupa un an de mandat bilantul consta in “voi face”… Dincolo de bla-bla-ul oficial m-am gandit ca e mai haios sa stiti si cu ce a ramas “seful diplomatiei”, oficial, de pe urma acestui an. 🙂
Armand Gosu: consilier personal al ministrului Afacerilor Externe al Romaniei, Teodor Baconschi (Baconsky) “pe zona de Est”, cu sotia de asemenea in MAE, ea, Secretar I, el, istoric, cu un doctorat in istoria Rusiei la Universitatea din Moscova (1995-1998)…
Comportamentul României în cadrul Tratatului de la Varşovia, în comunitatea socialistă (în special China), dar şi pe plan internaţional (în special Orientul Mijlociu), încurca strategiile Kremlinului şi ameninţa interesele sovieticilor.
Stalin a creat Patriarhia cu mâinile Liubiankăi! Acest departament a devenit mama sa. Legătura genetică cu KGB-ul este de asemenea un semn de rudenie al Patriarhiei Moscovei…
„Copil fiind, tata îmi spunea că Rusia încearcă să ascundă de români adevărul. Mereu m-a apăsat această întrebare. Care e adevarul pe care ruşii îl ascund? Mi-am dat seama că Moscova şi Kievul aplică un dublu standard împotriva românilor”
Oare Geoana n-a auzit de internet, daca incultura sa doare? Dar ambasadorul Lazurca, care se presupune ca reprezinta si apara interesele Romaniei? Faptul ca nu a protestat pana acum la acest sacrilegiu, ba mai mult, se perinda in tururi pravoslavnice, brat la brat cu arhimandritul rusofil responsabil de blasfemie, vorbeste de la sine… Oare ce Departament National Antitradare ar trebui sa se autosesizeze in acest caz?
Reprezentantul special al Uniunii Europene la Chişinău, Kalman Mizsei, minte precum gazetă Pravda. El susţine cum că fostul preşedinte comunist Voronin ar fi iniţiat procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Nici mai mult, nici mai puţin.
Preşedintele Sarkozy nu este vreun preot al Consilului Europei ori al Parlamentului European, ca să împartă binecuvântări spre celelalte popoare ori să le retragă acelora după capricii ori interese proprii.
Am văzut pe ecran chipul luptătorului ca fiind fumător înrăit, cu un vocabular bogat în înjurături, manifestând uşurinţă şi chiar plăcere în a-i ucide pe cei care îi căutau. Este un portret realist?
O analiza patrunzatoare asupra mecanismului prin care functioneaza pana la simbioza motorul Uniunii Europene, uns de nemti, caroseria ei sic, frecata de francezi si farurile cu care ne orbesc in fata ungurii, inainte de a se autovandaliza in vazul lumii, ne ofera Liviu Turcu, fost ofiter de informatii si analiza al DSS, tranferat la CIA in 1989. Trunchiata de dusmanii mediatici ai lui Traian Basescu, analiza lui Liviu Turcu a fost interpretata, facil, printr-un extras din context, ca o critica a pozitiei presedintelui Romaniei fata de tratamentul jignitor la adresa romanilor aratat de marii grofi de pe tapsanul european, Sarkozy si Merkel, “baronii Europei”. In realitate, este o analiza seaca, la rece, dupa tipicul unui adevarat lucrator cu informatia, care ii prezinta sefului statului realitatea frusta, asa cum e ea, si nu cum isi inchipuie sicofantii de la varful MAE ca “ar vrea sefu'”. Sefu’ e constient ca lucreaza cu oameni slabi, agatati in functii pe baza unui pretins ajutor international, care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi total pe invers. Cazul Baconschi, al patrulea rebut diplomatic major al “scolii Plesu”, daca il numaram si pe tartor, este edificator si revoltator. La el se refera si Turcu, voalat dar transparent, cand afirma: ”Luarile de pozitie in termeni relativ duri, inclusiv prin amenintarea de a aplica masuri concrete la adresa decidentilor sint considerate, la nivelul cancelariilor, doar manevre propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. “Manevrele de defulare” au fost realizate, dupa cum bine stim, dupa – luati nota – 12 (douasprezece) zile de tacere penibila si impotenta in urma scrisorii celor doi ministri de interne, francez si german (Sa mai amintim ca ministrul a fost ambasador in Franta – decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Comandor – iar Germania ii umfla conturile Fundatiei “non-profit”?). Daca mai punem la socoteala si informarea prealabila a SIE vorbim de cel putin 14 zile (doua saptamani) in care ministrul Baconschi – “seful diplomatiei romane” – n-a scos nici pas. Tacerea jenanta, pentru orice roman, a ministrului de Externe, l-a facut pana si pe Dan Andronic sa se intrebe Unde a dispărut Teodor Baconschi? pentru a constata apoi ca, da, Eşecul Schengen ii apartine. Mirarea lui Dan Andronic, poate unul dintre cei mai informati ziaristi de culise (dupa Ion Cristoiu), m-a pus si pe mine pe ganduri. Daca a fugit din tara?, mi-am zis. Cautand pe site-ul MAE, m-am linistit: cand toata tara fierbea in fata santajului Schengen, domnul ministru isi gasea timp, asemenea Patriarhului sau Papei, sa dea… un mesaj de Craciun (!): “În Povestea de Crăciun a lui Charles Dickens, personajului principal i se înfăţişează trei spirite, reprezentând Crăciunul trecut, cel prezent şi cel viitor. Dacă astfel de spirite ni s-ar prezenta şi nouă astăzi, ce ne-ar spune oare?”. Tare mi-e teama ca, in cor si pe o singura voce, cele trei spirite i-ar fi spus ceva de dulce domnului ministru…
Presedintele Basescu, in schimb, inca din 21 decembrie a avut mai multe declaratii ferme pe marginea acestei atitudini necinstite a marilor puteri UE, Franta si Germania, in a caror umbra se putea deslusi, dupa forma ei exagerat de mare, conturul adevaratei conducatoare a Europei – Rusia. Varegii rumega in intuneric rezultatele baronilor si baroneselor. Cand vor iesi la lumina va fi prea tarziu, pentru toata Eurasia. Am pus deoparte si voi prezenta sintetic, cand voi gasi timp, documentarea exhaustiva care ma indreptateste sa arat ca, in cazul Schengen, toate drumurile duc la Moscova. Halte sunt, cei drept, la Budapesta, mai nou la Paris si, evident, la Berlin, in virtutea Pactului Hitler – Stalin (Sa mai amintim ca tratatul “romano-moldovean” semnat de Baconschi cu Filat – visul Rusiei lui Putin pe toata perioada presedintiei Voronin – s-a realizat taman acum, dupa vizita madamei Merkel in “regiune”?). Domnul ministru stie foarte bine. Daca seful SIE nu ar fi fost un prea bun prieten si tovaras de drum – batatorit pe aceleasi coordonate – al domnului ministru, probabil ca si domnul presedinte ar fi aflat, la timp, al cui este Baconschi. Si atunci n-ar fi trebuit sa inghita in sec pentru ca nu-l poate demite intr-un astfel de moment, total neproductiv din punct de vedere al calendarului diplomatic, fapt speculat cu brio de dilematicul nostru ministru.
Revin: dupa 12 zile de tacere, cand tara era inca mahmura dupa revelion, Dorel Baconschi isi aranjeaza un interviu cu Ovidiu Nahoi, colegul (la Foreign Policy, sa zicem) prietenului sau, MRU, totodata subalternul direct al sefului acestora, Andrei Plesu, la randul lui sinecuristul mogulului Dinu Patriciu, daca ati auzit de el… Ce-o cauta ministrul presedintelui Romaniei la prohabul dusmanului sau de moarte, devalizatorul pentru rusi al aceleiasi Romanii pe care, chipurile, se presupune ca o reprezinta “seful diplomatiei romane”, doar Plesu o stii. Sau, daca scapi de Plesu, tac-su… Aici, in “Adevarul” intors pe dos, dom’ ministru se da in stamba si maraie la Comisia Europeana si Croatia, gafand si maculand inadmisibil imaginea politicii externe romanesti care este, totusi, una dintre principalele responsabilitati ale presedintelui Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de irosirea – din trei declaratii tampe – a muncii sutelor de diplomati profesionisti ai aparatului MAE/SIE, pe care, ministrul, in limbaj nediplomatic, a facut ceva. Acestea sunt manevrele “propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. O manevra extrem de proasta a inca ministrului Baconschi, o manevra care, dimpotriva, parca special, a reusit sa compromita total, la nivel european, “factorii politici implicati” vexand de doua ori opinia publica romaneasca: si in fata esecului si in fata comportamentului lamentabil al celui de-al “n”-spelea rebut al “scolii Plesu”. Si acum analiza lui Liviu Turcu, integrala:
ARTA DE A DRIBLA ISTORIA.
Schengen: o poveste cu tilc
de Liviu Turcu
Mai 1997. Uniunea Europeana negocia la nivel inalt la Amsterdam amendarea substantiala a Tratatului semnat la Maastricht in anul 1992.
Prilej pentru fiecare dintre participanti de a-si promova interesele nationale si de a se pozitona cit mai avantajos in noua configuratie structural-politica. Marele elefant in magazinul cu portelanuri fine ale UE se numea de asta data Spania care prin Jose Mari Aznar, prim-ministru si sef al Partidului Popular (de nuanta politica conservatoare) prezentase succint pozitia tarii sale: noul Tratat trebuie sa reflecte repozitionarea Spaniei ca egala marilor puteri traditionale precum Franta, Germania sau Marea Britanie.
Mai intii, in calitate de gazde, olandezii au incercat tactica obisnuita de a solutiona mai intii compromisul necesar aducerii la unison a pozitiilor majoritatii participantilor lasind intentionat la urma ‘spinoasa’ problema a pretentiilor Spaniei. O aliniere tactica menita sa asigure forta maxima de presiune asupra ultimului recalcitrant ale carui pretentii stirnisera deja nemultumirea mandarinilor europeni.
Iata ce povesteste referitor la acest episod fostul prim-ministru britanic Tony Blair reproducind dialogul purtat de ‘baroni’ cu Jose Mari Aznar: “Europa are nevoie de dumneata si Spania. Cum poti sa pui in discutie stabilitatea Europei intr-un moment ca asta? Doresti sa fii responsabil pentru esecul european?” Apoi, dupa acest preambul, comenteaza Tony Blair, lui Aznar i s-a oferit un compromis considerat ca fiind pe masura si croiala statutului anterior al Spaniei. In fata acestei situatii Aznar a replicat:’ceea ce am prezentat reprezinta conditiile minimale de la care nu voi face rabat. Ca atare ma duc in camera alaturata sa fumez un trabuc.’ Rind pe rind, Wim Kok primul ministru olandez, Jaques Chirac si Helmut Kohl s-au dus si au discutat individual cu Jose Aznar utilizind ca presiune intregul arsenal al statutului de mare putere. Fara succes.
Ungurenii de la Evenimentul Zilei au luat foc! Cica Ambasada Ungariei in Romania a fost “vandalizata” cu “mesaje obscene”. Tampenia slugilor ungurene merge pana intr-acolo incat publica si fotografia cu “mesajul obscen” : DACIA IS BACK. Ce-i asa obscen? Este, evident, o reclama la revenirea Daciei pe pietele mondiale… 🙂 🙂 🙂 “Vandalii” vor fi premiati de Roncea.ro in spray-uri – preferabil de trei culori anume – pentru actiuni viitoare de “vandalism” “obscen” cum ar fi ROMANIA MARE, VECHILE HOTARE! sau TINUTUL SECUIESC, PAMANT ROMANESC!
In cazul in care grafferii romani vor fi prinsi in actiune de politisti certati cu legea strabuna, eu, Victor Roncea, jurnalist, care are in tolba o sumedenie de mesaje cu adevarat obscene pentru toti ungurenii din Guvernele de la Budapesta si Bucuresti, voi plati personal amenzile sau le voi contesta in instanta invocand dreptul la libera exprimare, inclusiv artistica, garantat de Constitutie si Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
Asadar, grafferi romani liberi: vandalizati, vandalizati, vandalizati!
UPDATE: Tampenia generalizata si institutionalizata frizeaza deja demenata. Aflam de la Agentiile de stiri Agerpres si Mediafax ca: La faţa locului s-a deplasat grupa operativă a Sectorului 2 Poliţie. Au fost efectuate primele cercetări, urmând a fi sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a stabili dacă însemnele intră sub incidenţa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind ”interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”(OUG 31/2002).
Ha, ha, ha! DACIA, deja suspectata ca a facut, ca tara, ceva “infractiuni contra pacii si omenirii”, in baza OUG privind ”interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob”. Ha, ha, ha! Pai va dati seama cat are de lucru acum Tismaneanu? Trebuie sa-i urmareasca pe fascistii de romani pana la Decebal! Burebista, criminalule, jos cu statuile tale!
PS: V-ati prins de ce Decebal e doar fascist si nu si legionar? Pentru ca altfel cum se mai batea cu legionarii de romani? Ha, ha, ha!
UPDATE 2: Dintr-o nota oarecum de subsol a “stirii” se poate intelege – fara a fi demonstrat – ca ar fi fost si alte mesaje. Respectiv,Balasz Adam, consilierul în cadrul ambasadei Ungariei, “precizeaza pentru Mediafax” ca “a reiterat mesajul transmis de ambasador – Oszkár Füzes -, respectiv că incidentul în urma căruia gardul ambasadei a fost vopsit cu o zvastică şi cu mesaje vulgare este unul izolat“. Deci: acum, pe langa “mesaje vulgare” – Pluralul! Care? “Dacia is back”? Unde sunt fotografiile cu “mesajele vulgare”? – apare in discurs si “o zvastica”. De ce nu este fotografiata nici de Mediafax Foto nici de Agerpres Foto? A mancat-o Balasz? Apoi, chiar daca ar exista, mesajul ar fi la adresa Ungariei, tara care, ca partenera a Germaniei naziste, spre deosebire de Romania, a trimis la moarte in lagarele de exterminare sute de mii de evrei si romani din Ardealul ocupat, la ordinele amiralului de Balaton, Miklos Horthy, a carui reinhumare a avut loc cu onoruri oficiale, de stat. Deci, ar putea fi vorba de OUG 31/2002 daca s-ar putea aplica si asupra Ungariei, in sensul de a fi interzisa pentru “promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.
Intorcandu-ne pe teren, la fata locului cu cele trei “mesaje obscene” “DACIA”, “IS” si “BACK”, observam ca “ele” sunt plasate chiar la intrarea autovehiculelor si a personalului in impozanta cladire de pe strada Dimitrie Gerota 63 – 65. Pentru fraierii de ziaristi care au reprodus ca niste reportofoane ambulante minciunile agenturii de spionaj maghiar din Romania ar fi fost foarte simplu sa constate ca asupra intrarii respective se atintesc nu mai putin de trei camere de supraveghere. Cei care au mai dat ture la fata locului gandindu-se cum ar putea arunca in preajma comemorarilor masacrelor de la Ip si Traznea cu baloane umplute cu vopsea rosie stiu cat de dificil este “terenul”. Mai mult, din explicatia fotografiei Agerpres, se afirma ca “mesajele obscene” scrise cu spray invizibil au fost facute “si pe zidurile interiore” (foto mai jos). Cine ar fi riscat sa sara gardul pe pamant unguresc? Concluzia este simpla: una din doua: 1. Numai un novice putea sa se apuce sa “vandalizeze” un zid interior, riscand sa fie prins in spatiul respectiv, inconjurat din trei parti, de doua ziduri si un gard. 2 si cea mai probabila: “vandalizarea” cu “DACIA IS BACK” a fost realizata chiar de catre oamenii Ambasadei Ungariei.
UPDATE 3: Antena 3 extinde putin gama: acum mesajele sunt si “iredentiste”! Tot A3 precizeaza ceea ce au omis pana acum marile agentii, si anume ca ar mai fi un mesaj, neaos romanesc, cu implicatii politice europene, respectiv ceva legat de UE si Ungaria. Asa mai zic si eu! 🙂 Daca-i pe-asa, veniti la premiu. Coordonatele pe Roncea.ro. Probleme cu Politia Anti-Romana? Asemenea!
UPDATE 4: Adevarul reproduce: Mesajele, cica, au fost văzute încă de azi-noapte de un paznic al corpului diplomatic. Azi-dimineaţă, angajaţii au şters inscripţiile de pe gardul exterior. Acestea ar fi fost “Dacia is back”, „M… Ungaria“, „Unguri vă facem!“ şi câteva svastici, care au fost desenate pe pereţii şi porţile de la intrarea în Ambasada Ungariei. Doar „Dacia is back“ a rămas scris pe peretele de la intrare pentru ca angajatii Ambasadei s-au grabit sa le curete pe restul. De ce? Cum documenteaza ei “agresiunea”, “vandalizarea”? Unde sunt fotografiile Ambasadei, care trebuie atasate plangerii catre Politiei si Raportului catre MAE Budapesta? A, si, se mai zice la Adevarul: “Clădirea era dotată cu camere de filmat, însă nu funcţionau.” Ha, ha, ha! Securitatea maghiara era pe stop?! Vezi Ipoteza 2 de mai sus. Apoi, conform Adevarul, “Diplomatul a spus că nu ştie la ce se referă mesajul „Dacia is back“, în special că Bucureştiul nu a făcut niciodată parte din Ungaria”. Ce glumita buna, mai ales cand reciproca e valabila: Budapesta este cea care a fost ocupata de trupele romanesti, dupa cum aminteste si SusOpinca preluata de UDMR.info 🙂 🙂 🙂
O ultima remarca: Ministerul Afacerilor Externe s-a grabit sa “condamne ferm actul de vandalism de noaptea trecută de la Ambasada Ungariei la Bucureşti”. Nu am auzit sa fi venit din partea MAE ungar o condamnare similara, sau macar un regret oficial, privind batjocura de la Budapesta la adresa Romaniei, de 1 Decembrie 2010.
Agentii de stiri de doua parale: un plural nedovedit.
March 15th, 2011 
VR 
Scrisoare Deschisa adresata premierului Emil Boc
Posted in 
Tags: 
