Posts Tagged ‘Martiri romani din Transilvania’

ULTIMII ROMANI. Spovedania parintelui Iustin Garleanu

Ultimii romani din Bazinul Baraolt

In Ajunul Craciunului am implinit 5 ani de cand, prin voia Celui de Sus, am fost numit preot paroh pe seama celor doua parohii Aita Mare si Aita Medie din judetul Covasna. In aceasta perioada de timp am reusit sa fac tot ce mi-a stat in putinta pentru a ii calauzi pe ultimii romani ortodocsi pe drumul spre mantuire. NU am facut nimic altceva decat ce am invatat de o viata intreaga, sa slujesc lui Dumnezeu si oamenilor caror le-am fost harazit ca pastor.

Sa fii preot in Secuime la doar cateva familii care au mai ramas in zona este o cruce grea, mult mai grea, decat a fi preot in alte zone majoritar ortodoxe cu traditii, si mult prea grea pentru un tanar tocmai iesit de pe bancile scolii. Insa de-a lungul celor cinci ani, in fiecare clipa am stiut ca Dumnezeu este cu mine la fiecare pas. Am stiut ca daca ii voi sluji cu sarguinta, si cu devotament voi fi aproape de Dumnezeu, si El de mine.

De-a lungul vremii in cei cinci ani, au trecut pragul Bisericii, oameni din diferite zone ale Romaniei, carora am reusit sa le fac cunoscute putin din problemele romanilor care au mai ramas aici. Unii dintre ei ne-au si ajutat sporadic, iar altii in mod constant. In localitatea Aita Mare, astazi mai sunt doar 6 familii intregi de romani, 9 familii mixte, 18 vaduvi/singuri. Acest numar spune totul despre comunitatea romaneasca din Aita Mare. Media prezentei la Biserica de-a lungul anului este cam de 3 persoane/slujba.

In localitate sunt patru culte, iar ca numar predominant este cultul unitarian, apoi cultul reformat calvin, cultul catolic si noi ortodocsii. De subliniat este ca realatia mea cu ceilalti reprezentanti ai celoralte culte este una normala, bazata pe respect reciproc. Problemele de ordin pastoral sunt extrem de grele si in acelasi timp complexe, odata ca prezenta la biserica este foarte redusa, adesea chiar inexistenta. Cei care fac parte din familile ortodoxe au o prezenta considerabil mai mare decat cei care provin din familile mixte. Atat mesajul evanghelic ajunge foarte greu in sufletele oamenilor, cat si mesajul Bisericii, din cauza prezentei cat si din cauza limbii.

O alta problema de ordin pastoral este faptul ca limba romana nu este cunoscuta indejuns de bine pentru a deschide canale de comnicare cu unii dintre credinciosi. Sunt persoane pur ortodoxe care nu cunosc deloc limba romana. Realitatea este ingrijoratoare, iar viitorul sumbru, atat pentru copiii din familiile romanesti din Aita Mare, cat si Aita Medie,deoarece nu exista scoala cu predare in limba romana. Toti copiii din familile romanesti invata la sectia maghiara. Evident faptul ca majoritatea dintre acestia nu cunosc limba romana aproape deloc. Intrebarea este cum pot eu sa deschid un canal de comunicare cu acesti oameni? Raspunsul? Faptic este greu de dat.

Exista o certitudine in schimb. Acesti ultimi romani care isi au obarsia, din cele mai vechi timpuri, pe aceste meleaguri, cam de cand este atestata comunitatea, sunt ultimii romani care s-au incapatanat sa reziste de-a lungul vremii. Eu cunoscandu-i ii numesc eroi, pentru ca au rezistat in fata istoriei, din negura timpului, cam de cand in Transilvania religia Ortodoxa era doar tolerata, iar parintii lor iobagi. Din pacate astazi, romanii de aici, sunt la fel de singuri si de neajutorati cat au fost de-a lungul vremii. Cunoastem cu totii cam ce a facut intreaga clasa politica pentru romanii din secuime. Singura institutie care le-a fost aproape este Biserica, cea care a stat si i-a adunat de-a lungul istoriei sub cupola Sa, si care cupola, se regasea de mute ori in afara localitatii, acolo unde romanul era doar cu Dumnezeu.

Un lucru trebuie retinut, toate comunitatile romanesti din secuime, au avut o relatie pasnica cu celelalte comunitati. Realitatea este aproape identica cu celelate localitati din zona Baraolt

Pr. Iustin Garleanu

Cititi si: ULTIMII ROMANI. Un interviu zguduitor cu părintele Iustin Gârleanu, păstor peste ultimii ortodocși din Kosovo-ul românesc

Parintele Iustin Garleanu si ultimii romani din Aita Mare

Eu cred că românii de aici nu au avut lideri cu adevărat care să-i facă să se simtă mândri că sunt români. Și am văzut asta în 2009 când a fost IPS Ioan într-o vizită pastorală la Aita Medie. Când a intrat în biserică, la vederea dânsului mulți dintre oameni, bărbați și femei, au început să plângă. Era un plâns al bucuriei amestecat cu multă tristețe. Este una dintre imaginile care mă vor urmări toată viața.

Noua Dreapta si asociatiile “Avram Iancu” si “Eternul Maramures” au comemorat martirii de la Moisei. 14.10.44.

Anul 1940 reprezintă pentru români una dintre cele mai negre file de istorie. Dupa raptul asupra Basarabiei strabune si odioasa “saptamana rosie”, in data de 30 august, pierdeam Ardealul prin odiosul Diktat de la Viena, ca numai după circa o săptămână, pe 7 septembrie, să cedăm şi Cadrilaterul, bulgarilor. In Ardeal, in doar 11 zile, criminalii unguri au ucis bestial aproximativ 1.000 de români. Cele mai lovite de soartă au fost localităţile Ip, cu 157 de martiri şi Trăznea, cu 87. Singura vină a acestor oameni a fost că s-au născut români. Acela a fost începutul. Atrocităţile au continuat până când România „a întors armele”, masacrul de la Moisei din 14 octombrie 1944 fiind una din ultimele mari cumplite tragedii româneşti din epoca de ocupaţie ungară în Transilvania, atrocităţi comise împotriva civililor români.

Ieri, 14 octombrie 2011, la 67 de ani de la masacru, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire la Bisericuţa de lemn cu hramul „Sf. Iosif Mărturisitorul”, aşa cum spunea un preot, un Sfânt martir reprezentativ pentru Maramureş, neamul românesc şi ortodoxie.

Au fost pomeniţi toţi cei 31 de martiri şi ne-am rugat pentru sufletele lor. Unul dintre cei 9 preoţi care au făcut posibilă slujba de pomenire a ţinut să ne aducă aminte, pe un ton înălţător, sacrificiul suprem al celor care au fost Martirii de la Moisei, morţi în slujba României şi a credinţei strămoşeşti.

Apoi, flancaţi de reprezentanţii Jandarmeriei române, noi, cei cărora nu ne e ruşine că suntem Români, am purces per pedes către Monumentul Ostaşului Român aflat în parcul municipal Baia Mare, aşa cum am spus că va fi, cu lumini în mâini, adică făclii şi candele aprinse. Nu au putut să lipsească din mâinile noastre Drapelul României şi steagurile a două asociaţii care au făcut posibil acest marş comemorativ: Asociaţia „Eternul Maramureş” şi Asociaţia Noua Dreaptă (filialele din Bistriţa-Năsăud, Cluj şi Maramureş).

Alături de noi au fost şi reprezentanţii Asociaţiei „Avram Iancu” – filiala Maramureş precum şi reprezentanţi ai presei locale, cărora le mulţumim pentru prezenţă.

Un fapt care ne-a bucurat nespus a fost prezenţa la Monumentul Ostaşului Român a Preotului Florian Nechita care, dealtfel, a mai fost alături de noi şi cu alte ocazii şi care se roagă, alături de noi, pentru neamul românesc.

La Monumentul Ostaşului Român, am rostit, stângaci, mai mult cu sufletul decât cu gândul, o scurtă cuvântare în care am amintit, aşa cum se cuvine, numele şi prenumele tuturor celor ce au fost masacraţi la Moisei, urmând apoi momentul depunerii unei coroane în numele Asociaţiei „Eternul Maramureş”.

Aşa cum am spus unui reprezentant al presei locale, acest marş a fost unul din suflet pentru suflete, apolitic şi nepolitizat, aşa cum stă bine acţiunilor comemorative creştine.

Ioan Andreica-Vivat, Simion Sabau, Ioan Sabau, Simion Pop, Vasile V. Curticapeanu, Vasile T.Curticapeanu şi Toader Blaga (toţi şapte din Vişeu de Mijloc, jud. Maramureş), Petru Bejan (din Faragau, jud. Mureş), Mihai Baciu (din Voivodeni, jud. Mureş), Lazar Buja (din Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş), Augustin Ghibutiu (din Voiniceni, jud. Mureş), Simion Gorea (din Milasel, jud. Bistriţa-Năsăud), Gheorghe Grad a Beloaiei (din Săcel, jud. Maramureş), Vasile Hosu şi Iacob Pelea, Vasile Poni (din Sântana de Mureş, jud. Mureş), Vasile Judecan (din Râciu, jud. Mureş), Vasile Oltean (din Berghia, jud. Mureş), Ioan Osorhean, Nicolae Sacui (ambii din Fizesu Gherlii, jud. Cluj), Ioan Pop, Vasile Savina, Mihai M.Radu, Mihai R.Radu (toţi patru din Voivodeni, jud. Mureş), Ştefan Pelea (din Bardesti, jud Mureş), Alexandru Raica (din Hartau, jud. Mureş), Ioan Strete (din Samartinu de Câmpie, jud. Mureş), Gheorghe Ştefan (din Sincai, jud. Mureş) şi Ştefan Tomoioaga (din Moisei, jud. Maramureş), Vasile Ivaşcu-Drăgan, Vasile Petean din Palatca – ultimii doi fiind supravieţuitorii masacrului.

În memoria lor am săvârşit cele ce se cuvin.

Dumnezeu să îi hodinească alături de cei drepţi!

Al dumneavoastră,

Bogdan Ţicală de Vişeu de Maramureş de România – Eternul Maramures

Resurse: MuzeulRefugiatilor.eu si MartiriRomani.com

Vedeti si: ROMANE, NU UITA! 71 de ani de la genocidul savarsit de unguri asupra românilor din Transilvania ocupata. Supravietuitor al masacrului de la Ip: “In acea zi, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat”

 

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova