Pustnicii se roa­gă în grote şi în crăpăturile pă­mân­tului pentru sal­va­rea noastră, smeriţi şi neştiuţi de nimeni, decât de bu­nul Dum­ne­zeu. Fără sacrificiul şi rugăciunea lor, am fi ca pulberea pământului! Să mai lă­săm, când şi când, lu­mea cu globalismul şi tehnologia ei şi să ne gândim la ce scrie pe crucea părintelui Paisie Olaru: “Ce eşti tu as­tăzi, am fost noi ieri. Ce suntem noi as­tăzi, vei fi tu mâine”.