Un observator al culturii românesti contemporane – pus sã judece evolutia gândirii politice nationaliste fatã de realizãrile “nationaliste” în artã si în literaturã – ar constata lucruri într-adevãr uimitoare. De la început ar constata o primejdioasã prãpastie între gândirea politicã nationalistã – care de la Eminescu încoace se aflã într-o continuã ascensiune – si politica nationalistã, care, cel putin pânã în ceasul de fatã a decãzut necontenit, a cunoscut toate falimentele posibile si se aflã într-o descompunere decisivã. E ciudat ce bine se gândeste în politica nationalistã românã (amintiti-vã continuitatea Eminescu – Iorga – Pârvan – generatia Gândirii) si ce prost se face aceastã politicã nationalistã. Poate cauzele nu sunt asa de greu de ghicit; lipsa unei elite de gânditori politici la cârma tãrii (gânditorii au fost întotdeauna exteriori politicii propriu-zise, au fost gazetari, profesori, intelectuali), alterarea politicii prin politicianism, empirismul sefilor de partide etc.
Posts Tagged ‘nationalism’
Profetism românesc. Mircea Eliade: Creatie etnica si gândire politica
In Memoriam Mihai Ungheanu. ADEVĂRATUL ADVERSAR AL COMUNISMULUI: NAŢIONALISMUL
ADEVĂRATUL ADVERSAR AL COMUNISMULUI: NAŢIONALISMUL
de Mihai Ungheanu – pentru care se va savarsi azi parastasul de un an, la Cimitirul Bellu Ortodox –
Uniunea Sovietică, bastionul comunismului, este astăzi ca şi destrămată. Republicile fostei U.R.S.S. şi-au accentuat, în ultimii ani, acţiunea de delimitare de Moscova, tinzând la cucerirea independenţei necondiţionate. Toate aceste ţări au respins mai întâi tutela dictatorială a centrului, acesta fiind pasul prim şi necesar pentru respingerea comunismului. Ţările din U.R.S.S. au intrat într-o etapă nouă. Meritul ei este atribuit îndeobşte, mai ales în Occident, dar şi în Uniunea Sovietică, lui Mihail Gorbaciov. Dacă Stalin este văzut, în general, ca un crivăţ care a glacializat lagărul socialist, Gorbaciov este prezentat ca o primăvară a acestuia. Proiecţia este pe cât de simplificatoare, pe atât de debitoare mentalităţii hrănită de „cultul personalităţii“. În realitate, Lenin este creatorul sistemului statal comunist, dus la apogeu de Stalin, iar Gorbaciov are un vizibil precursor în Hruşciov. Înţelegerea veritabilă a proceselor care s-au produs în U.R.S.S. şi în Răsăritul Europei presupune renunţarea la mitologia misterului rus, fie el comunist sau nu.
Discutând fără prejudecăţi, Gorbaciov a voit s-o ia înaintea istoriei, încercând să canalizeze practic un proces firesc de dezintegrare a sistemului politic răsăritean. A existat, după toate semnele, speranţa că, deschizându-se câteva supape ale sistemului social sovietic, acesta va fi ferit de explozie, iar statul mamut al imperialismului comunist va supravieţui, cu minime readaptări, odată cu ţările satelizate. Mai precis, Mihail Gorbaciov nu a declanşat un proces, ci a căutat să păcălească istoria. Reforma (perestroika) gorbaciovistă n-a plecat de la o reală analiză a sistemului, n-a încercat o radicală revizuire a lui plecând de la realităţi, de la examenul de joc în sus, ci de la necesitatea supravieţuirii imperiului şi sistemului comunist, ceea ce înseamnă a privi lucrurile de sus în jos. Cu alte cuvinte, n-au fost luate în calcul energiile reprimate ale sistemului şi factorii conflictuali potenţiali.
BASESCU despre Romania, patriotism si mandrie nationala la mitingul de dinainte de alegerile din 6 decembrie. VIDEO/FOTO. Plus: DEZBATEREA BASESCU-GEOANA
VORONIN, Opozitia si abuzurile comise de regimul comunist asupra tinerilor nationalisti de la Chisinau, radiografiate de LE FIGARO
Abuzurile comise de regimul Voronin impotriva tinerilor manifestanti in Republica Moldova, in atentia presei franceze – Le Figaro
CREZUL profesorului Mihai Ungheanu: “A fi nationalist in Romania", de Nichifor Crainic
O formidabila actiune de compromitere se organizeaza imediat in jurul unei personalitati, din moment ce ea devine motor moral sau ideologic al romanismului. Sa nu mai vorbim de cei eliminati fiziceste. Constatarile acestea duc la una si aceeasi concluzie: ca patura noastra conducatoare este corupta pana in maduva oaselor…
A conduce Romania in sensul curent, presupune conditia prealabila de a trada. Politicianul se simte puternic numai in actul de prigonire a romanismului si intelept numai in lepadarea de specificul spiritual al stramosilor lui. Romanii dezromanizati – iata ce sunt in majoritatea lor conducatorii nostri politici. Pusi in fata nationalismului, au imediat sentimentul intim al propriei lor turpitudini si, ca sa se elibereze de aceasta stare sufleteasca, ii prigonesc cu zvapaiala pe apostati. Caci numai apostazia cunoaste inversunarea nimicitoare impotriva credintei parasite si numai tradarea alimenteaza ura impotriva celor tradati. Prigonitorii nationalismului sunt unelte ale strainismului impotriva propriului lor neam.”
Nichifor Crainic – Zile albe/zile negre, 1947