Victor Roncea Blog

UPDATE: Prigoana s-a comportat animalic, mai ales dupa ce a fost demascat de avocatul Rapcea ca membru al masoneriei. Parintele Aldea l-a pus la punct pe masonul Prigoana. VIDEO, in curand aici!

Lepadarea de istorie

Un singur lucru sare in ochi trecatorului, strain de cartierul bucurestean Berceni, care traverseaza banala strada Covasna: intr-un loc cu iarba, unde ar fi putut sa zaca lejer cateva masini abandonate sau vreun butic, se gaseste o bisericuta cat un apartament mai mic. Avand hramul “Sfantul Daniil Sihastrul”, ea a fost construita, cu mari eforturi si destule piedici, din…doua module de beton folosite de obicei pentru garajele care uratesc atat de mult fata capitalei Romaniei. Aceasta bisericuta exista doar datorita daruirii si ravnei preotului paroh Mihai Andrei Aldea.
Preotul este foarte tanar, plin de energie si are o privire agera si patrunzatoare. Oamenii vin cu placere la biserica lui si pentru ca, in ciuda lipsei de fonduri, parintele Aldea nu incaseaza nici un fel de taxe pentru serviciile sale. Cu toate acestea, a putut gasi bani pentru inceperea construirii unui locas de cult mai mare, din lemn, care sa inlocuiasca mica “ambasada a Imparatiei lui Dumnezeu”, dupa cum numeste chiar el bisericuta.
Stam de vorba intr-o duminica. Tanarul preot vorbeste liber si simplu, fara fraze sforaitoare, si reuseste sa dea raspunsuri scurte si concise. De aceea, suntem siguri ca intalnirea cu el reprezinta o experienta deosebita pentru toti cititorii nostri.
Reporter: Istoria Romaniei a fost marcata de legatura intre conducerea laica a statului, ca putere executiva si Biserica Ortodoxa Romana, ca pastratoare a traditiilor si valorilor. In ce masura sitatia de astazi, dispretul si delasarea puterii politice fata de aceste valori, poate fi interpretat ca o ruptura intre cele doua institutii?
Pr. Mihai Andrei Aldea: Vreau sa fac intai o precizare: Biserica nu este o institutie. Biserica este Imparatia cerurilor, iar Biserica vizibila pe pamant este partea vizibila a Imparatiei cerurilor. Ea cuprinde in cadrul ei o serie de institutii, ca monahia, preotia, diaconia si celelalte.
In ce priveste colaborarea intre conducerea statului si Biserica…aceasta nu a existat niciodata. Pentru ca atunci cand statul si Biserica lucrau impreuna, nu exista un stat laic, ci un stat crestin ai carui membri – functionari – erau unsi, aveau har dumnezeiesc. Nu erau laici, nu erau desprinsi de Biserica, nici ei personal, nici clasa lor. In momentul in care statul s-a declarat laic, s-a rupt de Biserica si de Dumnezeu, si in mod firesc a aparut conflict intre stat si Biserica. Acesta s-a simtit incepand cu domnitorii fanarioti si s-a accentuat odata cu domnitorii masoni, apoi a degenerat din ce in ce mai mult, pana in perioada de exaltare a comunismului in Romania, ultima forma a existentei statului laic, in opozitie cu Biserica. Iata deci, ruptura este veche, iar situatia de astazi este o continuare fireasca a “normalitatii” din trecutul apropiat.
R: Traim intr-o lume aflata in schimbare. Vedeti necesara o schimbare in mesajul pe care il transmite B.O.R. pentru ca aceasta sa faca fata noilor realitati?
Pr. MAA: Biserica Ortodoxa Romana nu are nevoie de o noua orientare! Are nevoie sa se intoarca la traditiile de care multi, chiar parte dintre factorii de raspundere ai Bisericii, au uitat! Trebuie sa se intoarca la adevarul simplu si direct al lui Hristos si la invataturile Sfintilor Parinti. Adica la ceea ce ni s-a lasat si dat de la Duhul Sfant, noua, preotilor, pentru a-i putea mantui pe oameni. Caci misiunea Bisericii este in primul rand aceea de a-i calauzi pe oameni spre mantuire. Si pentru acest lucru, ea trebuie sa fie ancorata pe deplin in invatatura lui Dumnezeu.
Din nenorocire, exista in cadrul B.O.R. multi oameni care sunt atrasi catre tot felul de curente moderniste, intelectualiste, devin propovaduitori ai acestora, si din nenorocire Sfantul Sinod n-a luat nici o masura pana in ziua de azi impotriva lor. Asta este ce ar trebuie schimbat.
R: Ce trebuie sa insemne pentru tanarul roman de astazi, aflat prea mult sub imperiul lui “aici” si “acum”, notiuni ca “traire crestina” si “mantuirea sufletului”?
Pr. MAA: A vorbi despre trairea crestina si mantuirea sufletului inseamna in primul rand a vorbi despre realism. In momentul in care cineva se limiteaza la “aici” si “acum”, el este mai rau ca un orb. Orbul stie ca nu vede, pe cand cel care se limiteaza la clipa de fata se opreste la cativa centimetri in fata sa si are impresia ca vede! Dar e fals, caci este mai rau ca un orb! Omul trebuie sa inteleaga bine ca este nemuritor. Si daca intelege asta, o sa vada lucrurile de undeva de deasupra, trecand peste momentul imediat sau consecinta imediata. Sa inteleaga ca toate lucrurile incep si se termina inaintea lui Dumnezeu si in lucrarea lui, si atunci in toata viata lui o sa faca referire la acest moment, in care in fata lui Dumnezeu va trebui sa prezinte, sa raporteze, ce a facut, si sa astepte verdictul Lui: ai inmultit talantii pe care ti-i i-am dat sau i-ai risipit? (Matei 25.14-30)
Dar nu poti sa inmultesti talantii cata vreme te gandesti doar la “aici” si “acum”. Nici macar sa ii ingropi nu poti, ci doar sa ii cheltuiesti. Esti mai rau decat sluga care a ingropat talantul, pentru ca daca te gandesti doar la viata aceasta, la “aici” si “acum”, nu mai gandesti ca vine Stapanul si iti cere socoteala! Si in ziua Judecatii nu mai ai nimic! Deci, este obligatoriu ca sa intelegi ca realitatea porneste, izvoraste din Dumnezeu, si ca lucrurile din jur sunt trecatoare, iar Dumnezeu este vesnic si atunci in toata viata ta trebuie sa te raportezi la Dumnezeu pentru a sti ce sa faci acum si aici.

R: Ce le-ati spune tinerilor care nu au incredere in Biserica si nu participa la viata religioasa pe motiv ca preotii au pacate lumesti?
Pr. MAA: Sa-si caute un preot bun.
R: Atunci dati-mi voie sa trecem la urmatoarea intrebare: cat este de important duhovnicul pentru un tanar crestin? Cum poate acesta proceda, concret, daca vrea sa-si gaseasca un duhovnic?
Pr. MAA: Sa stie ca nimeni nu se naste invatat. Fara un duhovnic bun, nici nu poti ajunge invatat. Ai doua posibilitati: sa te lasi cucerit de duhul veacului acestuia, care stiti ca este un duh al satanei, sau sa vrei sa inveti cele ale lui Dumnezeu, dar, dupa cum spune Sfanta Scriptura, cum ai putea sa intelegi daca nu te va invata cineva? Acel cineva este obligatoriu sa fie cautat si gasit. Omul care nu are indrumator este pierdut. Daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in prapastie! Deci, gasirea unui duhovnic bun este o necesitate fundamentala a omului, fie tanar, fie batran, pentru ca omul se poate trezi la realitate si la batranete…
Pentru a-si putea gasi un duhovnic, omul trebuie sa caute si, asa cum am spus mai inainte, sa se raporteze la Dumnezeu. Nu trebuie asadar cautat duhovnicul dupa voce, sau dupa infatisare sau statura; ci dupa alte criterii. Duhovnicul trebuie sa nu fie mandru, sa fie cinstit si sa fie ancorat in Sfintii Parinti. Si sa stie cel ce cauta, ca duhovnicul adevarat face ceea ce invata. Zice: faceti rugaciunea, dar intai si intai, el face rugaciunea! Invatatura duhovnicului trebuie sa fie 100% ortodoxa. In momentul in care el incearca sa impace religia cu stiinta, in loc sa arate lipsurile stiintei fata de credinta, in momentul acela sufera o alunecare. Cat despre comportamentul sau fata de pacatul marturisit, scopul lui nu este de a accepta raul si neadevarul pe motiv ca “il intelege” pe om, ci acela ca, tocmai, intelegandu-l, sa-l ajute sa se ridice la alta stare, sa se mantuiasca. El intelege imprejurarile sau motivele care determina omul sa savarseasca un pacat. Arata mila de lupta sufleteasca pe care el o duce. Dar intelegerea este buna daca serveste omului la ridicarea spre starea de sfintenie, asta este rolul duhovnicului si asa trebuie el sa procedeze. Daca preotul se limiteaza la ascultarea unei insiruiri de pacate nu isi face datoria de duhovnic. Iar cel care se multumeste cu un asemenea tratament pentru ca apoi sa reia de la capat sirul pacatelor fara nici o imbunatatire, fara nici un canon, eventual doar dand niste bani la biserica, acela nu este decat un inselator. Un negustor! El vrea sa cumpere har si mantuire pe bani, iar asta nu se va intampla niciodata! Iar preotul care accepta asa ceva este tot un inselator.
E adevarat, la ora actuala sunt la noi in tara putini duhovnici de felul acesta, dar ei exista. Trebuie sa-i cautati! Si nu trebuie ca la prima dezamagire, la primul preot care nu e asa cum trebuie sa fie, sa va opriti si sa renuntati, pentru ca aceasta inseamna sa va supuneti duhului veacului acestuia. Staruiti, cautati si veti gasi. Dar sa cautati dupa Dumnezeu, caci daca veti cauta un preot vestit pentru ca e mare intelectual, sau altele de felul acesta, exista marele risc sa cadeti in plasa unui om care de fapt este rece. Forma poate insela, nu este un lucru esential. Nu uitati ca diavolul isi poate lua forma si chip de sfant…
R: Mai au romanii nevoie de modele? Daca da, care pot fi acestea? Marii oameni ai neamului sunt ignorati, iar din cartile de istorie ne zambesc…vedete mondene.
Pr. Mihai Andrei Aldea : Sigur ca avem nevoie de modele! Sa luam drept exemplu sfintii romani – si nu numai -, care constituie cel mai desavarsit model! Uitati-va la sfinti precum Stefan cel Mare, sau Constantin Brancoveanu, sau Ioan cel Nou de la Suceava, si sa adaugam aici pe Constantin cel Mare. Acestia au fost personalitati ale vietii politice sau economice. Ei ne arata ca poti fi un bun crestin si, in acelasi timp, sa ai si o activitatea mireneasca (lumeasca) implicand si bogatie, si putere, toate acestea fara sa te desprinzi de Dumnezeu. Acesti sfinti sunt modele de viata crestina, care ne arata ca putem sa tinem legea noastra ortodoxa, si in acelasi timp sa ducem o viata normala, fara sa fie nevoie sa ne retragem cu totii in pesteri ca pustinicii! Poti fi in mijlocul lumii, chiar sa ai o functie, si sa iti pastrezi legea si credinta!

R: Cum priveste un preot globalizarea?
Pr. MAA : Globalizarea este un concept foarte inselator, pentru ca ea cuprinde multe fenomene aparent bune, care in realitate, la o analiza mai atenta, se dovedesc a servi interesele unor grupuri privilegiate. Dreptul la libera circulatie, despre care vorbeam, e un drept salutar. Posibilitatea de a comunica mai repede, cu oameni din diferite colturi ale lumii, este iarasi un lucru bun. Dar folosirea acestor lucruri bune pentru disparitia statelor si natiunilor, a traditiilor, pentru a impune puterea unor grupuri de aristocrati asupra intregii lumi, nu se justifica si transforma globalizarea intr-o inselatorie si intr-o catastrofa. Se folosesc, din pacate, cele mai frumoase sentimente umane pentru a justifica globalizarea. Sa ia aminte oamenii, sa nu cada in plasa care li se intinde!
R: Se vorbeste foarte mult despre integrarea europeana. Formarea unui stat european unic presupune nu doar disparitia granitelor nationale, ci si abandonarea constiintei nationale si a apartenentei la un sistem de valori propriu, in favoarea formarii unei “constiinte europene”, ca garantie a unei vieti mai bune. Cum vedeti aceasta schimbare? Este ea dictata de interese politice oculte, sau este un proces firesc de transformare?
Pr. MAA : Nu este un proces firesc. Nu este dictata nici de necesitati politice reale. Este rezultatul unor presiuni de la nivel mai inalt. Avem de-a face cu acea lucrare a Satanei de nivelare a personalitatii umane. Diavolul a incercat intotdeauna sa ii transforme pe oameni intr-o turma de prosti care poate fi dusa unde vrea el. Adica in iad. Si acest lucru, printre altele, se face si prin disparitia nationalitatilor. Pentru ca nationalitatea contine un specific care se constituie in parte a personalitatii umane. In momentul in care aceasta dispare, omul e dezradacinat, dezorientat, si e foarte usor sa fie preluat si prelucrat de fortele raului. Acesta este scopul intregii activitati de “integrare”, pentru ca in ceea ce priveste o asociere economica, politica sau militara intre stratele euopene, ea se putea realiza si fara acest circ cu Europa Unita. Vreti sa vorbim de libertatea de miscare? Sa ne aducem atunci aminte ca in 1900 un roman se urca in tren la Bucuresti si cobora la Paris, fara nici un fel de problema cu vizele sau cu altceva! Deci nu este nevoie de toata aceasta “demonstratie de forte” pentru o Europa unita ca sa obtii rezultate. Dreptul la libera circulatie era mult mai respectat acum 100 de ani decat este acum. Iar celelalte lucruri, ca asocierea politica sau economica intre state, repet, se puteau gandi si fara disparitia granitelor sau a nationalitatilor.
R: Ce trebuie sa creada tanarul roman despre participarea Romaniei la un razboi de agresiune, asa cum a fost cel din Irak? Este ea justificata? Cum vedeti invocarea in acest sens a intereselor nationale?
Pr. MAA : Nu are nici o legatura interesul national cu participarea la un razboi de agresiune! Biserica ortodoxa se roaga pentru ostasii romani care au murit in orice loc “pentru apararea tarii si a credintei”. Cei care au plecat in Irak sunt mercenari si nu pot fi – chiar daca vreunul din ei moare acolo – pomeniti in rugaciuni. Nu au nici o legatura nici cu interesul national, nici cu istoria neamului; s-au dus acolo pentru bani, fara a tine cont nici de dreptate, nici de adevar.
R: O problema deosebit de mare cu care se confrunta romanii astazi este invazia sectelor. Ortodoxia a fost relativ impermeabila la influentele negative din afara, inclusiv in perioada comunista. Astazi insa, beneficiind de legislatia invechita si de deschiderea practic fara bariere de dupa 1989, o multime de asa-numiti evanghelizatori s-au repezit sa distruga dreapta credinta. Cum se poate apara crestinul ortodox roman de aceasta invazie?
Pr. MAA : Foarte simplu: constientizand ca Biserica lui Hristos exista de cand a venit Hristos, deci orice religie care a aparut mai tarziu este un fals. Catolicismul, protestantismul, adventismul si toate celelalte nu sunt biserica lui Hristos. Sunt secte care au aparut ulterior. Ei sunt cei despre care Hristos a proorocit “multi vor veni in numele meu, pe aceia sa nu-i ascultati” (Luca 21.8). Singura credinta care dateaza de la venirea Lui, si care tocmai de aceea, in mod fariseic, este acuzata de unii ca este invechita, este credinta ortodoxa. Singura care pastreaza exact invataturile Mantuitorului, fara nici o schimbare.
Apararea vine din aceasta cunoastere, constientizare, si din cunoasterea Sfintelor Canoane. Dumnezeu nu ne-a lasat fara un cod de legi cu ajutorul caruia sa masuram daca un lucru este sau nu bun si in cadrul Legii. Acest cod se gaseste, pe de o parte, in Sfanta Scriptura, iar pe de alta parte, in lucrarea “Canoanele sinoadelor ecumenice” (Pidalionul) – carte ce, din motive…sa zicem necunoscute – sau mai bine zis pe care le stim dar le trecem sub tacere – s-a editat foarte rar.
Deci: cunoasterea Sfintei Scripturi, a canoanelor, si constiinta faptului ca nu exista decat o singura biserica a lui Hristos – Biserica Ortodoxa, ne pot ajuta pe fiecare sa ne ferim de minciuni si inselatorii, care vin nu numai de la secte, ci si de la diferite culte pagane care au dat navala in Romania.
R: Sunt atatia romani nascuti si botezati ortodocsi, trecuti cu arme si bagaje la cultele protestante sau neo-protestante. Cum vedeti situatia acestei categorii de oameni? Ce ii motiveaza si cum ne raportam la ei?
Pr. MAA : Cei de care ai adus vorba acum sunt asa-numitii “apostati”. Oamenii care si-au lepadat credinta, adica. Nu numai ateii sunt apostati, ci si sectantii. E bine de stiut ca “in afara Bisericii nu exista mantuire”, cum spunea Sfantul Ciprian. Acest cuvant este foarte vechi si isi are o justificare totala in cuvintele Mantuitorului: “cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu aduna cu Mine, risipeste”(Matei 12.30). Deci, ori esti in Hristos, adica in Adevar, ori esti in afara lui Hristos, adica adversar al lui Hristos.
Cei care merg la cultele protestante sau neo-protestante din tara noastra o fac din trei motive diferite: unu, o mandrie teribila. Omul care nu a fost la biserica aproape niciodata in viata lui, care nu cunoaste aproape nimic din invatatura crestina, isi imagineaza totusi ca le stie pe toate, inclusiv teologie. Nu ii place traditia ortodoxa, nu poate intelege rostul ei, iar atunci cand vine un sectant si face scamatorii cu texte biblice rupte din context si pe care le interpreteaza dupa cum doreste, omul acela, care e convins ca stie totul, se lasa impresionat si zice: iata pe cineva care cunoaste lucrurile mai bine decat mine – desi el nu stie nimic. Si il urmeaza. Daca n-ar fi asa mandru, daca ar fi constient ca nu cunoaste invatatura crestina si dupa ce il aude pe scamator vorbind, s-ar duce la biserica, la un preot care cunoaste invatatura ortodoxa sa il asculte si pe el, s-ar lamuri foarte repede. Invataturile sectantilor sunt foarte usor de demontat atunci cand cunosti Sfanta Scriptura. Exista texte si referinte directe impotriva oricarei secte, si daca ei ar lasa deoparte mandria si ar merge la un preot sa il intrebe si sa il asculte si pe el, s-ar lamuri si foarte usor si-ar salva sufletul. Insa, fiind plini de mandrie si convinsi ca ei stiu ceea ce n-au invatat niciodata, si-l pierd.
Al doilea caz, si mai trist, este al celui care are probleme intr-un moment al vietii. Si vine un sectant care il ia de mana si ii spune cu falsa intelegere si compasiune: vino la mine, sa te linistesc eu. Si il duce sa il linisteasca la el la secta, adica punandu-l in bratele satanei, de ajunge omul pierdut!
A treia categorie, si cea mai cumplita, este cea a oamenilor care merg la secte pentru avantaje materiale. Si sunt extraordinar de multi! In vestul tarii multi romani s-au dus la baptisti, luterani sau la alte culte protestante – sau chiar la catolici – din motive materiale: ca sa poata gasi mai usor un loc de munca in Ungaria sau alta tara; ca sa poata primi mai usor ajutoare din strainatate, etc. Asa cumpara sectantii sufletele, pe bani. Si cel care este lipsit de minte isi vinde sufletul, uitand ca nu il va putea rascumpara cu toata bogatiile din lume!
In toate aceste categorii apar insa oameni care il cauta sincer pe Dumnezeu si care sesizeaza odata si-odata inselaciunea. Atunci, exista doua posibilitati: ori, din obisnuita, rusine, mandrie sau frica, omul inchide ochii si spune: nu vreau sa vad adevarul, ori el lupta sa iasa la liman. Sunt asemenea oameni care au ratacit la secte si care, deschizandu-si ochii, s-au intors la ortodoxie; si in general ei au devenit traitori adevarati, tocmai pentru ca au simtit in ceafa suflarea satanei si au fost cat pe ce sa fie inghititi de ea, si atunci se ancoreaza de Hristos mai puternic decat cei care merg la biserica doar din traditie.

R: Articolul 200 Cod Penal, care incrimina homosexualitatea, a fost abrogat la presiuni externe, in urma cu patru ani. Ca o consecinta foarte grava, acest lucru semnifica, in ochii multor tineri, recomandarea de catre stat a homosexualitatii ca o alternativa normala de viata. Cum trebuie sa priveasca un tanar roman homosexualitatea, si care trebuie sa fie atitudinea sa fata de cei in cauza (de homosexuali)?
Pr. MAA : Aici sunt doua intrebari puse intr-una singura. Prima, referitoare la relatia statului cu homosexualitatea, si a doua, atitudinea tinerilor romani fata de homosexualitate.
Intai, o lamurire: homosexualitatea este o boala, o boala sufleteasca, perfect vindecabila; personal, ca preot, am avut cazuri de homosexuali care s-au vindecat total, au ajuns sa aiba familii, copii pe cale naturala; acum sunt foarte fericiti, iar perioada de homosexualitate din viata lor a ramas ca un fel de vis urat, de care nu mai stiu de obicei decat ei si duhovnicul lor. Totul in ei este vindecat, limpezit, curatat, nu mai au nici cea mai mica ezitare in aceasta directie. Deci, iata, homosexualitatea este o boala care se poate vindeca. Biserica ofera leacul pentru aceasta boala.
A-i spune unui bolnav “vai, ce bine ca esti bolnav! Asta te face deosebit de ceilalti oameni!” (apropo de promovarea “diversitatii”, foarte la moda acum) inseamna a-i dori raul. Inseamna ca doresti ca el sa ramana in boala si sa sufere consecintele ei. Urmarea, plata homosexualitatii este moartea, iadul. Este de ajuns sa citim din capitolul 1 al epistolei catre Romani a Sf. Ap Pavel, ca sa lamurim problema definitiv: “cei care savarsesc acestea sunt vrednici de moarte”.
Atitudinea tinerilor fata de homosexualitate trebuie sa fie urmatoarea: avem de-a face cu o boala, ne este mila de cel bolnav, dar daca el zice “este bine sa fii bolnav si sa imprastii si la altii aceasta boala”, atunci pe cat posibil el trebuie izolat, sau cel putin noi trebuie sa ne ferim de el. Ne rugam ca Dumnezeu sa-l lumineze, sa-l ajute sa se vindece, iar in rest… nu trebuie sa avem de-a face cu el.
Insa in momentul in care un homosexual isi realizeaza conditia si doreste sa se vindece, trebuie sprijinit pe cat posibil, ajutat, pentru ca isi da seama de suferinta sa si cauta vindecarea!
In ce priveste atitudinea statului fata de homosexualitate, aceasta problema este legata de ceea ce am discutat mai inainte. Avem un stat laic, ateu, deci poate adopta cu usurinta orice lege. Nu este un regim pro-romanesc, ci unul…am putea spune de ocupatie, care ne impune lucruri care nu au nici o legatura cu credinta si traditiile noastre. Cei care ne conduc, in cea mai mare parte, sunt niste straini inculti care habar nu au de nimic despre neamul romanesc, despre credinta crestina, n-au citit Biblia macar o data in viata lor – sau n-au inteles nimic din ea, chiar daca au citit-o – si atunci nu pot face decat ce au facut acum patru ani cand, de Sfantul Ilie, au legalizat viciul homosexualitatii prin abrogarea articolului 200! Asta dovedeste cat sunt de pagani si de dusmani ai lui Dumnezeu. Cred ca treaba este lamurita.

R: Mass-media: multa violenta, pornografie, vulgaritate; tot felul de alternative de viata “sanatoase” ca prostitutia, homosexualitatea, banul cu orice pret ca scop in viata – iata doar cateva din pericolele care ne pandesc in ziare, la radio sau TV. Cum poate tanarul roman sa deosebeasca binele de rau si adevarul de minciuna?
Pr. MAA : Deosebirea adevarului de minciuna in media este atat de complicata, incat nici specialistii in domeniul dezinformarii nu mai reusesc sa o faca! Cine parcurge carti de specialitate din domeniu, ramane socat de cat de usor poate fi manipulata cea mai banala stire si cat de greu este pentru un nespecialist sa discearna intentiile reale ale celor care au prelucrat stirea respectiva. Pentru omul obisnuit, asa ceva este aproape imposibil, asa incat cel mai bun lucru pe care il poate face este… sa renunte la spectacolul mass-media. Eu nu ma uit la televizor si nu ascult radioul, ziare citesc foarte rar – si inca n-a venit sfarsitul lumii si eu nu am aflat! Nu cred sa fi pierdut vreo stire cu adevarat importanta. Traiesc in mijlocul capitalei si nu s-a intamplat sa circul pe banda stanga in loc de cea dreapta pentru ca n-am citit ziarele! Mai mult, daca intrebi pe cineva la ce ii foloseste televizorul, practic, nu va putea sa iti dea vreun raspuns. De fapt, nici nu foloseste la nimic…
Daca tot suntem in epoca moderna, iata ce poate face un tanar ca sa preia in mainile lui fraiele informatiei, fara sa mai depinde de altii: sa-si cumpere un calculator pe care sa isi puna muzica buna, lecturile si tot ceea ce merita sa fie retinut, iar in rest sa nu bage in seama nimic. Pe langa asta, cei care cauta adevarul trebuie sa fie uniti, sa comunice unul cu celalalt, si in felul acesta vor fi informati.
Este foarte clar ca mass-media se supune banului. Iar banul pentru mass-media provine la ora actuala din alte tari, deci media slujeste unor interese straine, la fel ca majoritatea celor care sunt pusi in fruntea statului roman actualmente.
R: Care vi se pare cea mai mare problema cu care se confrunta neamul romanesc astazi?
Pr. MAA : Lepadarea de istorie! Neamul romanesc nu-si cunoaste istoria aproape deloc. Stie doar date istorice, si acelea de obicei smulse din contextul lor, dar istoria nu si-o cunoaste! Concluziile de o viata ale cercetarilor lui Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, Teodor Capidan si mai ales cele ale parintelui Staniloae, le sunt ascunse. Lumea nu le cunoaste nici din manualele de scoala, nici din mass-media. Poti ajunge la ele doar prin cateva carti aparute intr-un tiraj mic. Din acest motiv, romanii sunt mutilati sufleteste, pentru ca nu-si cunosc eroii, mostenirea lor nationala si culturala. Ei nu-si cunosc nici macar toti apostolii. Cata lume stie ca in aceasta zona a tarii noastre a predicat, pe langa Sfantul Apostol Andrei, si Sfantul Apostol Andronic, apostolul Panoniei, care a dus cuvantul Domnului in partea Daciei, in care nu a fost Sfantul Andrei, completand lucrarea acestuia? Aproape nimeni!
Sunt atatea alte date istorice fundamentale, total necunoscute romanului obisnuit. Intre ce stie el ca inseamna a fi roman, si ceea ce inseamna cu adevat romanismul este o mare prapastie; o ruptura, care produce foarte multa suferinta, si care ii face pe oameni sa nu poata tine o directie. Neavand cunostinta de istoria sa, romanul nu are nici stabilitate, nici demnitate, pentru ca nu cunoste nici mostenirea parintilor, fata de care are o mare raspundere, si nici legile lui Dumnezeu, care ar trebui sa faca parte integranta din viata lui.
R: In incheiere, va rog sa adresati un cuvant tinerilor care citesc acest interviu, despre necesitatea trairii crestine si a prezentei lor in sanul Bisericii.
Pr. MAA : Fara Dumnezeu nu exista nimic. El a facut lumea si ne-a facut pe noi, si El este singurul parinte adevarat pe care il avem. Parintii nostri lumesti, oricat de buni si de iubitori, nu sunt nici atotputernici, nici atotstiutori. Dar Dumnezeu, parintele nostru al tuturor, este si atotputernic si atotstiutor, si ne iubeste mai presus de orice si mai mult ca oricine. De aceea, a avea o legatura cat mai stransa cu El este o necesitate absoluta pentru oricine vrea sa fie om intreg si adevarat. Orice om care nu este cu Dumnezeu, este inlantuit de diavol si sclav. LIBER POTI SA FII DOAR IN HRISTOS. (subl. red.)
Deci, cel care vrea sa fie un om liber, trebuie sa il cunoasca pe Hristos. Iar pentru a-L cunoaste, are nevoie de contact cu ceea ce este trupul lui Hristos: Biserica Ortodoxa
Realizat de Bogdan I. Stanciu, Altermedia

Vezi si Apologeticum: