Posts Tagged ‘rapa robilor’

Despre Aiud si Dan Puric la 66 de ani de la arestarea Parintelui Justin si a Generatiei 1948. Un interviu lamuritor din ziarul ZIUA despre Manastirea de la Aiud si 14 -15 mai, Noaptea Sfantului Bartolomeu in varianta bolsevica. VIDEO. UPDATE: Puric de mana cu Lavric, adulatorul lui Boia si Tismaneanu

PARINTELE-Justin-Parvu-in-Arhivele-Securitatii-Civic-Media-CNSAS-Marturisitorii-Ro - 14-15 mai 1948
rp_Parintele-Justin-Parvu-si-interviul-sau-din-ZIUA-de-14.05.2009-despre-Cazul-Puric-Aiud.jpgFotografiile de mai sus – descoperite de cercetatorii CNSAS anul acesta, in urma unei cereri a Civic Media – il infatiseaza pe Parintele Justin Parvu a doua zi dupa arestarea sa si au fost publicate impreuna cu fisa sa de incarcerare, in premiera, de MARTURISITORII.RO. In aceasta seara, in urma cu 66 de ani, pe 14 mai 1948, Parintele Justin era arestat impreuna cu alti 10-15 mii de tineri fideli idealurilor nationale si pregatiti din toate punctele de vedere sa treaca la rezistenta armata impotriva ocupantului sovietic. A fost o noapte a Sfantului Bartolomeu in varianta bolsevica. Siguranta deja actiona la comenzile NKVD, urmand sa-si schimbe numele in acelasi an in “Securitatea Poporului”, la fel dupa cum capii unitatii speciale de comanda, Boris Grunberg si Pantiusa Bodnarenko, aveau sa devina Alexandru Nicolski si Gheorghe Pintilie.

Noaptea de 14 mai 1948, vineri spre sambata, 15 mai, poate fi considerata pe drept cuvant momentul decapitarii si, in fapt, inceputul exterminarii sistematice a elitei anticomuniste si nationaliste a Romaniei, cand miile de tineri arestati aveau sa umple celulele in care se mai aflau deja alte mii de camarazi de-ai lor, intemnitati sub doua regimuri totalitare. “Una dintre cele mai cenusii pagini ale istoriei Romaniei”, dupa cum spune Parintele Justin, o pagina intunecata despre care nici azi nu se invata in manualele scolare, desi a trecut un sfert de secol de cand am crezut ca i-am dat jos pe comunisti… doar pentru a reveni insa pe pamant romanesc ante-mergatorii lor, dar si ai Antihristului, neo-kominternistii.

Cititi si 66 de ani de la arestarile din 14 mai 1948. Mircea Dumitrescu si Traian Popescu despre Generatia 1948 – Generatia Neinfrantilor

14 – 15 mai 1948. Cele mai mari arestări din Istoria României. Noaptea Sfântului Bartolomeu în variantă comunistă. VIDEO cu Părintele Justin

14 mai 1948 – Arestarea Părintelui Justin Pârvu. Ziua sfinţilor mucenici şi martiri ai închisorilor comuniste

Dupa noaptea de 14 spre 15 mai 1948 a urmat, dupa cum se stie, un adevarat masacru al celor mai curati fii ai natiunii, cu sute de mii de victime, trupuri frante si suflete chinuite, aruncate in gropi comune, adevarate altare de jertfa a mucenicilor si sfintilor inchisorilor, sau eliberate din temnitele comuniste, dupa 16 ani de martiriu. De cand a iesit de pe poarta inchisorii, in 1964, gandul Parintelui Justin a fost sa ridice, candva, acolo, o manastire inchinata martirilor anticomunisti din Rapa Robilor, pamant sfant unde zac, impreuna cu ramasitele celor ucisi bestial in zarca Aiudului, majoritatea legionari, ca savantul George Manu, si osemintele neo-martirului Mircea Vulcanescu. Aceasta este marturia Parintelui. Cu toate acestea, nu a fost lasat, nici la sase decenii de la eliberarea lui.

“Mai – spunea, Parintele – din ce am dedus, toata opera asta de la Aiud vor sa o faca nu cei care au fost tortionati, ci tortionarii! Si este foarte gresit, pentru ca nu stiu in ce masura istoria noastra poate sa primeasca o asemenea atitudine nevrednica”. Parintele voia, practic, ceva foarte simplu: o biserica la Aiud, care sa respecte arhitectura noastra ortodoxa. Nu a fost sa fie, desi, dupa cum a spus-o de nenumarate ori, era ultima si cea mai mare dorinta a sa. Actorul Dan Puric a reusit sa-si impuna proiectul sau, inlaturandu-l pe prea bunul Parinte Justin.

Proiectul Parintelui, realizat de reputatul arhitect Nicolae Tulban, respecta arhitectura traditionala ortodoxa si era avizat de camarazii sai de suferinta si biruinta, fostii detinuti politic. Dar Dan Puric si grupul sau eteroclit au vrut altceva. Scopurile acestora au ramas, pana azi, cand a avut loc la Aiud inaugurarea unei edificiu total strain de traditia romaneasca, destul de discrete, daca pot folosi, si eu, acest termen uzitat in general pentru a escamota activitatile unei organizatii oculte. Dar de ce toate acestea? O spune Parintele, raspicat, in filmarile care insotesc acest material. Eu nu-mi permit decat sa redau spusele Parintelui, asa cum le-am inregistrat pentru un interviu publicat in ziarul ZIUA, exact acum 5 ani, pe 14 mai 1999, si asa cum au fost filmate de ucenicii sai apropiati in chilia sa de la Petru Voda.

In memoria Parintelui Justin si cu datoria pe care mi-a incredintat-o Duhovnicul Neamului, reproduc aceste materiale, impreuna cu un editorial de-al meu din zilele comemorarii noptii cazute asupra Romaniei intre 14 si 15 mai 1948, spre buna informare a oricui doreste sa cunoasca Adevarul. Dupa cum observati eu unul nu fac aici nici o apreciere asupra omului Dan Puric. Personal, nu ma intereseaza nici angajamentele sale de dinainte de 1989, nici cele de dupa. Mai mult: ma rog adeseori pentru el, pentru ca eu, care il vedeam pe Parintele Justin ca pe tatal meu, am ramas impresionat cand am aflat ca actorul nostru il considera pe Parintele ca pe bunicul sau. Va dati seama ce obligatii am acum. Intr-un interviu, as putea spune, pe drept cuvant, fulminant, acordat ziarului dlui Burci si al serviciilor fostului ospatar extern, am numit Adevarul, Dan Puric, care afirma extrem de sigur pe el ca se va reintalni cu Parintele, s-a plans si ca a fost indepartat de la Petru Voda de niste calugari “gelosi”. Acum, daca punem problema in termenii acestia, ma intreb daca Dan Puric, care, sunt sigur, trebuie sa fie – sau, ca sa fiu extrem de precis: sa fi fost – un specialist si in asemenea chestiuni delicate, ar iubi o tanara domnisoara, care are niste frati gelosi, ce-ar face? Ar fugi mancand pamantul? Oare un om ca Parintele Justin, care, daca te critica, totdeauna cu dragoste, sau chiar iti dadea o palma, ca sa te trezeasca, dupa cum afirma si Puric in interviul numit, putea sa fie victima unor bieti “calugari gelosi” care alcatuiau “molozul din jurul Parintelui”? Mai inteleg daca zicea ca l-au lucrat niste agenti ai mumei Rusii. Dar asta nu se pupa cu vederile sale, foarte maleabile fata de muma padurii in cauza, dupa cum s-a vazut in ultimul sau interviu de la postul Fratilor Paunescu. Ehh, daca le enunta de atunci, poate i s-ar fi pus si covor rosu, de catre unii, cine stie?!

Marturisesc: de mustrat si pe mine m-a mustrat Parintele insa doar pentru a ma primi apoi cu si mai mare dragoste. Cine nu cunoaste parabola fiului risipitor? Ce tata nu-si cearta copilul, spre a-l indrepta si ajuta sa nu mai greseasca? Sau chiar si nepotul?! Cine l-a impiedicat pe Dan Puric sa vina si sa se spovedeasca la Parintele Justin (pentru ca la Monahul Atanasie, fiind doar calugar, nu stiu cum a facut-o)? Cine l-a impiedicat pe Dan Puric sa vina si sa se pocaiasca in fata Parintelui, lasandu-si mandria deoparte, intr-unul din dulapurile sale cu recuzite pentru toate regimurile si ipostazele? Totusi, Dan Puric, omul care reuseste performanta de a avea un venit lunar si, implicit, anual, mai mare decat “bosii” de la Loteria Româna (4.523 de euro), Romgaz (4.332 de euro), Transelectrica (4.333 de euro) sau Transgaz (6.111 de euro) si aproape dublu cat salariile lui Basescu si Ponta la un loc, nu a reusit sa treaca triumfator peste “molozul” numit Manastirea Petru Voda pentru a ajunge la Parintelui Justin?

Daca nu a putut sa calce peste “molozul”, “ticalosia infinita”, “mincinosii in sutana”, “pizmosii”, “limitatii interior si de caracter”, “spiritele de o extrema ingrozitoare” de la Petru Voda, in fine, “gelozia”, cu care a fost “infasurat” Parintele, cum va putea el sa apere nu neaparat o tanara domnisoara, sau poate o batrana doamna, care se numeste Romania, ci sutele si miile de morti care se ridica din mormintele fara cruci si pentru care Parintele Justin a vrut un singur lucru: o manastirea ortodoxa, conform traditiei stramosesti? La un moment dat, o spun in premiera, Parintele isi dorea chiar sa organizeze un “desant” cu mesteri maramureseni care sa ridice in doua-trei zile o bisericuta micuta si frumoasa din lemn. Dar sa fie in stil traditional, romanesc, cu harul Domnului deasupra si inlauntru ei. N-a fost sa fie… Si nici harul nu prea mai are unde sa stea in acest moment, din cate se vede…

Acum, ca sa inchei, mai adaug mirarea incomensurabila pe care o am fata de un om care, ca si mine, a facut Tonitza, o scoala de unde, credeam eu, nu puteai sa iesi fara a aspira continuu la un bun gust desavarsit… Eu unul, ma iertati, dar cand vad ce zigurat, ce guguloi cu cruciulita au putut sa scorneasca marii arhitecti ai lui Dan Puric, pur si simplu ma infior! Nu mai ramane decat sa fie pusa si o placa cu numele Parintelui pentru ca sacrilegiul sa fie complet, in conditiile in care Parintele Justin s-a impotrivit acestei monstruozitati (dupa cum stau marturie si ale cateva zeci de inregistrari). Priviti si judecati singuri:

Asa zisa manastire a lui Puric de la AiudSursa: MartiriAiud

Acum, sa ma si autocritic: si eu am stat alaturi de multi ofiteri operativi si de rang inalt si chiar sefi de servicii secrete, de la noi si din tarile vecine sau din cele prietene. Si eu am intalnit masoni pe unde am fost, ceea ce e, oricum, inevitabil. Dar am facut-o in calitate de ziarist. Este obligatia mea: sa caut adevarul. In tarana, alaturi de oameni ai strazii, cum a ajuns un briliant profesor, fost militant activ in Piata Universitatii, sau in saloanele luxoase din diverse cluburi selecte sau palate prezidentiale ale lumii.

Dar nu pot sa inteleg cum un om care pretinde ca reprezinta, cu atata patos si doar 135 lei biletul (pensionarii trebuie sa-si faca rata, cred), “sufletul romanesc” si “demnitatea” nationala, poate sta cot la cot cu Sergiu Celac si Mircea Malita, nu numai la aceeasi masa ci si in Consiliul Director al aceleiasi organizatii, destul de discrete, pe nume IPID. Nu stie “cine sunt”?

IPID Calin Georgescu - Mugur Isarescu - Sergiu Celac - Dan Puric - Mircea Malita - Clubul de la RomaMai mult, vorbeste 20 de minute, alaturi de ei, despre “idealul comun” pe  care il are cu Calin Georgescu, presedintele Clubului de la Roma pe Europa. Acum, daca dl. Calin Georgescu vrea sa candideze la Presedintie, foarte bine. E treaba lui. Dar care este rolul lui Dan Puric, care ne face, in paralel, auto-“portretul prigonitului”? Dan Puric, apologetul aplaudat la scena deschisa. Dan Puric, eroul de la Aiud. Daca dl. Puric nu stie raspunsul la intrebarea de mai sus de ce nu-si suna un prieten? De exemplu, pe Iulian Capsali, care a scris negru pe alb ca cei doi tovarasi numiti au facut parte din nomenklatura comunista si mai mult decat atat. Mircea Malita, primul roman membru al Clubului de la Roma, a fost presedintele Uniunii nationale a studentilor comunisti din Romania prigonind (!) studentii necomunisti, apoi membru CC al PCR, numit in anii ’70 ministru al Invatamantului, prin sprijinul lui Dumitru Petrescu, ilegalist comunist, si in tandem cu Ion Iliescu, ministru la Problemele Tineretului, etc, etc, etc. Despre Sergiu Celac, colegul de banca al lui Dan Puric, Iulian Capsali scrie ca a fost “traducatorul personal al lui Ceausescu de engleza, trecut pe linie moarta pentru ca era suspect de relatii cu serviciile secrete sovietice”. Hopa… Intrebarea mea este: lor cand le vine randul la Premiul “Aiud”? Si ce domnisoare li-l vor inmana? Mona Musca sau Monica Macovei?

Trebuie, totusi, desigur, sa iertam. Pentru ca omul e “suspus” greselii. Ceea ce este valabil pentru noi, toti. Insa Parintele, asa cum stim, mai ales cei care am avut privilegiul sa-i stam la picioare spre a-i primi sfanta binecuvantare, era mai mult decat un simplu om. Era Omul lui Dumnezeu. Mai rare greselile la un inainte vazator cu duhul, care continua sa faca minuni chiar si dupa trecerea la Împărăţia cea veşnică

Asadar va ofer spre luare aminte cuvintele Parintelui la care va invit, pe toti, sa meditati, acum, la 66 de ani de cand trupul lui era intemnitat cu brutalitate, insa doar pentru a-i intari sufletul si credinta in mantuirea neamului romanesc.

Nu pot decat sa-i dau lui Dan Puric ce-i al lui si sa inchei cu o fraza din acelasi celebru interviu: “Părintele Iustin putea părea dur… Dacă tu faci o tâmpenie şi primeşti o palmă, nu ţii însă minte palma, ţii minte că palma te poate trezi. Dacă eşti însă o lichea, ţii însă minte numai palma.”

UPDATE: Conferinta lui Dan Puric de ieri, de la Aiud, “Portretul prigonitului”, a fost tinuta in oglinda cu cea a invitatului sau special, Sorin Lavric, intitulata “Portretul prigonitorului”. Sorin Lavric este un angajat al lui Gabriel Liiceanu, editorul si tovarasul antiromanilor Lucian Boia, Horia Roman Patapievici si Vladimir Tismaneanu. Sorin Lavric considera despre Boia ca este “un Ganditor al istoriei!” si despre Tismaneanu ca este “întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină”. Ce parere aveti?

ULTIMA DORINTA a Parintelui Justin pentru martirii de la Aiud

rp_ZIUA-Parintele-Justin-Parvu-Sfintii-Inchisorilor-Aiud.JPGIn urma cu exact 45 de ani, detinutii politici din inchisorile comuniste, cati mai ramasesera din cei 2.000.000 de incarcerati, erau aruncati afara, bolnavi, schiloditi, dar biruitori. Calcasera pe moarte si iesisera din iad. Asa cum aproape nimeni nu si-a adus aminte ca pe 16 mai 1812, la Hanul lui Manuc Bei din Bucuresti, rusii isi insuseau Basarabia, o zi neagra din istoria Romaniei, nici ziua de 14 mai, zi a eliberarii detinutilor politici, si, totodata, ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor, nu si-a gasit locul in grabita istorie cotidiana.
Anul acesta, mai mult ca oricand, cei 45 de ani ne amintesc si de cei 45 de comunism si de cei 20 de ani de la eliberarea romanilor de comunism, in 1989. Au trecut 20 de ani aproape fara nici o schimbare pentru fostii detinuti politici anticomunisti, multi cu temnita tot de 20 de ani. 20 de ani de viata, rapiti de bolsevici si redaruiti de Dumnezeu, multora dintre ei, care acum, la 90 de ani si peste, se tin mai verzi decat brazii si lupta in continuare pentru libertate. Libertate intru Dumnezeu. Tocmai de aceea si vor, pentru camarazii lor, ucisi bestial la Aiud, ca si in alte zeci de lagare ale suferintei si biruintei, de la Pitesti la Gherla, de la Ramnicu Sarat la Jilava, de la Poarta Alba la Canal, o sfanta manastire, pentru sufletele lor din ceruri.
O astfel de initiativa, dorita inca de la eliberare de parintele Justin Parvu si binecuvantata si de marele duhovnic Arsenie Papacioc, ambii slujitori ai Ortodoxiei Romane la 90 si 95 de ani, cu zeci de ani de temnita, chiar la Aiud, ar putea sa ia fiinta, in sfarsit, anul acesta, la Rapa Robilor, unde oasele mucenicilor ies din pamant la arat. Este ultima dorinta a arhimandritului Justin Parvu, duhovnicul neamului, din Muntii Neamt. Si totusi, nu si-o poate vedea indeplinita prea usor. O suma de interese meschine ale unor fete neobrazate aproape au deturnat proiectul initial al parintilor duhovnici, al unei manastiri care sa cinsteasca memoria martirilor anticomunisti. Un proiect cu valente arhitecturale ce tin de ritualuri straine de Romania incearca sa se insinueze in planurile ierarhului local, IPS Andrei Andreicut. “Manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre”, o spune direct parintele Justin. Dar problema s-a si ramificat: un mult dorit centru de martirologie – proiect al savantului ortodox dr Pavel Chirila -, absolut necesar pentru studiul generatiilor viitoare, a ajuns sa fie, din neintelegere, afiliat proiectului necrestin.
Locul pe care ar urma sa se inalte asezamantul monahal al martirilor inchisorilor a fost sfintit recent de Inaltul locului, care, supus unor acte de diversiune si dezinformare profesioniste, a uitat sa-l invite tocmai pe cel care si-a luat drept datorie sfanta de onoare ridicarea sfintei manastiri: Parintele Justin Parvu. Desi a semnalat acest lucru, cu mare intristare, parintele nu a primit nici pana acum un raspuns potrivit: “Cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori”. Batranul duhovnic o spune foarte limpede: “Aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo – fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt?”
Pentru ca au fost mai multe proiecte, inclusiv mai actoricesti, parintele cere sa nu se incerce confiscarea suferintei martirilor: “Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit.” Parintele, desi ignorat pana acum, ne spune ca aceasta este ultima sa dorinta: “Mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace.” Ii va fi ascultata?

MANASTIREA SFINTILOR INCHISORILOR

(interviu realizat de ziaristul Victor Roncea, Ziua)Parintele-Justin-citind-interviul-din-Ziua Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la Aiud

– Sfintia voastra, de curand la Rapa Robilor din Aiud, a fost oficiata de catre IPS Andrei Andreicut o slujba de sfintire a locului pentru o noua biserica sau un centru cultural, dupa cum se aude. Ce stiti despre acest proiect si ce urmeaza exact sa se construiasca acolo?

– Dragul meu, cu durere iti spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori si mai pot da inca marturie, faptul ca acest eveniment important s-a facut fara vreo informare a noastra catusi de putin. S-a uitat ca mai sunt si niste urmasi, niste batrani, niste oameni care sunt interesati in mod deosebit de viitorul acestei biserici ce se intentioneaza a se ridica pe ruinele sfinte ale unui martiraj, o groapa plina de un amar de suferinta? S-a oficiat slujba intr-un cerc foarte restrans, cu anumite oficialitati si persoane… Ori, Biserica, in tot trecutul ei istoric are si un act de nastere. Aici s-a facut pe ascuns si necunoscut. Manastirea pe care noi suntem pregatiti sa o ridicam, pentru mine reprezinta inaltarea neamului nostru romanesc. Macar sa fi anuntat cativa dintre batranii care au fost si sunt implicati in lucrarea aceasta de viitor a bisericii care va avea si asezamant monahal, dupa cum si are. Dar s-au trecut cu vederea toate lucrurile acestea si ramane sa ne intrebam noi: Oare ce se face acolo? Facem o biserica in care sa se oficieze slujbele mortilor, martirilor si eroilor nostri care au patimit ani si ani intre zidurile puscariei Aiudului sau se face altceva? Si acel altceva pe noi ne intereseaza mai putin sau chiar deloc, indiferent ce ar fi el, centru cultural, casa memoriala sau orice altceva. Pentru ca pe noi nu aceste aspecte ne intereseaza, dragii mei, in primul rand. Ci sa se savarseasca jertfa cea fara de sange a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe temelia insangerata a Aiudului, cetatea si sufletul neamului nostru romanesc. Dar acum ma tem ca nu cumva toata aceasta lucrare a noastra de preamarire a martirajului lor sa capete o coloratura politica si sa pangarim mai mult jertfa lor curata.

– Dar detinutii politici nu au fost instiintati?

– Tocmai: aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Nu zic sa ma fi anuntat musai pe mine, dar inca mai sunt cativa batrani in tara asta carora li se cuvenea sa participe la un asa eveniment pentru neamul nostru. Inseamna ca noi nu acordam nicio atentie puterii jertfei; am neglijat cu totul viata si jertfa, si a celor morti, si a celor vii. Si acuma, desigur, suntem la o raspantie de drumuri: Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt? Pentru ca au fost mai multe proiecte. Stiu ca proiectul trebuie sa fie aprobat de mitropolie, de autoritatile competente ale orasului Aiud; poate s-or fi facut toate aceste demersuri, dar noi nu le cunoastem. Or, ele ar fi trebuit sa fie oficial publicate si cunoscute, nu pentru oamenii politici, ci mai ales pentru cei care si-au pierdut o viata in acele locuri si pentru cei ce cu adevarat vor sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu si neamului lor.

– Sfintia Voastra l-ati insarcinat si pe actorul Dan Puric sa gireze lucrarile de la Aiud, el fiind si unul dintre participantii la sfintirea locului?

– A fost o discutie in prealabil, am vorbit doar asa, in treacat. Apoi am avut pareri diferite in privinta proiectului pentru biserica, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne ascundem unul fata de celalalt. Dorinta aceasta, de a infiinta o manastire la Aiud, am avut-o inca de cand am iesit din inchisoare, dar abia in 2004 am reusit sa primim binecuvantarile arhieresti pentru schitul care este acum acolo si poarta hramul Inaltarii Sfintei Cruci. Monumentul care este acolo s-a ridicat cu ajutorul fostilor detinuti politici si a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania in anul 2000, locas unde pana acum se savarseste Sfanta Liturghie. Cu timpul insa acele locuri s-au facut repede cunoscute, mai ales pentru faptul ca s-au descoperit, odata cu inceperea sapaturilor, sfintele moaste ale martirilor care erau aruncati cu bestialitate in acea groapa comuna, oseminte care stau marturie in osuarul monumentului din Aiud. Credinciosii, manati dinlauntru de glasul mucenicilor, au inceput sa vina din ce in ce mai multi sa se inchine si sa cinsteasca nevointele si sfintenia lor, iar pentru credinta acestora, s-au facut si se savarsesc in continuare nenumarate minuni si tamaduiri. De aceea am considerat necesara ridicarea unei biserici autentice si incapatoare, in conformitate cu traditia noastra ortodoxa si, de asemenea, un complex monahal adecvat. Domnul Dan Puric s-a aratat dornic sa contribuie la aceasta lucrare si, prin sprijinul dansului, am reusit de am obtinut de la primarie terenul din preajma monumentului, de langa cimitir, pentru construirea complexului monahal si a bisericii. Aud insa acum ca nu se mai doreste construirea unui complex monahal, ci a unui centru memorial. Trebuie insa sa inteleaga ca noi aici lucram pe o conceptie pur crestin-ortodoxa, fara influente straine cultului nostru bisericesc, fara vreun amestec de orice alta natura in afara vietii liturgice bisericesti, monastice care se va dezvolta pe viitor. Noi suntem datori sa urmam o regula foarte precisa conform canoanelor sfintei noastre Biserici, din punct de vedere arhitectural. Arhitectura este legata de viata bisericeasca in cele mai mici amanunte. Bineinteles ca acest locas trebuie sa se inalte, potrivit sfintei noastre traditii, sub binecuvantarea arhiereasca, pentru ca unde este episcopul, acolo este si Biserica. Trebuie sa fim in stransa legatura cu ierarhia locului, sa avem o comuniune in ceea ce priveste mai cu seama opera aceasta de structura ortodoxa si duhovniceasca. Dar aceasta biserica nu este o biserica oarecare. Este exponentul martirilor si eroilor nostri, care au fost tradati si lepadati pana si de unii din episcopii lor. Ce folos sa mai tradam inca o data adevaratul lor sens de sacrificiu? Sacrificiul lor a fost inchinat numai si numai lui Hristos, si nu vreunui partid politic. De aceea, manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre.

– Proiectul centrului memorial are vreo legatura cu manastirea?

– Biserica aceasta nu este numai pentru noi, cei care o ridicam. Ea este stindardul viitorului tarii noastre. Biserica aceasta, deci, nu poate sub nicio forma sa imbrace decat duhul rugaciunii martirilor. O manastire este si un centru de rugaciune si un centru cultural, in acelasi timp si acolo se poate dezvolta pe parcurs si un centru de studii asupra rezistentei comuniste. Intotdeauna manastirile au avut – si il au si pana astazi – rolul acesta cultural. Dar acest scop cultural se misca total in baza traditiei si obarsiilor noastre de veacuri. In biserica s-a nascut cultura si neamul acesta, nu invers. De aceea, am sa fac tot posibilul ca acest centru cultural sa nu fie in incinta manastirii, ci undeva in afara, pentru ca cele doua lucrari sunt diferite si nu este cuviincios a strica linistea monahala cu zarva si duhul unui astfel de institut cultural. Cu cat noi vom trai modelul mucenicilor si martirilor, cu atat si viata noastra se va usura si vom fi intr-o convietuire cu cei de pe pamant si cu cei din ceruri. Ei – Biserica cereasca, iar noi – Biserica luptatoare. Sfintii din inchisorile comuniste nu sunt numai ai tarii noastre. Ei depasesc hotarele firii si ale intregii omeniri. Ei nu pot fi monopolizati, numai cerul ii poate cuprinde. Ei fac legatura intre pamant si cer iar noi sa fim supusi, ascultand glasul lor, ca sa putem avea indrazneala inaintea lui Dumnezeu pentru toate cererile noastre de pe pamant. Ei se roaga atat pentru romani, cat si pentru chinezi, si pentru japonezi, si pentru africani, si pentru americani si pentru toata lumea crestina, a celor care sunt botezati in numele Sfintei Treimi: al Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant si marturisesc cu adevarat invatatura Sfintilor Parinti.

– Asa a spus si Parintele Arsenie Papacioc: ca un centru cultural nu poate fi manastire…

– Sa fie o manastire, si nu altceva, care sa aiba cel putin 10 vietuitori, slujitori, care sa reprezinte acolo martirii si eroii nostri, prin rugaciunile lor, prin viata lor. De asemenea, sa existe o catehizare prin prezentarea suferintelor si torturilor indurate in temnita Aiudului, tuturor celor ce vin sa se informeze si sa se inchine la locurile acestea sfintite de mucenicii nostri. Nu se pune problema ca cineva sa monopolizeze aceste locuri. Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea cineva alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit: pentru rugaciune, rugaciune si iarasi rugaciune. Numai rugaciunea ne-a dat puterea sa marturisim si sa nu cedam in fata fiarei bolsevice. Aceasta este predania pe care trebuie sa o inmanam generatiilor care vin! Asta asteapta Dumnezeu de la noi, ca sa putem duce mai departe, oarecum, osteneala si truda inaintasilor nostri care s-au nevoit in cazanul acesta al Aiudului, la a carui caldura se va cladi acest popor. De aceea orice crestin este bine primit sa aduca acolo, pe cat are dragoste si putere fiecare, din darurile sale. Deja sunt foarte multi credinciosi si din strainatate, de pe tot cuprinsul globului, care sunt doritori sa contribuie la ridicarea acestei manastiri, in numele acelor care au suferit si si-au dat viata pentru Hristos si pamantul acesta romanesc. Chiar m-am gandit sa merg pentru doua luni acolo, la Aiud, daca ma ajuta Dumnezeu si-mi va mai harazi zile, sa stau sa veghez acolo cum am vegheat si la biserica manastirii Petru Voda, unde pana si cei mai mici copii duceau cate o piatra de un kilogram la temelia bisericii. Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici la aceasta temelie, si mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace.

(extras din numarul 6 al revistei ATITUDINI)

Iudele Parintelui Justin

Parintele Justin Marturisitorul - Album foto de Cristina Nichitu„Cei care se năpustesc şi vor să anuleze o acţiune pe care o ducem noi aici sunt oameni care nu au nimic serios de lucru. Nu e nimic nou, au fost trădări în toate vremurile şi am avut şi am lângă mine tot timpul trădători; am mers la drum cu oameni care au crezut, dar şi cu oameni care nu au crezut, oameni care s-au devotat, dar şi oameni care s-au lepădat, ca şi ucenicii Mântuitorului.”

Parintele-Justin-Marturisitorul-despre ucenici Aiud si Petru Voda Album-foto-de-Cristina-Nichitus-Roncea

„Toată sămânţa aceasta a credinţei nu cade întotdeauna pe acelaşi pământ… Pentru aceasta trebuie să ne rugăm: Să nu ne prăsească puterile sufleteşti! Că atunci dovedeşti cum eşti: ucenic, urmaş apostolic sau iudă.”

Sursa: ParinteleJustinParvu.Ro

Batalia cu mortii. Dupa atacul la Valeriu Gafencu, Parintele Justin Parvu si Mircea Vulcanescu, aflam ca savantul de talie mondiala George Manu a fost blocat post-mortem la Academia Romana tot de Institutul Elie Wiesel. Lasati-ne mortii in pace!

Parintele Justin Parvu - Valeriu Gafencu - Mircea Vulcanescu - George Manu - interzisi de Inst Elie Wiesel“O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!” – Parintele Calciu pe patul de moarte, la Spitalul Militar, intr-o ultima confesiune, profetica, facuta fratilor Roncea

Un moroi iesit dintr-o cripta a kominternului bantuie Romania: numele lui din acte este Alexandru Florian. Fiul comisarul ideologic trotkist Radu Florian, coleg de conspiratie cu Ion Iliescu. In acest moment, director al Institutului “Elie Wiesel”. Care, in loc sa se ocupe de holocaustul comis pe teritoriul Romaniei de armata Ungariei si brigazile paramilitare de extremisti maghiari, si de proslavirea grofilor criminali de razboi antisemiti prin statui in toata Transilvania romana, se lupta cu… mortii nostri. Cu bietii fosti detinuti politic – “banditii” anticomunisti -, unii ucisi in inchisorile de exterminare ale regimului de ocupatie sustinut culturnic de… familia sa de comunisti evrei. Este doar un bolnav nostalgic care continua misiunea kominternista de tortionar a tatalui sau, luptandu-se cu mortii fara de aparare? Este doar un evreu dement si ticalos care si-a propus sa starneasca antisemitism prin actiunile sale scelerate de zombi bolsevic cu acoperire guvernamentala? Sau, pur si simpul, Alexandru Florian uraste visceral poporul care ii plateste salariul pentru a ne  injura, simptomatic? Nu stiu! Dar ceva e putred rau de tot pe la Guvernul Romaniei, daca se admite, ca pe banii nostri, sa ne fie insultata si profanata, sistematic, istoria noastra nationala, cu marile varfuri ale ei, de valoare universala.

Primul mort cu care s-a batut vitejeste tovarasul Florian a fost Valeriu Gafencu, tanarul nationalist care si-a dat viata in inchisoarea de la Targu Ocna pentru a salva viata unui evreu: Richard Wurmbrand. Un alt evreu, Nicu Steinhardt, monahul Nicolae de la Rohia, i-a dat numele cu care va intra, intr-o zi, in sinaxare: Sfantul Inchisorilor.

Ei bine, in fata Consiliului Local al orasului Targu Ocna, care ii conferise lui Valeriu Gafencu, prin vot, dat in unanimitate, cetateania de onoare post-mortem, pentru jertfa sa din inchisoare, Alexandru Florian, in calitate sa oficiala de director al Institutului “Elie Wiesel”, a mintit ordinar, sustinand ca tanarul Gafencu, fiul unui artizan, la randul sau martir, al Unirii Basarabiei cu Tara, a fost inculpat pentru diverse fapte imaginare de catre instantele… antonesciene. Si, evident, a fost “antisemit”. Trecand peste ridicolul faptului ca directorul unui Institut care acuza regimul Antonescu de toate crimele pamantului ii invoca Justitia echitabila, iata ca, in realitate, conform documentelor din dosarul lui Valeriu Gafencu de la CNSAS, de fapt, instantele in cauza il achitasera pe elevul basarabean.

Documentele din arhivele CNSAS arata indubitabil ca Alexandru Florian a mintit, a mintit, a mintit. Astfel, Parchetul Militar al Tribunalului Militar Corp IV Armată decide ca „nu se constată că elevul Valeriu Gafencu ar fi activat în mişcarea legionară după dizolvarea partidelor politice”. “Considerând că faptele ce se impută numitului elev nu încadrează vreun text penal şi nici infracţiune la Legea pentru apărarea ordinei în stat. Pentru aceste motive suntem de părere ca prezenta chestiune să fie clasată” – cu rezoluţia “se clasează”, semnată de Comandantul Corpului 4 Armată (vezi documentul aici). Ce poti sa zici acum de Alexandru Florian? Ca e prost sau ticalos? Sau ambele?

Si ce “antisemit” este acela care-si da viata pentru a salva un evreu? In plus, daca purtatorul frumosului nume de Florian se bate si cu marturiile a doi conationali de-ai sai, nu cumva e un fel de antisemit chiar el?

A urmat apoi, la rand, la zidul la care este pusa din nou spre mitraliere istoria nationala, ca in vremurile bolsevice, un alt nemuritor frumos: Parintele nostru Justin Parvu, la randul sau un Sfant, in toata puterea cuvantului si a faptei. Dupa cum noi o stim prea bine si timpul o va dovedi, inclusiv in calendarele ortodoxe. Spre deosebire de speriatii de bombe de la Targu Ocna, Primaria de la Baia Sprie, care se pregatea sa-i confere post-mortem Parintelui Justin cetateania de onoare a orasului, nu s-a lasat influentata de antetul Guvernului folosit in mod abuziv de acest Florian. Raspunsul Primarului Dorin Vasile Pasca ramane antologic in istoria contemporana a luptei pentru apararea valorilor nationale de moroii neo-kominternului, asa ca merita redat integral:

„Abuzurile totalitarismului din cea de a doua jumătate a sec. XX au transformat România într-o imensă puşcărie, în scopul anihilării conştiinţei celor care gândeau altfel decât comuniştii. Tocmai de aceea, spirite luminate ca a arhimandritului Justin Pârvu au avut menirea de a ţine trează conştiinţa naţională.

Practic, părintele Justin Pârvu şi-a împletit destinul cu cel al neamului românesc, luminând ca un far al dreptei credinţe la trezirea conştiinţei de neam. Astăzi, reprezintă ultimul mare mărturisitor al unei generaţii de sacrificiu care s-a jertfit în temniţele comuniste din Aiud, Gherla, Piteşti, Sighet., Canal şi lagărele de muncă din „Triunghiul morţii” (Baia Sprie, Cavnic, Nistru).

Părintele Justin Pârvu s-a consacrat lui Dumnezeu, neamul său şi marii familii creştine, nu ideologiilor politice. Nu a fost un agitator doctrinar, ci o mare conştiinţă. Zecile de mii de pelerini, prezenţi la înmormântare sa, au confirmat că odată cu trecerea la odihna veşnică s-a născut un sfânt. Practic, prigoana stalinistă l-a desăvârşit întru sfinţenie.

Iată de ce, găsim poziţionarea dumneavoastră, cel puţin inadecvată. Nu credem că a sosit vremea să ne mântuim pe furiş, cu aprobarea cuiva. Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre ca recurs la demnitate şi memorie. Filmul documentar „Fericiţi cei prigoniţi” şi demersul nostru civic vor constitui documente pentru cei care au dreptul să ştie dar nu au voie să uite.”

Cu toată consideraţia,

Primar Dorin Vasile Paşca (Documentul aici)

Si in acest caz ne izbim de ridicolul acuzatiei de antisemitism la adresa Parintelui Justin. A spune despre Parintele Justin ca a fost antisemit e ca si cum ai spune aceeasi neghiobie despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, pentru ca a intrat cu biciul in templu ca sa dea afara “gainarii” evrei din Casa Domnului (apud Parintele Arsenie Boca). Au nu se stie ca Parintele Justin tinea la sanul lui o maica evreica pentru a o salva de durerile batranetilor si pacatele tineretilor? Sau ca in Manastirea de maici ctitorita de el se afla la un loc suflete de tiganci, evreice, unguroaice, sasoaice si, evident, romance, cu toatele mai mult sau mai putin egale intre ele, dar impreuna sub acoperisul Domnului?

Drept credinciosii din Baia Sprie au tinut o foarte frumoasa ceremonie, la fel, apoi, ca si cei de la Aiud, care i-au conferit aceeasi distinctie vrednicului de pomenire Parinte, de la a carui trecere in oastea biruitoare si vesnica se implinesc saptamana aceasta zece luni. Mai mult, la Aiud au fost distinsi post-mortem si martirii Ilarion Felea si Mircea Vulcanescu, ucisi in inchisoarea ungureasca ce promitea sa devina Ierusalimul romanesc.

Aceaste acte de demnitate nationala, initiate si sustinute de mai multe organizatii neguvernamentale impreuna cu colegii nostri ziaristi de la Gazeta de Maramures, probabil l-au scos din minti pe bolnavul maniacal de la Institutul ce poarta numele unui impostor al holocaustului. Altfel nu se explica cum a reusit sa emita o hartie atat de mizerabila prin care cerea Primariei Sector 2 nici mai mult nici mai putin decat – asemenea inaintasilor sai veniti cu tancurile in Romania – demolarea statuii martirului filosof Mircea Vulcanescu, o minte stralucitoare a umanitatii, la fel ca cea a colegului sau, Mircea Eliade, minte de care lumea a fost vitregita brutal prin rapirea, batjocorirea si, intr-un final, anihilarea sa totala, la numai 48 de ani. Un martir care, asemenea lui Valeriu Gafencu, si-a jertfit sanatatea pentru supravietuirea unui alt suflet, mai tanar. In ciuda tuturor chinurilor indurate, Mircea Vulcanescu a avut puterea sa lase drept testament profund crestin dorinta “Sa nu ne razbunati”.

Ce gaura neagra in loc de suflet trebuie sa ai ca sa invoci in 2014 aberatiile dintr-o sentinta sovietica data intr-o tara aflata sub ocupatie si sa ramai bata la martiriul unui geniu al Romaniei, care, ca profesionist desavarsit la locul sau de munca, a adus tone de aur rezervelor statului roman, pe timp de razboi? Mărturia  lui Nicolae Crăcea: “S-a întâmplat să fiu scos pentru tortură în aceeaşi serie cu Mircea Vulcănescu. Torturarea mea s-a terminat şi acum zăceam aruncat într-un colţ pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-a torturat prin bătaia pe tot corpul (pentru a nu ştiu câta oară) a căzut în nesimţire. Era plin de sânge. Un ţigan robust l-a luat de un picior, târându-l pe jos. Capul i se bălăngănea în dreapta şi-n stânga ca o minge legată cu o sfoară trasă de un copil zglobiu, în joacă.” Cu acest cap isi doreste azi, in mod bestial, Alexandru Florian, sa se joace pe maidanele din Sectorul 2, dupa decapitarea de pe soclu?!

Dar aceasta nu este totul. Acum, la comemorare uciderii, tot la Aiud, a unui alt savant de talie mondiala, George Manu, doctorand al celebrei laureate Nobel Marie Curie si autorul primului Tratat de fizica nucleara din Romania (in 1940!), aflam ca in 2011, cand Academia Romana a dorit sa-si cinsteasca numele si prin primirea post-mortem a marelui roman, tot Alexandru Florian s-a batut curajos cu mortul inchisorilor comuniste, blocand numirea sa, care deja fusese votata si aprobata de Prezidiul Academiei. Si, din nou, tot in baza unor acuzatii totalmente false si anume pretinsul sau antisemitism. Daca Alexandru Florian reuseste sa devina exponentul evreilor tampiti sau ticalosi, din tata-n fiu, iata ca un evreu-roman care face cinste demnitatii nationale a Romaniei este fostul coleg al savantului George Manu, eminentul academician Radu Grigorovici, primul vicepresedinte de dupa 1989 al inaltului for din care a fost dat afara aprioric fizicianul si finul geopolitician antisovietic, ucis la Aiud dupa ce a refuzat sa fie eliberat si transferat la o centrala nucleara in URSS.

Ca sa inteleaga toata lumea ce inseamna cu adevarat un suflet de crestin si raportarea oricui la el, evreul Radu Grigorovici a lasat scrise, la aniversarea a 40 de ani de la moarte lui George Manu, aceste randuri, pe care le prezint in atentia Guvernului Romaniei si a Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si, de ce nu?, a vreunei alte institutii de specialitate care sa-l trateze pe Alexandru Florian: “Dar adevăratul său merit şi renume, dincolo de orice apartenenţă partinică sau ideologică, rămâne crearea, prin jertfa de sine, a acelei unice Universităţi din Aiud, care avea trei facultăţi: una de dragoste de neam, de omenie şi de bărbăţie; una de dragoste de cinste şi demnitate şi una de dragoste de cunoaştere şi cultură, în frunte cu Rectorul Magnificus Gheorghe Manu.”

Avem un singur cuvant de adaugat: Lasati-ne mortii in pace!

Parintele Justin Parvu - Valeriu Gafencu - Mircea Vulcanescu - George Manu - atacati de Inst Elie Wiesel

Sambata, 14 Septembrie 2013: Parintele Justin Parvu distins la Baia Sprie cu Cetatenia de Onoare post-mortem in cadrul simpozionului “Triunghiul mortii”. Pomenire de trei luni la Petru Voda. Conferinta Sfintii Inchisorilor la Aiud

IPS Teofan la Mormantul Parintelui Justin la Pomenirea de 40 de zile de la Petru Voda 27 iulie 2013

Sambata viitoare, 14 Septembrie 2013, de Inaltarea Sfintei Cruci, la Baia Sprie va avea loc ceremonialul conferirii Cetateniei de Onoare post-mortem Parintelui Justin Parvu, in cadrul simpozionului dedicat jertfelor si martiriului din “Triunghiul Mortii” (minele Baia Sprie, Cavnic si Nistru in care au fost pusi la munca fortata detinutii politic). Edilul oraşului Baia Sprie, Dorin Vasile Paşca, a afirmat că decizia de a acorda titlul de cetăţean de onoare părintelui Justin Pârvu a fost luată în unanimitate de către toţi cei 16 consilieri, în cadrul şedinţei din 22 august 2013. Sambata va avea loc si o slujba la Troita din Dealul Minei ridicata de Parintele Justin Parvu.

In aceeasi zi, la Sfanta Manastirea Petru Voda va avea loc pomenirea de trei luni de la trecerea la Domnul a “bietului monah din Muntii Neamtului”, Duhovnicul Neamului.

Tot, sâmbătă, 14 septembrie 2013, la Biblioteca Județeană Aiud, dupa slujba de la Rapa Robilor, va avea loc conferinta Sfintii Inchisorilor (afisul mai jos), de la ora 14.00 pana la 17.00 (Atentie: Dupa noul program, modificat). Vor vorbi: Dan Radovici- jurist, președintele Asociației Sfinții Împărați Constantin și Elena; Victor Bibire – profesor; Ciprian Voicilă – sociolog. Va fi lansată cartea „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim. Vor fi aduse raclele cu sfintele moaște. Intrarea este liberă.

Dumnezeu sa-i rasplateasca pe toti cei ce-si lumineaza zilele cu Sfintii Inchisorilor din timpul ocupatiei bolsevice a Romaniei!

Cititi si:

Primarul care a spus “Pana aici!” Institutului “Elie Wiesel”. Vasile Dorin Pasca din Baia Sprie catre politrucul Alexandru Florian: Nu avem nevoie de aprobarea cuiva pentru a-l cinsti pe Parintele Justin Parvu

Vasile Dorin Pasca primar Baia Sprie Pro Parintele Justin Parvu

Iată de ce, găsim poziţionarea dumneavoastră, cel puţin inadecvată. Nu credem că a sosit vremea să ne mântuim pe furiş, cu aprobarea cuiva. Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre ca recurs la demnitate şi memorie.

Profetia Parintelui Gheorghe Calciu: “O sa se bata cu noi si morti”. Institutul Elie Wiesel sau cum se starneste antisemitismului si se regizeaza condamnarea unui popor. COMENTARIU

Parintele Gheorghe Calciu si Parintele Justin Parvu la Petru Voda

Sunt unii evrei care parcă şi-au pierdut raţiunea, stârnind, prin lipsa măsurii, antisemitismul (brusc, corifeii culturii naţionale şi marii duhovnici ai ortodoxiei româneşti sunt condamnaţi ca antisemiţi, eroii rezistenţei armate anticomuniste sunt fascişti, într-un noian de acuzaţii care seamănă izbitor cu cele din anii ’50.

Ce cred maramuresenii despre conferirea Cetateniei de Onoare la Baia Sprie Parintelui Justin Parvu: “Noi suntem cei onorati!”

Mitropolia Moldovei si Bucovinei _ Parintele Justin Parvu - Cetatean de Onoare Baia Sprie

Unul dintre cei mai iubiti duhovnici romani, parintele Justin Parvu, a primit post-mortem titlul de cetatean de onoare al orasului Baia Sprie. Primarul orasului Baia Sprie, Dorin Pasca, a declarat ca a fost o onoare sa acorde acest titlu pentru marele duhovnic. “Din punctul nostru de vedere am fost onorati sa-i dam titlul parintelui, mai ales ca el a fost singurul dintre detinuti care a revenit in Baia Sprie si a facut o troita acolo, la Mina.

Sfintii inchisorilor Aiud 14 Septembrie 2013 Virgil Maxim

Dan Puric vrea sa faca o manastire mixta la Aiud, cu maici si calugari, care sa se roage intr-o Biserica coborata de pe luna pe post de naveta spatiala. FOTO PROIECT RAPA ROBILOR

Detalii despre planurile “Maestrului” Dan Puric si ale arhitectului sau, Radu Mihailescu, aici: https://www.anualadearhitectura.ro/proiecte/30

Se pare ca “Maestrul” a trecut de la o Moschee la o Biserica Extraterestra

Vezi si Profesorul Raul Volcinschi despre Dan Puric, “ochiul dracului” si Manastirea de la Aiud. VIDEO

Parintele Justin despre inaltarea unei biserici ortodoxe la Aiud si planurile “maestrului” si ale “arhitectilor”

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE AIUD: "Sa se faca Manastire, fara adaos. Manastire-Manastire!" AUDIO/VIDEO


Convorbire cu Parintele Duhovnic Arsenie Papacioc despre proiectele de la Rapa Robilor, Aiud

Sfintia Voastra, exista o intrebare. La Aiud este un monument construit de fostii detinuti politici, si un schit. Si este un proiect sa se faca o Manastire la Aiud. Nu stiu daca stiti de lucrul acesta.

Parintele Arsenie: Sa se faca o Manastire, nu stiu, dar ca s-a facut o bisericuta, un schit, mi-a spus chiar Mitropolitul, Bartolomeu Anania.

Sfintia Voastra, exista un proiect, mai vechi, initiat de Parintele Iustin, sa se construiasca o Manastire la Aiud; de asemenea un proiect mai nou, cultural: ideea unui centru, un complex memorial si un centru de cercetare martirologica. Sfintia Voastra ce credeti ca ar trebui sa fie mai important acolo, ce ar trebui sa primeze. In primul rand ce sa fie acolo? Manastire…

Fara nici o discutie “cultural”… sa speculeze idei si fel de fel. Astea se pot face in timp. Apare cate o carte, pe care poate sa o scrie oricine, dar schitul inseamna prezenta, zi de zi.

Asta este intrebarea. Sfintia Voastra ce spuneti ca ar trebui sa fie mai important acolo; ca principal.

O Manastire. Centru cultural… este si nu este. Ma duc ca la un birou.

Adica se vrea sa se puna accentul mai mult pe…

…Traire! Pe slujba, ca sa fie pomeniti detinutii.

Aceasta este si ideea Parintelui Justin. Sa fie in primul rand o Manastire acolo si nu altceva.

La Aiud este celularul mare, care are 360 de celule. Patru etaje… Manastire, draga!

Pentru ca proiectul unui centru cultural, memorial – stiti, un fel de muzeu al holocaustului romanilor, cum fac evreii, ei pun accentul mai mult pe cultura – ideea aceasta este a actorului Dan Puric. Il stiti….

Parerea mea: sa se faca Manastire, fara adaos! Manastire-Manastire, cu traire de Manastire. Asa! E istoria locului ala!

Ne gandim ce-ar fi vrut si fostii detinuti…

Pai sigur!

…Nu cred ca ar fi vrut altceva decat Manastire.

Manastire! Sunt sute de insi care au murit acolo. Bunaoara, sa spun un caz: unuia care nu incapea in cosciug, i-au taiat picioarele si i le-a pus alaturi. Era prea lung fata de cutia aia… Batjocura fata de trupul omenesc, trup omenesc pe care l-a luat si Hristos!
Si daca se vorbeste si cu Anania, Anania va avea o parere. Dar parerea mea este sa fie Manastire, nu centru cultural.

Parca le e frica sa fie Manastire Sfintia Voastra. Nu mai vor sa faca in principal o Manastire!

Draga, Manastirea este mai pretentioasa, iti trebuie si conducere. De sustinut o sustine Episcopatul. Ea tine de Cluj mi se pare…

De Alba. Si de Alba.

Nu conteaza: e Istorie!

O sa-i spunem si IPS Bartolomeu Anania opinia Sfintiei Voastre. Este bine asa?

E bine, fara discutie. O sa comunicam si noi. Manastirea e mai pretentioasa decit un centru cultural, caruia ii pui o firma acolo, si asa ramine: placa aia. Dar Manastirea nu-i asa. Trebuie traitori, cu staret, cu un numar de calugari, macar pana-n zece.

Am inteles.

Asta-i parerea mea: Manastire, nu centru cultural. Dar ca sa faci o Manastire, e mai greu! Eu o declar, dar trebuie implinita!

Sfintia Voastra, la Aiud sunt oameni care merg in pelerinaj. Sunt oase galbene la Aiud.Martiri, sfnti

Dragul meu, una e sa te duci sa vizitezi, sa te inchini, sa te rogi; alta este sa fii calugar. Trebuie o obste, macar pana-n zece persoane.

Credem ca se incearca sa se preia de catre altii, care nu sunt foarte cinstiti, ideea aceasta a Aiudului. Cred ca asta se urmareste acum.

Nu e cazul sa pierdem vremea. Mi-am spus punctul de vedere. Eu iti spun de ce nu e bine centru cultural: ca nu-i nimic. Decat intr-o discutie oarecare, si suferinta ramane ingropata permanent, si fac sa sa speculeze suferinta. O Manastire are slujba zilnica, si-i aminteste zilnic. Incet-incet poate-i capata numele celor care au suferit acolo. Si Aiud-ul nu-i numai Gafencu si Ianolide…; au fost baieti buni, dar sunt atitia insi care-au murit acolo. Eu ii pomenesc cat se poate, pe toti.
Mi se pare ca punctul de vedere cel mai greu o sa-l aiba I.P.S. Bartolomeu Anania. El a sfintit si schitul, si bisericuta.

Multumim mult, Parinte!

A consemnat Iulian LITA

August 2009
Vezi si

CAZUL "MEMORIALUL" PURIC vs Parintele Justin Parvu si Manastirea Sfintii Inchisorilor de la Aiud. O punere la punct facuta de secretarul Parintelui


Atac la Ortodoxie si Sfintii Inchisorilor
Actorul Dan Puric, membru al unei anticamere a Clubului de la Roma, isi permite sa conteste decizia si vointa Parintilor Duhovnici Justin Parvu si Arsenie Papacioc in privinta Manastirii de la Rapa Robilor – Aiud. El a propus un proiect strain de Ortodoxie si a aranjat sfintirea locului, pe ascuns, fara stirea detinutilor politici, “uitand” sa-l informeze pana si pe Parintele Justin Parvu. De altfel, de la inceputul campaniei Parintelui contra cipurilor biometrice, actorul Dan Puric nici nu a mai calcat pe la Petru Voda.
Multi naivi sunt inca hipnotizati de “predicatorul” Puric asa cum sunt altii de “guru” Bivolaru. Timpul si rugaciunea celor apropiati le va lumina, sa speram, mintile. Ar mai fi multe de spus despre acest personaj, dar ii las pe cei de la Petru Voda sa o faca, pentru ca stiu mult mai bine ce fel de “fiu duhovnicesc” al Parintelui era Puric si ar fi bine, cred eu, sa o stie si publicul larg, pentru ca impostura, dupa cum se vede, naste monstri.
In apararea detinutilor politici, ceea ce fac de 20 de ani, de pe cand tiganusii de pe peronul garii din Bacau sau navetistii de Sibiu faceau vocalize pentru viitoarea lor cariera la 2 si 1/4, mai adaug o informatie: Dan Puric a depus in contul de la Aiud, pana acum, 4500 de Euro, in contextul in care sumele incasate de pe urma Afacerii Predicatorul depasesc sutele de mii. Sa spunem ca nu-i asa, de dragul naivilor. Atunci va mai dau doua exemple, sa vi le confirmati singuri: la Brasov, in organizarea fostilor detinuti politici si a Asociatiei 15 Noiembrie 1987, a muncitorilor anticomunisti, a sustinut doua spectacole. Sumele incasate de pe urma victimelor comunismului au fost, in total, de… 11.000 de euro. Pe doua spectacole. La aniversarea a 20 de ani de la revolta anticomunista din 1987, in seara zilei de 15 noiembrie 2007, conducerea Asociatiei alerga prin Brasov sa impumute bani ca sa se achite in fata “marturisitorului ortodox”! La primirea banilor pentru spectacolul dat “in cinstea” detinutilor politici, frecandu-si mainile, in fata bietilor batrani suferinzi de pe urma inchisorilor comuniste, a exclamat: “Se castiga bine de pe urma legionarilor astia!”. (Ceea ce stiu bine si cei doi frati-patati-infiltrati…) Informatiile pot fi confirmate de presedintii celor doua asociatii. Punct. Apropos: o fi platit TVA pe banii aia, primiti la plic?
Acum, ultima stratagema a interpretului e sa-si puna proiectul neortodox in mainile lui IPS Andrei Andreicut, de abia scapat de alte probleme, si sa faca pe victima. Dumnezeu e mare si le vede pe toate!
In imaginile de mai sus aveti un extras din discursul secretarului Parintelui Justin, Parintele Filotheu, la Conferinta “Dictatura si Martiraj”, sustinuta la Aula Mare a Facultatii de Drept, pe 25.05.2009, cu ocazia lansarii lucrarii “Dictatura Biometrica-cipul controlului total” realizata de Petru Voda si Civic Media.
Ascultati mai jos, integral, vibrantele marturisiri ale fostilor detinuti politici Nicolae Purcarea, inchis timp de 20 de ani in temnitele comuniste, incluisv la Aiud, si Radu Ciuceanu, 15 ani de inchisoare, ale Valentinei, sora Sfantului Inchisorilor Valeriu Gafencu, ale Profesorului Ilie Badescu si ale Parintilor Filotheu Balan si Ioan Sismanian de la Manastirea Petru Voda. Acestia, ca si subsemnatul, sustin cu toata inima proiectul domnului doctor Pavel Chirila pentru un foarte necesar Centru de Martirologie la Aiud, alaturi de Sfanta Manastire, cu conditia sa nu existe vreo legatura cu proiectul dezbinator al lui Dan Puric, un element care, ca si alti buni actori, are o menire specifica “cartitelor”, asemenea de altfel si maruntilor lui epigoni. Tot respectul pentru arta sa, dar sa si-o lase pe scena cand coboara, ca sa nu mai vrajeasca pe capete oitele si bovinele ortodoxe, vorba unui comentator de mai jos, ducandu-le apoi de cipul din nas direct in prapastie…

Conferinta DICTATURA si MARTIRAJ despre SFINTII INCHISORILOR si DICTATURA BIOMETRICA – cipul controlului total

https://www.trilulilu.ro/VictoRoncea/7247a41be30a03
Descarcati conferinta de la https://www.ortodoxradio.ro/arhiva/live/Dictatura-Biometrica-25-mai-2009.mp3
Vezi si https://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/masca-lui-puric-o-alta-fata-maestrului.html

INALTAREA DOMNULUI LA AIUD. Acatistul Sfintilor Inchisorilor


Joi, 28 mai, se va oficia la Mănăstirea „Râpa robilor” din Aiud slujba Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos, urmată apoi de imnul acatist şi slujba de pomenire a martirilor din închisorile comuniste, ale căror sfinte oseminte odihnesc în acea râpă sfinţită cu lacrimi de sânge şi de suferinţă.
Această zi, ziua naţională a eroilor noştri din toate timpurile, nu ar trebui să treacă cu vederea jertfa şi nevoinţele eroilor martiri care ne-au scos neamul de sub comunism şi au biruit fiara roşie, care astăzi îşi arată din nou ghearele sclaviei.
De aceea îndemnăm pe toţi credincioşii iubitori de neam şi de jertfele mucenicilor lui să ne adunăm cu toţii în această zi de sfântă sărbătoare la marginea Aiudului însângerat, dar nemuritor şi să aducem jertfă de mulţumire inimile noastre smerite către sfinţii noştri mucenici.
Maica Domnului şi mucenicii din închisori aşteaptă rugăciunile noastre.
Haideţi să răspundem chemării lor!
https://apologeticum.wordpress.com/
www.petruvoda.ro

ULTIMA DORINTA pentru martirii de la Aiud. Manastire sau gheseft? Anti-cip sau cu cip? Liber sau sclav "inovator"? Om sau sarpe?

In urma cu exact 45 de ani, detinutii politici din inchisorile comuniste, cati mai ramasesera din cei 2.000.000 de incarcerati, erau aruncati afara, bolnavi, schiloditi, dar biruitori. Calcasera pe moarte si iesisera din iad. Asa cum aproape nimeni nu si-a adus aminte ca pe 16 mai 1812, la Hanul lui Manuc Bei din Bucuresti, rusii isi insuseau Basarabia, o zi neagra din istoria Romaniei, nici ziua de 14 mai, zi a eliberarii detinutilor politici, si, totodata, ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor, nu si-a gasit locul in grabita istorie cotidiana.
Anul acesta, mai mult ca oricand, cei 45 de ani ne amintesc si de cei 45 de comunism si de cei 20 de ani de la eliberarea romanilor de comunism, in 1989. Au trecut 20 de ani aproape fara nici o schimbare pentru fostii detinuti politici anticomunisti, multi cu temnita tot de 20 de ani. 20 de ani de viata, rapiti de bolsevici si redaruiti de Dumnezeu, multora dintre ei, care acum, la 90 de ani si peste, se tin mai verzi decat brazii si lupta in continuare pentru libertate. Libertate intru Dumnezeu. Tocmai de aceea si vor, pentru camarazii lor, ucisi bestial la Aiud, ca si in alte zeci de lagare ale suferintei si biruintei, de la Pitesti la Gherla, de la Ramnicu Sarat la Jilava, de la Poarta Alba la Canal, o sfanta manastire, pentru sufletele lor din ceruri.
O astfel de initiativa, dorita inca de la eliberare de parintele Justin Parvu si binecuvantata si de marele duhovnic Arsenie Papacioc, ambii slujitori ai Ortodoxiei Romane la 90 si 95 de ani, cu zeci de ani de temnita, chiar la Aiud, ar putea sa ia fiinta, in sfarsit, anul acesta, la Rapa Robilor, unde oasele mucenicilor ies din pamant la arat. Este ultima dorinta a arhimandritului Justin Parvu, duhovnicul neamului, din Muntii Neamt. Si totusi, nu si-o poate vedea indeplinita prea usor. O suma de interese meschine ale unor fete neobrazate aproape au deturnat proiectul initial al parintilor duhovnici, al unei manastiri care sa cinsteasca memoria martirilor anticomunisti. Un proiect cu valente arhitecturale ce tin de ritualuri straine de Romania incearca sa se insinueze in planurile ierarhului local, IPS Andrei Andreicut. “Manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre”, o spune direct parintele Justin. Dar problema s-a si ramificat: un mult dorit centru de martirologie – proiect al savantului ortodox dr Pavel Chirila -, absolut necesar pentru studiul generatiilor viitoare, a ajuns sa fie, din neintelegere, afiliat proiectului necrestin.
Locul pe care ar urma sa se inalte asezamantul monahal al martirilor inchisorilor a fost sfintit recent de Inaltul locului, care, supus unor acte de diversiune si dezinformare profesioniste, a uitat sa-l invite tocmai pe cel care si-a luat drept datorie sfanta de onoare ridicarea sfintei manastiri: Parintele Justin Parvu. Desi a semnalat acest lucru, cu mare intristare, parintele nu a primit nici pana acum un raspuns potrivit: “Cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori”. Batranul duhovnic o spune foarte limpede: “Aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo – fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt?”
Pentru ca au fost mai multe proiecte, inclusiv mai actoricesti, parintele cere sa nu se incerce confiscarea suferintei martirilor: “Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit.” Parintele, desi ignorat pana acum, ne spune ca aceasta este ultima sa dorinta: “Mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace.” Ii va fi ascultata?

MASCA LUI PURIC. O alta fata a "Maestrului" Dan Puric. Cine si ce vrea la Rapa Robilor de la Aiud, locul de drept al Manastirii Sfintilor Inchisorilor

BLESTEMUL AIUDULUI. Parintele Justin Parvu pune capat initiativelor actoricesti de la Rapa Robilor. La cinci luni de la Apelul Parintelui, Puric tace

“Nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate!”
Manastirea Sfintilor Inchisorilor
Discutiile purtate pana acum, oarecum in surdina, despre proiectul Parintelui Justin Parvu, al Manastirii Sfintilor Inchisorilor de la Aiud, si interferenta de netolerat a actorului Dan Puric, au capatat rapid, la nivelul internetului dar si al zvonisticii si dezinformarii profesioniste, o tenta de conflict diversionist. In loc sa se discute concret, despre ce face Puric la Aiud, tabara vrajita, a celor care au inca incredere in el, a sarit, aproape cu o nota sectara, la gatul celor care au avut incredere in el, pana acum, fara sa mai analizeze faptele: incalca sau nu “Maestrul” cuvantul Parintelui.
Mai grav, multi dintre cei care se pretind traditionalisti, nici macar nu s-au obosit sa afle care este parerea Parintelui, care este Adevarul, inainte de a arunca cu pietre in cei care o stiau deja, in cei care stiu mult mai multe decat ei.
In acest timp, din divizia falsilor ortologi – a pretinsilor reprezentanti ai unei drepte imaginare, personaje fade cumparate de mult, cu catel si cu purcel, active la vorbe pasive la fapte -, unii s-au facut ca nu stiu nimic iar altii au prezentat, ca intotdeauna, doar o jumatate de adevar despre sfintirea de la Aiud, defasurata pe 27 aprilie de catre IPS Andrei Andreicut la cererea si in prezenta actorului Dan Puric. O jumatate de adevar, adica o minciuna plina.
Despre aceasta vorbeste, iata, definitoriu, Parintele Justin Parvu: “Cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori si mai pot da inca marturie… Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata… Aud insa acum ca nu se mai doreste construirea unui complex monahal, ci a unui centru memorial. Domnul Puric trebuie insa sa inteleaga ca noi aici lucram pe o conceptie pur crestin-ortodoxa, fara influente straine cultului nostru bisericesc, fara vreun amestec de orice alta natura in afara vietii liturgice bisericesti, monastice care se va dezvolta pe viitor… De aceea, am sa fac tot posibilul ca acest centru cultural sa nu fie in incinta manastirii, ci undeva in afara, pentru ca cele doua lucrari sunt diferite si nu este cuviincios a strica linistea monahala cu zarva si duhul unei astfel de institutii straine de ortodoxie.” Integral, in interviul despre ultima dorinta a Parintelui Justin: Manastirea Sfintilor Inchisorilor, aparut la exact 61 de ani de la arestarea sa si la exact 45 de ani de la eliberarea sa, tot intr-o zi de 14 mai, dupa 16 ani de temnita comunista, data devenita azi Ziua de praznuire a Sfintilor Inchisorilor.
Este asadar mai mult decat o datorie necesitatea de a va prezenta si o alta fata a actorului Dan Puric. Voi incerca asadar cel putin sa aduc putina lumina sub masca sa de “marturistor”. Dar, spre deosebire de “ortologii” numiti, eu nu voi spune “Ex Oriente Lux”. Ci o voi aduce din Muntii Neamtului si din surse publice, dar mai greu de vazut de catre cei prea obisnuiti cu ochelarii de cal.
In primul rand, in ce priveste proiectul, cred ca “Viziunea Puric” (stanga sus, alaturi de o moschee) vorbeste de la sine.
Si acum, sa vedem cine sunt sponsorii “Intreprinderii Puric” si caror organizatii mai apartine talentatul actor.
Mai nou, actorul Dan Puric a trecut de la “Omul frumos” la “omul banos”, in sensul ca reprezinta “Imaginea Bancii Comerciale Carpatica”. No comment.
Acum, o alta imagine (admirati sigla):

Putina istorie: In 1972 un raport al unui club misterios de care nu auzise nimeni a fost publicat si a socat lumea. Raportul vorbea de colapsul spre care se indreapta civilizatia si nu era scris de membrii vreunei secte ci de niste oameni de stiinta foarte cunoscuti si apreciati ce isi bazau afirmatiile pe analizele facute cu noua, pe atunci, unealta moderna, computerul. Nu era vorba de un grup de cercetatori dintr-un domeniu restrâns ci de un grup de oamenii din domenii stiintifice diferite, unii cu premiul Nobel in buzunar.
“Limitele Cresterii” era numele raportului si pe lânga soc a provocat o unda de oroare in toata lumea. Cu putin timp inainte de prima criza petroliera (1973) raportul aducea mesajul ca lumea se indreapta spre dezastru din cauza cresterii necontrolate a populatiei, expansiunii industriale, declinului de resurse naturale, distrugerii planetei si in final lipsei mâncarii.
Studiul se baza pe un model, o simulare, un program, o reprezentare matematica a variabilelor principale din lume si a interactiunilor lor dinamice, reprezentare cunoscuta ca modelul WORLD III. Lumea care anticipeaza WORLD IV – Era Tehnotronica. Lumea controlului total, a dictaturii biometrice, redata succint in THE TECHNOTRONIC ERA de Zbigniew Brzezinski, membru fondator al Comisiei Trilaterale, membru de frunte al Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) si al Grupului Bilderberg, artizan al instalarii lui Barack Obama la Casa Alba. Vezi VIDEO – Brzezinski on CFR, Bilderberg, and Trilateral Commission.

“Futurologul” Brzezinski a dezvoltat temelia necesitatii unui nou sistem – a unei “Noi Ordini Mondiale” – in cartea sa “Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era”. Conform conceptiei sale si a grupurilor din care face parte, omenirea a trecut prin trei mari etape de evolutie, si in prezent se afla la jumatatea celei de-a patra si ultima etapa. Prima dintre ele a descris-o ca fiind Religioasa, combinand un ceresc “universalism oferit de acceptarea ideii ca destinul omului se afla esentialmente in mainile lui Dumnezeu” cu pamanteasca “ingustime derivata din masiva ignoranta, analfabetism, si o viziune limitata la mediul imediat inconjurator.”
A doua etapa a fost Nationalismul, punand accentul pe egalitatea crestina in fata legii, care a “marcat un alt gigantic pas in redefinirea progresista a naturii si locului omului in lumea noastra.” A treia etapa a fost Marxismul, care, spune Brzezinski, “reprezinta o mult mai vitala si creatoare etapa in procesul de maturizare a viziunii universaliste a omului”. A patra si finala etapa este Era Tehnotronica a lui Brzezinski, sau “idealul rationalismului umanist pe scara globala” – rezultatul trasformarilor evolutionare american-comuniste. [Nota: Brzezinski, Zbigniew, Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era (New York: Viking Press, 1973), p. 246. Vezi si Comisia Trilaterala: Uzurparea suveranitatii (I) AlterMedia România]

“Misteriosul club”, care a comandat si lucrarea lui Brezinski, este The Club of RomeClubul de la Roma, al carui motto este, pentru cei mai putin “cunoscatori”: “Gandeste global, actioneaza local”. Din Clubul de la Roma fac parte doar doi romani: ca membru de onoare, Mircea Maliţa, academician si diplomat comunist, fost preşedinte in tinerete al UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor din România), organizaţie de masă a Partidului Comunist, până la reunirea tuturor organizaţiilor de tineret în UTM, si, ca membru plin, Mugur Isărescu, Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, singurul demnitar neschimbat din functie in ultimii 20 de ani (cu exceptia intermezzo-ului cand a fost premier) si singurul membru roman al Comisiei Trilaterale, mentionata mai sus (vezi sigla in dreapta).


Mugur Isarescu este ca atare si presedintele Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma ARCoR. Lista celor 80 de membri ai ARCoR, personalitati dar si personaje extrem de ciudate, ca sa nu zic controversate, o gasiti aici: https://www.clubofrome.ro/organisation/index.html (cu voia lor, ultimul pe lista, Dan Voiculescu!). Va recomand sa o parcurgeti cu atentie ca sa intelegeti mai bine cine “conduce” Romania…
Secretar General al aspirantilor Clubului de la Roma din Bucuresti este Calin Georgescu. Calin Georgescu este acelasi personaj cu care actorul si interpretul Dan Puric s-a prezentat la “printul” Radu Duda, oficial, in ultimul timp, de un numar important de ori: JURNAL DE PRINTZ: Dan Puric in cartile “princiare” ale lui “Radu Duda de Romania” .
O activitate principala a ARCoR, finantata si de Guvernele Romaniei, este, inca din 1999, asa-numita “Strategie nationala pentru dezvoltare durabila” (foto stanga).

Prin 2008 s-a si finalizat: https://strategia.ncsd.ro/. Pentru aceasta s-a creat si National Centre for Sustainable Development (totul se petrece in engleza cu acest ARCoR – foto dreapta) – Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (CNDP), sub pulpana Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Componenta Grupului de Redactare a acestei Strategii este, conform mapelor prezentate cu ocazia lansarii, urmatoarea: 1. Adrian Curaj, 2. Adrian Turek, 3. Alexandru Badescu, 4. Angheluta Vadineanu, 5. Aureliu Leca, 6. Bogdan Andreescu, 7. Calin Georgescu, 8. Dan Barna, 9. Dan Puric, 10. Dragos Jaliu, 11. Elena Teodoreanu, 12. George Ionescu, 13. Gheorghe Mencinicopschi, 14. Gheorghe Onut, 15. Gheorghe Zaman, 16. Ionut Purica, 17. Letitia Zahiu, 18. Madlen Serban, 19. Moise Guran, 20. Petre Sabadeanu, 21. Razvan Buzatu, 22. Serban Sturdza, 23. Sergiu Celac, 24. Silviu Negut, 25. Valentin Lazea, 26. Vasile Ghetau, 27. Vladimir Alexandrescu.

Interesant, nu? Ati fi zis ca micutul actor de la Nr 9 e si strateg durabil? Nu v-ati plictisit pana acum, sper…

La “Team”-ul CNDP – Echipa, adica – il gasim, primul pe lista – ati ghicit! – pe Calin Georgescu, “Executive director and representative of UNEP National Committee for Romania” si, Nr 2, pe Sergiu Celac, “Ambassador, Senior Advisor”. UNEP este Programul de Mediu al Natiunilor Unite, in cazul in care va intrebati.
Parteneri ai Centrului, evident, ARCoR, UNEP, Academia Romana, Fundatia Universitarea a Marii Negre, Institutul International pentru Dezvoltare Durabila si, nu in ultimul rand, Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare – https://www.ipid.ro/ – IPID.

IPID “este un forum de idei, o intalnire de minti si experiente pentru rezolvarea problemelor vitale ale societatii romanesti”, aflam de la Directorul Executiv al Institutului – poate ati ghicit, din nou – Calin Georgeeescuuu!

Printre membri IPID, institut infiintat in 2006, ii gasim, printre altii, pe actuala ministreasa distructiva a Educatiei, Ecaterina Andronescu, Daniel Daianu (fost presedinte IPID, 2007, candidatul lui Andrei Plesu pentru diverse functii politice, fost ofiter al Securitatii, cu ambii parinti ofiteri de rang inalt ai DIE), Mugur Isarescu, Mircea Malita si… Dan Puric.

Anul 2006 marcheaza, de altfel, si inceputul ascensiunii publice spectaculoase a lui Dan Puric, bine mediatizata mai ales in ultima perioada. Neindoios, bazata pe merite si emotii artistice reale, ceea ce poate ridica intrebarea in ce masura actorul Puric s-a lasat manevrat de regizorul Puric si apoi a crezut sincer in ce face oratorul crestin Puric si, pe la spate, strategul Puric, pana cand a descoperit “cine suntem” si a fost preluat si “ridicat” la nivelul de “om frumos”, ditamai “Imagine de Banca Comerciala”, chiar pe scena Ateneului Roman.

Parteneri IPID sunt cam aceiasi: Academia Romana – https://www.acad.ro/, Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma – https://www.clubofrome.ro/, Fundatia Universitara a Marii Negre, Institutul Bancar Roman – https://www.ibr-rbi.ro/, Centrul National pentru Dezvoltare Durabila – https://www.ncsd.ro/. Ei intre ei.

Dintr-o relatare din 2006 a portalului Euractiv.ro, un fel de partener media al IPID, aflam: “Noul ‘Institut de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare’ isi propune sa ajute la reprofesionalizarea Romaniei. Dupa ce au asistat la 16 ani de tranzitie, cateva personalitati de prima mana in domeniul lor de activitate vor sa elaboreze politici pentru guvernari mai eficiente.”

De pe acelasi portal aflam ca, in 2007, Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) si Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma (ARCoR) au dat publicitatii concluziile dezbaterii publice cu tema “Schimbari Climatice. Energie. Protectia Mediului”. “Aceste concluzii vor constitui baza viitoarei Strategii de Securitate Energetica a Romaniei si vor tine cont de cerintele de protectie a mediului, ale Uniunii Europene”, scrie Euractiv.ro.

Din 2008, IPID trece de la simple strategii la “coagularea elitelor” si lanseaza volumul “Reprofesionalizarea Romaniei – un raport care ofera cateva solutii pentru iesirea din criza si dezvoltarea durabila a Romaniei”. Trecerea accentului de la “cine sunt” catre “ce stiu sa fac” si “formarea elitelor profesionale”, se afirma intr-o relatare a aceluiasi portal, Euractiv. Interesanta “coincidenta” de concept – “cine sunt” – cu titlul celebrei carti a actorului strategic Dan Puric – “Cine suntem”.

Prezent la lansarea Raportului, Dan Puric, actor si membru in Consiliul Director al IPID, afirma : “Aceasta profesionalizare a Romaniei presupune ‘atitudini’ – (nota mea: iarasi o ciudata coincidenta de nume). Romanul nu coaguleaza in jurul unui pachet de legi, ci in jurul unei stari de spirit”. Mai mult, “trebuie creat un camp de competenta pentru scoli, de orice natura ar fi ele”, a precizat Puric. “Problema consta in discrepanta dintre potentialitatea uriasa pe care o avem si campul de manifestare pus la dispozitie pentru exprimarea ei”, a conchis el, inainte de a-i preda microfonul presedintele PSD, Mircea Geoana, care a atentionat asupra problemei tinerilor care studiaza sau profeseaza in universitati occidentale si care sunt respinsi sau nu gasesc un loc de profesor la universitatile din tara.

Institutul si-a prezentat recent ultimul Raport la Academia Romana, prin gura “PRINTULUI” DUDA, care a venit insotit de Dan Puric si de alte personalitati importante, cum ar fi dr Pavel Chirila, dupa cum se poate vedea in VIDEO si foto din Ziarul Lumina

De pe siteul IPID aflam ca acelasi Calin Georgescu este secondat de… acelasi Sergiu Celac. Despre Sergiu Celac se pot scrie multe: de la faptul ca a fost singura fiinta alaturi de Ceausescu in caleasca in care acesta se afla impreuna cu Regina Marii Britanii pana la faptul ca a fost primul Ministru de Externe instalat de Ion Iliescu si FSN in decembrie 1989. Sergiu Celac mai este si fratele Marianei Celac. Dar cine este Mariana Celac? Sa aflam dintr-o ancheta mai veche: Pai, pe langa faptul ca este membra fondatoare a GDS, si fosta propagandista pentru Ion Iliescu inainte de 1989, ea mai este si fosta sotie a lui Mihai Botez. Despre Mihai Botez, puteti auzi destule. Ce stim sigur este ca a fost prima alegere a lui Ion Iliescu pentru pozitia de ambasador al Romaniei la ONU si apoi in SUA, in timp ce Sergiu Celac a fost primul ministru de Externe al Guvernului FSN si, apoi, timp de sase ani, ambasador in… Marea Britanie. Sergiu Celac nu a fost insa, inainte de 1989, numai traducatorul lui Ceausescu in timp ce se plimba in caleasca cu Regina, la Londra. Despre Sergiu Celac orice apropiat al serviciilor de informatii o sa-si spuna parerea destul de transant: agent al Moscovei; poate cel mai batran kaghebist din structurile actuale. Tatal lui Sergiu si al Marianei a fost de altfel primul prefect al Craiovei in perioada sovietizarii si apoi, membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Simpatia lor pentru Ion Iliescu venea, asadar, pe linie de serviciu. De altfel, fidelitatea membrilor GDS – majoritatea dintre ei nomenclaturisti comunisti si kominternisti – fata de Iliescu-KGB a fost aratata si in anul 2000 cand au lansat “Apelul pentru democratie” rezumat prin imboldul tovarasesc “Votati-l pe Iliescu!”.

Ilegalistul Celac era prieten cu ilegalistul Tismaneanu si ambii provenea din acelasi loc. Stefan Andrei, fostul ministru de Externe al Romaniei indepartat de Elena Ceausescu, afirma despre ce li s-a cerut acestora dupa moartea lui Stalin: “Sa aleaga: ori Romania, ori Rusia! Si asa s-a intamplat si cu Tismenitki. Acum, toti ilegalistii au ramas pro-sovietici. Si aschia nu sare departe de trunchi… Al­tul, la fel: tatal lui Celac, primul mi­nistru de Externe pus de Iliescu chiar in ’89. Agent sovietic. Numele lui e de fapt Cealik, e pe jumatate gagauz. Are si o sora, Mariana, pe care o intindeau colegii mei de la “Scanteia Tineretului” pe sus, deasupra Cofetariei “Albina”, unde aveam sediu atunci… El era ofiter in Armata Romana. Nevasta-sa era cel putin pe jumatate evreica. Erau in agentura. Si-atunci, guvernul lui Armand Ca­linescu l-a trimis din Basarabia la Perisor, langa Craiova. Cand au venit trupele sovietice si apoi comunistii, la 6 martie 1945, l-au pus primul prefect de Dolj, al Craiovei.” Vezi VIDEO – Stefan Andrei despre Sergiu si Mariana Celac … si Iliescu in pat cu Elena: ZIUA.

Acum, ce sa-i faci?, domnul Celac este coleg cu domnul Puric si co-autor al Strategiei care ne va trimite pe culmile fericirii in 2030. Ciudat, totusi, ca nu apare nimic despre cipuri in aceasta Strategie. Poate de aceea nici nu vorbeste despre ele actorul, interpretul, regizorul si strategul Puric…
Iata ce mai aflam despre creatia mai putin cunoscuta a lui Puric, dintr-o relatare a revistei Eu.Ro.Com de la inceputul acestui an:
“Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei pina in 2030 exista si, mai mult, va fi cu siguranta implementata. Pentru Romania documentul reprezinta coloana vertebrala a dezvoltarii in urmatoarele doua decenii. Putini stiu insa ca Strategia este rezultatul unui proces complicat de colaborare, consultare si redactare coordonat de Centrul National pentru Dezvoltare Durabila, iar editorul textului final, dupa luni de dileme si dispute, este diplomatul Sergiu Celac.” Hopa!, deci Celac e traducatorul lui Puric, ca nu mai inteleg nimic!
Iata ce ne spune Serghei Cealik, profetul din Comrat, vicepresedinte al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma si “Senior Advisor” al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila, colegul “apostolului” Dan Puric SRL: “Strategia este construita pe trei orizonturi de timp: 2013, 2020 si 2030. Pentru fiecare orizont ne-am straduit sa gasim o formulare succinta a obiectivelor centrale, care sa fie pe intelesul tuturor. Obiectivele strategice pe orizonturi de timp au format subiectul principal al discutiilor noastre cu ministerele si specialistii. Interesant este ca aceste obiective au trebuit sa fie corectate in sus, nu in jos, deoarece erau sub potentialul real al tarii. Ne dorim ca pina in anul 2013 sa incorporam principiile dezvoltarii durabile in toate politicile publice si legislatia romaneasca. In 2020, la incheierea urmatorului exercitiu bugetar pe sapte ani al UE, ne vom apropia, la majoritatea indicatorilor, de media europeana. Iar in 2030 vom atinge principalii indicatori ai dezvoltarii din Uniunea Europeana, depasind in unele sectoare media. Vorbim de media de atunci a Uniunii. ” Bine-bine, si cu cipurile? Nimic-nimic?


Si, ca sa nu-l lasam mai prejos pe prietenul domnului Puric, domnul Georgescu, sa-i publicam, totusi, prezentarea laudativa, din aceeasi Revista a Comunitatilor Locale si regionale din Romania:

“In vacarmul creat de agitatia politica, se intimpla adesea sa trecem cu vederea initiativele importante si oamenii care muncesc pentru o viziune a Romaniei, ca natiune independenta si ca stat european. Calin Georgescu este un astfel de profesionist care, fara sa fie in prim-planul scenei publice, si-a dedicat intreaga activitate dezvoltarii durabile si are un optimism debordant in ceea ce priveste destinul nostru national. Pasionat inca de la inceputul activitatii sale de protectia mediului si dezvoltarea durabila, Calin Georgescu si-a construit cariera identificindu-se pe deplin cu domeniul in care activeaza. Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD), agentie de implementare a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), amplasat in zona veche a Bucurestiului, este locul in care managerul si echipa sa isi desfasoara activitatea, aplicind in Romania programul Agenda Locala 21 (sau Planul Local pentru Dezvoltare Durabila), adica acel plan de actiune pentru administratia locala, pentru secolul al XXI-lea, care combina in mod obligatoriu dezvoltarea economica cu componenta sociala si cea de protectie a mediului.

Calin Georgescu este un om care nu vorbeste mult despre sine. Proiectele il reprezinta, ele spun cine este, care sint viziunea si solutiile sale la provocarile mileniului trei, intr-o Romanie europeana, dar din ce in ce mai sufocata de inertie, nepasare civica si lipsa de actiune politica. Preocuparea pentru protectia mediului este punctul din care a pornit totul, studiile de inginerie a mediului in tara fiind completate de specializari in Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, de un doctorat in pedologie si mai ales de activitatea din cadrul retelei ONU, incepind cu 1996. Fiind director executiv al unei recent lansate initiative a elitei stiintifice romanesti – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare -, manager de proiect pentru Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, precum si secretar general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, se poate spune ca are o cariera exceptionala si – mai mult decit atit – intr-un domeniu de care depinde evolutia nationala.”

Voi reveni, pentru cei mai naivi, cu amanunte despre ce vor aceste “elite” cu acest popor, ortodox, si rolul actorului si interpretului Dan Puric in toata aceasta “lucrare”.

Pana atunci, aflati mai jos cine se mai ocupa de “dezvoltarea durabila a Romaniei”:

Vezi si

PERSONA non principe Radu Duda, actorul preferat al lui Dan Puric, despre “locul naşterii Domnului, de la Nazareth…”

DAN PURIC si RADU DUDA: doi actori grabiti. De la ortodoxie la “imaginea Bancii Comerciale Carpatica”. De la actorie la falsul titlu de “print”. VIDEO

DAN PURIC: un actor si un vorbitor extraordinar. In rest, “Off Broadway”: “Nu poti trada un crez cu Dumnezeu”

“PRINTUL” DUDA, insotit de Dan Puric si alte personalitati, la Raportul “Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare”, de la Academie

JURNAL DE PRINTZ: Dan Puric in cartile “princiare” ale lui “Radu Duda de Romania”


INCEPUTUL DVD-ului “Alegeti cu Dan Puric” – NO COMMENT

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC despre proiectul Puric de AIUD: “Centru cultural nu mai e si manastire”. P JUSTIN PARVU: “O manastire este incontestabila”!

APOLOGETICUM: “Lovitura” de teatru pe “scena” Aiudului. Dan Puric in dublu rol: Faust si Mefisto

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova