Cazul Dan Puric
“In baza Notei de Constatare DI/I/1305 din data de 10.05.2010, intocmita de Directia de Specialitate din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, in care se regasesc urmatoarele elemente: domnul PURIC Liviu Dan este titular al dosarului fond retea nr. R 64665 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat “in scopul supravegherii informative a elevilor din cadrul Liceului de Arte Plastice N. Tonitza”; la data de 15.03.1976 a semnat un “Angajament” atribuindu-i-se numele conspirativ “CRISTIAN”. Directia de Specialitate nu a identificat informatii transmise Securitatii de catre domnul PURIC Liviu Dan.” – Adeverinta CNSAS 1520/30.08.2012
La data de 1.10.2010 actorul Dan Puric scurgea in presa scrisa, pentru prima oara, informatia ca ar fi avut o oarecare tangenta cu Securitate. Ulterior si-a perfectat si o scurgere controlata pe canale TV, prin persoane ca Robert Turcescu, colonelul ziarist-pedelici fara o zi de armata. NapocaNews a sesizat CNSAS.
La data de 5.10.2010 scriam urmatoarea postare: BOMBA: Dan Puric, micul securist: informator la 17 ani! Actorul bun la toate a semnat un angajament cu Securitatea inca din clasa a XI-a de liceu, in 1976. Ce-o fi turnat pana in 1989? Dar dupa? UPDATE: Baietii “e” activi. La CNSAS se stie. Vedeti acolo si Video cu “auto-deconspirarea” controlata.
I. Ce trebuie observat: 1. A tacut 20 de ani, facand pe lupul moralist, asa cum o face in continuare, cu acelasi tupeu maximal cu care ne-a obisnuit. 2. A iesit din adormire la 1.10.2010. Nota de Constatare a fost intocmita de CNSAS la 10.05.2010, cu cinci luni inainte, timp in care si-a conceput “scurgerea” de presa, dupa ce si-a dat seama ca nu i se mai poate asigura acoperirea. 3. Nu au fost identificate informatii si pentru ca acestea se gasesc in Dosarele celor turnati. Pana cand acestia nu vor reclama, nici nu vor fi gasite.
II. La 5.10.2010 scriam: “Aflu de la cineva care are stomacul mai tare si s-a uitat ieri seara pana la capat la “noua” emisiune a lui Turcescu cu “noul” Puric, “confesatorul”, ca s-a tratat din fuga, prin aruncare in derizoriu, si aceasta tema (a recrutarii lui de Securitate). Acum e absolut clar: s-a ajuns la Dosarul sau de la CNSAS. Iar “baietii destepti” si-au dat seama ca singura scapare este plasarea subiectului in presa chiar de catre el, prin agenti prestabiliti, pentru a se putea controla nivelul “scurgerii”. Clasic, ca sa zic asa. Ceea ce inseamna ca baietii “e” activi. Nu m-ar mira ca Dosarul sa fie ultra-periat…” Am avut dreptate. S-a confirmat dupa doi ani de tinut informatia la conserva (pana pe 30.08.2012).
III. Chestiunea cu “n-a stiut ce face”. De la Dan Puric citire (1.10.2010): “Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist…”
Cum si eu am facut acelasi Liceu de Arte Plastice N. Tonitza, pot sa spun ca securistii se uitau si ei la om. In cazul meu, spre exemplu, a venit unul la mine, cam la aceeasi varsta la care Dan Puric a semnat Angajamentul cu Securitatea si mi-a spus: “Bai, Roncea, uite care-i treaba: tu nu vei fi niciodata UTC-ist!”. Si asa a fost. Singurul “necorespunzator” din anul meu. Asta dupa ce, la intrebarea profesorului de “economie politica” – secretarul de Partid al Liceului, Ionascu – “Ce este demagogia?”, am raspuns imediat: “Ceea ce practica Partidul Comunist”. Cum era sadic, Ionascu a continuat: “Si poti sa dai un exemplu de partid care nu cade in demogogie?”. Am raspuns la fel de repede: “Da: Miscarea Legionara. Ce zicea aia facea!”. Mi-a dat nota 1 si, normal, m-a lasat corigent. Drept represalii i-am pus coarne din ipsos lui Ceausescu la vreo duzina din portretele aflate in clasele scolii. A doua zi a venit Securitatea. Oare Puric ce-ar fi raportat?
Cu un UPDATE pentru un istoric pe care il respect – valabil si pentru foarte multii comentatori de Facebook -, care intreaba cu o oarecare neclaritate: “Pe ce va bazati cand presupuneti ca a turnat ?”. Acelasi istoric remarca si faptul ca aceast articol informativ – o informare pura, bazata pe documente – a produs foarta multa vrajba. Efectul Adevarului asupra indracitilor. Deci:
Draga Daniel Focsa, tocmai pentru ca esti istoric ar trebui sa fii mai atent. In articol se spune clar ca PURIC Liviu Dan “a fost recrutat” de Securitate, practic un citat reprodus din documentul CNSAS. NU ca “a turnat”. De turnat a turnat Oprea, dupa cum apare tot in documentele CNSAS. 1. si 2., in acelasi articol, chiar eu sunt cel care a reprodus citatul urmator, respectiv faptul ca nu au fost gasite note informative. Daca eram de rea credinta, nu faceam acest lucru. Dau si o explicatie. Data viitoare, pentru nevazatori, o sa pun si un fisier audio. Si 3. Nici in cazul lui Sorin Rosca Stanescu, agent recunoscut al Securitatii, nu au fost gasite note informative. Toate cele bune!
Desigur, se mai pune si intrebarea, pe langa cea legata de minciuna prin omisiune timp de 20 de ani, privind depistarea unor eventuale note informative: Cam cati dintre cei care erau elevi atunci isi pot inchipui ca au fost turnati ca sa-si ceara dosarul?!
O ultima precizare la valul de ura “crestineasca” declansat pe net la adresa mea:
Intrebarea nu este de ce am reprodus eu documentul CNSAS, acum, cand a aparut pe site si dupa doi ani in care am preferat sa ignor prestatiile acestui actor, ci de ce a mintit PURIC Liviu Dan alias “Cristian”, prin omisiune, timp de 20 de ani. O asemenea tacere lunga te face sa crezi, evident, ca este mult mai mult de ascuns si nu doar o semnatura nevinovata pe un Angajament. Faceti un experiment cu Dvs, cei care va exprimati aproape sectar transformandu-l pe Puric intr-un guru intangibil: schimbati numele! V-ar fi deranjat (pe unii) sa aflati ca Basescu a semnat si a tacut 20 de ani? Eu cred ca da. V-ar fi deranjat (pe unii) sa aflati ca Patriarhul Daniel a semnat si a tacut 20 de ani, pana cand au aparut documente de la CNSAS? Eu cred ca da. Repet: problema nu e mea.
UPDATE REALITATEA TV:
Cum a fost recrutat şi abandonat Puric de Securitate
REALITATEA.NET vă oferă astăzi noi informaţii despre legăturile lui Dan Puric cu Securitatea, despre modul în care poliţia politică comunistă l-a contactat şi recrutat, dar şi despre motivele pentru care această legătură a încetat.
„În ziua de 9 martie a.c. a fost contactat în vederea cunoaşterii personale numitul Puric Dan, elev în anul II la Liceul de arte plastice „N.Tonitza”. Din discuţiile purtate cu această ocazie a rezultat că este un tânăr sociabil, modest, comunicativ. A lăsat impresia unei persoane serioase, inteligente, cu o bogată cultură generală. Analizând activitatea şcolară, relaţiile cu colegii, a rezultat că este un nemulţumit de atitudinea delăsătoare a unora care învaţă slab, chiulesc de la ore, au alte preocupări. Se află în relaţii apropiate cu majoritatea colegilor cu care participă la diverse activităţi. Din cele discutate a rezultat că sus-numitul dispune de posibilităţi şi calităţi informative necesare într-o viitoare muncă informativă”, scria Securitatea.
Pe 15 martie 1976, Securitatea întocmea un raport cu propuneri de recrutare a lui Dan Puric. Iată planul:
„Pentru realizarea supravegherii informative în rândul elevilor din anul II la Liceul de arte plastice N.Tonitza au fost luaţi în studiu mai mulţi elevi pentru care şi numirul Puric Dan. Recrutarea va fi efectuată într-un birou la Şcoala de muzică şi arte plastice nr.3 care asigură condiţii de conspirativitate. Întâlnirea şi locul recrutării vor fi stabilite telefonic, înţelegându-ne în acest sens la contactarea anterioară. În procesul recrutării se vor purta discuţii legate de procesul de învăţământ, munca patriotică, pregătirea elevilor pentru apărarea patriei. În funcţie de aspectele pe care le va sesiza candidatul, vom orienta discuţiile spre modul de prevenire a unor infracţiuni, rolul organelor de securitate în acest sens, sprijinul pe care îl acordă oamenii cinstiţi acestor organe. Dacă se va situa pe o poziţie favorabilă îi vom propune colaborarea cu organele noastre şi va fi instruit asupra problemelor ce trebuie să le aibă în intenţie.
În cazul în care candidatul nu se pretează la recrutare ne vom retrage sub pretextul că am vrut să ne cunoaştem o serie de aspecte legate de procesul de învăţământ. Faţă de cele de mai sus, propunem a se aproba recrutarea în calitate dec colaborator a numitului Puric Dan”, nota Securitatea.
Cum a decurs recrutarea lui Dan Puric
„Conform aprobării conducerii serviciului, numitul Puric Dan a fost contactat în vederea recrutării în calitate de colaborator al organelor noastre. Discuţiile purtate în procesul recrutării au urmărit planul stabilit în raportul cu propuneri de recrutare, cel contactat a avut o atitudine favorabilă scopului urmărit. Convingându-ne că este pretabil la recrutare, i s-a făcut propunerea de a sprijini organele de securitate, lucru cu care a fost deplin de acord. În această situaţie i s-a luat angajament scris şi notă de relaţii trecându-se apoi la instruirea lui cu sarcini privind supravegherea informativă, precum şi modul de comportare în viitor, atât în societate, cât şi în familie… De comun acord s-a stabilit numele conspirativ „Cristian”. Faţă de cele mai sus, propunem a se aproba înregistrarea numitului Puric Dan în calitate de colaborator al organelor de Securitate.
Într-o notă din 20 martie 1976, Puric primea şi o parolă cu care era abordat de Securitate: „Prietenul tău Cristian îţi transmite salutări şi te roagă să-l ajuţi cu problema unor schiţe”.
La sfârşitul anului 1997, documentele Securităţii susţin că „în cursul anului 1977 a cules informaţii referitoare la starea de spirit din rândul elevilor, precum şi despre anumiţi elevi care întreţin relaţii cu cetăţenii străini ori vizitează bibliotecile ambasadelor străine concretizate în două note informative”. Totodată, organele de Securitate notează şi carenţe ale tânărului Puric: „manifestă totuşi reţinere în semnalarea din proprie iniţiativă, anumite aspecte legate atitudine a colegilor (sic!).
În octombrie 1978, Securitate decide încetarea relaţiei cu colaboratorul „Cristian” subliniind încă o dată că acesta a manifestat „reţineri” în ceea ce priveşte concretizarea informaţiilor în note informative”. „Deoarece sus-numitul a absolvit cursurile liceului, situaţie în care nu ne mai este util în munca informativă”, Securitatea propunea încetarea legăturii cu acesta.
Cum a recunoscut Puric că a semnat un angajament
Dan Puric a vorbit despre legătura sa cu Securitatea la aproape mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, în 2010, într-o emisiune a lui Robert Turcescu.
“Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea”, spunea atunci Puric.
Ulterior, a revenit pe tema asta, în acelaşi decor. “Eu când aveam 17 ani a venit ăla să-i scriu acolo şi eu am semnat acolo că nici nu ştiam ce semnez, dar în clipa în care mi-a cerut să-mi vând colegii “cine face politică?” am spus: “Dan Puric”, pentru că imitam pe Ceauşescu. Şi ăla a plecat. M-au apărat îngerii, dar pesemne că pe la CNSAS…. Problema este alta, vezi cum încercau să te toace”.
Dan Puric nu a putut fi contactat pentru a comenta articolul lui Mircea Dinescu şi informaţiile legate de recrutarea sa.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: https://www.realitatea.net/dan-puric_1176892.html#ixzz31johMZRx
Cazul Marius Oprea
Bufonul Marius Oprea e cel mai mic dintre piticii sovietici ai lui A. Plesu, rectorianul NEC cu sotie agenta DIE. Nu vreau sa intru in prea multe detalii despre viata si familia sa sub comunism sau dupa. Orice rezervist MAI de prin Brasov poate sa spuna destule, daca e intrebat, despre perioada de dinainte de ’89 si gradele tatalui sau si orice ofiter de contraspionaj activ cat de cat pe spatiul ruso-german poate sa adauge la fel de multe pentru perioada de dupa. De notat: desi a indeplinit calitati oficiale, de “consilier pe probleme de securitate al primului ministru”, nu a primit niciodata Certificat ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat), respectiv ACCES LA INFORMAŢII CLASIFICATE ALE ORGANIZAŢIEI TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD.
De amintit: La Petitia in apararea lui Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, considerat de IPS Bartolomeu (Valeriu) Anania „un martir care a suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stilp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste”, la pagina de discutii, Marius Oprea a comentat:
“Marius Oprea (3 Februarie 2013, 17:41)
Precizare
Există un semnatar al petiţiei, în varianta Microsoft Excel, la nr. 51, omonim. Doresc să fac precizarea că este altă persoană decât Marius Oprea, Directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
Atunci când am un punct de vedere asupra unui eveniment sau în legătură cu o personalitate mă exprim în articole şi studii asumându-mi poziţia.
Cu stimă,
Marius Oprea
IICCMER”
Piticul fonfait Marius Oprea, in prezent inlocuitor al lui Volodea Tismaneanu la jocul de-a alba-neagra de la IICCMER, este, dupa clasicul model invocat, al comunistului “anti-comunist”, un… turnator “anti-turnator”. “Vanatorul de securisti” si degropatorul de morminte care se lauda cu nesimtire si mitomanie crasa ca “a gasit el” osemintele lui Mircea Vulcanescu si Valeriu Gafencu, este un impostor cu acte in regula. Iata de ce:
Sursa: Arhiva CNSAS si Scribd.com. Pont: Cine cauta gaseste
Eu zic sa nu mai interpretam si sa spunem lucrurile abrupt fara ocolisuri!
Multumim pt. probe.!
intrebare: Pe cine a turnat?…a avut cineva de suferit de pe urma lui?
Fiindca, domnule Roncea, la 17 ani nu e nimeni copt la cap si perceptiile se mai schimba 🙂
Va scriu fiindca eu am citit cu mare scepticism si atentie scrierile domnului Puric si pana acuma tot ce a scris a fost perfect curat, text care nu poate decat sa fie benefic celui care-l citeste, zic eu.
Sper sa raspundeti…
Raspunsul e in articol. Mai cititi o data!
Javra ordinara ,turnator de doi bani , bufon jegos !Ai semnat dar nu stiai ce semnezi?Esti un
cacatde comunist! Taran parvenit cu diploma! Stai in xxxxx xx-xx de tradator si turnator ascuns in Bucurestiul ala decacatsi plin de comunisti!TURNATORULE!Si totusi, cata vreme nu au iesit la iveala note informative semnate de “Cristian”/ Puric exista posibilitatea sa nu fi turnat pe nimeni.
Pe de alta parte, ovestea cu “a venit unu’ cu o hartie si am semnat” evident ca nu tine. Orice om care a facut liceul inainte de ’89 poate depune marturie ca nu umblau securistii brambura cu hartii pe holuri ca sa stranga autografele elevilor =)) La mine in clasa stiu de o singura racolare, un coleg al carui tata era oricum securist (lucra in comertul exterior) si care a povestit la o bere ca l-au chemat aia “la o discutie” in urma careia l-au pus sa si semneze (tot asa, ceva cu ajutat statul bla-bla). Cu alte cuvinte nu mergeau la oricine, se orientau si ei fie dupa dosar fie dupa interesul manifestat de “subiect”…
Asa este. Intrebare e de ce a tacut 22 de ani si s-a apucat sa “marturiseasca” doar cand s-a ajuns la copertile dosarului sau.
Problema de caracter ramane aceeasi ca acum 30 de ani, in cazul sau.
“Compania lui Dan Puric a avut în 2012 o cifră de afaceri de aproape un milion de lei noi (peste 200.000 de euro), conform datelor raportate la Finanţe. În creştere faţă de anul precedent.” – https://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/184318.html
Dar mai bine sa-l citez pe Parintele Justin:
Rep: Multă lume se întreabă cum de v-aţi supărat pe Dan Puric, mai ales că sfinţia voastră i-aţi arătat calea către Biserică şi aţi rostit multe cuvinte laudative la adresa lui?
P. Justin: Măi, în privinţa lui merge zicala aceea românească: „Un om, ca să-l cunoşti, trebuie să mănânci o baniţă de sare”. Toţi greşim, au greşit şi sfinţi şi marii gânditori şi filosofi ai lumii, darămite eu, un biet monah bătrân?
Rep: Credeţi că actoria poate fi un mijloc de pescuire duhovnicească?
P. Justin: Bineînţeles, dar depinde în ce duh o faci, cum o faci. Dacă nu ai pocăinţă, în zadar este toată lucrarea ta. Actoria este şi falsitate. Depinde cât adevăr ai în tine ca artist. Aceşti actori care într-o oră pot schimba trei măşti, aşa cum m-a păcălit şi pe mine, aici… Eu i-am dat o şansă şi o mână de dragoste domnului Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui neam… dar în sfârşit, este loc de pocăinţă pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.
Si integral, ca sa nu zica puricii ortodoxiei ca citez trunchiat:
Sfinþii din Aiud – glasul care strigã în pustia lumii de azi
Pãrinte, s-a creat o întreagã vâlvã pe seama proiectului mãnãstirii sau memorialului de la Aiud. ªtim cã sfinþia voastrã aþi susþinut un proiect, refuzat din pãcate de cãtre ierarhul locului IPS Andrei, care a acordat mai mult credit unui proiect mai puþin ortodox din punct de vedere arhitectural, susþinut însã de figuri marcante ale mass-mediei româneºti, cum ar fi domnul Dan Puric ºi alþii, care au lãsat impresia mai mult a unor interese profitabile decât a proslãvirii sfinþilor martiri de la Aiud. Cine este în drept sã hotãrascã asupra acestui proiect? De ce credeþi cã glasul foºtilor deþinuþi este oprimat ºi acum, dupã atâþia ani de la cãderea cenzurii ºi comunismului?
Dragii mei, pentru mine Aiudul are o semnificaþie mult mai profundã decât le-o acordã mai marii lumii de azi. Aiudul ar trebui sã fie pentru noi centrul principal de preocupare al întregului nostru neam creºtin ortodox, pentru cã de aici se leagã toatã forþa de trãire ºi de rugãciune a noastrã, la ora actualã, prin puritatea martirilor, a anilor ºi miilor de ani la un loc care s-au scurs prin toate aceste celule. Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni; Aiudul nu este o graniþã, nu este un loc închis de unde se adapã numai neamul nostru. Aiudul este un centru de trãire duhovniceascã, de spiritualitate ºi model de viaþã pentru toate neamurile creºtine, în special pentru Ortodoxie, pentru cã forþa ºi idealul acestor martiri se rãsfrânge asupra unui întreg neam creºtinesc, nu doar peste România. Ei sunt glasul care strigã în pustie în veacul acesta rece ºi mort ºi lipsit de viaþã duhovniceascã ºi de luptãtori vãdiþi împotriva prigonitorilor creºtinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc pe noi într-un singur glas cãtre ceruri pentru salvarea ºi viitorul neamului nostru.
Vremurile sunt destul de grele, mai mult decât bãnuim noi. Nu este vorba despre o greutate materialã, financiarã, economicã. Este o crizã spiritualã care a cuprins întreaga lume ºi aceastã crizã a dat ºi peste Rãsãritul acesta ortodox ºi în special, România, þara ortodoxã care a mai rãmas în picioare cu faþa cãtre ceruri. Pentru mine, în lupta asta crâncenã între ateism ºi ortodoxie care este din ce în ce mai puternicã, singurul glas curat cãtre Dumnezeu este glasul românilor, prin sângele martirilor din Aiud ºi de prin toate puºcãriile comuniste, Piteºtiul, Gherla, cetãþui de rezistenþã anticomuniste. Când în puºcãriile noastre judeþene, cum era de pildã în Suceava, prin 1949, se fãceau odioasele arestãri, zãceau copii de 15-16 ani, ºi copii de sân care au fost luaþi de la creºele lor ºi aduºi cu mamele lor la anchetã, cu taþii lor, aduºi aici întemniþaþi. Ce jertfã mai plãcutã ºi mai curatã poate fi decât a acestei generaþii în faþa cãreia noi trebuie sã ne închinãm?
Nu este admis sã vorbim altfel despre lucrurile acestea pentru cã numai niºte atei, niºte oameni urâtori de neam ºi de Bisericã pot sã se mai opunã acestor idealuri creºtine, curate, sãnãtoase care ar putea sa dea naºtere unui simbol al adevãrului de luptã creºtin ortodoxã. Este inadmisibil sã se gândeascã cineva cã aici e vorba despre centru cultural, despre centru de cercetãri martiriologice, de cercetãri istorice º.a.m.d. Aici este vorba despre fondarea unei biserici creºtine ortodoxe, care sã ne adânceascã comuniunea cu martirii trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie în privinþa sensului de schit sau de mãnãstire.
Ce este un schit? Un schit este rãdãcina, sâmburele unei mãnãstiri; nu e altceva. Un schit are un numãr de pânã în 15 cãlugãri, ºi ce este mai mult devine o mãnãstire. Schitul este nucleul de început al monahismului nostru ºi leagãnul formãrii neamului nostru. Ce a fost mãnãstirea Neamþu, de pildã, cetatea acesta voievodalã? Ce a fost Putna, toate cetãþile mãreþe ale domnitorilor noºtri? Au fost niºte schituri. Întâi domnitorul a dat o moºtenire de pãmânt, câteva zeci de hectare, unde s-au adunat cei mai buni dintre creºtini, cãlugãri ºi care au început sã facã pomenirea ctitorilor, voievozilor ºi a tuturor din trecut. S-a dezvoltat Putna, m-rea Neamþu – mãnãstiri domneºti, care duc mai departe crezul nostru creºtin ortodox.
Ce a fost m-rea Neamþului iniþial? A fost un schit, a devenit o mãnãstire, apoi un centru cultural; acolo s-au adãpostit toþi scriitorii noºtri mari: Eminescu, Sadoveanu, Creangã, Arghezi ºi alþii, care au ajutat ºi au cãutat sã dezvolte cultura româneascã în baza tradiþiei ºi obiceiurilor noastre ortodoxe. Acum se bat în terminologie ºi se bat în nimicuri cum cã facem schit, cum cã facem mãnãstire, cum cã facem centru de studii. Pãi când am spus mãnãstire, implicit este vorba ºi despre centru cultural. Pentru cã aici se celebreazã jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de aici izvorãsc toate cazaniile, toate cãrþile, de aici izvorãºte toatã cultura noastrã româneascã; restul este imitaþie.
Cã se aprobã, cã nu se aprobã, cã se denumeºte, se calculeazã – nu este altceva decât o rea voinþã a tuturor care se opun la jertfa ºi la valorile noastre creºtine. A te opune Aiudului, este echivalent cu a te împotrivi Împãrãþiei lui Dumnezeu, direct; aceºtia anuleazã jertfa martirilor, anuleazã viaþa noastrã spiritualã atât aici, cât ºi dincolo. A fost o durere pentru mine faptul cã nu s-a luat în considerare ºi pãrerea noastrã, a foºtilor deþinuþi ºi acest lucru mi-a reamintit de dictatura comunistã. Am avut sentimentul cã nu se vrea cu niciun chip implicarea celor care s-au jertfit ºi au mãrturisit acolo. Nu cumva sã scrie istoria cine a jertfit pe acele locuri ºi cine a scos þara de sub comunism, nu cumva sã rãmânã acolo o mãrturie adevãratã pentru viitorul ºi fiii neamului nostru. Sã inventeze ei istoria dupã cum le convine lor.
Dar ce pãrere aveþi despre aceºti oamenii de culturã care vor sã transforme într-o firmã acel loc sfânt firmã arogându-ºi drepturi nemeritate?
Mãi, oamenii aceºtia nu sunt niºte oameni de culturã, sunt niºte speculanþi de istorie, artã ºi filosofie, pe ici pe colo ºi nu fac altceva decât sã încurce minþile oamenilor. Nu gãsesc oameni de culturã care sã se opunã la o frumu-seþe aºa cum ar trebui sã fie Aiudul.
Credeþi cã poate fi curatã activitatea unor oameni care au asocieri cu diverse cluburi ºi organizaþii îndoielnice?
Nici pomenealã. Nu are ce cãuta aºa ceva în cetatea aceasta a Aiudului; aici a fost o concepþie curat creºtinã ºi naþionalã; tocmai aceste organizaþii, masoneria a fost cea care a oprimat ºi a închis acolo miile de creºtini ºi au dat condamnãri de sute de mii de ani. Aceºtia sunt ºi rãmân în întuneric; pentru ei Aiudul este cel mai mare junghi în inima lor; în realitate ei nu urmãresc decât sã distrugã ºi sã descompunã orice noþiune de adevãr ortodox. ªi aceºtia nu pot fi decât cei care de la început au ucis împotriva lui Hristos pe cei 14 mii de prunci, aceiaºi sunt pânã la revoluþia francezã, ºi au continuat cu revoluþia din Rusia, ºi pânã în zilele noastre nu înceteazã sã lucreze la distrugerea planului nostru creºtin ortodox.
Multã lume se întreabã cum de v-aþi supãrat pe Dan Puric, mai ales cã sfinþia voastrã i-aþi arãtat calea cãtre Bisericã ºi aþi rostit multe cuvinte laudative la adresa lui?
Mãi, în privinþa lui merge zicala aceea româneascã: „Un om, ca sã-l cunoºti, trebuie sã mãnânci o baniþã de sare”. Toþi greºim, au greºit ºi sfinþi ºi marii gânditori ºi filosofi ai lumii, darãmite eu, un biet monah bãtrân?
Credeþi cã actoria poate fi un mijloc de pescuire duhovniceascã?
Bineînþeles, dar depinde în ce duh o faci, cum o faci. Dacã nu ai pocãinþã, în zadar este toatã lucrarea ta. Actoria este ºi falsitate. Depinde cât adevãr ai în tine ca artist. Aceºti actori care într-o orã pot schimba trei mãºti, aºa cum m-a pãcãlit ºi pe mine, aici… Eu i-am dat o ºansã ºi o mânã de dragoste domnului Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui neam… dar în sfârºit, este loc de pocãinþã pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.
Cum credeþi cã ar trebui sã se raporteze o personalitate culturalã faþã de toate aceste asociaþii murdare care conduc lumea ºi nu îþi permit sã te extinzi mai mult dacã nu pactizezi cu ei cumva?
Pãi, ori eºti firul de izvor curat, neamestecat cu ape strãine, ori eºti o mare sãratã care se compune din toate apele murdare care vin din lume. Noi rãmânem pe acest fir ortodox curat, sãnãtos. Sigur cã au fost întotdeauna ºi oameni de atac împotriva acestui adevãr ºi vor fi pânã la sfârºitul veacurilor, însã noi nu trebuie sã ne micºorãm în faþa acestor încercãri, pentru cã noi suntem rãdãcina acestui neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste noi ºi au amestecat toate limbile ºi cautã ºi pânã astãzi sã le amestece, ºi sã suceascã minþile credincioºilor noºtri ºi întregii omeniri. Noi ne-am pãstrat aici sãrãcia ºi neamul, dupã cum spune poetul. Aici ne-am nãscut, aici avem ºi drepturile noastre. ªi mai mult, am fost aici permanent de strajã Europei de Apus ºi rãmânem ºi mai departe în aceeaºi gândire creºtin ortodoxã, a pãcii, a liniºtii ºi a dragostei întregii lumi. Aceasta este concepþia, gândirea noastrã, nu speculaþie ºi amãgire specificã oamenilor slabi.
Totusi ce legatura are cifra de afaceri (deci nu profitul) a firmei lui Dan Puric cu angajamentul pe care l-a semnat cu Securitatea? La fel, nici disputa despre manastirea/centrul cultural din Adjud n-are nici o treaba cu eventuala lui colaborare cu “organele”.
Speta in sine este suficient de grava dpdv moral si toate aceste extinderi spre subiecte care n-au nici o legatura cu ea nu fac decat sa trivializeze demersul, sa-l faca sa para un atac dezlantuit la persoana. Pana la urma nu cred ca sustine nimeni ca actorii ar trebui sa fie muritori de foame sau ca orice spune venerabilul parinte Justin e litera de Evanghelie.
Ramane intr-adevar intrebarea cat se poate de serioasa: de ce Dan Puric n-a mentionat vreme de 22 de ani angajamentul semnat cu Securitatea? Sincer, demersul firesc e sa-i pui direct aceasta intrebare, ca sa ai aici si punctul lui de vedere.
Toate au legatura. Pentru ca inainte de a vorbi despre “cine suntem” trebuia sa se refere la “cine sunt”. 🙂
Este de-a dreptul revoltător că Victor Roncea – un trepăduș al presei, un vidanjor folosit de securitatea criminală – tămârjește Cea Mai Mare Portavoce a neamului românesc = Dan Puric ! Așa era bălăcărit și Eminescu de către Rosseti în ziarul evreiesc „Românul” ! Acești derbedei ai presei actuale: Victor Roncea, dulăul Ion Cristoiu, Robert Turcescu, etc. – își duc veacul pe la posturile TV dubioase: B1TV, RTV, Nașul TV și ziare fără cititori: Ev zilei, România Liberă, etc. Din articolul acestui ticălos Victor Roncea reiese că CNSAS a găsit documente icriminatorii pt securitatea criminală – la-au pus să semneze pe când era minor-adolescent, nu avea discernământul format, mai reiese că s-a revoltat când a aflat că trebuie să-și toarne colegii, ceea ce nu a făcut. Porcul acesta de Victor Roncea, este atât de bou că nici nu-și dă seama că de fapt Dan Puric a fost un erou și la adolescență !