Ziua Parintelui Justin Parvu cu maicile, calugarii si pelerinii, de ziua Sfintiei sale, la Petru Voda de ZiaristiOnlineTV
Mai multe fotografii la Cristina Nichitus Roncea: De ziua Parintelui Justin Parvu, la Manastirea Petru Voda
Trist. Trist, trist, trist era Parintele Justin Parvu la aniversarea a 94 de ani de sfanta tinerete si batranete, de lupta si jertfa, pe 10 februarie, anul acesta, la Manastirea sa, Petru Voda, din Muntii Neamtului. Din cei 94 de ani, 16 i-a trait in temnitele bolsevice, anchetat la Suceava si Aiud, apoi trimis la munci brute, silnice, in intuneric, la minele de plumb de la Baia Sprie, la Gherla, din nou in inchisoarea exterminatoare de la Aiud, apoi Jilava si colonia Culmea din Dobrogea, iar final in lagarul de la Periprava, la stuf, unde a stat doi ani impreuna cu Parintele Ilie Lacatusu facatorul de minuni. Dupa ce a mers ca preot militar pana la Odessa, sustinandu-i, binecuvantandu-i sau dandu-le ultima impartasanie ostastilor romani de pe incercatul Front de Rasarit, la inceputul prigoanei directe si organizate impotriva crestinismului, declansata de ocupantul sovietic in 1948, este arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. La expirarea termenului, pentru ca nu a vrut sa abjure de la idealurile sale nationale si sa-l renege pe Bunul Dumnezeu, a mai primit inca patru ani de temnita grea.
“A fost greu la inceput, pana cand ne-am aflat noi rostul pentru care suntem in puscarie”, spune Parintele evocand inchisorile-manastiri si celulele-chilii, intr-un documentar laudabil despre Sfintii Inchisorilor, realizat de echipa emisiunii In Premiera. Acest subiect grav, al Sfintilor Inchisorilor, era si cauza tristetii Parintelui, dupa cum am inteles eu. La sfarsitul unei zile aniversare, in care fusese felicitat de mii de pelerini, dar si de Mitropolitul Teodosie, cu care a si slujit cu o seara inainte, si, apoi, de inaltii emisari ai Mitropolitului Teofan, Parintele s-a intors la problema care il framanta: canonizarea sfintilor marturisitori, mucenici ai lui Hristos si martiri ai temnitelor comuniste, carora si-a si inchinat toate ctitoriile sale monastice, de la Petru Voda la Aiud si, de anul trecut, la Canal.
“As putea zice acum linistit, odata cu batrânul Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau Stapâne, dupa cuvântul Tau în pace”, dar mai am o neliniste: sa îi vad pe acesti martiri canonizati. Sfintele lor moaste izvorasc pretutindeni mireasma si vindecari, osemintele lor au ajuns la închinare pâna si în Tara Sfânta, la Sfântul Munte Athos si în multe locuri ale pamântului, de unde ma suna parinti si maici ca sfintii izvorasc mir si mireasma nemaiîntâlnita. Vreau sa vad ziua când nu ne vom mai teme ca avem în bisericile noastre la închinare moastele acestor sfinti mucenici, ca au ajuns sa fie slaviti peste hotare mai degraba decât în tara lor”, marturiseste Parintele, intr-un interviu publicat in revista maicilor-ziariste, Atitudini, dupa sfintirea lucrarilor la Manastirea de la Poarta Alba
Dupa plecarea credinciosilor pe la chilii, ramasi singuri cu Parintele, de a carui prezenta sfintitoare ne bucuram ca niste copii inca de la primele ore ale diminetii, am pornit discutia de la cazul Valeriu Gafencu evocand anii de razboi si apoi cei de temnita ai Parintelui, cu toata istoria tulburatoare a Romaniei din ultimii 70 de ani. Timpul a trecut prea repede. O ora, apoi alta ora. Se facuse aproape miezul noptii si, la capatul aniversarii zilei sale de nastere, Parintele inca nu mancase nimic. Desi Parintele ar fi vrut sa continuie, am fost nevoiti sa ne intrerupem repede, cu doar 10 minute inainte de ora 12, pentru ca urma o zi de post si masa era deja pregatita. Iar apoi venea slujba de noapte. A doua zi, dupa o noapte in care am fost zgaltait la propriu de vreo doi aghiuti – ispitele nu dispar la manastire, dimpotriva! – , ne-am intors la chilia binecuvantata. Parintele ne-a spus multe. Incarcatura duhovniceasca, coborarea impreuna cu Parintele in negurile minelor de plumb si subteranele in care poate ajunge omul, chinuit animalic, dar si iesirea lui la lumina cea adevarata, ca si marturiile directe asupra unor momente teribile din istoria tarii, te covarsesc, adeseori. Dar te si inalta. Ascultati-l pe Parinte, in aceasta prima parte a filmarii, si veti intelege.
Numai evocarea modului in care strangeau de pe jos bucatele de ziar de pe la pachetelele de mancare ale minerilor, pe care le lipeau apoi ca sa afle, si ei, ce se mai intampla afara, si-ti da fiori in suflet. “Eram in mina acolo, la subteran – spune Parintele. Eram foarte ahtiati dupa o noutate. Va dati seama: daca 12 ani n-am vazut creion, nu am avut o coala de hartie, de ziar. Si unde vedeam, peste tot, strangeam bucatele de ziar ca sa le lipim”. Hartia, creionul, informatia, gandul scris; Cuvantul – iata dusmanul de moarte al comunistilor, atunci ca si acum.
Pe langa acestea, Parintele face si afirmatii care, fara indoiala, vor deranja la fel cum s-a intamplat in urma cu doi ani, cand maicutele i-au facut drept cadou, de ziua sa si in chilia sa, in spatiul sau privat, practic pe un pat de spital, un cantecel din tineretea sa, pe versurile marelui poet martir Radu Gyr. Ce scandal s-a declansat atunci… Si cine a fost atunci acuzatorul public principal: un evasionist de milioane de euro al Guvernarii Nastase, care ca sa se protejeze de DIICOT si-a “tras” un ONG de “monitorizare a antisemitismului”. Ridicol si sinistru, in acelasi timp.
Ce spune Parintele azi, din propria sa experienta de voluntar pe Frontul de Est: ca “in Romania nu a existat holocaust”. “Ca a declarat un presedinte, care n-are habar de evenimentele care s-au petrecut si spune ca a existat holocaust… Nu-i adevarat. N-a existat. Nici un document nu arata. Asta este inventia lor, pentru umilirea romanilor. De aceea adevarul a devenit minciuna si mincina adevar. Pentru ca noi am fost totdeauna prea buni cu strainii acestia. Si ei au abuzat de bunatatea noastra si ne-au redus la tacere…”
Intr-adevar, daca studiem componenta Comisiei comunistului Iliescu care a elaborat un Raport pe aceasta tema, vom vedea cu nu se regaseste nici un academician printre autorii studiului realizat la comanda politica. Din acest punct de vedere, Raportul pare a fi la fel de stiintific ca si cel al lui Tismaneanu, redactat sub post-comunistul Basescu, dupa acelasi model. Apoi, cand reprezentanti de seama ai comunitatii evreiesti si insusi presedintele Israelului afirma chiar la Cotroceni ca Romania a salvat 400.000 de evrei, e cam greu, totusi, sa declami existenta unui holocaust in Romania. Mai mult, daca ar fi “sa se numere scheletele”, dupa cum s-a exprimat un fost detinut politic din Miscarea Nationala de Rezistenta, balanta nefasta a crimei s-ar inclina inspre martiriul poporului roman, deposedat de sute si sute de mii de suflete, pe cuprinsul tarii sau in Gulagurile sovietice, intreaga elita, decapitata, a Romaniei, formata din intelectuali, oameni politici si ofiteri ai Armatei Romane pana la tarani, preoti, calugari si… legionari!
Caci aceasta pare sa fie problema cea mai arzatoare a zilei, evidentiata si prin atacul la Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: faptul ca majoritatea martirilor inchisorilor bolsevice, ca si a luptatorilor din rezistenta armata anticomunista, au fost legionari. Maica Ecaterina Fermo, ea insasi de etnie evreiasca, isi permite sa-i reproseze lui Alexandru Florian, evreu si urmas al unui comisar ideologic comunist, azi director al institutului guvernamental “Elie Wiesel“, ca, prin atacarea memoriei lui Valeriu Gafencu, face un deserviciu urias chiar evreilor, cinstiti, din aceasta lume. Practic, Alexandru Florian tine sa faca demonstratia periculoasa ca aceasta este modalitatea de multumire a evreilor pentru ca un tanar nationalist roman a salvat viata unui alt evreu, respectiv a lui Richard Wurmbrand. Intr-un mod pervers, Alexandru Florian da de inteles, prin actiunile sale, ca ar fi fost de preferat ca Valeriu Gafencu sa nu-l salveze pe Richard Wurmbrand, si sa-l lase sa moara asasinat de odiosii temniceri bolsevici, ceea ce in termeni legali se numeste apologia crimei.
“Aceste invinuiri si injurii la adresa lui Valeriu Gafencu – denumit de monahul evreu Nicolae Steinhardt “Sfantul Inchisorilor” -, nu-i fac lui Alexandru Florian cinste nici macar numelui lui de evreu”, afirma Maica Ecaterina Fermo in interviul video de mai jos. Ceea ce isi doreste Maica Ecaterina este ceea ce am sustinut si eu, in urma cu doi ani, cand a fost atacat salbatic Parintele Justin prin instrumente similare lui Alexandru Florin: O dezbatere publica asupra Miscarii Legionare. Motiv pentru care republic intregul text mai jos.
Care este, asadar, adevarul asupra Miscarii Legionare? Cel debitat de sovietici si comunisti timp de 50 de ani si continuat de “post-comunisti” alti peste 20 de ani? Cum ar putea fi o istorie prezentata de un regim “ilegal, ilegitim si criminal”, o istorie falsificata in urma teoriilor rolleriste din anii ’50, valabila si azi? Nu vi se pare ciudat? Este Alexandru Florian (ce nume frumos!) continuatorul misiunii tovarasului tatalui sau, Mihai Roller? Daca da, asa cum spune si Monahul Filotheu, secretarul Parintelui Justin, intr-o alta filmare prezentata mai jos, atunci vorbim de fapt de un atac al ateilor si anticrestinilor impotriva Bisericii si a oamenilor ei, mascat sub acoperirea unui institut guvernamental, impanat cu elemente evreiesti. Explorand aceasta teza, ne putem intreba, cu temei, daca nu este vorba, oare, de un razboi religios sau poate de un razboi etnic? Si atunci, mai afirma Monahul Filotheu, de ce plateste un Guvern al unui stat format eminamente din crestini un institut in care se desfasoara operatiuni discriminatorii la adresa contribuabililor romani crestini si a sfintilor lor?
In mod cert, dupa cum spune Monahul Filotheu despre cazul Valeriu Gafencu, “Sfintii nu pot fi prigoniti de la Guvern! Sunt sfintii nostri si dati-ne voie si cinstim asa cum se intampla in toata lumea, unde numerosi sfinti sunt cetateni de onoare ai oraselor in care au trait sau se afla sfintele lor moaste. Nu putem acuza de extremism un om al lui Dumnezeu. Este ca si cum L-am acuza de extremism pe Dumnezeu!”
PS: Inainte de a da curs filmarilor sunt obligat sa fac si o precizare personala: pe 18 ianuarie 2012, colegul meu de internet, Gabriel Teodor Gioacas, a publicat pe blogul Apologeticum o postare cu Parintele Justin intitulata Parintele Justin se dezice de “ziaristul” Victor Roncea. Ascultandu-l pe Parinte e clar ca, in primul moment, face o confuzie intre mine si fratele meu, George, afirmand ca pozele care apar cu el pot sa fie vechi de cativa ani, de cand nu l-a mai vazut iar el a plecat “in acea universitate a lumii, intelegeti voi”. Cel care a mai ramas “asa, sa baraie”, sunt eu, care tocmai petrecusem noaptea de anul nou 2012 si slujba de Sfantul Vasile chiar alaturi de Parintele. Ulterior, Apologeticum a revenit cu o intrebare si solicitare de dezicere mai explicita a Parintelui de mine. Erau vremuri de zavera. Dar cand n-au fost? Trebuie sa-i multumesc sincer interlocutorului Parintelui, pentru ca, intr-adevar, a reusit sa ma trezeasca. Pe vremea aceea inca mai credeam ca as putea sa-l ajut pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, sa revina pe calea cea dreapta. Am gresit. Era peste puterile mele si, dupa cum se vede, nici slujbele in care este pomenit zilnic nu par sa-l ajute prea tare. Mi-am spus, oricum, punctul de vedere, destul de clar, la momentul Referendumului. Iar de atunci, de la “dezicere”, am fost in continuare la Parintele, fara a face caz. Cum altfel am fi putut lua binecuvantre pentru ce am facut si avem de gand sa facem de-acum incolo? Si cum as fi putut sa nu mai merg? Este coltul nostru de Rai! Atata Iubire, de la maicutele muncitoare cu doua-trei facultati si vrednici monahi studiosi pana la atotcuprinzatorul si atoatetamaduitorul Parintele nostru, nicaieri nu vom mai gasi, vreodata. E drept, si aghiutii se arunca peste ei, zilnic, dupa cum am simtit si pe propria-mi piele. Pentru cei care s-au bucurat, trebuie sa le spun ca toiagul Parintelui mi-a fost mangaiere si cuvantul sau numai alinare. Dumnezeu sa ni-l tina spre binecuvantarea tuturor romanilor si binefacatoarea canonizare a sfintilor inchisorilor!
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti…
Parintele Justin: La noi nu a existat holocaust! Ziua Parintelui 2013 de ZiaristiOnlineTV
Parintele Justin – Nu va bucurati ca a murit Stalin! by ZiaristiOnlineTV
Parintele Justin – Martirii ca Valeriu Gafencu prin rugaciunile oamenilor. by ZiaristiOnlineTV
Maica Ecaterina despre evrei, legionari si Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu de ZiaristiOnlineTV
Monahul Filotheu despre Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu: Un om al Bisericii nu poate fi extremist de ZiaristiOnlineTV
Scandalul creat din prostia si ura unor exemplare afaceristice ale retelei kominterniste din Romania, care se folosesc de paravanul “semitismului” (ce ne vom face cu mafiotii rusi cand vor incepe si ei sa strige ca sunt discriminati de “legionarii” din SRI, SIE si DNA?) creaza un binevenit prilej pentru o dezbatere nationala necesara si amanata aberant timp de peste 20 de ani: patriotismul curat al membrilor Miscarii Legionare si bolsevismul celor care aplica culpabilizarea in masa.
Pentru acesti extremisti antiromani care se pretind reprezentanti ai poporului evreu, Parintele Justin Parvu, un mare duhovnic al Ortodoxiei Romane, se face vinovat ca la a 92-a aniversarea a nasterii sale, in chilia sa de la spitalul Manastirii Petru Voda, asculta un cantec din timpul tineretii, altfel petrecuta pe frontul anti-sovietic, si pentru care deja a ispasit, “vinovat”, 16 ani de temnita grea, la ordinele “justitiei staliniste”. Sa-i mai faca odata? Tare mi-e teama pentru “monitorizatorii” nostri ca Dumnezeu va prefera in acest caz ca Parintele sa iasa bine-sanatos la 108 ani, din noua inchisoare, “democratica”, moment pe care ei s-ar putea insa, foarte probabil, sa nu-l mai prinda. Atunci poate ar trebui sa-l impuscam pe Parinte si pe toti legionarii ramasi in viata, daca bolsevicii au ratat asta, dupa cum cere si un sustinator infocat al “monitorizatorilor” lui Katz si al catelusilor de presa ai lui Tismaneanu (procedura legala de depistare a lui este in curs):
Moarte borfasului legionar Justin Pârvu !!! (Andrei) | 21/02/2011 16:06 |
N-am inteles niciodata de ce comunistii nu i-au omorat de nenorocitii astia de legionari??? Vazandu-l pe batranul borfas Justin Pârvu am inteles ca probabil comunistii si-au dat seama ca sunt niste retardati mintali. Gunoiul asta spunea cu ceva timp in urma ca etichetele si bonurile de casa contin semnele diavolului!!! Cand auzi tampeniile astea nu poti decat sa razi. |
In urma cu numai o saptamana, cunoscutul jurnalist si scriitor anticomunist polonez Adam Michnik ii explica lui Gabriel Liiceanu, de pe scena Ateneului, care a fost problema lui transformandu-se in “procuror al natiunii”, in 1990. Daca nu am fi avut de a face cu niste antiromani si anticrestini indraciti – sprijiniti din nefericire de organele de stat, sub ciudata obladuire a lui Basescu si inconstienta tampa a lui Boc – fraza de mai jos adresata lui Liiceanu de catre Michnik (nascut intr-o familie de evrei comunisti – singurul lucru care il aseamana cu Tismaneanu) ar fi fost suficienta pentru inchiderea acestui fals scandal, parte dintr-o operatiune antiromaneasca de anvergura: “Ai greşit că ai luat asupra ta stigmatul unui grup de oameni. Cea mai mare nefericire a secolului XX a fost generalitatea. Ai preluat toată filosofia decomunizării şi nu ai fost extremist. Cercul învinovăţirii e nesfârşit, la fel te-a acuzat şi Herta de laşitate. Asta făceau bolşevicii. Dar enunţul tău a fost un ecou al gândirii bolşevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista în spaţiul public. Responsabilitatea ta e mai mare decât a unui muncitor. Tu ca filosof înţelegi bine că acel limbaj al generalizării a fost inacceptabil.”
Introducerea pedepsei cu moartea civila si culbabilizarea in masa a tuturor “inamicilor”, in acel caz a fostilor posesori de carnete PCR – patru milioane -, tot asa cum se face si cu legionarii de peste 60 de ani, a fost uitata insa cand “un grup de oameni de cultura”, in frunte cu Manolescu si Dinescu, i-a scris Procurorului General al Romaniei, in ianuarie 1990, pentru eliberarea sinistrului Gheorghe “Gogu” Radulescu, activist al CC al PCR si membru al komineternului din perioada “ilegalitatii” PCdR, in ultimii ani ai regimului “mare maestru” al Lojei de la Comana. Cum-necum, desi Liiceanu publica atunci in aceeasi “Romanie literara” unde era director Manolescu, i-a scapat Apelul celor 35 de intelectuali si disidenti pentru salvarea “omului cu spirit larg, cu vederi democratice, incapabil de fapte nedemne, oricând gata a întinde o mână de ajutor celor aflaţi în dificultate, care este Gogu Rădulescu”. Faptele bune ale lui “Gogu”: excursiile lor in strainatate, cand “persecutatii” Plesu si Liiceanu isi petreceau Anul Nou la Paris, “rezistand prin mancare” (apud Plesu – strict autentic!), in timp ce Parintele Gheorghe Calciu – alt legionar nenorocit – trecea in cel de-al 21-lea an de inchisoare din viata sa. Si “banditul” asta trebuia impuscat!
Este, fara indoiala, de domeniul lumii lui Orwell, “1984″, ca in ziua de azi homosexualii si comunistii verzulii, curcubetii si para-dreptaci, cu masca si fara masca, sa aiba dreptul sa se manifeste exhibitionist in public, pe strada si la televizor, sub ochii copiilor nostri, ocupand institutii si functii pe usile din dos, iar un batran duhovnic, care a ridicat cu mainile sale doua asezari manastiresti, un spital, un azil si un camin, sa nu poata sa se bucure de un cantec in propria lui chilie – spatiu privat, la 92 de ani. Dupa cum bine se zicea intr-unul din sutele de comentarii de sustinere a Parintelui, la articolul inciminatoriu de pe HotNews – acum eliminate total, alt act “profund democratic” – daca asculta Guta sau “Copilu’ Minune” totul era bine, conform noilor norme de rromanizare a romanilor. Ce ne mai distram la stiri!… Desi, iarasi ma tem ca manelele au produs mai multe crime pe la petrecerile tiganesti decat imnul cantat pe versurile marelui poet roman, la randul sau un martir al inchisorilor, Radu Gyr. Interesant cum HotNews – o teava de tun mosita de Soros – a procedat cu vocea poporului, a cititorilor (majoritatea e drept, nu erau “utilizatori inregistrati” ci venisera doar sa-si exprime dezgustul si revolta), exact cum a facut Vantu cu arhiva electronica de 16 ani a ziarului Ziua: a suprimat-o. Ce mai: un adevarat Holocaust al cuvintelor! Elegantul si deontologicul act s-a realizat, in ambele cazuri, pentru ca inteligenta romanilor deborda in devoalarea retelei kominterniste care acum il pupa in cur pe Basescu dupa ce ieri il injura, sperand sa castige arogantul sau prostanacul lui Iliescu, caruia ii faceau pantofii cu limba, “profesoral”, ba la Bucuresti, ba la Paris, ba la Washington. Nu-i nimic, pe cele de la HotNews le-am salvat eu de noua Securitate, neo-bolsevica si neo-kominternista, aici.
Studiind Dosarele vechii Securitati nu poti sa nu te crucesti observand cat efort financiar si uman a fost alocat urmaririi pas cu pas a acestor batranei si batranele, care mai purtau pe umeri si vreo doua decenii de chinuri in inchisori, ca parte a unui groaznic experiment bolsevic cu iz satanic. Adevarul: supravietuitorii temnitelor, la fel ca si luptatorii din rezistenta armata anticomunista din munti – singura de acest tip din lagarul sovietic – au fost, marea lor majoritate, membri ai Miscarii Legionare si structurilor de tineret legionar, Fratiile de Cruce. La sfarsitul razboiului, in ciuda miilor de legionari ucisi de regimul dictatorial al lui Carol si apoi de Antonescu, si a zecilor de mii de voluntari in linia intai a frontului sovietic, se estima ca numarul membrilor Miscarii Legionare ajunsese la 1.000.000. Practic, astazi, cel putin o familie din patru are rude legionare. Ce sa faca cu ele? Sa le omoare? Mai bine sa se mandreasca cu ele, pentru ca bunicii lor s-au aflat alaturi de minti de geniu ale acestei lumi, ca Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Constantin Noica, Mihail Manoilescu, Traian Braileanu, Sextil Puscariu, Petre Tutea, Traian Herseni, Radu Gyr, Aron Cotrus, Ion Barbu, P. P. Panaitescu, George Uscătescu, Ernest Bernea, Arşavir Acterian, Emil Botta, Ernest Maftei, Nicolae Densusianu, Henri Stahl si chiar si Eugen Ionescu, membru al Axei, ca sa dau doar cateva exemple. Sa ne intrebam de ce un savant luminat ca Mircea Eliade, autorul randurilor despre “De ce cred in biruinta Miscarii Legionare” si a zeci de articole nationaliste in presa legionara, nu s-a dezis niciodata de crezul sau legionar? Daca era sustinatorul unui crez criminal de ce nu a fost arestat ca terorist si interzis in Universitatile din intreaga lume?
Revin la culpabilizarea in masa – opera bolsevica si nazista prin excelenta. Sunt vinovati cei de mai sus pentru excesele perioadei? Sunt vinovati cei patru milioane de membri romani de partid pentru crimele facute in numele regimului de catre trupele sovietice ocupante si agentii NKVD coordonatori, “intamplator” exact parintii “nevinovatilor” care ne “monitorizeaza” azi: Tismaneanu, Patapievici si tot GDS-ul? Este vinovat poporul roman, asa cum mincinos afirma Elie Wiesel referindu-se la evreii deportati din Ardealul ocupat, de catre unguri, ca “romanii au ucis, au ucis, au ucis”. Nu, evident. Asta doar daca nu s-au intors Stalin si Hitler la putere in Europa si nu stim noi. Fiecare raspunde pentru vina lui. Poporul roman nu poate fi vinovat pentru niste crime facute de niste persoane, in circumstante inca incerte, asa cum poporul evreu nu poate fi vinovat pentru crimele comise de catre soldati ai Tsahalului in Teritoriile Ocupate sau taberele de refugiati.
Dupa asasinarea oribila si ritualica a Capitanului Miscarii, Corneliu Zelea Codreanu, se stie, organizatia – care nu a fost condamnata drept criminala la Procesul de la Nuremberg! – a fost penetrata in masa de agenti ai serviciilor romanesti, germane si sovietice. Astazi nu mai este nici un dubiu, pentru orice istoric onest, ca “rebeliunea legionara” din ianuarie 1941 a fost in fapt o operatiune in care NKVD-ul a jucat un rol principal, la fel ca si in uciderea marelui istoric roman Nicolae Iorga (al carui antisemitism chiar poate fi analizat in defavoarea lui, comparativ cu intelegerea crestina exprimata de Corneliu Zelea Codreanu asupra “chestiunii evreiesti”). Documentele iesite la iveala in ultimii ani, din arhivele SSI, demonstreaza indubitabil ca “rebeliunea legionara” din ianuarie 1941 a fost “stimulata” de agentii speciali sovietici si, dupa ani, a servit drept model pentru “lovitura de stat legionara” din iunie 1990.
Desi a scapat de consilierii sovietici dupa 1964, cand s-a decis si eliberarea detinutilor politici care au servit drept cobai Kominternului, Securitatea a mostenit de la fosta conducere plina de alogeni aceasta spaima atavica de legionari, fiind bolnava in acelasi timp de o curiozitate profesionala fata de “munca specifica” a nationalistilor romani, oriunde s-ar afla ei. Bilanturile anuale ale Securitatii contin Rapoarte peste Rapoarte despre “monitorizarea” fostilor legionari, in tara si strainatate. Dincolo de caracterul profund crestin si social al Miscarii, ceea ce ii speria cel mai tare pe securistii sovietici si, se pare, si pe urmasii lor, pana in ziua de astazi, este capacitatea organizationala fantastica pe care o au si si-o dedica, cu abnegatie totala, cauzei: Dumnezeu, tara si neamul. Asta nu e rau. Daca ar fi dominat spiritul de sacrificiu si corectitudinea legionarilor in ultimii 20 de ani cu siguranta nu am fi ajuns azi, ca stat, sa luam de la gura copiilor, femeilor si batranilor, siliti sa moara in masa de inanitie si lipsa de caldura si medicatie. Dar ce i-a deranjat atat de tare pe comunisti? In primul rand faptul ca, folosindu-se de aceasta capacitate, Miscarea Legionara este, practic, prima organizatie a Romaniei care a colaborat cu fortele NATO, impotriva Blocului Sovietic. Ulterior, Statele Unite si aliatii lor s-au folosit de cunostintele legionarilor din exil pentru a submina sistemul comunist si a consolida, inclusiv organizational, structurile NATO. Experti americani cu care am avut sansa sa discut in perioada cat am stat peste Ocean mi-au marturisit fara ipocrizie ca au studiat cu invidie si apoi au folosit pentru propriile structuri formula de retea policentrica conceputa de Miscarea Legionara sub forma cuiburilor si cetatuilor.
Am avut norocul – sansa oferita de Dumnezeu – sa trec prin mainile binecuvantate ale Parintelui Sofian, inainte de 1989, iar dupa 1990 Dumnezeu m-a rasfatat si mangaiat cu duhovnici trecuti prin puscarii biruitori, de la Parintele Calciu, in America, la Parintele Voicescu – Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! – si pana la bunul Parinte Justin. In Statele Unite am descoperit cu uimire, la inceput, zeci de legionari care se intretineau amical cu “securisti” americani, de onoare, care ii respectau pentru lupta lor de-o viata impotriva comunismului. Numai un tampit nu poate intelege cum Parintele Calciu a militat pentru integrarea Romaniei in NATO si apararea tarii de Rusia, pastrandu-si idealurile legionare, alaturi de camarazii sai! Tot trecutul lor era cunoscut. Altfel cum ar fi fost primiti in America, cu azil politic si chiar la cererea presedintelui SUA? Spre deosebire de ei, propagandistul comunist Volodea Tismaneanu a trebui sa se casatoaresca cu o posesoare de cetatenie americana ca sa poata sa fie acceptat pe teritoriul Statelor Unite. Si cum li s-ar fi permis publicarea de ziare si reviste legionare atat in Statele Unite cat si in Canada? N-au fost persecutati in Occident legionarii si acum batranii, cati au mai ramas, sunt insultati la ei acasa, pentru ce fac in propria lor chilie? Si, va asigur, la toate intrunirile legionare, desfasurate in spatii publice, se canta fara teama, din toate piepturile odinioara prinse-n baiere de fier prin inchisori, Sfanta Tinerete Legionara! Care este crima? Un cantec? Pai pentru asta au fost arestati pe vremea lui Stalin! Deci, a facut bine Stalin?, vor sa ne spuna “anticomunistii” bolsevici de azi?! Pe cand il interzicem si pe Eminescu, ca pe vremea lui Moses Rosen, “Rabinul Rosu”?
Si cine il judeca azi, din nou, pe Parintele Justin, la TVR, intr-o stire de “demascare” a “banditului”? Rodica Culcer, fost ofiter de Securitate si tiitoare de lux prin budele de la Stefan Gheorghiu?!
Mai degraba “monitorizatorii” nostri de serviciu/i ar fi trebuit sa fie scandalizati, cred eu, ca un sefut al PSD, Victoras Ponta, poarta cu mandrie proletara figura unui terorist bolsevic pe piept – Che Guevara, incurajand tineretul PSD pe drumurile gherilelor criminale comuniste. De ce nu s-au sesizat nici Katz nici Tismaneanu la aceasta betie publica comunistoida?
Sau de ce nu s-a autosesizat Tismaneanu dupa ce, cand a intrat de manuta cu Dan Pavel, “Il consigliere” PNG-CD, la Gigi Becali in casa, s-a izbit de un portret in marime naturala al lui Corneliu Zelea Codreanu, ceea ce l-a facut sa fuga ca dracu’ de tamaie din Palatul machedonului?
Observ ca Katz, pretinsul coordonator al “centrului de monitorizare al antisemitismului”, a tacut malc si cand, chiar zilele trecute, Consiliul Judetean Harghita, autoritate publica, l-a sarbatorit cu fast, printr-un “maraton de lectura”, pe criminalul de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, care mai are si statuie ridicata in mijlocul Odorheiului Secuiesc! Oare de ce teroristii comunisti si criminalii antisemiti unguri sunt mai prejos in atentia “monitorizatorilor” de Dambovita decat un batran monah din muntii Ceahlaului?
Raspunsul il aflam din urgenta orei la care a fost postat articolul pe organul lui Soros, HotNews – 2.22 in noaptea de 19 spre 20 februarie – si din “profesionalismul” raspandacului noului Komintern, EvZ. Desigur, il asteptam detaliat in foaia ideologica a GDS, “22″, cu o completare in “Dilema” lui Plesu si Patriciu. Este, de altfel, exact ce am presuspus inca din primul moment al atacului, pentru care filmarea cu Parintele Justin, veche de 10 zile, a constituit doar pretextul (ziaristii de balta pot sa stea linistiti cu logica lor gaunoasa – site-urile care graviteaza in jurul manastirii, aducandu-i numai belele, sunt atent monitorizate si alimentate mai ales de “fratii” nostri de la Rasarit, la fel de interesati in motiv, pentru ca sfintii rascolesc toti dracii). Iata motivul: “În acest context amintesc că, la 18 februarie (corect 19 – nota mea), Arhiepiscopia Iaşilor a comemorat prin omagiere 59 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, numit «sfânt al închisorilor». Doar că această înaltă instituţie ortodoxă a uitat să menţioneze apartenenţa lui Gafencu la Mişcarea Legionară, din cauza căreia a şi fost condamnat de regimul Antonescu. El e prezentat pe site-ul Arhiepiscopiei ca activist naţionalist-creştin”, a indicat Alexandru Florian, director al Institutului “Elie Wiesel”, citat de un catelus clapaug de-al lui Tismaneanu.
Poate un institut despre problemele evreilor sa decida cine este sfant in Ortodoxia Romana? De ce nu s-a pronuntat la fel si fata de cei 498 de martiri catolici canonizati de Papa pentru ca au murit alaturi de legionarii romani Mota si Marin luptand cu brigazile rosii din Spania franchista, brigazi teroriste din care au facut parte si Leonte Tisminetki si Walter Roman? Sfintii Inchisorilor sunt Sfintii Inchisorilor. Nu vor putea fi opriti de la binecuvantate si minunate fapte pentru Romania nici de indecizia BOR, nici de Elie Wiesel, nici de cei care incearca sa-i confiste pentru scopuri politico-securistice.
Sa amintim ca pravoslavnica Biserica KGB din Raspublica Moldova, care tine de Patriarhia Moscovei, arata un interes suspect pentru Sfantul Inchisorilor? Iar comunicatul Inaltului Teofan le-a cam stricat socotelile? De unde li s-a si declansat isteria la minut, via agentura din Romania? Oare baietii buni din structuri or sa mai tolereze mult porcaria asta intinsa ca o plasa plina de putreziciuni leproase peste toate institutiile puterii? Intreb si eu, nu dau cu parul!
Manastirea Petru Voda este un loc binecuvantat. Aici a vrut sa mearga si a si ajuns mama presedintelui, doamna Elena Basescu, inainte de a muri: la Parintele Justin. O fi fost si ea legionara, mai stii?, mai ales ca se spovedea la un alt “bandit” de legionar cu vreo doua decenii de temnita, rasplatit de Bunul Dumnezeu cu ani multi, ca sa ne lumineze noua vietile: Parintele Arsenie Papacioc. Alo, domnu’ Katz, faceti un protest la BOR!
Sa mai amintim ca Parintele a prevazut lovitura? Mult mai important, evident, decat inocenta maicutelor, este ceea ce spune Parintele dupa cantare – motiv pentru care si merita semnalat, de fapt, filmuletul cu bucluc: “Sa fiti pregatiti pentru necazurile si greutatile care vin peste noi; mai ales pentru monahi! Se napustesc multi asupra noastra… Ne bucuram pentru ca am primit aceste vremuri de mantuire… In Europa, niciodata nu o sa se poata face ceva fara cuvantul Romaniei. Vedeti dar ce insemana punctul acesta nevralgic al Europei – si din punct de vedere crestin, si din punct de vedere tehnic, strategic, militar. Si zona aceasta a Carpatilor e cea mai ravnita de toti strainii. Pentru ca de-aici urmeaza sa vie pacea Occidentului, de pe inaltimile Carpatilor, care au fost cetatile de aparare ale inaintasilor nostri. N-ar fi razbatut rusii in ’44 prin padurile astea daca n-ar fi fost tradarea, mai! Ca orice victorie nu e numai a ostasului ci e datorata si lipsei tradarii!”. Or fi invatat si maicutele ceva din cuvantul Parintelui?
Dupa intarirea ostii romanesti din Ceruri cu Parintele Cleopa si luptatorul neostenit Ioanichie Balan, (la care ajunsesem sa intru, pe vremuri, cu fostul meu frate, pe furis, ca sa nu fie apoi parat la noua Securitate de “monitorizatori”, si care ne trimitea apoi cu parole pe drumul Clujului, la Bartolomeu cel ridicat si el la Domnul, dupa Teoctist), Moldova se sprijina astazi pe un singur stalp al Ortodoxiei Romane: Parintele Justin, Duhovnicul Neamului. Parinte care, spre deosebire de dusmanii sai si ai Romaniei, se roaga pentru toti: pentru mici si mari, slabi si puternici, bogati si saraci, lasi si curajosi, prosti si destepti, rai si buni. Acesta este raspunsul Parintelui la rafalele de ura care sunt trase asupra sa dinspre toate gurile de foc ale neo-stalinistilor: Iubirea. Iubire care arde dracul cel vechi, de 7500 de ani, ca aghiazma. Dar “Cain” de Primaverii se pare ca e masochist: vrea sa sufere din neam in neam. Pentru ca, spune Nae Ionescu in invataturile sale catre Iosef Hechter alias Mihail Sebastian, “Iuda suferă pentru că a născut pe Hristos, L-a văzut si nu a crezut. Si asta încă nu ar fi fost prea grav. Dar au crezut altii – noi”.
Noi, asadar, trebuie sa ne bucuram: unde ajunge apa sfintita a Parintelui pe pamant romanesc se ridica brazi din cei care doar se frang dar de indoit, nu se indoiesc, niciodata. Sunt lumanarile Mantuitorului de la Portile Raiului: Manastirea Petru Voda.
Una peste alta, da, este necesara o dezbatere nationala despre Miscarea Legionara, si, cum nimic nu-i intamplator, sa-i multumim Domnului pentru toate!
Amin.
Februarie 2011
Intre timp, MTR persista pe linia anti-romaneasca, programand azi la 20:30 filmul Odessa al mancurtului Florin Iepan.
Despagubirile de razboi nu au putut fi impartite intre sovietici si israelieni pentru ca nu existau probe mai ales despre deportarile in Transnistria si acte cu crime de razboi. Ce a ramas sint pline de acte falsificate din operatiunile Securitatii-diversiuni, retragerea spriji nului catre miscarile de dreapta etc.
În Aprilie 1947, Comisia de Instructie de la Nürnberg cât si Comandamentul Suprem Militar Aliat de la Viena au scos din cauza si entitatile pe care le reprezentau acesti demnitari: Miscarea Legionara, Guvernul National Român si Armata Nationala. Cei ce au participat la activitatile acestor organisme n-au fost nici fascisti, nici nazisti, nici colaborationisti si nici n-au savârsit crime de razboi sau crime contra umanitatii.
La procesul de la Nürnberg, în 1946, s-a constatat cǎ Mişcarea Legionarǎ a fost singura organizaţie de dreapta, care nu a fost învinuitǎ de a fi executat sau participat la crime de rǎzboi. În consecinţǎ majoritatea legionarilor aflaţi pe teritoriul fostei Germanii, în zona de ocupaţie americanǎ, au fost eliberaţi în 1947.
Ar mai trebui spus cǎ americanii au rǎmas foarte impresionaţi când au aflat cǎ patronul Legiunii este Arhanghelul Mihai, Garda de Fier fiind o mişcare de dreapta pe fond religios şi credinţa în Dumnezeu, în timp ce alte mişcǎri naţionaliste au fost condamnate pentru crime de război şi contra umanităţii, pentru fascism, nazism şi colaboraţionism.
Mai mult decat atat: serviciile speciale americane au lucrat direct cu legionarii din exil impotriva comunismului, pana la caderea lui. Nota bene
@VR: Colaborarea dintre legionari si ofiterii CIA (evrei sau filoevrei) a fost mai mult decit dificila. Asta e cam greu de negat.
N-am cum sa stiu exact. Asta nu apare in acte. Dar eu am cunostinta de relatari directe aprociative, din anii ’90, atat din partea veteranilor americani cat si a batranilor legionari din SUA. Nu stiu ce e atata fas acum la noi cu monitorizarea “manifestarilor extremiste”, “legionare”, de au fost obligati si SRI-istii sa-si bage asta in atentie, de parca ar fi continuatatorii NKVD (ceea ce, in parte, istoriceste, chiar sunt, n-au ce face). In SUA ca si in Canada, manifestarile legionarilor autentici aveau loc deschis, cu participarea prietenilor americani, multi din CIA. Si retineti, spre deosebire de comunisti, care erau refuzati in SUA (Tismaneanu a fost obligat sa recurga la un subterfugiu, sa se casatoreasca de forma cu o americanca dupa ce initial a fost respins), legionarii au fost cu totii bine primiti, aveau o comunitate compacta, cu o prezenta distincta si distinsa in societatea americana, de partea republicana, fireste, si cu prelegeri publice la Universitati din Ivy League, unde unii erau si profesori foarte respectati. Sa urmaresti azi batranei de 80-90 de ani, fosti veterani pe ambele fronturi, apoi cu 15-20 de ani de inchisoare, care si-ar da in orice clipa viata pentru Romania, mi se pare o porcarie sinistra.
Inapoi in anii ’50, ce e clar e ca, pana la urma, o parte dintre ei au fost tradati Moscovei de gruparea agentilor sovietici (cu origini etnice diverse, si evreiesti si unguresti) din CIA si MI6. Vedeti cazul parasutistilor arestati si executati de securitatea bolsevica.