Pentru ca in cazul Patapievici am putea scapa de dracu’ si am da de ta-sau, bulibasa Plesu, sau chiar de ma-sa, papesa Mungiu, ambii aflati in conducerea ICR, prezentam prima parte a unui material de analiza si sinteza care expune Reteaua ruseasca din Romania:
Am mai precizat anterior ca analiza Cazului Patriciu este, in opinia noastra, de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.
Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta, astfel ca am considerat necesara dezvaluirea legaturilor dintre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.
Am plecat de la convingerea ca Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu.
Preocuparile de politica culturala ale lui Dinu Patriciu nu sunt de azi, de ieri. Rompetrol Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – girate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca.
Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana Rompetrol si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. ROMPETROL adaposteste una dintre cele mai agresive grupari antiromanesti – o contraelita care are drept tinta constanta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. De ce un grup petrolier a ajuns baza logistica a acestei Miscari, plecata din curtea GDS, este un domeniu de analiza separat, asupra caruia vom reveni.
Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculita unor fete simandicoase, cu preocupari elevate. Grupul de crima organizata (conform Rechizitoriului DNA) creat si coordonat de Dinu Patriciu, organizat intr-o masinarie a infractiunilor, a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre cu gulere albe ale societatii romanesti chiar in interiorul societatii civile.
Este ilustrativ cazul Fundatiei Noua Europa, beneficiara a banilor obtinuti prin frauda. Potrivit Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor, in data de 18.10.2002, Tudori Fondation a incasat suma de 6.600.000 USD de la OMV Aktiengesellschaft din Austria, reprezentand plata partiala a pretului de cumparare pentru societatea ROMPETROL. In data de 22.10.2002, din suma pe care a incasat-o, Tudori Fondation a efectuat mai multe plati. Una dintre ele, de doua milioane USD, a fost varsata in contul Fundatiei Anonimul, deschis la Banca Italo-Romena, cu explicatia donatii. Din acest cont s-au constituit depozite, iar 4,02 miliarde au fost transferate catre Fundatia Noua Europa.
Andrei Plesu este fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa, iar membrii Consiliului de Administratie – Victor Babiuc, Maria Berza, Heinz Hertach, Helga Junkers, Joachim Nottelbeck, Heinz Rudi Spiegel, Serban Stati si Andrei Pippidi, sotul Alinei Mungiu Pippidi, sefa “Coalitiei pentru un Parlament Curat”.
Este semnificativ ca pe lista cu politicienii patati intocmita de Alina Mungiu, sefa a SAR, o pseudosocietate academica de apartament, Patriciu nu a figurat si nici subordonatul sau, Calin Popescu Tariceanu, desi era publica informat ia despre anchizitionarea de autoturisme Citroen de catre institutii din subordinea Ministerului Industriilor, de la Tariceanu direct, practic, deoarece acesta era unic importator. Mungiu si-a asumat functia de comisar al spatiului public, oferind certificate de buna purtare selectiv insa, dupa cum se vede.
Si o alta organizatie academica s-a aflat pe statul de plata cu bani proveniti din frauda. La data de 07.11.2002, membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei din aceeasi sursa mentionata de Oficiul National de Combatere a Spalarii Banilor.
Revenind la afacerile culturale ale lui Patriciu, este de mentionat ca protejatul sau, Andrei Plesu, este totodata si fondator, alaturi de Dinu Patriciu, al unei alte fundatii liberale, Institutul de Studii Liberale. Printre membrii fondatori se mai numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici.
Cum a ajuns partenerul lui Patriciu, Andrei Plesu, consilierul prezidential al lui Basescu, este un mister care face parte din ciudateniile tipice sistemului politic din Romania.
Personaje de pe statul de plata al mogulilor si oligarhilor au reusit sa-si gaseasca un culcus in ograda celui mai inversunat dusman declarat al sistemului oligarhic – Traian Basescu. Este fie o mare abilitate, fie expresia unui oportunism desantat, care are la baza profitul prin orice mijloace.
Cazul legaturii ombilicale Patriciu – Plesu este ilustrativ nu doar in planul discursului moral. Pana la banii insusiti de la Patriciu, Plesu a mai avut parte de finantari controversate pe adresa fundat iei inscrise la domiciliul sau. Scopul constituirii fundatiei – facilitarea contractelor interna- tionale in domeniul cultural si stiintific – suna destul de obscur, dar a devenit mai cunoscuta datorita unui scandal urias, care a dus la cererea de demitere a lui Plesu, in 1998, din functia de ministru de Externe.
S-a dezvaluit in presa ca fundatia, in care Plesu detinea functiile de presedinte pe viata si de director, a primit o finantare externa consistenta – un milion de marci – din partea unei organizatii legate de statul german, ceea ce a ridicat serioase semne de intrebare cu privire la integritatea si statutul ministrului de Externe. Plesu, beneficiar al unor sume mari de bani proveniti din afara – sume neinregistrate la Administrat ia Financiara, nu a gasit altceva de cuviinta decat sa ceara sanctionarea ziaristilor care, in opinia sa, s-ar fi facut vinovati de subminarea sigurantei nationale. Stranie opinie despre rolul Justitiei.
Sa-i bagam la inchisoare pe ziaristii care scriu despre afaceri dubioase este un laitmotiv care a inspirat o lunga lista de politicieni si oligarhi totodata. Este de luat in considerare ipoteza ca Andrei Plesu sa-l fi inspirat pe emulul si finantatorul sau, Dinu Patriciu, in panseurile sale de astazi despre justitia privata. (va urma)
Proaspatul miliardar mai promite si burse pentru elevi de liceu si studenti. Omul de afaceri Dinu Patriciu vrea sa-si deschida o universitate care sa formeze economisti, specialisti in stiintele sociale si politice, dar si in arte frumoase. “In trei-patru ani voi deschide o universitate cu trei departamente, iar pina atunci trebuie gasit un partener strain, de preferat o universitate americana, care va fi ca model”, a anuntat Dinu Patriciu. Acesta crede ca “o universitate este o afacere, insa invatamintul privat din Romania este extrem de precar”. Fundatia “Dinu Patriciu” va investi 70-75 de milioane de dolari pentru construirea universitatii, banii fiind alocati din fondul fundatiei, de aproximativ 100 de milioane de dolari. “Banii din fond sint plasati in plasamente financiare pe termen lung, pentru a aduce randamente medii de 10%”, a declarat Dinu Patriciu. Acesta a precizat ca taxele vor fi mari, dar ca va acorda si burse. “Cei bogati vor plati pentru cei saraci. Va fi o haiducie”, precizeaza omul de afaceri, care spera ca acest exemplu sa le foloseasca si altor oameni care au mijloace sa faca la fel ca el. “Aceasta idee, de a ajuta tinerii fara posibilitati, ar putea fi preluata de oameni adevarati, nu de maimute care se bat cu pumnul in piept si arunca cu fisicul de bani”, spune presedintele Rompetrol. Pina la infiintarea universitatii, fundatia lui Dinu Patriciu vrea sa investeasca peste 5 milioane de dolari in doua programe de burse. “Inventeaza-ti viitorul!” este destinat sustinerii financiare si dezvoltarii performantelor scolare ale tinerilor liceeni si studenti ce provin din familii cu resurse financiare modeste. Astfel, Fundatia “Dinu Patriciu” va acorda, incepind cu 2008-2009, 5.000 de burse in valoare de 200 de lei pe luna pentru elevii de liceu si 500 de burse in valoare de 300 de lei pe luna pentru studenti. “Elevii trebuie sa aiba o medie a ultimului an de studii cel putin egala cu 8 si o situatie sociala modesta, respectiv sa provina din familii cu un venit pe membru de familie in ultimele trei luni mai mic de 400 de lei pe luna”, explica Tincuta Baltag, directoarea fundatiei. Prin programul “Orizonturi deschise” se vor acorda 100 de burse in valoare de 15.000 de dolari fiecare, pentru masteranzi sau doctoranzi in universitati occidentale de prestigiu. “Beneficiarii burselor se angajeaza sa se intoarca in tara dupa terminarea programului pentru o durata de timp cel putin egala cu cea a studiilor urmate. Iar toti cei care vor primi burse vor semna o declaratie de onoare, pentru ca nu vor face o mare birocratie, dar ei rebuie sa stie ca, daca mint, vor suporta consecinte”, explica Daniel Barbu, profesor la Universitatea din Bucuresti si coordonator al Programelor de burse “Dinu Patriciu”. Dosarele tinerilor vor fi evaluate de catre un comitet de incredere format din Daniel Barbu, profesor la Universitatea din Bucuresti, Ecaterina Andronescu, deputat si rector al Universitatii Politehnica Bucuresti, Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, Ioan Panzaru, rector al Universitatii din Bucuresti, Andrei Plesu si Petre Roman.
Am citit astazi Scrisoarea dvs (ajunsa de data aceasta mult mai repede in presa romana) si m-am intristat. Afirmati: “Prins de febra instrumentalizării politice a acestui caz, ziarul Ziua pare că a „uitat” adevărata problemă: promovarea pe bani publici a doi foşti informatori ai Securităţii.” Cred ca va aflati intr-o grava eroare indusa probabil prin bombardamentele telefonice la care ati fost supusa in ultima saptamana de undeva de pe strada Paris. Toate textele noastre fac referire la aceasta problema: dovada sta, si va astepata sa o consultati, liber, pe internet.
Iar din punctul meu de vedere, povestea cu “poneiul roz” este inflamata artificial tocmai pentru a fi acoperit complet scandalul cu turnatorii ICR/GDS.
Aproape ca ma faceti sa ma simt eu vinovat ca ICR se foloseste de informatori la Berlin si Paris (Mihnea Berindei a conferentiat in iunie gratie ICR-Paris si dlor H Roni Patapievici si Volodea Tismaneanu). Ca si cum noi am fi responsabili de trimiterea lor si nu conducerea ICR. Si daca aceasta este responsabila nu este normal, ca in orice stat de drept, sa si plateasca? Si, daca nu-si da demisia nu este normal sa ii fie ceruta? Sau, de fapt, nu este nimeni vinovat si Dvs ati vrut, prin interpelarile publice din presa germana, doar “sa se revizuiasca ceva dar sa nu se schimbe nimic”… Draga Doamna Muller, va intreb: cand ati invinuit gratuit Ziua ati cercetat cate alte ziare din tara au tratat aceasta problema? Si cum. Stiti ca, timp de o saptamana de la publicarea primei dvs Scrisori Deschise in presa germana, aici, in toata presa din Romania, a existat o Omerta generalizata, cei vizati inchipuindu-si ca poate vor reusi sa o tina asa pana se stinge scandalul si in Germania? Stiti cate presiuni au existat in toata “presa libera si independenta” de aici pentru a se impiedica aparitia primelor randuri despre informatorii ICR, de frica reactiei, firesti, a opiniei publice, care a si venit?
Va intrebati de ce nu se revolta si unde sunt intelectualii?! Iata-i: Cartarescu, “confuzul”, dupa cum spune si Richard Wagner, sare din baie in apararea celor doi turnatori numindu-i “iubitii lui prieteni”, Mihaies “anticomunistul” nu mai vorbesc, e intrat in priza ignorand fara jena conflictul penal de interese in care se balaceste zilnic, Plesu tace din umbra iar Liiceanu se solidarizeaza NU cu Dvs si demersul Dvs, Doamna Muller, ci cu… poneiul roz!
Poneiul roz e mult mai important pentru “intelectualii publici” la care faceti Dvs apel, ca din pustiu, decat eliminarea imposturii si ticalosiei din randurile lor. Astazi, la conferinta de presa a ICR, reporterul ZIUA (si numai el) a intrebat ce explicatie are Dl P. in privinta promovarii celor doi informatori ai Securitatii la Berlin.
Prezidiul a fost “ultragiat”, bruscandu-l verbal: “Nu acesta este subiectul conferintei, domnule!”.
Totusi i s-a dat o explicatie de catre Dl. P., in timp ce i se smulgea microfonul din mana: i s-a spus ca profesorii germani l-au invitat pe Antohi si cei austriecii pe Hoisie, stiind ca acestia sunt fosti informatori. Adica, ICR doar a raspuns solicitarilor Austriei si Germaniei Dumneavostra, Doamna Muller!
Si, a mai declamat Dl P. cu ochii spre cer: “Ce facem cu informatorii care nu au comis crime?”, declarand imediat inchisa conferinta.
Dar, ce au facut cei doi prin turnatoriilor lor de zeci de ani impotriva disidentilor anticomunisti din Iasi, de exemplu a lui Liviu Cangeopol si Liviu Antonesei, a lui Dan Petrescu si a Terezei Culianu Petrescu, cum se numeste, Doamna Muller? “Probitate profesionala”?!
Si, cum ramana cu raspunsul lui Ernest Wichner, la intrebarea “care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalim stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?” “Niciodata”?! Poate sunt, intr-adevar separabile (pentru “ai nostri“), si gresiti si Dvs, Doamna Muller, si Richard Wagner si Ernest Wichner si noi, ca ne luam dupa primele Dvs pozitii.
Si poate ar trebui sa uitam de “amoralitatea” ICR si de scandalul “informatorilor publici” “nedispensabili” “societatii academice romane” si sa ne solidarizam, in grup, cu… poneiul roz al domnilor Liiceanu si Patapievici! Imi pare rau, draga Doamna Muller: nu noi suntem cei care ingropam acest caz, al turnatorilor ICR/GDS, ci chiar cei pe care-i aparati azi, calcandu-va in picioare propriile convingeri. Cu dezamagire, Victor Roncea
Cateva articole bine scrise si plasate in spatiul virtual au declansat o adevarata isterie, extrem de costisitoare, din partea “establishment”-ului GDS/ICR. Voi plasa mai sus cateva dintre aceste dezvaluiri bine tintite ale bloggarilor, care arata intr-adevar puterea cuvantului nostru. Ce este de remarcat: 1. Reactia disproportionata si concertata a “sectei” “intelectualilor publici” si costurile ridicate ale operatiunii de spalare a lui Patapievici et Comp, 2. Faptul ca au reusit sa deturneze atentia de la fondul problemei: scandalul informatorilor ICR/GDS Antohi, Hoisie si Berindei, promovati de Patapievici prin ICR-Berlin si ICR-Paris. Insisi “gurii” lor au sarit in sus, pentru a face “front unit” in calea imperialistilor on-line: “guru” Plesu, “guru” Manolescu, “guru” Liiceanu, etc. Dupa parerea mea, aparitiile din ziarele Cotidianul si EvZ de azi (sa vedeti ce o sa mai apara de acum incolo) si Conferinta de presa transmisa in direct (la care a fost adusa si sefa ICR-NY, Corina Suteu) au depasit lejer 100.000 de euro. Concluzia: le e frica!
Iata frontul “strans unit in jurul Partidului”:
Atac naţionalist la ICR joi, 7 august 2008 – 12:19 Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a solicitat Comisiei de cultură să declanşeze o anchetă privind activitatea Institutului Cultural Român (ICR), condus de Horia-Roman Patapievici. [Citeste]
Intelectualii ţin cu poneiul roz (video)06 Aug 2008 Vezi si Comentarii Mass-media s-au inflamat pe tema expoziţiei organizate de ICR la New York. Liiceanu, Pleşu şi Cărtărescu, secundaţi de alţi intelectuali, susţin că scandalul este artificial şi ţintit la Patapievici şi la Băsescu.
Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate… Cu o finete de neregasit la “intelectualii publici” de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu. O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul “de bunavoie si nesilit de nimeni”. El a fost nevoit sa se “auto-confeseze” in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii “cu acte-n regula”, care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si “expertii” Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare…).
DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă
Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.
Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie – am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, “omisiunea” va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.
Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România – Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu – au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.
S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.
În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.
De la afect la raţiune
Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.” Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.
Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”
Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.
Intelectul şi morala
Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”
Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.
Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.
Curajul şi riscurile implicării
Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”
Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.
Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”
Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .
Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română. Rodica Binder
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.
Oana Stancu, altfel cam intepata in general, scrie un editorial cu titlu de mai sus in JN de ieri. Pornind de la Plesu, “fatuca”, “deontoloaga cu silicoane”, cum a poreclit-o cineva, surprinde cateva aspecte reale la care Basescu ar trebui sa(-si) ofere, candva, o explicatie. Respectiv cum de cadrele care au trecut prin curtea lui, cum ar fi Plesu, Weber, Saftoiu, etc, au ajuns sa lucreze bine-mersi cu al sau dusman de moarte, “oligarhul rosu” Patriciu. Raspunsul e simplu, desigur, chiar daca presedintele se face ca nu-l vede. Oamenii lui Plesu, “intelectualii rosii”, de care s-a lasat inconjurat, intotdeauna o sa se indrepte sa suga acolo unde e seva mai multa si mai sigura. In curand, cand “Biruinta” lui o sa inceapa sa se zgaltaie, o sa-si vada tot corul de homo-intelectualoizi calare direct pe oleoductul teapan al lui Patriciu. Incepand cu cohorta PDL (posibil viitor PLD) si avocatelul ala care-si inchipuie ca poate inventa “neo-coni” in Romania pe planuri copiate de prin alte case si alte targuri, cu alte glasuri si alte incaperi. De data aceasta, trebuie sa-l avertizez si pe unchiuletz cu o vorba romaneasca: si-a facut planul ca tiganul!
Iaca ce zice La Familia JN:
Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu Cînd Andrei Pleşu a părăsit Cotroceniul, după doar cinci luni de mandat, a dat vina pe arterele sale, prea slabe în faţa ritmului de lucru impus de Traian Băsescu. Continuarea la Jurnalul National Editorial Oamenii lui Băsescu, oamenii lui Patriciu …
“Ma doare, ma doare enorm de ce se intampla cu Romania!”. Aceasta este reactia disidentei anticomuniste Herta Muller ca urmare a scandalului creat de prezenta informatorilor Sorin Antohi si Andrei-Corbea Hoisie la o “Scoala de vara” organizata de Institutul Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici. Singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, disidenta anticomunista Hertha Muller, in prezent membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie, s-a aratat public revoltata de faptul ca Horia Roman Patapievici a decis sa trimita la Berlin, intr-un program al Institutului Cultural Roman, doi fosti turnatori. Sorin Antohi, alias “Valentin”, si Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, fosti informatori ai Securitatii, sunt prezenti pe banii contribuabililor la o “Academie de vara” cu tema: “Germania si Romania. Transferuri academice, culturale si ideologice”. “Cursurile, cazarea si masa, precum si un program de timp liber sunt subventionate de catre Institutul Cultural Roman”, aflam din anuntul ICR. Conducerea Institutului, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, a ales ca transferurile ideologice si academice ale Romaniei in Germania sa fie facute de doi fosti colaboratori ai politiei politice comuniste dintre care unul, Sorin Antohi, s-a dat autor al unor articole in publicatii stiintifice inexistente, s-a pretins un timp indelungat “doctor”, fara a avea aceasta calitate, si a coordonat lucrari de doctorat la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, care acum sunt nule de drept. “Planeta ICR” Herta Muller a publicat in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Protestul scriitoarei disidente Herta Muller a fost urmat de alte gesturi similare ale intelectualilor si comunitatii romanesti din Germania. Patapievici nu a ales sa-i raspunda direct disidentei anti-comuniste, ci a preferat sa publice ieri un material titrat “Replica ICR”, aparut in Evenimentul Zilei, si in care raspunde “acuzatiilor din presa”. El considera ca afirmatia ca “ar exporta informatorii Securitatii este complet tendentioasa” si ca prezenta celor doi turnatori-impostori in Germania nu se datoreaza “clientelismul conducerii ICR, care isi promoveaza prietenii”. “Mie nu mi-a trimis nici o scrisoare. Ar fi putut sa-mi raspunda personal, ca eu i-am scris”, afirma Herta Muller in urma publicarii articolului din Evenimentul Zilei. Demiterea lui Patapievici Intr-o convorbire cu redactorul ZIUA, presedintele Asociatiei Romanilor din Berlin, Ruxandra Dimitriu, a anuntat ca miercuri seara comunitatea romanilor din capitala Germaniei se va reuni pentru a concepe o scrisoare deschisa adresata Presedintiei Romaniei, care patroneaza ICR, Guvernului si Parlamentului Romaniei, care raspund de banul public al contribuabililor si respectarea statului de drept, pentru a solicita demiterea presedintelui ICR Horia Roman Patapievici si a adjunctilor sai, Mircea Mihaies si Tania Radu. Dimitriu considera ca Patapievici nu mai are ce sa caute intr-o institutie publica din Romania dupa ce i-a trimis pe cei doi intelectuali turnatori ca reprezentanti ai societatii academice romane. “Teatrul absurd” al condamnarii comunismului Am stat de vorba si cu Herta Muller pentru a afla opinia domniei sale fata de pozitia publica a presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici. Marturia scriitoarei si disidentei anticomuniste este tulburatoare. Hertha Muller nu poate intelege cum ICR a indraznit sa trimita intr-o tara ca Germania, care este un exemplu privind lustrarea agentilor STASI, doi colaboratori ai politiei politice comuniste Securitatea. Este de amintit ca Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea cu Securitatea dupa 17 ani, pe cand era membru al Comisiei Tismaneanu, iar Andrei Corbea-Hoisie, dupa 18 ani, pe cand era ambasador al Romaniei la Viena. Hertha Muller considera ca, in conditiile acestea, condamnarea comunismului este un “teatru absurd”. Din acest motiv a si refuzat sa faca parte din “Comisia Tismaneanu”. “Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd”, afirma disidenta in interviul acordat ZIUA. Patapievici l-a “acoperit” pe Antohi pe cand era la CNSAS Cu referire la faptul ca Patapievici sutine ca trebuie avuta in vedere “valoarea profesionala” si “somitatea stiintifica” a celor doi intelectuali informatori ai Securitatii, Herta Muller spune cu sarcasm: “Da, sigur! Noi trebuie sa tinem cont de toate acestea in timp ce ei ocupa toate pozitiile de influenta din Universitati, din societate. Eu am spus ca nu sunt de acord, dar daca lui ii convine asa, treaba lui. Romania sa faca ce crede de cuviinta. Eu mi-am articulat parerea despre aceasta”. Revoltata, scriitoarea afirma ca a aflat ca “nu este pentru prima oara cand au fost trimisi la Berlin fosti securisti” sub auspiciile ICR. “Pentru ce mai sunt studiate Arhivele Securitatii daca nu are loc nici o consecinta? Care este sensul?”, se intreaba disidenta. Scritoarea isi aminteste si faptul ca Horia Roman Patapievici, in 2002, pe cand era in Colegiul CNSAS, a “acoperit” cazul informatorului “Valentin” Antohi si, acolo, “au facut tot posibilul ca sa nu se afle”, in pofida Legii si a misiunii CNSAS. “Am crezut ca Patapievici are niste repere morale de care tine cont”, spune dezamagita scriitoarea, membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie. Ceea ce a facut conducerea ICR, mai spune fosta disidenta, “nu ar fi posibil in Germania. Asa ceva nici nu se concepe!”. “Ce fac intelectualii romani? Nu au o scarba morala?” Referitor la cererea de demitere a lui Patapievici, Herta Muller considera ca este de datoria romanilor din tara sa actioneze: “Asa cum au grija de ea, asa o sa aiba tara”. “Ce fac intelectualii romani?”, se mai intreaba scriitoarea. “Am vazut ca in program este si Caramitru si Johnny Raducanu. Ce-i cu astia? Tac?”. Atat ei, cat si fiecare intelectual, ar trebui sa aiba o reactie “pentru ca simte nevoia, pentru ca are o scarba, o scarba morala. De aceea ar trebui sa refuze sa participe. Daca nu o are, ce sa fac? Caramitru mai are si prelegeri despre dictatura la Teatrul National despre securisti… Ce spune Cartarescu, ce spune Dinescu, ce spune Nora Iuga, ce spun toti intelectualii? Ce spun ziaristii?”. “Faceti ceva pentru voi, nu pentru asa-zisa imagine a Romaniei. Nu pentru UE. Pentru realitate, pentru voi insiva, pentru ca este tara in care traiti, pentru copii vostri!”, mai spune scritoarea, emigrata in 1987 in Germania impreuna cu sotul sau, Richard Wagner, la fel de revoltat de actiunea conducerii ICR. “Asa nu se mai poate! Au vrut sa faca un program remarcabil, ceva mare si tare. Cu cine?”, conchide scriitoarea anticomunista referindu-se la alegerea facuta de ICR: doi intelectuali turnatori, fosti membri ai GDS, SOROS si Comisiei Tismaneanu.
Scrisoarea Deschisa a Hertei Muller catre Horia Roman Patapievici
“Draga Horia Patapievici, Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasata luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu. Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman. In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale. Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati. Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp indelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata? Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta? Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE? ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni! Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural. Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul. Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin – si nu voi fi singura care va proceda astfel. Cu salutari cordiale, Herta Muller“
In sfarsit scandalul celei de-a doua acoperiri si promovari a turnatorului GDS Sorin Antohi de catre HR Patapievici a rabufnit si in presa romana! Dupa o saptamana de cand face valuri in mass media din Germania si numai dupa ce am publicat aici documentarea cazului.
Intr-o scrisoare de spalare aranjata sa apara in EvZ in aceeasi zi cu relatarea despre revolta disidentei Herta Muller si a comunitatii romanesti din Germania, Patapievici recidiveaza, contrazicand-o fara jena pe singura scriitoare din Romania nominalizata la Premiul Nobel pentru literatura. Mi se pare incredibil cum agitatorul de la balconul din Parlament, vocea GDS care urla dupa “lustratie”, bravul “anti-comunist” care se bate in piept cu caramida Raportului Tismaneanu isi permite sa aiba tupeul de a “explica” cum cei doi turnatori, Antohi si Hoisie, care si-au ascuns trecutul timp de 17 si, respectiv, 18 ani, merita sa conduca o “Academie” de vara si sa reprezinte comunitatea academica din Romania, pe banii nostri, la Berlin! Domnule presedinte Traian Basescu, ICR este sub “inaltul dvs patronaj”. Cum e cu condamnarea comunismului?!
Nota bene: “Doctorul” Sorin Antohi a fost membru al Comisiei Tismaneanu! “S-a sugerat în presă că prezenţa lor acolo ar ilustra intenţia ICR de a promova în străinătate informatorii fostei Securităţi ori ar reflecta clientelismul conducerii ICR, care îşi promovează prietenii. Această perspectivă este deopotrivă falsă şi răuvoitoare”, scrie Patapievici.
Probabil ca nici acoperirea de catre Patapievici, pe vremea cand era in Colegiul CNSAS, in 2002, a faptului ca Antohi a fost informator nu a fost din motive de prietenie si clientelism, chiar daca a incalcat legea penala si misiunea CNSAS, fara a fi nici azi pedepsit. Cine stie?, poate ascunderea Dosarului turnatorului “Valentin” a fost doar o “indatorire profesionala”… “Cât despre afirmaţia că ICR, cu prilejul acestei Şcoli de vară, ar exporta informatorii Securităţii, ea este complet tendenţioasă”, continua Patapievici. Absolut! Doamna Muller: sa va fie rusine! E vorba de “valorile nepretuite ale ICR” nu de doi impostori-turnatori!
“ICR a finanţat acest proiect pentru că este foarte bun şi, evident, nu pentru că Antohi şi Corbea-Hoşie sunt foşti informatori. Mă întreb: ICR ar fi putut respinge un asemenea proiect, cu argumentul că nu lucrează cu Sorin Antohi ori Corbea-Hoişie (să nu uităm, totuşi, de valoarea lor profesională)… (…) Astfel încât, valoarea ştiinţifică a profesorilor, decizia acestora de a nu ţine seama de trecutul celor doi colegi români, precum şi posibilitatea oferită tinerilor studioşi din patru ţări de a lucra cu somităţi ale ştiinţei sub auspiciile ICR-Berlin au fost motivele care, în cele din urmă, au prevalat în decizia ICR de a finanţa această Şcoală de vară“, termina Patapievici.
Retineti: “să nu uităm, totuşi, de valoarea lor profesională“; “valoarea ştiinţifică a profesorilor“; “somităţi ale ştiinţei” .
“Somitatea stiintei” Sorin Antohi si-a falsificat doctoratul, a inventat “lucrari stiintifice” nescrise si nepublicate niciodata si îndrumat lucrari de doctorat in cadrul Universitatii Central-Europene din Budapesta, fara a avea drept. Pentru ca nu avea aceasta calitatea, toate doctoratele acordate in aceasta perioada sunt nule de drept.
“Valoarea profesionala” a lui Hoisie nu l-a impiedicat sa accepte numirea intr-un post de ambasador al Romaniei, la Viena, pe filiera Plesu-Ungureanu, desi stia ca este un informator veros si ca are loc procesul de lustratie firesc unei societati in curs de democratizare, chiar si dupa 18 ani. La retragerea sa intempestiva de la post, imaginea diplomatiei romanesti, a Romaniei, a fost, inca o data, grav afectata. Cine plateste?
Distrugerea imaginii Romaniei este desavarsita acum si prin manevrele unui Horia Roman Patapieveici, cel mai nedemn reprezentant oficial al unei institutii girate de insusi seful statului.
Alo, dom’ presedinte, “intelectualii” profitori ai tuturor regimurilor te baga in santul politicii! Nu auzi cum se scurg procentele pe pardoseaua istoriei?
EvZ: Scandal românesc cu Securişti, zvastică şi sex, la ICR Berlin şi New York Două filiale ale Institutului Cultural Român, din SUA şi Germania, au atras atenţia românilor din diaspora după ce au fost acuzate că promovează activităţi artistice cu puternice tente sexuale şi antisemite, precum şi membri ai fostei Securităţi. În Statele Unite ale Americii, John Gabrian Marinescu a publicat astăzi, în New York Magazin, un articol despre ultima expoziţie organizată de conducerea ICR din New York, “populată de figuri sinistre ale căror porţiuni intime sunt puternic scoase în evidenţă”. În opinia autorului, “expoziţia nu ne face cinste noua, românilor, şi nici artei sau culturii noastre. Cu atât mai mult, ea nu va contribui niciodată la schimbarea imaginii României în bine”.
Evenimentul este organizat Galeria Română, la intrarea principală în Consulatul General al României din New York, clădire în care are sediul şi Misiunea Permanentă a României pe lângă Naţiunile Unite. Marinescu subliniază că nici “numele artiştilor invitaţi să realizeze această expoziţie, , şi nu sunt nici pe departe a fi tradiţionale româneşti”.Cei trei artişti menţionaţi, “Nuclear Fairy” (Linda Barkasz), “IRLO” (Laurenţiu Alexandrescu) şi “Omar” (Marwan Anbaki) sunt cunoscuţi în România datorită operelor apaţinând curentului street art, prezent în Bucureşti, Cluj, Arad sau Timişoara.
Zvastică şi sex în vitrină
John Gabrian Marinescu anunţă că a vizitat expoziţia şi face în articolul său o scurtă descriere a obiectelor incluse în cadrul iniţiativei estivale intitulată “Libertate pentru leneşi” (“Freedom for lazy people”): “Pe pervazul unei ferestre au culcat o păpuşă din cârpă, înfăţişând un tânăr de 14-15 ani, fără haine, cu organul genital vizibil.
Spre dreapta stă un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii), culcat, întins pe spate, cu un schelet uman deasupra. Pe un scaun pliant (lângă păpuşa cu organe genitale masculine) se află un obiect nedefinit (ca formă), iar pe spătarul scaunului stă lipit un afiş pe care scrie: “Show your ID”.
O măsuţă ocupă colţul încăperii în aşa fel încât să nu acopere chipul unui monstru pictat pe întreg peretele compoziţie care mai capătă între timp completări de fond cu vopsea roşie. Pe o altă măsuţă, se adună fel de fel de obiecte.
Văd şi o revistă alegorică, publicată şi promovată de ICR, care se intitulează “AOOLEU”, cu numărul de apariţie 2 şi cu specificaţia: “Aooleu Newspaper, July, Costs only: 0 lei; 0 Euro; 0 $; 0 Y”. Revista are 12 pagini cu caricaturi şi grafică.
Pe masă cu pricina s-a “rătăcit” şi o jucărie, un căluţ (n.r. – The Little Pony) care, în porţiunea dorsală, pe pulpa din spate, are pusă o zvastică germană”.
Conform unui comunicat de presă al Institutului Cultural Român la New York, “arta lor (n.r – a celor trei artişti invitaţi), combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului, dă viaţă pereţilor mohorâţi şi cu mediul, fie că e vorba despre o cabina telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artiştii, cu toţii trecuţi de 20 de ani, lucrează atât pe cont propriu, cât şi colectiv, sub numele de “.
Expoziţia “Libertate pentru Leneşi” a fost realizată în colaborare cu unul dintre cele mai importante proiecte online de street art, Wooster Collective, şi se va încheia pe 15 august. Promovarea Securiştilor, blamată de intelectualii români În acelasi timp, ICR din Berlin este acuzat că participa la promovarea informatorilor fostei Securităţi. Herta Muller, o scriitoare de origine română stabilită în Germania, a publicat săptămâna trecută, în ziarul “Frankfurter Rundscahau” o scrisoare deschisă adresată lui Horia-Roman Patapievici, preşedinte al Institutului Cultural Român.
În cadrul articolului, intitulat “Turnători la Academia de vară”, românca protestează cu privire la prezenţa a doi foşti informatori, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, la o şcoală de vară, organizată de ICR, la Berlin între 19 şi 25 iulie 2008 (n.r. Şcoala de vară: “Germania şi România: Transferuri academice, culturale şi ideologice”). “E un scandal ca România se prezintă în Germania cu aceste două persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu Securitatea. […] Dacă ICR se prezintă în Germania cu astfel de persoane, instituţia se va autoblama definitiv, iar participanţii germani vor fi folosiţi la lustruirea foştilor turnători din România”, spune scriitoarea în materialul respectiv, preluat de “Evenimentul Zilei”.
Herta Muller (54 de ani) a emigrat din România în 1987. Singura femeie scriitor de origine română nominalizată la premiul Nobel pentru Literatură, Muller a plecat din România după ce a fost dată afară din serviciu, pe motiv că nu a acceptat să colaboreze cu Securitatea. Sorin Antohi, “academician” în cadrul Universităţii Central-Europene, a recunoscut, în 2006, faptul că a colaborat cu Securitatea. Mai mult decât atât, Antohi a precizat că nu are gradul universitar de doctor, după cum susţinea anterior, şi că a îndrumat, fără a avea dreptul, lucrări de doctorat în cadrul Universităţii Central-Europene.
În ceea ce-l priveşte pe Andrei Corbea-Hoişie, acesta a fost desconspirat de CNSAS în anul 2007. Fost Ambasador al României la Viena, Corbea-Hoişie a oferit, înainte de 1989, note informative din Iaşi, sub numele de cod “Horia”.
Replica ICR Ca urmare a protestului Hertei Muller şi a soţului acesteia, scriitorul de origine română Richard Wagner, în presa germană, Horia-Roman Patapievici a argumentat că prezenţa celor doi români la evenimentul organizat de ICR la Berlin nu are nicio legatură cu statutul acestora. “ICR a finanţat acest proiect pentru că este foarte bun şi, evident, nu pentru că Antohi şi Corbea-Hoişie sunt foşti informatori. Mă întreb: ICR ar fi putut respinge un asemenea proiect, cu argumentul că nu lucrează cu Sorin Antohi ori Corbea-Hoişie, în condiţiile în care partenerii germani nu numai că nu au ridicat obiecţii morale la acest fapt, ci, în cazul lui Antohi, au optat explicit pentru colaborarea cu el, în calitate de co-director al şcolii”. Nemulţumirea românilor din diaspora În contextul acestor evenimente, un grup de români stabiliţi în Germania va organiza în zilele următoare o acţiune de protest cu privire la prezenţa lui Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la evenimentul organizat de ICR. Ruxandra Dimitriu, reprezentant al Asociaţiei românilor din Berlin şi Brandenburg, face în acest sens apel către românii din Germania să contribuie la “curăţirea imaginii pătate a democraţiei româneşti în străinătate. Un grup de persoane originare din România pregătim o acţiune de protest împotriva conducerii Institutului Cultural Român de la Bucureşti şi Berlin”.
Foreign Policy, o alta revista de-a lui Dinu Patriciu condusa de piticul lui de gradina, Andrei Plesu, se lanseaza azi intr-o conferinta la Cotroceni. Muzeul Cotroceni. Ultimul numar am inteles ca este axat pe Rusia. Alaturi de Click si Dilema lui Plesu, anul trecut trustul de presa KazMunaiGaz-Rompetrol si-a mai adjudecat si aceasta publicatie, altfel prestigioasa pe plan international. La noi insa, ca ghiuluri ruginite la mana lui Patriciu, in echipa editoriala se gasesc la gramada, adapati din galeata sa cu petro-ruble, fosti ministri de Externe si actuali demnitari cu rang inalt, cum ar fi Mihai Razvan Ungureanu, aflat totusi intr-o oarecarea incompatibilitate, ca sef al SIE si angajat al unei companii ca si rusesti. Dar, nema problema! Daca-i bal, si inca nu-i inca noiembrie, bal sa fie… Pentru azi, Patriciu a invitat in curtea Cotrocenilor, ca sa-i ia fata lui Basescu, si analisti care dupa ce au parasit culcusul cald de aici au devenit cotati ca fiind versati peste ocean. Cum ar fi Vladimir Socor. Ce te faci insa ca in chiar buletinul electronic al lui Socor, compania Gazprom, unde urmeaza sa ajunga si oficial Rompetrol, este evidentiata ca fiind interesat in monopolizarea tuturor sectoarelor strategice din Romania. Care sa fie miza, oare? O pune Patriciu de o noua “punte”?
IS GAZPROM MANEUVERING TO OBTAIN ROMANIAN ALUMINUM?
Romania’s important aluminum industry has long held an attraction for Russian companies. Two years ago their efforts came to the attention of the Romanian Intelligence Service (Serviciului Român de Informaţii), the SRI, which viewed these initiatives with growing concern.A 2006 memo from the SRI stated that Russian oligarch Oleg Deripaska had made an attempt to take over the entire Romanian aluminum industry, when the state-owned aluminum enterprises Alro Slatina, Alprom Slatina and Alum Tulcea became slated for privatization by the government of Adrian Nastase. Deripaska, however, failed to win the tenders. The Romanian aluminum companies, Alum Tulcea and Alro Slatina, were sold to the Marco group, established by the controversial commodities trader Marc Rich and later acquired by the Russian/Israeli magnate Vitaliy Machitski.The SRI memo notes that the Marco Group is controlled Conef Energy SRL, which in turn is owned by Nonef SA, also a part of the Marco Group. Conef acts as an intermediary in the purchase of gas from Gazprom. The SRI claimed that Machitsky owned 99.97 percent of Conef. The Romanian dealings of Conef do not appear to be totally innocent. Machitsky attempted to keep his 2002 bid to buy ARLO Slatina hidden behind a web of off-shore companies he controlled. His lawyer, David Lee Sherman, explained this by saying, “It would be better to negotiate with the Romanian government through a U.S. or Israeli connection, rather than a Russian company, because of the perceived antipathy of Romanians to Russians.”
Machitsky and his former partner, Alexander Krasner, according to a 2005 transcript of the proceedings in the Queens Bench Division, a commercial court in London, conceived a plan drafted by Machitsky which they referred to by its Russian name as the “Vostok Plan,” or the “Eastern Plan.”
The “strategic objective” of the “Vostok Plan” was defined as the creation of a vertically integrated operation that would give the men power over everything from a plant producing raw materials (SC Alum SA, which Machitski’s enterprises acquired), to a power plant, to a plant producing primary products (ALRO) to a plant for manufacturing products out of the primary products (Alprom of Romania). The plan also detailed the participants and their strategy including lobbying people in positions of political influence, the head of consulting banks and the state privatization agency.
The Romanians were concerned that Machitsky had not only acquired ownership in the country’s aluminum industry but apparently controlled a substantial percentage of Romania’s gas imports from Russia.On April 2, 2007, Gazpromexport, Gazprom’s foreign trading subsidiary headed by Alexander Medvedev, signed a contract with Conef to sell Romania up to 2 billion cubic meters of gas annually from 2010 to 2030. Under the contract the aggregate supply volume would reach 42 billion cubic meters.
In April 2007 Gazprom signed long term gas supply contracts with three Romanian gas companies–Romgaz, Transgaz and Conef. The contracts provide Gazprom with long-term access to gas shipping facilities in Romania. At this time Gazprom also agreed to increase gas deliveries to the Alro Slatina aluminum plant owned by Machitski’s Marco Group. The price Gazprom charged Conef for this gas was classified a “commercial secret.
“Since becoming President of Romania in May 2007, Traian Basescu has issued several warnings about the Russian expansion into Romania. His main target has been Gazprom: “Gazprom is more efficient than the Red Army in making Europe dependant on Russian resources,” Basescu stated last year.
Basescu has often indicated his support for energy projects that bypass Russia, pointing to reports from analysts that European gas imports will grow from the present 525 billion cubic meters (bcm) to 740 bcm by 2030. However, recent estimates indicate that the EU has taken significant steps toward diversifying its gas supplies, and Norway is now poised to become the EU’s largest provider of gas. This, along with rising LNG imports from North Africa and growing Russian domestic consumption, might negate Gazprom’s dreams of controlling the European gas market.The Romanian gas market could well feel a financial impact from this development. First and foremost it stands to lose millions of dollars in transit fees for Russian gas transiting its territory to Greece and Turkey.
Machitsky’s Conef, on the other hand, seems poised to take advantage of the allegedly sweetheart deal it struck with Gazprom and will be able to produce aluminum below the costs of other European manufacturers in the coming years.
The question that remains unanswered is why did Gazpromexport agree to this separate deal? Is there a backroom agreement between Gazprom management that Conef will sell them the Romanian aluminum business in the near future?
Can the Romanian government prevent such a maneuver?
(“Evenimentul Zilei,” January 26, 2007; www.hotnews.ro, April 14; Krasner v. Machitski and others Queen’s Bench Division (Commercial Court) [2005] EWHC 1787; Kommersant; RIA Novosti, Central Europe Digest). Roman Kupchinsky Roman Kupchinsky is an organized crime and terrorism analyst He can be contacted at [email protected]
Academia Romana, care a explicat Ministerului Educatiei ca a depasit o limita prin inlaturarea clasicilor literaturii romane de la proba de bac si introducerea unor personulitati contemporane, este luata in tarbaca de o oarecarea Mihaela Suciu de pe langa ministrul liberal Adomnitei. Introducerea si apararea extremista a unor intrusi in corpul Romaniei, ca Plesu si Tismaneanu, de catre un minister aflat sub bagheta PNL dovedeste inca o data cardasia trasnpartinica a unor astfel de personaje. Redaum mai jos, fara comentarii, critica Academiei Romane si raspunsul noebrazat al functionarasei lui Cristian Adomnitei, care nici macar nu are el curajul sa dea fata cu cel mai inalt for stiintific si intelectual al tarii. Cred si eu. Dupa ce ca nu stie nici cate stele sunt pe steagul UE, la ce sa ne mai asteptam de la conducerea Ministerului Educatiei Anti-Nationale?…
Academia Română reclamă lipsa marilor scriitori români din lista subiectelor de bacalaureat BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Academia Română anunţă că a luat cunoştinţă “cu îngrijorare” de lipsa marilor scriitori români din lista subiectelor pentru examenul oral de limba şi literatura română de la bacalaureat şi cere Ministerului Educaţiei să nu “elimine” din programele de învăţământ literatura română. Potrivit unui comunicat de miercuri al Academiei Române, forul a constatat, “cu îngrijorare”, că din lista de subiecte pentru examenul oral de limba şi literatura română de la bacalaureat, propusă de Ministerul Educaţiei pentru acest an, nu fac parte marii scriitori români, de la Eminescu, Creangă, Slavici, I. L. Caragiale, Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Blaga, Rebreanu, Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, la G. Călinescu, Nicolae Iorga, G. Ibrăileanu, T. Vianu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Străinu, Eugen Ionescu, Noica, Paul Zarifopol şi Mircea Vulcănescu. “Ministerul a selectat, în schimb, multe texte care nu au nicio legătură cu limba şi literatura română şi, ele însele, nu au nicio valoare literară. Justificarea dată de cei care au alcătuit aceste subiecte cum că, în felul acesta, se stimulează şi se verifică mai bine capacitatea elevului de «a comunica» şi de a-şi construi discursul, este cu totul neconvingătoare”, se arată în comunicatul Academiei. Reprezentanţii Academiei se declară nemulţumiţi şi pentru că în lista de subiecte au fost incluse “fragmente din articole ocazionale, din rapoartele oficiale şi extrase traduse din cuvântările comisarilor europeni”. “Academia Română solicită Ministerului Educaţiei şi, în genere, forurilor competente să facă în aşa fel încât limba şi literatura română (semnele identităţii noastre naţionale şi spirituale) să nu fie minimalizate şi, practic, eliminate sub o formă sau alta din programele de învăţământ (inclusiv din examenul oral de la bacalaureat). Reamintim celor în cauză că Academia Română a fost înfiinţată, cu 142 de ani în urmă, pentru a încuraja şi apăra, între altele, limba şi cultura naţională. Iată de ce Academia Română se simte obligată să intervină, acum, public în această problemă”, conchid academicienii. Mai multe asociaţii ale profesorilor au contestat programa de bacalaureat din acest an, reclamând în primul rând subiectele de la proba orală de limba şi literatura română. Zvetlana Preoteasa, secretar de stat în MECT, a precizat, la sfârşitul lunii mai, că, în ciuda protestelor, programa de bacalaureat nu va fi schimbată, pentru că elevii olimpici au început deja examenul. Legat de prezenţa unor texte care vizează declaraţii ale Jonathan Scheele, Raportul Tismăneanu sau Pactul pentru educaţie, la proba de limba şi literatura română, reprezentanţii MECT au spus astfel de texte sunt necesare întrucât ”evaluările europene vizează şi competenţele în comunicare”. Preoteasa a mai spus că speră ca, până în 2012, să existe un alt tip de bacalaureat ”de la cap la coadă”. Joi, 12 iunie 2008
MECT: Opinia Academiei Române, “nedocumentată, tardivă şi nedublată de un dialog anterior” BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) consideră opinia Academiei Române, privind lipsa marilor scriitori români de la examenul oral de bacalaureat, nedocumentată, tardivă şi nedublată de un dialog anterior cu MECT, a declarat, joi, consilierul ministrului, Mihaela Suciu. Potrivit unui comunicat de miercuri al Academiei Române, forul a constatat, “cu îngrijorare”, că din lista de subiecte pentru examenul oral de limba şi literatura română de la bacalaureat, propusă de Ministerul Educaţiei pentru acest an, nu fac parte marii scriitori români, de la Eminescu, Creangă, Slavici, I. L. Caragiale, Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Blaga, Rebreanu, Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, la G. Călinescu, Nicolae Iorga, G. Ibrăileanu, T. Vianu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Străinu, Eugen Ionescu, Noica, Paul Zarifopol şi Mircea Vulcănescu. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului neagă acest lucru şi precizează că, atât în lista de subiecte pentru proba scrisă, cât şi în cea pentru proba orală, se regăsesc scriitorii canonici ai literaturii române. Spre deosebire de proba scrisă la limba şi literatura română, unde se evaluează competenţele culturale ale elevilor, la proba orală se evaluează competenţele de comunicare ale acestora, conform bunelor practici stabilite atât în spaţiul european, cât şi la nivel mondial. Ca atare, potrivit programelor în vigoare încă din 2004 – 2005, a predării la clasă pe parcursul celor patru ani de liceu, elevii trebuie să poată percepe şi transmite un mesaj în mod coerent, fie că e vorba de un text literar sau de unul non-ficţional. “Precizăm că un absolvent de 12 clase, care se pregăteşte să intre în viaţă, e nevoit să beneficieze deopotrivă de un bagaj cultural – oferit, bunăoară, de paradigma literaturii române şi universale – cât şi de capacitatea de a comunica mesaje din şi în lumea concretă”, a adăugat Suciu. Ea a mai spus că ministerul a înţeles nevoia consultării, în mod democratic, pe tema subiectelor pentru bacalaureat. De aceea, o măsură esenţială a fost ca subiectele să fie concepute de profesorii care predau disciplina de limba şi literatura română la catedră. “Treizeci dintre cele mai bune cadre didactice din toată ţara au creat şi propus ministerului subiectele selectate. Reamintim Academiei Române că este o instituţie care a adoptat, asemenea Ministerului Educaţiei, norme care ţin cont de evoluţia lumii în care trăim. Ministerul Educaţiei, asemenea Academiei Române, este dator să păstreze identitatea culturală şi de limbă a poporului român. De aceea, politicile educaţionale şi programele ministerului se îndreaptă în această direcţie. Rămânând în tema bacalaureatului, chiar proba de limbă scrisă întăreşte argumentul mai sus menţionat”, a explicat consilierul ministrului educaţiei. Totodată, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului solicită Academiei Române, “ca o instituţie de prestigiu a României”, cât şi opiniei publice, “să se documenteze înainte de a emite un punct de vedere pe această temă”. “Dialogul direct cu ministrul sau reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi consultarea subiectelor pe adresa de web pusă la dispoziţie de instituţia noastră, https://subiecte2008.edu.ro/, sunt câteva variante în acest sens. Este esenţial pentru fiecare în parte, dar mai ales pentru elevii care susţin bacalaureatul din 2008, ca dezbaterea pe politicile educaţionale să se poarte argumentat, civilizat şi să nu dăuneze echilibrului emoţional al elevilor”, a mai spus Suciu. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a luat la cunoştinţă de implicarea, deşi târzie, a Academiei Române şi solicită public acesteia un dialog deschis pentru construcţia, prin politicile educaţionale, a unui sistem de valori care să ajute şi nu să contravină nevoii spirituale a societăţii în care trăim, a conchis consilierul. 12 iunie 2008 /