Posts Tagged ‘Plesu’

Andrei Plesu, farsorul pravoslavnic (mai mult pravo-slav)

Raspuns la un mesaj de pe grupul Provita
Draga Asociatie Provita,

Domnul Andrei Plesu tocmai a impuscat o noua sinecura de la bugetul public: sef peste “Institutul de Istorie a Religiilor”, infiintat in urma manevrelor Grupului pentru Dialog Social, prin Andrei Oisteanu, nepotul lui Leonte Rautu (daca ati auzit de aceste personaje).
Andrei Plesu este membru fondator al GDS, alaturi de Silviu Brucan. Supranumit de scriitorul anticomunist Victor Frunza “centrala neo-kominternului din Romania” si “noul PCR in ilegalitate”, GDS s-a remarcat prin propaganda agresiva anti-crestina si anti-BOR realizata in ultimii ani de Smaranda Enache-Liga Pro Europa si grupurile auxiliare: Soros-Renate Weber, SAR-Alina Mungiu, Pro-Democratia-Cristian Parvulescu, “Libertatea constiintei”-Emil Moise, Remus Cernea, Gaby Andreescu, Agentia de Monitorizare a Presei-Mircea Toma (activist al homosexualilor), etc.
Andrei Plesu este angajat al trustului de presa ruso-kazah condus de Dinu Patriciu si se afla intr-o relatie homo-intelectuala cu Gabriel Liiceanu, ambii fiind lasati de Securitate sa il paraziteze pe filosoful legionar Constantin Noica si ambii fiind favorizati de regimul comunist printr-un tratament gen all-inclusive, care a constat in stipendii, burse si vizite regulate in state occidentale. Profitul a fost reciproc, cei doi girand astfel la nivel international libertatea de miscare a intelectualilor comunisti (Andrei Plesu a fost membru al PCR de la 19 ani).
Va amintesc si ce spunea parintele Staniloae despre gasca celor doi: “cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului” – https://victor-roncea.blogspot.com/2008/05/parintele-staniloae-despre-liiceanu.html.
Acum, daca ati urmarit lupta dusa pentru pastrarea icoanelor in Scoli si a Religiei ortodoxe (!), cum cred ca ati facut-o, ati constatat (sper!) si neimplicarea acestui personaj in dezbaterea publica, la momentul respectiv, cel oportun. Totodata, probabil ca ati observat si “compromisul” care se sustine si se ofera in urma asa-zisei “solutionari” a “disputei” credinciosi romani – “societatea civila” – de fapt primul pas concret pentru decrestinarea oficiala a Romaniei: introducerea tuturor simbolurilor religioase in Scoli (avem 18 culte recunoscute) si schimbarea manualului si a cursului de Religie cu unul de Istorie a Religiilor, care implica eliminarea preotilor si absolventilor de Teologie din Invatamant.
Acesta este fondul articolului din Dilema – revista unde Patriarhul Teoctist si mari duhovnici ai Romaniei, ca Parintele Staniloae, au fost insultati regulat ca “legionaro-securisti” si “retrograzi” – si cheia in care trebuie interpretata interventia pre-coitus a domnului Plesu. Pe langa aceasta mai exista si un substrat politic, gruparea domnului Andrei Plesu inchipuindu-si ca poate reprezenta viitoarea “dreapta” din Romania (vezi PCdR).
“Noua Europa” si “Institutul” lui Andrei Plesu ar urma sa constituie edificiul de pe care se va construi “noul” invatamant religios “ecumenic” si multilateral dezvoltat, al “libertatii, egalitatii si fraternitatii”, tot asa cum Institutul “Cultural Roman” condus de Patapievici – unde Plesu este membru al Consiliului de Conducere! – promoveaza homosexualitatea, ca “valoare culturala“, din banii dvs.
Va mai amintesc ca Andrei Plesu a facut parte – neintamplator – din Guvernul FSN-KGB al lui Ion Iliescu.
Inainte de a va transforma si dumneavoastra intr-un vehicul de propagare a anti-crestinismului mascat in pseudo-filosofie a religiilor, treceti va rog prin filtrul personal de gandire si credinta astfel de manipulari destinate smintirii si distrugerii viitorului Romaniei, a copiilor nostri.
Cu deosebit respect,
Victor Roncea
https://www.victor-roncea.blogspot.com/

Resurse minime:

Conjuratii de la Tescani: ZIUA
23 august 1989: conspiratorii KGB Iliescu si Magureanu la “exilatul” Plesu sub protectia Militiei

The Independent: Teoctist, cantaretul lui Ceausescu
“Nou-numitul ministru al culturii, Andrei Plesu l-a invitat public pe Teoctist sa se retraga la o manastire”

Dilema Veche – Tilc Show – https://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=125&cmd=articol&id=1731
Adrian CIOROIANU (nota mea: membru al GDS): Părinte Teoctist, sparge haremul!

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru “propaganda in favoarea homosexualitatii”

Homosexualii se distreaza pe banii nostri
https://www.ziarulcn.com/articol4196/Homosexualii-se-distreaza-pe-banii-nostri.htm

HOMOSEXUALII fuck cultura romana pe din dosul ICR-ului pentru ca asa-i place lui Patapievici
https://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=673&Itemid=1

Dumnezeu, la mîna Guvernului
https://www.ftr.ro/dumnezeu-la-mina-guvernului-1108.php

—– Original Message —–
From: Provita Media
To: [email protected]
Sent: Tuesday, May 20, 2008 10:59 AM
Subject: [Dosar Provita] Dilema veche
Andrei PLEŞU nici aşa, nici altminteriEducaţia religioasă
Pînă la un punct, educaţia religioasă se suprapune cu educaţia pur şi simplu. Cu buna creştere. În noaptea Învierii, lucrul acesta se verifică an de an. Curţile bisericilor se umplu de tot soiul de inşi care nu ştiu unde se află, nu ştiu ce se petrece în locul în care se află şi nici cum trebuie să se poarte în împrejurarea cu pricina. Sînt simultan necatehizaţi şi needucaţi. Te întrebi, inevitabil, de ce-au venit. Răspunsul e vădit: au venit să se distreze. Biserica e o versiune a discotecii. Atmosfera e cool, gaşca e în formă, viaţa de noapte e super-viaţă! Nu-i vorbă că şi publicul „obişnuit“ pare să fi uitat regulile minimale ale reculegerii. Se umblă de colo colo, se dau semnale de regrupare către rudele sau prietenii de la alt capăt al curţii, se vorbeşte, se împinge, se trăieşte agitat, pragmatic, ca la gară sau ca la piaţă. (Trec peste precarităţile tehnice ale organizării, cu difuzoare şubrede, efecte de microfonie, fire răzleţe ale staţiei de amplificare etc.) Nu poţi să nu te gîndeşti că toate acestea sînt, între altele, şi efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-şi evalueze matur efectele. Se vorbeşte cu atîta incult parapon despre religie, încît nu e de mirare că tot ce ţine de sfera ei ameninţă să sucombe în barbarie comportamentală şi ignoranţă. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiţi să reacţioneze adecvat. Învăţămîntul religios e practicat, adesea, la un nivel inadmisibil, cu accente rudimentar apologetice, ridicol etniciste, străine de orice subtilitate, de orice graţie teologală. Nevrednicia unor dascăli e la fel de vinovată de paloarea educaţiei religioase ca şi discursul laicizant la modă. E nevoie de o reformă tenace şi profundă pentru ca studiul religiei să capete stil, bun-gust şi gust bun. Îmi e totuşi imposibil să înţeleg pe ce se bizuie alergia unora la ideea însăşi a unei educaţii religioase cuviincioase. Bine condusă, ea nu poate decît să consolideze educaţia pură şi simplă, să-i dea anvergură şi temei. Ce e rău şi urît în marile texte sacre ale lumii? Ce tip de anestezie intelectuală te poate face să priveşti chiorîş spre Upanişade şi spre Coran, spre Canonul Buddhist şi spre Biblie? Ce specie de anestezie sufletească poate anula savoarea marilor mistici de pretutindeni? Cît trebuie să fii de simplificat lăuntric, ca să nu percepi amploarea nelumească a reflexiei teologice, a efortului ascetic, a aspiraţiei ultime? Şi cît de smintit trebuie să fii că să te simţi atins în demnitatea raţiunii tale de vecinătatea lui Lao-tse, a lui Shankara, a Sfîntului Augustin, a Magistrului Eckhart, a lui Pascal, a lui Vasile cel Mare sau a lui Grigorie Palama? Mi se va spune că sînt mai „ecumenic“ decît o îngăduie rigoarea confesională şi că educaţia religioasă autohtonă păcătuieşte tocmai prin refuzul unei astfel de deschideri. Se poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întîi uşa frecventată de aparţinătorii lumii tale. E firesc să fii instruit mai întîi asupra ambianţei în care te-ai născut, să-i pricepi metabolismul, istoria, rostul. Nevoia de a înţelege ce înseamnă slujba Învierii, la care participi din copilărie, e, pînă una alta, mai acută decît nevoia de a înţelege ritualurile vedice. Evident, cei de altă confesiune trebuie să aibă libertatea de a opta. Pentru ceilalţi însă, a face din cultura religioasă o îndeletnicire facultativă e a le oferi o libertate riscantă. Aud mereu că, prin educaţia religioasă din şcoală, se inculcă „victimelor“ o „ideologie“ gata făcută, pentru care nu li s-a dat şansa liberei alegeri. E un principiu pedagogic aiuritor. Dacă toţi copiii ar fi invitaţi să aleagă „liber“ între şcoală şi joacă, probabil că majoritatea ar alege joaca. Cum de nu se găseşte nimeni care să protesteze că bieţii elevi sînt obligaţi la o disciplină pe care n-au ales-o de bună voie? Faptul de a învăţa ce înseamnă liturghie, împărtăşanie, euharistie, agneţ, spovedanie, icoană ş.a.m.d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină lumea de atei născuţi în medii pioase. Ca să nu mai spun că, fără educaţie religioasă, nici ateu nu poţi să fii cu adevărat: rămîi doar captivul unei iraţionale idiosincrasii. Vrem libertate de opţiune? Atunci să proclamăm orice formă de învăţămînt drept facultativă. Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să studiez, în liceu, chimia organică. De ce m-ar întreba dacă vreau să studiez religia? La această întrebare nu există decît un singur răspuns: spre deosebire de chimia organică, religia e un „opium“… S-o trecem atunci, pe urmele lui Marx, la studiul opiaceelor. Deocamdată, nu mi-e clar de ce studiul religiilor e o „intoxicare“ insidioasă, iar propaganda antireligioasă nu. De ce s-ar interzice copiilor dreptul la o instrucţie completă, dreptul de a fi liberi în cunoştinţă de cauză şi, mai ales, dreptul de a fi bine educaţi nu prin decret social, nu pe bază de etichetă convenţională, ci prin participare la ordinea mai subtilă a lumii, pe care secularizarea o pune, arogant şi ignar, între paranteze? —
Asociatia Provita Media
Str. Leonida no.27,
Sector 2
Bucuresti, Romania
Tel: +40/21/210.34.27
0040/726.679.460
020555
https://www.provita.ro/
[email protected]
Pentru abonare: [email protected]
Pentru dezabonare: [email protected]

Parintele Staniloae despre Liiceanu. Humanitas, Patapievici si Tismaneanu despre Parintele Staniloae

Intr-un interviu inedit publicat de revista “generatiei neasteptate” VEGHEA din Brasov, la 15 ani de la trecerea la cele sfinte a Parintelui Staniloae, prea bunul parinte profesor lamureste – as spune eu definitiv – problema Liiceanu et Comp:

Parintele Staniloae: “Liiceanu cred că-i tare străin de credinţă. A venit Liiceanu odată la mine, mi s-a părut că vine să intre într-o legătură spirituală şi să-mi ceară nişte studii. Dar în convorbire am ajuns la întrebarea ce program are, ce vrea să publice, zice: „Eu vreau să public câte o lucrare despre fiecare filosof şi despre fiecare religie.” „Şi de ce asta?” „Păi, ca să-i cunoaştem…” „Păi mi se pare că îi prea cunoaştem, că nu ne cunoaştem pe noi, şi cred că ar trebui să ne cunoaştem pe noi mai mult”. Şi a plecat fără să intre în discuţie cu mine despre colaborare.
Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare că e cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului. “
De altfel, aceasta reiese clar din “lucrarile” indepartatilor. Liiceanu publica asa-zisul “Raport” Tismaneanu la Humanitas, “pe gratis”, pentru a contribui mai bine la falsificarea istoriei reale a Romaniei. Patapievici, un alt tovaras de drum, se numara si el printre autorii scuipatului “intelectual” la adresa poporului roman tiparit cu larghete de Editura lui Liiceanu, desi aceasta este plina de datorii la stat. Cred si eu ca-l pupa-n fund pe Basescu toata ziua. Doar-doar o scapa de datorii, exact ca pe vremea regimului Iliescu-Nastase (https://www.ziua.net/prt.php?id=217708&data=2007-03-17).

DATORII LA BUGETUL DE STAT – HUMANITAS IN EXECUTARE SILITA
Obligatii restante la bugetul de stat

Obligatii restante la bugetul asigurarilor sociale de stat

Obligatii restante la bugetul asigurarilor pentru somaj

Obligatii restante la bugetul asigurarilor de sanatate

Iata ce se scrie in “Raport”-ul anti-romanesc, printre altele, despre unul dintre cei mai mari duhovnici si carturari ai Ortodoxiei:

Oficialitatea comunista a “recuperat” teologi care, cu numai cativa ani inainte, erau etichetati “periculosi” pentru ordinea sociala. Apartenenta Bisericii Ortodoxe Romane la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), incepand cu anul 1961, a favorizat inchegarea unei diplomatii ecleziastice care, nu de putine ori, a insotit in mod penibil politica externa de “independenta” a lui Nicolae Ceausescu. In cadrul acestei diplomatii bisericesti au fost integrati si preoti-profesori fosti detinuti politici, intre acestia si cunoscutul teolog Dumitru Staniloae, trecut prin calvarul detentiei politice intre 1958-1963.
Mai mult, intr-o perioada in care preotii si enoriasii greco-catolici inca mai erau supusi la hartuieli si intimidari, reputatul dogmatist publica penibile lucrari in care incerca sa demonstreze ca Biserica Romana Unita (BRU) a reprezentat doar o tentativa de dezmembrare a poporului roman.”

Iata ce gandeste si pigmeul Patapievici despre stalpul Ortodoxiei romanesti:

C. N.: Aţi fost preocupat vreun moment de scrierile şi gîndirea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae?
H.-R. P.: Numai o clipă, cînd un prieten mi-a spus că este cel mai de seamă teolog ortodox de azi. Cred că se înşela. Dumitru Stăniloae a fost un preot erudit, capabil să repete bine predania, dar un teolog creator, după opinia mea, nu a fost.

(Interviu din Politice, volum republicat iar din nou de Editura PCR-Humanitas)

Vezi si: Lichelismul subtil al lui Liiceanu

Liiceanu si Iliescu: tusea si junghiul. Plesu: maxima imoralia

Vai, vai, Iliescu s-a dat la Liiceanu ca Trotki la Lenin. Dupa care “filosoful” a amintit ca Iliescu si ai lui sunt vinovati de mineriada, practic el plasandu-se automat in partea opusa, de victima. Sa mori de ras nu alta! “Victima” era la Paris iar printre “ai lui Iliescu” se afla, ca ditamai ministru al Culturii tovarasul sau Plesu, care n-a schitat nici un gest de protest dupa masacrul din Piata si ramas ministru bine-mersi in timp ce Liiceanu administra discret Editura PCR-Humanitas.

In fiecare zi imi propun sa ignor aceste doua jigodii fenomenale, de o nesimtire incomensurabila. Pur si simplu mi-e scarba.
Doi muppets otraviti care incearca sa-si ridice pe mustata lui Vantu audienta pana la 0,01.
Vezi aici, “Despre ingeri cazuti”
“Ca in toate cazurile, la plecare i se facea pregatirea contrainformativa necesara, iar la inapoiere, verbal sau scris, raporta probleme de interes”.

Incredibil dar adevarat: dupa aproape un an, Parchetul aproape a finalizat o ancheta din vremea Referendumului anti-Basescu

Pe cand oligarhii si slugile lor vroiau sa-l dea jos pe Basescu, unii trancaneau si semnau listute de sustinere, cum au facut si pentru Iliescu (vezi APELUL GDS PENTRU SALVAREA LUI GABRIEL LIICEANU SI A LUI ION ILIESCU – omul “democratiei si libertatii” – https://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=491&Itemid=99), altii munceau. Cum distinsul istoric al Grupului pentru Dialog Social, repetent la diplomatiei si chiar si istorie nationala, Adrian Cioroianu, ii punea bete-n roate presedintelui pentru a nu primi sprijinul romanilor din afara granitetelor, Civic Media, in care activam atunci, a intreprins, printre multe altele, si un demers de aducere la realitatea si legalitate a angajatilor MAE. Concret, cum seful MAE de atunci, Cioroianu, prin purtatorul de cuvant mostenit de la Ungureanu, Corina Vintan, anuntase ca “nu mai este timp” pentru organizarea de sectii pentru Referendum, Civic Media i-a pus in vedere ministrului ca este in ilegalitate prin astfel de intentii si a atentionat si Parchetul (vezi https://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=375&Itemid=96). Evident, de frica, MAE a intrat apoi in legalitate si a infiintat sectiile de votare iar Basescu a fost sprijinit de peste 90% din romanii de pretutindeni, ceea ce noi si preconizam (de unde si opozitia lui Cioroianu).

Ei bine, astazi m-a sunat Corina, care intre timp s-a angajat la German Marshal Fund, sa-mi spuna, putin revoltata, ca a fost chemata la Politie pentru a da o declaratie privind situatia de la Referendum. Deci, e bine: sa dormim linistiti, Parchetul lucreaza pentru noi…
Bine ca a iesit Basescu!
Intre timp, in slujba “finantatorului” 322, Dinu Patriciu, au trecut multe din trompetele intelectuale ale GDS: de la Andrei Plesu la alte personaje “sus-puse”, inclusiv din interiorul Administratiei Prezidentiale(!). “Surprize-surprize”, in curand.

Apropos de Plesu & Comp. Hai sa va arat la cine si pentru ce presteaza. No comment. Strict autentic

"Intelectuali angajati", epigoni ieftini

Romania libera de ieri ne informeaza ca prestigioasa revista britanica Prospect, sustinuta de la fel de prestigioasa publicatie Foreign Policy, a pregatit o noua editie a topului 100 al intelectualilor publici din toata lumea. Primul pe lista: Noam Chomsky. Dar, ce sa vezi, pe lista FP nici un roman! Si asta chiar daca Plesu slugareste acum si pe langa editia de Romania a revistei FP, la curtea lui Patriciu, pe rublele Rusiei!

Uite ca n-avem si noi recunoscut in lumea asta rea vreun “intelectual angajat” – ca la orice stapan, normal, de la Iliescu la Basescu – ca Portofelo-Dinescovici sau “filosoful” de la Fabrica de geamuri Pataghiveci sau cuplul Pat Plescoi si Patason Liigheanu. Adica, mai precis, nu s-a gasit nici un sponsor gen tov Soros care sa pompeze putin pe la juriul Topului pentru ei, cum s-a facut pentru fratiorul Alinei Mungiu-Plugaru. Naspa, ca sa zic asa. Poate la anu’… daca da cine trebuie din coada.

Oricum, articolul din Rl m-a ajutat sa-mi dau seama pe cine imita frecangii astia cu minele lor de intelectuali, pozand mereu cu o mana-n falca, ca niste cimpanzei tampiti in fata oglinzii. Pe Chomsky, hombre! Cu care, de altfel, se si identifica, in ciuda pretentiilor lor de falsificatori ai realitatii. Priviti fotografia lui Chomsky si pe una din cele ale epigonului de Dambovita, ca si cea a tutarului epigonului, pescuit de prin canalele cotidiene… Si ganditi-va mereu la asta cand ii veti vedea prin poze cu o alta mina “intelectuala”, cautandu-si creierul cu mana. Fetele de catalog sunt mai cinstite decat ei…

Liiceanu si Berindei isi asteapta sentinta

Astazi s-a mai consumat un termen din cadrul procesului activistilor celulei Komintern de la Bucuresti. Este vorba de membri “de vaza” ai Grupului pentru Dialog Social (“noul PCR in ilegalitate”, dupa cum il caracteriza Victor Frunza) care s-au gandit sa-si dea singuri foc la valiza si sa ne dea in judecata, pretinzand despagubiri de cateva sute de mii de euro. Respectiv Liiceanu, Patapievici, Berindei et comp. Oriunde, in lumea civilizata, actiunea lor se incadreaza la atac impotriva presei si a libertatii de expresie. Exista dosare importante ajunse la CEDO si in care se demonstreaza ca aceasta practica, de restrangere a libertatii jurnalistului prin inglodare in datorii, este un artificiu specific societatilor post-comuniste unde mentalitatile potentatilor vremelnici au ramas, insa, la fel ca pe vremuri: totalitariste.

Astazi ne-am delectat cu avocata – si procesele – lui Gabriel Liiceanu si Mihnea Berindei, o domnisoara bine-nfipta de la firma lui Stoica.

Azi, pierdere de vreme. Urmatorul termen pe 7 aprilie.

Problemele lor sunt, in ce priveste capetele mele de acuzare, ca de data aceasta se va consemna prin sentinta judecatoreasca faptul ca:

1) Liiceanu a fost un banal agent de influenta al regimului comunist si, de fapt, un profitor al tuturor regimurilor, protejat si favorizat de Securitate si, apoi, de complotistii din FSN si GDS si

2) Ca Berindei, fostul informator marunt al Securitatii a ramas la fel de marunt si ca agent al miscarii neo-Kominterniste, in ciuda dorintelor sale de a fi o “eminenta cenusie” a FSN si GDS, in calitate de aghiotant-sef al stafiei lui Brucan.

Pe scurt situatia lor sta in felul urmator: intre 22 si 27 decembrie si apoi, pe parcurs, pana in ianuarie 1990, gruparea embrionara FSN-GDS s-a aflat reunita, in focul “revolutionar”, in casele vecine din strada Paris ale lui Andrei Plesu si arhitectului comunist Ascanio Damian (inruditi prin sotii). La Plesu se fonda GDS, cu Berindei ca purtator de cuvant al lui Brucan, care era alaturi cu Iliescu. Primul presedinte al GDS pus de baieti este facut si primul presedinte al Soros Romania: actualul deputat PSD si vesnicul tutar al lui Iliescu Alin Teodorescu, turnator dar si urmarit de Secu pentru relatiile sale cu agenti maghiari. De altfel, GDS este intesat de turnatori, baieti de Primaverii, plozi de kominternisti, activisti comunisti, agenti, etc. Ideea “baietilor” a fost si ramane extrem de simpla: FSN sa preia spatiul politic, GDS cel civil, pentru a sustine ideologic complotistii “gorbaciovisti”, adica kaghebisti. Dupa care a urmat imparteala (Liiceanu – Editura Partidului, Plesu – Cultura, GDS – casa lui Nicu Ceausescu, etc). Si o duc tot asa de 18 ani.

Cine are rabdarea sa citeasca stenograma “Şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 27 decembrie 1989” (https://www.kappa.ro/news/palco/plct-201.html#a1) o sa se strice de ras. Mai ales cand va observa aceleasi si aceleasi personaje care ne polueaza spatiul public de cei aproape douj de ani promisi de Brucan pentru “stupid people” de romani.

Pe Berindei – si el membru al celebrei Comisii Tismaneanu de falsificat istoria -, ca sa va intregiti imaginea lui de politruc (e un bun “intervievator” si al comunistul de Voronin, peste Prut), pot sa-l rezum in trei puncte:

– in iunie 1989 activeaza pentru realizarea “Declaratiei de la Budapesta” a “intelectualilor” romani si maghiari, in care se prevedea autonomia Transilvaniei. Scenariul Iugoslaviei ne era pregatit nou. Am fost o nuca mai tare decat si-au inchipuit “gorbaciovistii”.

– inainte de anul electoral 2000 a aranjat in casa lui de la Paris o intalnire a lui Valeriu Stoica, fost presedinte al PNL, cu Adrian Nastase, sef al PSD, pentru a pune la cale o strategie comuna de distrugere a Conventiei Democrate si determinare a lui Emil Constantinescu sa nu mai candideze. Informatia a fost adeverita de fostul presedinte intr-un dialog cu Robert Turcescu la Realitatea TV – 100%.

– inainte de alegerile din 2004, mai precis chiar in noiembrie 2004, ii face ditamai dosarul de prezentare Guvernului PSD si “viitorului presedinte al Romaniei” – Adriaaaan Naastaseee – in Politique Internationale. Intervievati: Ion Iliescu, Adrian Nastase, Vasile Puscas, Miki Spaga, cu o “analiza” de Volodea Tismaneanu, etc. Cu Miki Spaga (Serban Mihailescu) are o relatie speciala, un reporter al Cotidianului surprinzandu-i pe cei doi impreuna cu Vladimir Tismaneanu imediat dupa alegeri. Ziarul Cotidianul (cel de-atunci) pune la zid “Dosarul francez” intocmit propagandistic de Berindei maretului PSD chiar in luna alegerilor. Ada Mesasan realizeaza o ducumentare din care reiese ca este posibil ca aparitia “Dosarului” sa fi fost stimulta de Miki Spaga in stilul sau caracteristic, dupa cum ii spune si porecla transformata in renume. Foarte interesant – din seria 1984, “prelucrarea istoriei”, apud Tismaneanu – ancheta profesionista a redactorului Cotidianului nu se mai regaseste pe net.

Sa mai adaug ca a fost repudiat de proprii sai parinti, martira Ioana Berindei si istoricul academician Dan Berindei?!

Cam asta-i povestea pe scurt. Baietii, majoritatea atei de extrema stanga camuflata in bla-bla social, “intelectualii GDS”, “flacarile democratie”, au tras tare pentru Nastase, care-i si facuse “asociatie de utilitate publica”. Cand au vazut ca nu le-a iesit figura, aproape un an au fost in degringolada, pana au reusit sa se lipeasca de bietul Basescu, prin gaselnita Comisiei de “condamnare a comunismului”.

Ca un facut, ambele procese de ieri s-au desfasurat la Judecatoria sector 1, in sala 323. Asta-i GDS-ul, de fapt, pentru Basescu si Romania: numarul 323, imediat urmator lui 322.

Sa vedeti ce distractie vine la urmatorele termene…

A, era sa uit: sunt reprezentat de Casa Tuca Zbarcea & Asociatii

Despre ei, in BizCity: https://www.bizcity.ro/companii/tuca-zbarcea-asociatii-in-topul-financial-times-31494.html

Cioroianu, actionar la organul KazMunaiGaz, isi ascunde veniturile reale

Romania curat-murdara a lui Cioroianu

Pensia copilului ministrului de Externe va fi stabilita de instanta dupa ce vor fi aflate cu exactitate veniturile reale ale ministrului de Externe liberal. Aflarea sumei exacte a devenit obiectul unei investigatii judiciare, deoarece acesta si-a ascuns veniturile reale.

Ieri, Judecatoria sectorului 3 a amânat, pentru data de 12 martie, procesul în care fosta sotie a ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, cere majorarea pensiei alimentare a copilului pe care îl au cei doi, întrucât salariul demnitarului a crescut dupa preluarea functiei ministeriale. Ministerul Afacerilor de Externe, Parlamentul si Facultatea de Istorie sunt obligate sa transmita Judecatoriei sectorului 3 suma exacta a veniturilor pe care le încaseaza ministrul Adrian Cioroianu, informatii necesare pentru a se stabili pensia pe care trebuie s-o plateasca demnitarul fiului sau. Fosta nevasta, Luminita, s-a casatorit cu Cioroianu în 1993 si a divortat zece ani mai târziu, în 2003 (nota mea: motivele – violente repetate si preferinte de o natura ciudata). Adrian Cioroianu a fost ulterior ales senator de Timis, ceea ce i-a adus o marire a veniturilor iar ca ministru de Externe, suma s-a dublat, sustin surse ministeriale.

Declaratie In fals

Adrian Cioroianu si-a publicat declaratia de avere si cea de interese abia la 4 luni de la numirea în functia de ministru de externe, in pofida legii care prevede un termen de 15 zile pentru întocmirea formalitatilor legale. Declaratia de interese din 1 august 2007 reprezinta dovada falsului comis în mai 2005, arata Agentia reporteri.ro, care a demonstrat ca Adrian Cioroianu a omis cu intentie sa declare actiunile pe care le detinea la Dilema Veche înca din ianuarie 2004. În declaratia de interese, Adrian Cioroianu recunoaste ca detine actiuni la doua firme, si anume K7 Niv Media srl si respectiv Dilema Veche srl. Comparând declaratia din august 2007 cu cea precedenta, data de Cioroianu pe 6 mai 2005, rezulta ca in prima declaratie nu apareau actiunile de la Dilema Veche srl, ci doar cele detinute la K7 Niv Media srl.

Cioroianu a ascuns actiunile la Dilema

Agentia reporteri.ro a cerut Ministerului de Externe sa precizeze data la care ministrul Adrian Cioroianu a devenit actionar la Dilema Veche, iar MAE, prin purtatorul sau de cuvânt, a informat în mod oficial ca Adrian Cioroianu era actionar la Dilema Veche, patronata de Andrei Plesu si subventionata acum de Rompetrol – KazMunaiGaz, inca din ianuarie 2004. Deci in luna mai 2005, cand si-a întocmit declaratia de interese, Adrian Cioroianu a ascuns faptul ca mai are niste actiuni la o societate comerciala, neuitand în schimb sa treaca în declaratia de interese din mai 2005 organizatiile, societatile, comisiile si comitiile din care facea parte (de exemplu: GDS). O astfel de omisiune se incadreaza la „elemente constitutive ale infractiunii de fals în declaratii“. De altfel, în finalul declaratiei de avere si de interese, se precizeaza clar: „Prezenta declaratie constituie act public si raspund, potrivit legii penale, pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor mentionate“.

KazMunaiGaz a intrat in CRP cu Plesu cu tot

Poate cea mai importanta stire legata de Adunarea Generala a Clubului Roman de Presa (CRP) de ieri (cand s-a schimbat, provizoriu, conducerea – vezi https://calincosmaciuc.wordpress.com/2008/02/10/indira-for-president/) este ca s-a hotarat si includerea in CRP a societatilor Satiricon si Media Promovalores. Satiricon editeaza publicatiile Dilema Veche, Dilemateca si Romania Literara si este parte a Grupului Rompetrol-KazMunaiGaz. Cu alte cuvinte, pentru cine nu stia, distinstii Andrei Plesu si Nicolae Manolescu sunt angajatii oligarhului Dinu Patriciu beneficiind direct de petro-rublele de la Kremlin virate prin Kazakhstan. Si nu numai ei sunt pe statul de plata bifat la Moscova. De cand Adevarul editeaza si Foreign Policy Romania, si urmatorii membri ai Consiliului Editorial FPR sunt slujbasii lui Patriciu (unul dintre ei, vip de stat): Adrian Severin, Magdalena Boiangiu, Petre Roman, Ovidiu Nahoi, Mihai Razvan Ungureanu, Vasile Puscas si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Andrei Plesu.

Cine o sa se oboseasca sa ia primul numar al FP la rasfoit o sa gaseasca acolo niste laude gratuite si siropoase din partea “viperinului de stat” la adresa “importantei tranzactii” care a lasat Romania fara Rompetrol si “ponderea extraordinara a acestor succese pentru imaginea noastra pe plan extern”.

Care este pozitia sefului “analistilor” si “intelectualilor” aflati in solda KazMunai Gaz privind politica externa a Romaniei si sustinerea proiectului european Nabucco vs cel rusesc South Stream o puteti afla din ziarul Business Standard de azi: https://www.standard.ro/articol_29354/patriciu__south_stream__mai_realist_decat_nabucco.html

Patriciu: South Stream, mai realist decat Nabucco.

Punct si de la capat.

Cititi si:

Cenzura pe Internet si ce mai vor prostituatele intelectuale de la ICR

Dupa ce presedintele ICR, fizicianul HR Patapievici, a republicat, la nervi, in Evenimentul Zilei, un articol anti-Eminescu in care, chipurile, polemiza cu ZIUA, “stapanii adevarului” s-au trezit si l-au eliminat de pe Internet. Cercetati site-ul Evz. Nu-l veti mai gasi. Sutele de comentarii erau extrem de valoroase. Un alt articol anti-Eminescu si anti-Romania, scris de actualul consilier prezidential Cristi Preda la cererea lui Andrei Plesu, in Dilema, nu mai poate fi gasit pe serverul respectiv. Poate nu da bine la imaginea celor doi, de culturnici de serviciu.
In anul 2007 fenomenul stergerii memoriei virtuale a presei romanesti s-a petrecut in cazul scrisorilor lui Andrei Plesu catre Ceausescu in care “filosoful” pupa poala dictatorului si i se confesa ca s-a alaturat Partidului inca de la 19 ani, suprimate de pe site-ul ziarului Gardianul, si cu un articol de opinie din fostul ziar ATAC, in care era demascata relatia Vantu-Patriciu si restul Retelei, finantatoare di grande a fituicilor “intelectualilor lui Basescu”. Autorul a fost, de altfel, inlaturat o data cu articolul. Colegii de la Civic Media le-au recuperat pentru dvs.
Tot in EvZ, tutarul lui Patapievici, Mihaiesi, se bucura mult prea devreme de plecarea lui Rosca Stanescu, plagiindu-l pe Corneliu Vadim Tudor, in articolul intitulat doct – cum ii sta bine unui intelectual vicepresedinte al ICR – “Adio, Ciripoi!”. Mai grav e ca Mirciulica, sotul sefei Retelei SOROS in Romania (Soros Open Network), isi inchipuie ca poate da si ordine “noii conducerii ” a ziarului ZIUA. Iata ce zice aparatorul de interes al lui Basescu, dand si o lista cu cei care trebuie eliminati de la ZIUA: “Roncea, Spânu, Alexe, Damian” (si Iordache, desi nu stiu ce legaturi as avea eu cu editorialele ei isterice; mai an era pe lista neagra intocmita de Mihaies si Miruna Munteanu). Iata insa ce zicea ieri, culmea!, acelasi Mihaies, despre presedintele de azi al tarii: “Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti”. “Basescu si Berceanu in primul rand, sunt mult mai rudimentari”. “Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”. “Si-a facut guresul domn Basescu auzita vocea de stentor in vreo sedinta de guvern? A atras el atentia asupra starii soselelor, a liniilor de cale ferata, a pistelor aeroporturilor? Nici vorba! ” “Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata”. “Sper, de asemenea, ca ofiterilor implicati le-a mai ramas atata onoare incat sa-l dea pe fosta sluga a lui Iliescu in judecata!”
Extrase din “Masca de fiere” si “Incet, spre Europa. Interviu cu Vladimir Tismaneanu“, ale marelui intelectual din “Senatul” publicatiei lui RINGIER, EvZ – ziarul pro-Base – Mircea MIHAIES, editorialistul lui Nicolae MANOLESCU la revista Trustului ROMPETROL-KAZMUNAIGAZ “Romania literara” , scriitoras la revista lui Sorin Ovidiu VANTU “Idei in dialog” si vicepresedintele lui Horia Roman PATAPIEVICI la Institutul Cultural Roman aflat sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei… Traian BASESCU, sluga lui Iliescu, mitocanul, prost crescutul, incompetentul, ignorantul, rudimentarul, nerusinatul, grosolanul, unsurosul, incultul si mafiotul cu o nesimitire de proportii tropicale …

Articolul anti-Eminescu al lui Pataplesu aparut chiar in ziua Unirii Principatelor – 24 ianuarie, zi in care s-a fondat si “Societatea Carpatii” din care facea parte Eminescu – suprimat de pe site-ul EvZ. (Mai si abereaza demonstrand practic ca ZIUA a avut dreptate. Probleme de logica, Gogule?)

SENATUL EVZ: Presa ca lovitura sub centura

24 Ianuarie 2008

Horia Patapievici: “De mai multe luni, ziarul „Ziua” duce o campanie de presa impotriva unui numar de intelectuali, intre care ma numar.”

Procedeele mobilizate: minciuna, calomnia, falsul, procesul de intentie, insinuarea antisemita. Tinta? Demonetizarea intelectualilor critici. In special intelectualii din Grupul pentru Dialog Social par sa ii scoata din minti pe acesti jurnalisti, care folosesc presa pentru a compromite si dezinforma. De curand, infractorii de presa de la ziarul „Ziua” au publicat, cu fotografia mea alaturi si sub semnatura mea, acest text: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. Acest text NU imi apartine, este inventia celor de la „Ziua”.

El reia, cu sens inversat, o formula pe care am folosit-o intr-un articol din 2003, pe care, pentru a pune la punct lucrurile, il republic mai jos. Asa cum poate oricine constata, fraza atribuita mie nu doar ca nu se regaseste in textul meu, dar nici macar nu poate fi considerata vreo parafraza a sa ori un rezumat al intelesului lui, exprimat mai liber: este inventia unor oameni care, daca ar fi sa-si justifice falsul, ar avea de ales numai intre prostie (pentru ca au inteles pe dos) si rea-credinta (pentru ca au falsificat inadins sensul).

Inactualitatea lui Eminescu in anul Caragiale

Cred ca la acest inceput de an Caragiale (1852-2002), inca inainte de a cadea iar in euforia actualitatii „lumii lui Caragiale”, ar fi momentul sa facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Daca e sigur ca actualitatea lui Caragiale ca valoare nationala va fi confirmata la o suta cincizeci de ani de la nastere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, intr-o tara a tuturor batjocurilor), ce s-a vazut in „anul Eminescu” e ca Eminescu a devenit stindardul academismului – estetic, cultural, institutional, etnic.
Ceva vetust, prost plasat, iremediabil intepenit i-a caracterizat pe toti admiratorii sai care au produs texte, luari de pozitie ori oratorii oficiale cu ocazia unei aniversari care, ma tem, s-a transformat intr-o comemorare. Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia starnesc deopotriva nerabdarea si plictisul? Ar fi explicatia „simpatica”.

Cum ar veni, Caragiale ramane mereu actual pentru ca suntem un popor vesel, barfitor, derizoriu si flecar, in timp ce steaua lui Eminescu e condamnata sa paleasca, deoarece, vorba lui Maiorescu, „celula nu rezista” – nici tensiunii metafizice, nici incordarii ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale.

Ma tem insa ca explicatia veritabila este alta. Eminescu nu mai e la moda deoarece nu mai „da bine”. Explicatia nu e nici abisala, nici etnopsihologica, ci banal sociologica. Daca ne gandim ca doar cu 20 de ani in urma Eminescu mai era inca „omul deplin al culturii romane” – acum notiunile insesi de „deplin” si de „cultura” au devenit suspecte din punct de vedere politic -, intelegem amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei.

In timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am inceput sa ne jenam. Rasturnarea fata de perioada interbelica e completa. Pe atunci Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi Eminescu a devenit suspect, Caragiale este in mod eminent recept. Pentru noua tabla de valori acceptate, Caragiale a fost gasit „politic corect”, in timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din „tarile progresiste” a aratat fara dubiu ca fostul poet national al Romaniei clasice e „politic incorect”. Cum ar fi putut fi altfel?

Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revolutia sociologica din invatamantul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvantului canon si manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cand aud cuvantul traditie.

Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant in Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant decat ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu?

Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul intre ghilimele, adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luandu-l de fapt peste picior. Intr-o epoca in care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi placut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit. Or, se stie, supremul argument impotriva cuiva, azi, este sentinta „esti invechit”.

Iar cultura romana din ultimii ani, in lupta pentru integrare euro-atlantica, nu doreste decat sa scape de tot ce este „invechit” – adica sa fie progresista. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura romana de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut in afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura romana, azi ca si ieri, se dovedeste a nu fi decat o cultura de sincronizare. Ea inca nu isi permite sa nu fie in pas cu modele.

Articolul anti-Eminescu si anti-Romania al consilierului prezidential Cristi PREDA, ascuns ulterior pentru a i se pastra imaginea de profesoras onorabil

Cultura si cultura politica: doua observatii

1. Daca un intelectual francez ar afirma azi ca “exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstratiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud. n schimb, un intelectual roman se discrediteaza daca nu subscrie ideii ca exista un “om deplin al culturii romane”, pe numele sau, Mihai Eminescu. De ce lucrurile stau asa? Raspunsul este simplu: cultura romana contemporana e una a admiratiei, a elogiului si a apologiei, in vreme ce cultura franceza (ca si celelalte mari culturi) prefera critica, rasturnarea valorilor, contestarea. Aceste note ilustreaza, desigur, un stil, sau, mai exact, stilul predominant. Departe de a epuiza continutul culturilor, ele exprima totusi forma mentala sau dispozitia spirituala tipica intr-un caz si in celalalt. Cu alte cuvinte, desi cultura romana cunoaste polemica, esenta ei actuala este idolatrizarea, sanctificarea fondatorului; dimpotriva, marile culturi sunt cele in care administrarea clasicizarii este urmarea unei radicale puneri sub semnul intrebarii. Facand o regula din intangibilitatea autorilor care o ilustreaza, prima specie de cultura este lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muezeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse; cealalta specie, in care totul e analizat rational, in care nimic nu scapa contestarii, e o cultura vie, una care poate fi comparata cu un dialog nesfarsit, in care imaginatia debordeaza orice limita. De fapt, o cultura devine cu adevarat mare atunci cand realizeaza ca apologia e efemera, ca ea se pierde in mod inevitabil. Cuvintele nu trebuie sa ne insele: exista, intr-adevar, un soi de apologie consistenta. E vorba de apologia platonica. Dar aceasta a ramas o referinta a culturii occidentale nu datorita admiratiei lui Platon pentru Socrate, ci datorita criticilor aduse filosofiei adversarilor lui Socrate si datorita criticilor aduse Cetatii democratice, cea care l-a condamnat finalmente pe filosof la moarte. Atata vreme cat Eminescu va fi obiect de cult, sensibilitatea culturala romaneasca va fi una provinciala, plictisitoare si vetusta. Eminescologii o vor muzeifica, iar scolarii o vor silabisi.

2. Daca un politician francez ar marturisi ca-si datoreaza cultura politica lecturilor din Descartes, Balzac sau Rimbaud, declaratia sa ar fi privita ca un afront adus cetateanului. Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real in masura in care nici unul din cei mentionati mai sus nu e, la drept vorbind, un autor politic. Acest fapt este adeseori trecut cu vederea. E adevarat, in acelasi timp, ca istoria gandirii politice romanesti e extrem de saraca (ceea ce nu se intampla in cazul francez). Cultura politica nu se poate insa forma in lipsa unor idei tari, a unor idei politice pure. Interesul lui Caragiale sau al lui Eminescu pentru politica (atat de bine ilustrat de activitatea lor jurnalistica de la “Timpul” ) nu poate fi achivalat cu o reflectie politica. De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (lasam deoparte aici revendicarile complet insistente, cele care fac din Eminescu un spirit actual: e suficient sa citesti paginile dedicate de el evreilor pentru a realiza distanta enorma care il separa de lumea noastra). De fapt, toate aceste chestiuni ar putea fi transate in mod elegant, daca asemenea recuperari/revendicari ar tine seama de un element, la urma urmei, banal. n fond, epoca in care Eminescu comenteaza politica romaneasca e aproximativ epoca lui Tocqueville ( a posteritatii sale imediate) si a lui John Stuart Mill. Comparati scrierile acestor autori cu ceea ce rezulta din publicistica lui Eminescu: cu greu veti putea descoperi ceva care sa le fie comun. De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. n acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului.

Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect.

Cristian Preda, asistent la FSPA, Universitatea Bucuresti
DILEMA VECHE – Trustul ROMPETROL – KAZMUNAIGAZ – Dinu PATRICIU

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova