Posts Tagged ‘nastase’

Păduchele Tismăneanu a ratat saltul în blana ciobănescului german Iohannis. Cazul Jonathan Pollard de Dâmboviţa. Aşteptăm să fie apărat de apologetul lui Pacepa, demisul Woolsey, care a permis cea mai mare penetrare a KGB în CIA

Fantoma-comunismului-Tismaneanu-Pacepa-KGB“Depistăm, deci, în filonul umanist revoluţionar al concepţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, întelegerea profundă, deplină, a faptului că totalitatea socială concretă îşi are rădăcina în om. Că nu semnifică nimic în absenţa lui sau în condiţiile ignorării lui. Or, tocmai socialismul şi comunismul tind să corespundă practic, să dea întreaga măsură reală unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridică la cea mai înaltă cotă.”Vladimir Tismăneanu, profesor de socialism-ştiinţific şi marxism-leninism la Maryland University

“Părinții au deținut monopolul Comunismului. Copiii dețin monopolul Anticomunismului.”Dorin Tudoran despre Vladimir Tismăneanu

După ce l-a supt, promiţător, pe Ceauşescu, aproape pe gratis, cu banul înainte pe Iliescu, cu gingăşie pe Constantinescu şi cu bani şi înainte şi după, pe Băsescu, păduchele Tismăneanu a încercat un salt şi în blana lui Iohannis. Mortal, după cum se vede. Un atac sinucigaş explicabil: proptelele se surpă în faţa lui “Relu Fenechiu cu nume german” şi i s-au mai terminat şi rezervele din tot ce a supt de la Băsescu. Păi nu vedeţi ce sfrijit a ajuns Băsescu cel de odinioară după contactul prelungit cu Tismăneanu şi ai lui, Pleşu, Patapievici, Liiceanu? Doar 5% a mai rămas din el, bietul bătrânel, de nici sirenele nu-l mai trec marea acum. Se vede treaba că păduchii tasmanieni i-au supt tot sângele şi mai mult decât atat… Problema e că niciodată nu le-a ajuns. Şi aşa s-au întors la sângele României.

Când Băsescu a lăsat-o ca-n tren cu Steaua României oferită unui agent maghiar antiromân recunoscut – Laszlo Tokes – în timp ce îi “demartiriza” pe eroii-martiri din Grupul Trosca, nu i-a deranjat nimic. Dimpotrivă. I-au pupat poala ca să se mai lipească şi ei de o decoraţie, în total dispreţ faţă de România pe care o urăsc şi o înjură pe unde-apucă, adeseori chiar pe banii noştri. Când primeşte Steaua României, pe merit, un român, condamnat la 15 ani de închisoare, Tismăneanu sare ca proasta din baie (expresie clasică românească). Cum să n-aibă dreptate Iulian Capsali? Nu există un “caz Bjoza“. Ci unul Tismăneanu. Care nu se mai termină… Dar ce-ar fi lumea fără diavol, chiar şi cu şase picioare, ca păduchele tasmanian, etern “linşatul” Tismăneanu?

Bref: Eram pe o canapea confortabilă de piele, albastră, vântul vuia dinspre lac dar înauntru era cald şi bine, mai ales cu un Chivas Regal în faţă. Îl abordez frontal pe interlocutorul meu: “Asocierea cu intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, başca cu legături nelămurite cu KGB-ul, şi aici îl amintesc şi pe Pacepa, ar putea să vă compromită iremediabil mandatul, în timp.” “La cine vă referiţi, mai exact?”, zice omul cu alură de milionar din faţa mea, dar puţin încordat de un referendum ce sta să vină. “La Tismăneanu, în mod special”. Şi a urmat cel mai elocvent gest de dezgust pe care l-am văzut la cineva, odată cu rostirea numelui lui, pe silabe, cu scârbă nedisimulată: “Tis-mă-nea-nu…” Mai lipsea o flegmă. Acesta este omul. Omul pe care am încercat să-l scap de râia Tismăneanu, spre binele lui şi al României. N-a fost sa fie… Păcat!

PS: La 29 noiembrie 2002, președintele României Ion Iliescu i-a conferit Părintelui Arsenie Papacioc, fost instructor şi primar legionar şi mare duhovnic al Ortodoxiei române, Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. La , Vladimir Tismăneanu lansa împreună cu Ion Iliescu, la Teatrul Naţional, volumul comun “Marele şoc”. A urmat Paris şi Washington. Mare şoc… 🙂

PPS: Îl admir pe dl. Dorin Tudoran de pe vremea când îl aştepta Ilie Merce la colţ de stradă cu salamul la subţioară. Apoi, prin metode “subversive” (o parte din familie în America) am ajuns, cu mare bucurie, în posesia unei reviste Agora. O ţineam la loc de cinste, în biblioteca părinţilor, alaturi de “Garda de fier – organizaţie teroristă de tip fascist”, a cunoscuţilor Fătu şi Spălăţelu, în care descopeream cu mirare că citatele lui Corneliu Codreanu despre morală – cea de care vorbea şi Octav Bjoza – nu se pupă cu titlul bombastic al lucrării comuniste de înfierarea a Mişcării Legionare.  Fără mirare, constat că din acest manual de istorie falsificată de bolşevici, îşi trag azi seva  politologi “occidentali” sau “neaoşi”, de ici-colo, de prin albiile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei.

Când l-am cunoscut pe Dorin Tudoran în persoană, la Chişinău, în calitatea sa de director IFES, am fost cu adevărat onorat să-l întâlnesc. Apoi, peste ani, am fost unul dintre cei care a susţinut ca merită să publice în paginile celebrului ziar ZIUA, deşi făcuse o tură prin menajeria lui Voiculescu (alături de “anticomuniştii” Tismăneanu şi Cărtarescu) şi deşi – nota bene – poziţiile mele se aflau în contradicţie cu opiniile şi afinităţile sale intelectuale şi personale, între care se număra şi Tismăneanu. De aceea ţin să-i atrag atenţia: nu a avut nimeni ceva cu Tismăneanu pentru că este evreu. O jigodie rămâne jigodie fie că este pe malurile Potomacului, Dâmboviţei, Prutului, Nistrului sau Moscovei. Nici cinci ape nu-l spală, după cum se vede. Aşa cum dacă Katz de la inventatul “MCA – Romania” va fi arestat de DNA pentru mega-fraudele din Afacerea Duty-Free de pe vremea lui Năstase nu cred că o vom putea acuza pe dna Kovesi de… “antisemitism”. Şi tot aşa cum nu cred că guvernul Statelor Unite ale Americii poate fi acuzat de antisemitism – cum a făcut-o stupid James Woolsey, şefuleţul cu bube-n cap al CIA demis după ce a păstorit cea mai mare penetrare a KGB din istoria agenţiei de informaţii americane – pentru că nu-l eliberează pe spionul israelian şi, totodată, trădatorul evreu-american Jonathan Pollard. Nu mă miră că acelaşi individ este astăzi susţinătorul înfocat al KGB-istului Pacepa. Dar acestea sunt, deja, problemele americanilor…

Concluzie: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Sau: Do onto others as you would have them do onto yourself…

Pentru documentare:

It’s Not the First Time
Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self
by DAVID MACARAY

Last week it was reported that former CIA Director James Woolsey, forced to resign during the Clinton administration for his bungling of the Aldrich Ames affair, was going around telling people that the reason Jonathan Pollard, the notorious Israeli spy, was still in prison after 29 years is because the U.S. government is anti-Semitic. In short, Pollard remains in prison because he’s a Jew.

That has got to be one of the silliest statements of the new year. If Woolsey honestly believes the U.S. government is anti-Semitic, that it is driven by anti-Jewish sentiments, he needs to explain why the U.S. has generously made Israel, the spiritual and geographical homeland of the Jewish people, a virtual client-state, having given/lent/made available billions upon billions of dollars over the years.

Consider those other spies. Aldrich Ames, formerly of the CIA, and Robert Hanssen, formerly of the FBI, are both serving life sentences without the possibility of parole for having supplied the Soviet Union with U.S. state secrets. John Walker, formerly of U.S. Naval intelligence, is set to be released in 2015, after having served 30 years in prison for selling secrets to the Soviets. None of the three are Jewish.

Of course, the argument Woolsey and others make is that, while Ames, Hanssen and Walker handed over their goodies to our arch-enemy, the USSR, those thousands upon thousands of pages of top-secret documents that Jonathan Pollard stole from the U.S. government were handed over to Israel, an American ally. Those “Free Jonathan Pollard” protesters want to know why we would treat an ally this way.

There could be two reasons. First, Israel doesn’t always act like an ally. In 1979, Andrew Young, the U.S. Ambassador to the UN, met secretly with a representative of the PLO, despite President Carter having assured Israel that would never happen. Young was forced to resign his ambassadorship. How did Israel find out about the meeting? Mossad agents were tailing Young, and had followed him to New York.

Second, when an ally steals U.S. top-secret documents, there’s always a risk of those documents falling into the hands of an enemy that has infiltrated the ally’s intelligence network Take the 1950s and ‘60s, for example, when the U.S. refused to share sensitive info with Great Britain, knowing that its intel service (with Soviet agents Kim Philby, Guy Burgess, et al) leaked like a sieve. If Israel honestly believes Mossad and Shin Bet can’t be infiltrated, they’re deluding themselves.

In any event, Pollard’s caper was monumental is scale. After being captured, and the full extent of what he had turned over to Israel was determined, Caspar Weinberger, Reagan’s Secretary of Defense, referred to it as the most damaging intelligence breach in U.S. history. Maybe Weinberger was lying or wildly exaggerating. After all, DOD people regularly make things sound more menacing than they are. But that doesn’t change the fact that Pollard was a liar, thief and traitor.

In truth, Woolsey’s continued nitpicking since leaving office is a result of his never having forgiven Clinton for firing him. As sordid and disgraceful as the Aldrich Ames affair was, Woolsey didn’t think he deserved any of the blame, even though this Ames fellow, this paid Soviet agent posing as a CIA operative, was so conspicuously guilty, so easy to track down, his trail resembled snail slime. The buck stops with Woolsey.

Releasing Pollard is fine. Why not? He has served 29 years. Besides, isn’t spying common? Doesn’t the U.S. regularly spy on people—allies, foreign citizens, its own citizens? So let’s not get morally self-righteous about some snooping. At the same time, let’s not minimize what Pollard did. And while there’s more than enough hypocrisy to go around, let’s not pretend the sole reason he remains in jail is because he’s Jewish.

David Macaray is an LA playwright and author (“It’s Never Been Easy:  Essays on Modern Labor”).  [email protected] / CounterPunch

Citiţi şi: De ce ar trebui sa ceara Tismaneanu Vladimir demisia* Regelui Mihai I

Razboiul care bate la portile noastre. Romania si mujahedinii teroristi. Liberalii se spala pe maini de mumia lui Lenin de la TVR. Narcisa Iorga pune la zid cenzura lui Stelian Tanase in cazul Monica Ghiurco si Larry Watts. Obiectivul Eminescu

putin ukraine ziaristi onlineZiaristi Online:

De ce se pune Occidentul in situatia de a fi umilit? Viesparul ucrainean şi războiul pentru Crimeea. Veteranii Corneliu Vlad si Dumitru Constantin despre situatia din Ucraina

obama_bows_putin_AP

E prea devreme pentru a sti cum se va incheia acest episod al prelungitei crize ucrainene, dar e clar ca ziua ca prin aceasta criza – fie ea indusa sau doar imprevizibila – , a carei principala victima e, desigur, statul independent ucrainean, au de pierdut enorm, ca prestigiu in fata lumii, si Occidentul, cu institutiile sale NATO si UE, si Statele Unite.

Ambasada Iranului avertizeaza asupra riscurilor primirii de catre Romania a 3000 de teroristi ai brigazilor ”Mojahedin-e Khalq” (MEK)

Ambasada Iran Bucuresti RomaniaPe de o parte, relocarea grupării teroriste MEK în unele dintre țările europene ar putea avea consecințe grave în ceea ce privește securitatea cetățenilor europeni. Pentru o mai bună înțelegere a acestei amenințări, trebuie cercetat cu atenție trecutul prezenței neoficiale a acestei grupări într-unele dintre țările europene.

VIDEO. Lucrarea “Eminescu – securitatea şi siguranţa naţională a României” lansata la Bucuresti de George Ene cu Ilie Badescu, Nae Georgescu si Mihail Diaconescu

Zemanta Related Posts Thumbnail

Dr. George Ene, un profesionist al informatiei, a reusit sa concentreze in paginile cartii sale, pe langa analizele la obiect asupra aspectelor de securitate si siguranta nationala, aproape toate documentele descoperite pana acum privind urmarirea jurnalistului si militantului pentru Dacia Mare, Mihai Eminescu, in special de catre serviciile secrete ale Austro-Ungariei.

Liberalii se spala pe maini de mumia lui Lenin de la TVR. PNL condamna cenzura lui Stelian Tanase

Stelian Tanase

”Partidul Național Liberal nu a încurajat niciodată cenzura și nu își va schimba niciodată viziunea în ceea ce privește această practică ce nu are nimic în comun cu un partid cu doctrină liberală. PNL este împotriva oricărei acțiuni menite să îngrădească dreptul la libertatea de exprimare, ceea ce presupune libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc.”

Narcisa Iorga despre sedinta cu scantei de la CNA in Cazul Stelian Tanase vs Larry Watts: Mica publicitate: Director de-o vară la TVR, susțin cenzura. Aștept un nou mandat în CNA

Monica Ghiurco la Premiile APTR 2013 - Mostenirea Clandestina - Larry Watts

Radu Călin Cristea o ia de la capăt: să nu discutăm despre cenzură. Mai pierdem un sfert de oră. Trecem peste obsesia cu ignorarea cenzurii. Încearcă altă variantă. Ceva la care se pricepe cel mai bine de când a venit în CNA: pledarea cauzei posturilor pe care le protejează fățiș. Am mai spus-o, o repet: e mai priceput decât reprezentanții posturilor care-și apără cauza. Prima opțiune: Antena 3. Acum e rândul TVR.

Streangul lui Stelică

Stelian Tanase

Desigur, daca Stelian Tanase argumenta ca a oprit serialul „Mostenirea clandestina” ca nefiind viabil artistic, estetic, il credeam, dar ca e securistic si face propaganda comunista nu ma convinge, e o acuza prea gogonata. Nici grandguignolul Plesu n-ar fi in stare de asa o prostie.

Investigatii cenzurate. La Romania libera? Anchete jurnalistice interzise in presa. Ce-i uneste pe Ponta, Udrea, Nastase, Voiculescu si Basescu

Caricatura zid Kremlin Moscow Times - Romania Ziaristi Online

Semnalam anchetele unui coleg de presa, Daniel Befu, care merita cel putin un premiu de jurnalism: Premiul pentru Curaj. Daniel Befu a lansat luna trecuta un blog dupa ce o serie de investigatii i-au fost ciuntite, obliterate sau cenzurate de la publicare.

Cacanarii lui Basescu si Iliescu prinsi cu limba-n sac: Tismaneanu despre “pro-occidentalul” Nastase si “anacronicul” Coposu. Bravo, Mircea Platon!

Secretul lui Tismaneanu Onanistu KGB - Iliescu si Basescu - Cotidianul & Ziaristi Online
Fara (alte) comentarii:

Analize prețioase ce pot deservi interesele naționale ale României
Adrian Năstase, Vladimir Tismăneanu şi prădarea României

În ianuarie 2001, Tismăneanu dădea asigurări americanilor că noul regim Iliescu-Năstase nu e un regim neocomunist

Vladimir Tismăneanu stucheşte în cenuşa reputaţiei lui Adrian Năstase de parcă nu tot el ar fi pompat cândva din considerabilele-i foale pentru a aţâţa flăcăruia reputaţiei “euro-atlantice” a primului-ministru PDSR Năstase.

Săptămâna asta, dl Tismăneanu compune ode liderilor ţărănişti trecuţi prin închisori (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şamd) şi rechizitorii staliniste la adresa lui Năstase. Dar istoria recentă ne arată că a existat la un moment-dat şi un Tismăneanu care îl lăuda pe Adrian Nastase şi îi critica pe liderii ţărănişti trecuţi prin închisori. La acea vreme, Năstase era prim-ministru, iar veteranii PNŢCD erau la apusul carierei politice. Să comparam cele două momente.

Într-o serie de 3 articole publicate in intervalul 5-8 ianuarie 2014, Vladimir Tismăneanu scrie despre foştii deţinuţi politici ajunşi lideri ai PNŢCD:

“Gratie lui Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Serban Ghica si Ion Diaconescu, spre a-i numi doar pe acesti oameni admirabili, traditia PNT a supravietuit, a continuat sa pulseze in adancuri, in pofida represiunii securiste si a falsificarilor propagandistice. Atunci cind Romania a iesit din marasmul comunist, Corneliu Coposu a stiut sa reziste strategiilor restauratoare ale succesorilor disparutului, nu insa si defunctului PCR […] Cind am spus ca decesul lui Corneliu Coposu a insemnat sfaristul epocii eroic-principiale a Conventiei Democratice, aveam in vedere ca pentru Ion Iliescu si partizanii sai, dl. Coposu simboliza o viziune complet diferita de a lor privind trecutul, prezentul si viitorul Romaniei. Exigentele etice ale lui Corneliu Coposu, inclusiv pozitia monarhista, deci respingerea diktatului bolsevic din 30 decembrie 1947, dadeau cosmaruri nomenklaturii resuscitate si tot mai insetata de revansa […] Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita” (Corneliu Coposu, liderul moral al Romaniei (Updated) , 5 ianuarie 2014 )

În contrast cu deţinuţii politici PNŢ, deţinutul de drept comun Năstase e înfierat castrator:

„Cate nu se pot intampla in zece ani? Lumea ii era deschisa in 2004 […] Vizita Casa Alba. Se visa lider mapamondic. A urmat infrangerea din alegerile prezidentiale, neasteptata, socanta, dureroasa precum o operatie fara anestezie. Nu si-a mai revenit din acea trauma. A tot incercat sa traga sfori, dar nici Mircea Geoana, nici Victor Ponta nu s-au sinchisit de povetele lui. Au venit procesele, acuzatiile de spaga, de mita, de poltronerii ordinare. S-a prabusit jalnic de pe soclul pe care se insurubase candva asemeni unui caudilloindragostit de sine si de glorie. Dramolete de periferie, kitsch, vanitati de parvenit mediocru […] Nu, Adrian Nastase nu e “detinut politic”. Nimeni nu i-a reprosat d-lui Nastase optiunile sale politice. A fost condamnat pentru infractiuni de drept comun, nu pentru imaginare delicte politice. Dar infractiunile sale ar fi fost de negandit fara statusul de sultan de care a beneficiat in perioada cand Iliescu l-a uns premier. Cum imi scrie un bun prieten: “A fost o vreme cand acest individ se credea faraon, cand trepadusii de casa incepeau sa-i dedice ode, cand democratia parea paralizata pe vecie in aceasta tara. Lumea uita, dar 2000-2004 au fost ani cranceni pentru Romania.”” (Cand crezi ca totul iti este permis: Domnul Nastase si sluga sa Ponta (Updated) , 6 ianuarie 2014).

Din următorul articol aflăm că Năstase a fost un pur produs iliescian-fesenist:

„Ca si amicul sau din epoca, asistentul de la “Stefan Gheorghiu” Adrian Severin, a devenit rapid membru al “noii” elite post-decembriste. Cei doiu au optat diferit in anii ce-au urmat: Adrian N. a ramas in barca lui Iliescu, Adrian S. a imbratisat o linie vag-reformista si s-a aliat cu Petre Roman. Din acel moment, prietenia lor s-a surpat definitiv […] Era una dintre sperantele esalonului doi al PCR. Iliescu i-a fost mentor ideologic si naș politic. Adica, Godfather. A aparat si a justificat toate abuzurile feseniste.” (Imparatul oualor: Contributii la portretul lui Adrian Nastase (Updated) , 8 ianuarie 2014).

Pe 9 ianuarie 2001 însă, în cadrul unei conferinţe susţinute la Wilson Center şi mai apoi al unui articol publicat împreună cu Gail Kligman în East European Constitutional Review, dl Tismăneanu analiza rezultatele alegerilor din 2000, în urma cărora Ion Iliescu a ajuns preşedinte şi Adrian Năstase, prim-ministru. Dl Tismăneanu dădea asigurări americanilor că noul regim Iliescu-Năstase nu e un regim neocomunist, că alegerile din 200o au „consacrat decesul învechitului, osificat ideologic PNŢCD”, şi că Adrian Năstase, alături de Adrian Severin, reprezintă în PDSR o direcţie diferită de cea a lui Ion Iliescu, direcţia „modernizatoare”, „mai tânără, pro-Occidentală, pro-piaţă şi pro-intelectuală”. Odată cu înnoirea PDSR, Tismăneanu preconiza şi o înnoire a PNŢCD, care „se va descotorosi probabil de anacronicii „seniori” a căror principală sursă de legitimitate a fost că au suferit în închisorile comuniste”. [1]

Citind şi citând intervenţia de mai sus a dlui Tismăneanu, profesoara de ştiinte politice Milada Anna Vachudova (University of North Carolina at Chapel Hill) susţinea în cartea Europe Undivided: Democracy, Leverage, and Integration after Communism (Oxford University Press, 2005) că Iliescu şi cu Năstase sunt reformişti şi democraţi: „Instalaţi din nou la putere, Iliescu şi PDSR s-au comportat diferit decât au făcut-o în cei şapte ani de domnie anterioară […] Guvernul, alcătuit de premierul Adrian Năstase din aripa reformatoare a PDSR, a fost lăudat de Banca Mondială, de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi de Comia Europeană pentru modul în care a trecut la accelerarea reformelor economice stagnante. Guvernul a făcut paşi importanţi către privatizarea băncilor de stat, lichidarea fabricilor ineficiente şi atragerea capitalului străin. Datorită şi acestor măsuri, economia a început să crească după 2000, după stagnarea din perioada 1997-1999 […] Pe ansamblu, Vladimir Tismăneanu a susţinut că Iliescu a învăţat să se comporte ca un adevărat democrat. După patru ani în care şi-a luat foarte în serios rolul de lider al opoziţiei, intoarcerea lui la putere e legitimă,” concluziona Vachudova la pagina 213 pe baza analizelor lui Vladimir Tismăneanu şi Vladimir Tismăneanu&Gail Kligman citate de mine în mai sus.

La 1 octombrie 2003, The United States Helsinki Commission a ţinut o audiere dedicată situaţiei din România şi progreselor înregistrate în vederea integrării României în NATO. La audiere au participat, din partea României, Renate Weber, preşedintă a Fundaţiei Soros, Livia Plaks, director executiv al Proiectului pentru Relaţii Etnice şi „Dr. Vladimir Tismaneanu, Director of the Center for the Study of Post-Communist Societies at the University of Maryland”. Cu acea ocazie, dl Tismăneanu a declarat ca România „se mişcă în direcţia bună,” că „are partide politice adevărate, are o economie de piaţă – încă imperfectă, încă afectată de corupţie – şi are o societate civilă”. Tismăneanu a precizat că „meritul pentru aceste realizări revine actualului partid de guvenământ, PDSR, reprezentat de Preşedintele Ion Iliescu şi de Prim-Ministrul Adrian Năstase şi fostului preşedinte Emil Constantinescu”.[2]

Pentru a înţelege ce anume presupunea „modernitatea” lui Adrian Năstase, trebuie să recurgem la cartea Fantasies of Salvation (Princeton University Press, 1998), în care Tismăneanu apără nomenclatura şi securiştii care se convertesc la economia de piaţă şi condamnă opoziţia ţărănistă ca fiind potenţial totalitară datorită anticomunismului ei. Adevăratul drum spre democraţie, precizează Tismăneanu, constă în „convertirea” torţionarilor la „economia de piaţă”, convertire care e „cu siguranţă mai puţin periculoasă pentru viitorul liberal al acestor societăţi decât orice încercare de a instituţionaliza pedepsirea colectivă” a torţionarilor în numele „anti-comunismului primitiv şi tâmp” al unor partide „răzbunătoare” precum PNŢ, care susţineau punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. [3]

Astăzi, dl Tismăneanu scrie: „Cind m-am referit, intr-un volum de dialoguri cu Mircea Mihaies, la radicalismul lui Corneliu Coposu, aveam in vedere verticalitatea sa nedezmintita”. Probabil că pe dl Tismăneanu îl lasă memoria. Pentru că 1995-96, în volumul de dialoguri Balul Mascat, Tismăneanu critica liderii PNŢ-PNL pentru „lipsa de maturitate” de care au dat dovadă în încercarea lor de a se împotrivi lui Ion Iliescu. Astfel, conform dlui Tismăneanu lupta dintre Iliescu si opozitie (condusă de PNŢCD) ar fi fost una dintre „bolşevicii-bolşevici” (FSN) şi „bolşevicii-antibolşevici” (PNŢ). Conform dlui Tismăneanu, „radicalismul” opoziţiei era nejustificat: „Nuanţa morală trebuia să fie şi una a toleranţei şi a amînării scadenţelor. Anumite puncte importante puteau fi lăsate pe seama unor comisii de stabilire a adevărului, alcătuite de istorici, personalităţi intelectuale care să gândească tranziţia în termeni de compromis istoric, mai degrabă decît de conflict […] Ceea ce cred că s-ar fi putut realiza, în special după 1992, ar fi fost nu ideea de reconciliere, care e o etichetă găunoasă, ci coabitarea” (Vladimir Tismăneanu, Balul mascat: Un dialog cu Mircea Mihăieş, Iasi, Polirom, 1996, p. 19-21.)

Un bun exemplu de coabitare cu neobolşevicii denunţaţi fără încetare de când au pierdut puterea în favoarea lui Băsescu ne oferă în 2003 dl Tismăneanu în cartea de convorbiri cu Ion Iliescu, carte în care Tismăneanu vorbeşte iarăşi de „rigiditatea” (stiffness) opoziţiei lui Corneliu Coposu şi a anti-comuniştilor din partidele istorice care, după cum spune Ion Iliescu aprobat de Tismăneanu, au dat dovadă de „schematism, primitivism” în anti-comunismul lor. (Ion Iliescu interviewed by Vladimir Tismăneanu), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century, Boulder, East European Monographs, 2006, p. 41.).

Ceea ce e important de reţinut nu e inconsecvenţa lui Vladimir Tismăneanu, ci rolul pe care l-a jucat şi îl joacă mercenariatul politic în distrugerea României. Publicate în România, giruetele ideologice ale dlui Tismăneanu amuză, debusolează şi invită la cinism şi amoralism politic. Publicate în limba engleză, pentru uzul experţilor şi oamenilor politici, aşa-zisele „analize” ale dlui Tismăneanu pot deservi profund intereselor naţionale ale României. Şi pun sub semnul întrebării luciditatea şi buna-credinţă ale aliaţilor noştri americani care se folosesc de asemenea informaţii otrăvite pentru a lua decizii în privinţa României.

Note

[1] „The results of the presidential and parliamentary elections in Romania in November- December 2000 came as a surprise to those unaware of the sharp decline in popularity of both President Emil Constantinescu and the Democratic Convention (CDR), the coalition that swept him into office in the November 1996 elections. The return of Ion Iliescu and the PDSR (Partidul Democratiei Sociale Romane) to presidency and government may be called a “velvet restoration” (to use Adam Michnik’s concept): but it is not a return to the big party, quasi-authoritarian, “neo-communist” regime (or Iliescu I) that followed the collapse of Leninism in December 1989 […] The victors of 1996 lost quite pathetically the elections of 2000. The real cause of the defeat was the inconsequential, indecisive and faltering nature of the reforms initiated, but not truly implemented by the three governments under the Constantinescu presidency. The 2000 elections consecrated the demise of the old-fashioned, ideologically ossified PNTCD […] It is clear that there is a generational gap within the PDSR: Iliescu and his close friends (Oliviu Gherman or Nicolae Vacaroiu) are in many respects an anachronism, to the extent that their political formation and much of their life coincided with the illusions about the reform ability of Leninist regimes as well as the nationalist fantasies of Ceausescu’s times. Adrian Nastase, born in 1950, represents a different age and cultural group. It is likely that the PDSR, which is far from being a completely homogenous unit, will evolve and even split along these lines: on the one hand, anti-Western, anti-market, and anti-intellectual traditionalists, not essentially different from the PRM in terms of authoritarian nostalgias and nationalist mindset, and on the other hand the modernizers […] Second, the old PNTCD has ceased to exist and a reconstructed, indeed new formation will most likely emerge that will get rid of the anachronistic “seniors” whose main legitimacy was the fact that they had suffered in communist jails (in January 2001, the PNTCD Congress elected philosopher Andrei Marga, a former Minister of Education, University of Cluj Rector, and WWC fellow, as its new chairman).” (Vladimir Tismaneanu, 225. Romania’s First Post-Communist Decade: From Iliescu to Iliescu , https://www.wilsoncenter.org/publication/225-romanias-first-post-communist-decade-iliescu-to-iliescu ).

Vezi şi Vladimir Tismăneanu, Gail Kligman, „Romania’s First Postcommunist Decade: From Iliescu to Iliescu” (East European Constitutional Review, vol. 10, nr. 1, Winter 2001): „A clear generation gap exists within PSDR: Iliescu and his close friends (Oliviu Gherman or Nicolae Vacaroiu) are in many respects anachronisms, in that their political socialization and much of their lives were influenced strongly by Khruschevite and Gorbachevite illusions about the reformability of Leninist regimes. Adrian Nastase, now prime minister, was born in 1950, and represents a different age and cultural group. It is likely that PSDR, far from being a completely homogeneous entity, will evolve and even split along these lines: on the one hand, the traditionalists who do not fully embrace the West, the market, or intellectuals (and who, in certain respects, share some of GRP’s nostalgia for authoritarian rule and nationalist perspectives); and, on the other, PSDR’s younger, pro-West, promarket, and prointellectual modernizers. (Here, we note that Adrian Severin, a former foreign minister in Victor Ciorbea’s first post-1996 cabinet, later joined PSDR and is now a member of parliament.)” (https://www1.law.nyu.edu/eecr/vol10num1/features/romaniafirstpostcomdecade.html ).

[2] „Tismaneanu maintained that credit for these achievements in Romania must be given to both the current ruling party–the Party of Social Democracy (PSD), represented by President Ion Iliescu and Prime Minister Adrian Nastase, and also to former President Emil Constantinescu, who served from 1996 to 2000.” Conform dlui Tismăneanu, sub ocârmuirea celor trei oameni politici, România se afla în plin proces de „consolidare a democraţiei” şi de apropiere de integrarea in NATO şi UE (ROMANIA: MOVING TOWARD NATO AND THE EU,  ).

[3] “Letting the former tormentors and hacks enjoy the benefits of a democratic order without expressing any repentance is both frustrating and demeaning. On the other hand, their conversion to free-market entrepreneurship is certainly less dangerous for the liberal future of these societies than any attempt to institutionalize collective punishment […] Commitment to this individualistic approach is precisely the indication that the post-communist order may be truly liberal rather than crudely and mindlessly ‘anti-communist’” (Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation, 58) Şi din nou Tismăneanu: “Vindictive and moralizing, the rhetoric of decommunization championed by the anti-Iliescu opposition failed to generate mass support and had to be toned down […] In its radical form, the myth of decommunization maintains that only by instituting retroactive justice, bringing former communist leaders to trial, or barring them from holding public office for a certain amount of time, will these societies be able to exorcise their demons. It is a vengeful myth whose fulfillment would presumably create a community of presumed just avengers versus a minority of villains and rascals. It is based on the assumption that communist society was divided into two main groups: them and us. It hyperbolizes the resilience of the former communists and obfuscates the true dangers faced by the new democracies. Indeed, the main risk these days is not the restauration of the communist ideocracy but the resurgence of the old system’s authoritarian and malignantly corrupt practices” (Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation, 17).

Sursa: Cotidianul
Felicita: Roncea.Ro
Morala: Cate limbi are Tismaneanu? Atatea cate da! 🙂

Limbile lui Tismaneanu in SUA pentru Iliescu si Nastase

Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii? Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase, Dan C. Mihailescu si alti politruci

Tortionarii Tismaneanu, Roller, Rautu, Neulander, PacepaPrezint mai jos doua materiale importante despre mascarada cu tortionari fara vinovati.  O “condamnare a comunismului” facuta de un comunist parsiv dupa un “Raport” mincinos al unui politruc cominternist, doua-trei-patru institute smechere de “studiat comunismul”, bani garla de la buget, obtinuti din pensiile taiate ale bunicilor nostri si scursi pentru plimbarile si mizeriile lui Tismaneanu, Patapievici si ai lor, si nici pana azi, dupa 23 de ani, nu se spune cine sunt cei vinovat de comunismul adus in Romania – atentie, neo-kominternisti, nu “comunism romanesc”! Iata ca romanii s-au saturat sa ingroape adevarul. “Nu ne mantuim pe furis”, cum a raspuns, cu demnitate, primarul din Baia Sprie unor gardieni ai gandirii de provenienta bolsevica. Tanarul intelectual Adrian Majuru le spune pe nume:

Acesti cominternisti care au distrus si distrug Romania. Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase si Dan C. Mihailescu

In fapte, procesul penal al crimelor comunismului merge foarte greu, atat de greu incat marii vinovati au scapat aproape toti nepedepsiti, fiind salvati tocmai de moartea pe care le-au pregatit-o ei cu scrupulozitate altora.

Asa ca ne intrebam: Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii?

Cititi si: Adrian Majuru incepe un serial despre acesti UTC-isti care distrug Romania: Toti oamenii presedintelui si premierului, de la MRU la Dan Pavel si inapoi

Mihai Bujor Sion - Petre Roman -Cazimir Ionescu -Ion Iliescu - Vasile Ionelana-pauker-valter romanExemple de la Adrian Majuru: “Moştenirea dialectică este transmisă nu numai cu vilele de protocol, dar şi cu sferele de influenţă ale tatălui sau bunicului. Un exemplu este Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman. Walter Neulander a fost la sfârşitul anilor ’30 agentul Cominternului la Paris, mai apoi a fost brigadist comunist în Spania, trimis cu misiunea de a fonda în Spania o republică sovietică spaniolă sprijinind cu toate forţele opoziţia militară anti-Franco. Idealul lor fiind înfrânt, franchiştii câştigând bătălia în războiul civil, Walter Neulander se refugiază în URSS. După război a fost „paraşutat” în România ca şeful direcţiei de propagandă al Armatei Române (încă regale) între 1945 şi 1948 şi apoi şef de personal tot în armata română, acum de factură nouă între 1948 şi 1950. Walter Neulander obţine gradul de general-maior al armatei române, în anul 1948. Tot atunci devine vicepreşedintele Asociaţiei pentru răspândrea ştiinţelor şi culturii între anii 1950 şi 1951. Între 1951 şi 1952 este ministru al Poştei şi Telecomunicaţiilor iar după moartea lui Stalin a lucrat în Ministerul Agriculturii. Cu venirea lui Nicolae Ceauşescu în 1965, Walter Neulander îşi românizează numele în Walter Roman. Walter Roman este membru CC al PCR între 1965 şi 1983, dar şi director al Editurii Politice între anii 1954 şi 1983. În anul 1983 moare. Fiul său, Petre Roman, a susţinut că tatăl său ar fi fost dizident, însă oare despre ce dizidenţă este vorba când Walter Roman moare fiind în funcţia de director al Editurii Politice şi având gradul de general-maior al armatei române!? Mai mult, Walter Roman alias Neulander, în perioada revoluţiei maghiare din 1956, a avut rolul de raportor ideologic, fiind trimis de conducerea Partidului în misiune de securist itinerant. Trimiterea lui s-a datorat faptului că era profund ataşat de idealurile sovietice şi considera revolta maghiară ca o reacţie hortistă. În raportul său, Walter Roman-Neulander arată greşelile pe care armata sovietică le-a făcut în înăbuşirea revoluţiei maghiare. Petre Roman alias Neulander a „moştenit” şi o bursă de studii în anii ’70 la Toulouse, dar şi o funcţie de redactor în redacţia ziarului „Liberation” al stângii franceze, unde foarte puţini intelectuali francezi veritabili de stânga aveau acces la o astfel de funcţie. Poziţie obţinută de Petre Roman în baza poziţiei lui taică-său, ca fost şef al Cominternului la Paris. Nu este deloc întâmplător astfel că el a devenit la 22 decembrie 1989, alături de Ion Iliescu preşedinte, cel dintâi premier al României eliberate de sub regimul comunist! Ce ipocrizie a sorţii, ca tocmai fiul unui cominternist să fie premierul celui dintâi guvern democrat al României postcomuniste. Există o clară filieră de subordonare a României, de factură cominternistă, pe axa Paris-Spania-Moscova-România.”

Andrei Plesu si Radu Cosasu alias  Rohlich de la DilemaVeronica Schwefelberg devine Veronica Porumbacu, redactor la Radio în 1949 şi apoi şef secţie la Uniunea Scriitorilor între 1956 şi 1963; Aurel Leibovici devine Aurel Baranga; Florin Legrel devine Florin Mugur. Acesta din urmă debutează în suplimentul „Brigadier” al „Tânărului muncitor” şi apoi este redactor la „Cartea Românească”. Poate cel mai controversat personaj proletcultist trecut în tabăra democraţilor este cazul lui Oscar Rohlich. Oscar Rohlich este cunoscut astăzi sub pseudonimul Radu Cosaşu. Mult declaratul „mare european” de azi a debutat în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”. De bine ce a servit-o, domnul Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu este redactor din 1993 la „Dilema” şi apoi la „Dilema Veche”, în serviciul mai tânărului său coleg Andrei Pleşu (foto cu cei doi tovarasi). Altfel, Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu şi-a început activitatea proletcultistă la „Revista Elevilor” între anii 1948 şi 1949 şi începând cu anul 1949 îl găsim redactor la „Scânteia Tineretului”.

Privind prin filtrul acestor personaje, de la nomenclaturişti la proletcultişti, mulţi încă foarte activi şi azi sub falsa imagine a dizidenţei sau a democraţiei, aş putea concluziona că în decembrie 1989, dintr-o altă perspectivă a istoriei, comuniştii internaţionalişti au dat jos un comunist naţionalist, pe Nicolae Ceauşescu.”

“Oferim mai jos câteva exemple ale unor personaje care au avut o altă credinţă şi o altă slujire în prima parte a vieţii, dar pe care au schimbat-o mai apoi, au modificat-o radical şi în final au dat-o uitării. Din „leninişti” au devenit „democraţi”; din „roşii” acum sunt „albaştri” şi europeni. Şi ţara este pe mâna lor. Şi acesta poate fi un răspuns legat de haosul şi dezastrul în care trăim.

Foarte interesant este cazul lui Adrian Năstase. Chiar uluitor. Oricum rămâne cea mai interesantă opinie pe care am citit-o în revista “Tânărul Leninist” iar studentul Năstase afirma: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, “Ideologii occidentale la porţile viitorului”, “Tânărul Leninist”, nr.10, octombrie, 1972, p.14). Democratul şi europeanul de azi, acelaşi Adrian Năstase, nu a uitat de „leninistul” care a fost deoarece proiecţia sa despre capitalism din anii ’70 o trăim cu toţii astăzi, după mai bine de 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989. În cazul României, Adrian Năstase a avut dreptate: capitalismul a dispărut iar domnia sa a participat la uciderea lui alături de alţii „tineri leninişti” din generaţia sa.

Adrian Severin, europarlamentarul dovedit penal, dar care joacă în continurae cartea inocenţei, îşi afirma vocaţia de propagandist în revista “Convingeri Comuniste”, cu prilejul festivalului naţional al Artei Studenţeşti, „dedicate Congresului X al UTC şi Conferinţei a IX-a a UASCR precum şi pregătirii Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste” (Adrian Severin, “Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1976, p. 2).

Dan C. Mihăilescu este cunoscut drept omul care aduce cartea, dar în tinereţa sa era omul care aducea versul. În revista “Universitatea Comunistă”, Dan C. Mihăilescu a publicat o poezie dedicată României socialiste şi conducătorului ei. Redăm aici un fragment: „(…) Mai ştiu că ai un voievod prea bun/ Precum părinţii noştri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voieşte răul pentru nimeni”.Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceauşescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziţa de redactor-şef adjunct al revistei “Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5).

Omul de dreapta de azi Mihai Răzvan Ungureanu şi-a afirmat din adolescenţă adeziunea faţă de extrema stângă: „Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al PCR, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor forumului nostru, pun în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite. (…) Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele suspuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi ne angajăm că vom depune toate eforturile (…) pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu, cuvântare în calitate de delegat al Organziaţiei judeţene Iaşi a UTC, “Scânteia Tineretului”, 19 mai 1985, p.3).

Un alt „democrat” de azi, Teodor Meleşcanu, îşi sublinia public adeziunea de comunist, printr-o serie de articole publicate în presa vremii. Iată aici un fragment: „(…) PCR, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a adus preţioase contribuţii teoretice şi practice în domeniul dezarmării. Concepţia partidului şi statului nostru cu privire la obiectivele dezarmării, măsuri prioritare, căile şi modalităţile de realizare a lor, au fost definite cu claritate în documentele Congreselor al IX-lea, al X-lea şi al XI-lea, în cuvântarile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedintre RSR” (Teodor Meleşcanu, “Flacăra”, anul 26, nr.31(1156), 4 august 1977, p.30).

Prof. dr. inginer Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, în calitate de „senior Leninist”, afirma despre generaţiile tinere că sunt „destinate să împlinească obiectivele stabilite de partid în opera de edificare a societăţii socialiste” (Walter Roman, “Imperativul culturii contemporane”, “Tânărul Leninist”, nr.8, august 1969, p.60).”

“În articolul „Pulsul Prezentului”, tânărul absolvent de istorie Stelian Tănase a scris: „A trebuit să vină un Partid, o adevărată mişcare democrată, purtătoarea celei mai nobile idealuri de propăşire a poporului nostru (…). Şi dacă nişte calomniatori plătiţi, mercenari ai cuvântului, în slujba unor oficine de spionaj, reziduri ale războiului rece, cutează, ca nişte trădători de patrie ce sunt, să caute nod în papură din străinătăţile prin care au fugit (…) aceasta este pentru că un popor mic îşi afirmă cu vigoare dreptul la o existenţă demnă în rândul popoarelor lumii.(…) A fi revoluţionar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ al noului. Se spune pe drept cuvânt în Programul Partidului Comunist: (…) A trăi în contemporaneitatea românească înseamnă a trăi liber” (Stelian Tănase, „Pulsul Prezentului”, „Convingeri Comuniste”, nr.2, 1976, p.1 şi p.9) “

Cum se minte cu holocaustul lui Antonescu din Romania via Konrad-Adenauer-Stiftung. Proiectul “educational” One World Romania il aduce pe presedintele homosexualilor din Romania alaturi de “preoteasa” sa, la SNSPA

Bustul Maresalului Ion Antonescu de la Biserica ctitorita de el a fost demontat“Intr-un context social in care problemele etnice sunt inca o problema majora, a sti mai multe despre trecut ar putea da elevilor impulsul de a vedea mai limpede in viitor. Romania este locul unde trei dictaturi, intre 1938 si 1989, au blocat in diferite feluri accesul la trecut. Faptul ca in Romania au existat lagare de exterminare este deseori ignorat. Ion Antonescu (liderul fascist roman din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial) este perceput ca un erou care a luptat impotriva comunismului si este onorat prin statui ridicate in intreaga tara.”

Asta se scrie, pe langa alte prostii (foto-dovada mai jos), despre “Era Holocaustului”, in prezentarea unui Festival de Film al drepturilor omului (One World Romania – 11 – 17 Martie 2013) organizat de Asociatia One World Romania si Centrul Ceh Bucuresti, cu Partener principal Programul Statul Stramb al Konrad-Adenauer-Stiftung – care se prezinta drept o fundatie conservatoare – si este sustinut “cu spume” de Pilsner Urquell (traiasca berea!).

Draga Konrad-Adenauer-Stiftung, a spune ca Antonescu a fost “fascist” – prin intermediul unei fundatii germane, care ar trebui sa stie cel mai bine cum se mananca fascismul si nazismul – si ca mai este si “este onorat prin statui ridicate in intreaga tara”, ca sa nu mai vorbim de chestia cu lagarele din Romania, este ca si cum ai spune acelasi lucru despre statuile lui Hitler care se preumbla prin Germania de capul lor (e drept, unele sunt vii si dau ordine Romaniei): adica “o minciuna enorma pe plan cosmic”, vorba profesorului Vladimir Iliescu.

In cazul in care chiar nu stiti, pe vremea tatukului “post-comunistilor” din Romania, Ion Iliescu, actualul puscarias de la Jilava, Adrian Nastase, a dat o lege aberanta prin care toate statuile Maresalului Antonescu din Romania au fost demolate si distruse in mai putin de o saptamana, inclusiv cea aflata in curtea Bisericii ctitorita de familia sa (foto sus), Sf. Constantin si Elena din Bucuresti, deci pe o proprietate privata care nu apartine “statului roman”.

Chestiunea ca este perceput ca erou national ati nimerit-o. S-a confirmat si la concursul national organizat de TVR “Mari Romani”. Insa, va asigur, nu o sa reusiti sa schimbati aceasta perceptie cand o dati cu minciuna inainte pe scari mai ceva ca colegii Dvs de la Kremlin-Soviet-Stiftung. Poate Konrad-Adenauer-Stiftung ar trebui sa se ocupe de bustul unui criminal de razboi care a ucis evrei si romani cu mana lui, in Ardealul ocupat de unguri, de unde au fost trimisi spre lagarele mortii evreii care nu au scapat in Regatul Romaniei, al carui conducator era… “criminalul fascist” Antonescu. (Vezi: Bustul Maresalului Antonescu, jos, bustul criminalului Wass Albert, sus!)

Profit de ocazie pentru a anunta ca profesorul Vladimir Iliescu va da maine, prin intermediul portalului Ziaristi Online, o replica epocala acuzatorilor lui din Procesul Holocaustului (Vezi Scandalul holocaustului de la Academie se intoarce: Ionel Haiduc regreta si se disociaza de afirmatiile istoricului Vladimir Iliescu. VIDEO)

PS: La acelasi festival, al carui partener este si Muzeul Taranului Roman,  presedintele homosexualilor din Romania, doamna Florin Buhuhuceanu, o va prezenta pe “preoteasa” care l-a “cununat”, in cadrul unei “proiectii speciale” a unui film homosexual, “Ma cheama Kuhru”, sau ceva de genul asta, care va avea loc in fostul sediu al SRI de la SNSPA (se pare ca le place acolo…). Intrarea este libera. 🙂

Minciuna Konrad Adenauer cu statuile lui Antonescu la One World Romania

UPDATE: Ne-a comentat pertinent cuplul IVS si AH. Iata mesajul:

AH/ФЮРЕР şi IVS/ЌОБА
13.03.2013, ora 3 pm – Kremlin – Noi am văzut “Odessa” – o porcărie, iar Florin Iepan ăsta … să-l ajute Satana! Totul este regizat şi, cred ei, holocaustiştii, că vor reuşi să-şi impună PROSTIILE: supărarea pe Academia Română, descoperirea colosală cum că holocaustul brun ar fi numărat 15-20 milioane de victime, identificarea a 42 500 lagăre în Europa lui Hitler (atenţie – nici 42 501, nici 42 499!), iar acum Fundaţia “Adenauer” care-l depistează pe mareşalul Antonescu ca … fascist şi, de ieri, această peliculă despre Odessa … Realitatea este că şi unii, şi alţii sunteţi departe de adevăr, de sursele cunoscute (cel puţin Florinul din Timişoara n-a văzut nici măcar Muzeul de Istorie din Odessa), iar holocaustiştii au atins PARANOIA, situându-se nu PE LÂNGĂ, ci ÎN AFARA ISTORIEI! Iar, dacă-i vorba de Odessa în octombrie 1941, măi Iepane, de ce nu ai reţinut ceea ce a consemnat ATUNCI inegalabilul NICOLAE IORGA despre alungarea Românilor din BASARABIA în iunie-iulie 1940, şi anume:
“Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri cari și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănțuit ca sub o comandă nevăzută. De unde atâta ură? Așa ni se răsplătește bunăvoința și bunătatea noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orașe și sate. Frații noștri își părăseau copiii bolnavi, părinții bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie și numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele și li s-a furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire” (Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, 6 iulie 1940, Neamul Românesc). Ce zici, Iepane? Nu ţi-e teamă de confruntarea cu Istoria. Foarte bine. Şi ţie şi holocaustiştilor tăi cu orice risc nu vă mai rămân decât două şanse: 1)să distrugeţi pelicula; 2) să ajungeţi a trăi din mila prostiilor cosmice pe care le debitaţi şi vehiculaţi! Am zis – Koba şi HA.

Romania Military despre “ratacirea nenorocitilor de politruci” si “abjectiile pline de puroi politicianist”: “Ori cu Ponta si Antonescu, ori cu Basescu”. Dar cu Romania cine (mai) e?

Varianta damboviteana a clasicului “Circ si paine” s-a transformat pe plaiurile noastre in CIRC! Fara paine adica, doar circ pentru fraieri, sa le poti lua painea din mana fara sa observe!

Teoria Conspiratie, studiu de caz: Romania

Inca de la lansarea blogului am publicat si articole de opinie, despre economie in special, despre situatia noastra ca tara si popor in particular. Cateodata am fost interpretat ca fiind partinic, ca fiind de partea uneia sau altei din tabere.

Este adevarat ca tin partea cuiva, si anume partea noastra a tuturor. Ma uit cu multa scarba si durere in suflet la scena politica si economica damboviteana, ma uit cum hoardele de politruci se bat si se ocaresc in plina strada, fara pic de rusine sau fara ceva in cap, altceva decat interesul lor material imediat. Ma uit cum pur si simplu ingenuncheaza Romania, prin viermuiala lor libidinoasa, cum tipa si   fac spume la gura, cum isi arunca cu dejectii unii altora in cap, fara sa le pese catusi de putin de raul inimaginabil pe care il fac Romaniei si romanilor nevinovati.

Insa cineva spunea odata ca nu exista oameni nevinovati si ca tot ce ni se intampla, meritam sa ni se intample. Nu se referea la romani, ci in general la intreaga umanitate. Focalizand pe cazul nostru, oare chiar meritam ce ni se intampla?! Au romanii clasa politica si conducatorii pe care ii merita?!

Inainte de a incerca sa raspundem la aceasta intrebare, haideti sa vedem ce alternative avem.

Pai ori suntem cu Ponta si Antonescu, ori suntem cu Basescu. In ratacirea lor mintala, acesti nenorocitii de politruci, prosti si incapabili sa traiasca din ceva facut de mana lor, numai din gura sunt buni sa dea, au incercat si cred ca au si reusit, sa scindeze societatea, pe baza unui principiu de un egoism feroce: ori cu mine, ori impotriva mea!

Adica au tupeul extraordinar sa afirme si sa ceara, ca romanii sa se alinieze uneia sau alteia din tabere, uneia sau alteia din gropile de gunoi uman, adica din taberele politice. Abjectiile pline de puroi politicianist, nu accepta si nu pot suporta, ca mare parte din romani ii dispretuiesc si pe unii si pe altii, si ca ar fi sub demnitatea noastra ca oameni intregi la suflet si la trup, sa ne aliniem politic.

Incearca practic sa ne tareasca pe toti in iadul plin de putrefactie, in care ei deja sunt clienti de drept, neimaginadnu-si ca sunt si oameni normali, care nu vor sa se alinieze in taberele indicate de ei…

Asadar ce alternative avem, pe cina sa dam jos si pe cine sa sustinem?! Daca unul dintre voi gaseste un raspuns… e mare, sau foarte naiv! In realitate nimeni, dar absolut nimeni, nu este interesat de soarta romanilor, ci doar de posibilitatea de a fura cat mai mult. Sunt toti o apa si un pamant, adevarat ca unii par mai rai si mai prosti decat altii, dar asta s-ar putea sa nu fie decat o chestie de finete, in realitate pur si simplu nu conteza.

Uitati-va la raul facut economiei romanesti si imaginii Tarii, de scandalul politic din ultima vreme. Vi s-a parut cumva ca vreuna dintre parti regreta acest lucru, sau ca macar dandu-si seama ce au facut, dau inapoi?! Nici macar nu se uita in urma, la romanii ramasi fara slujbe si fara case…nu le pasa absolut deloc, nu mai au deloc rusine! Niste sacali.

Solutia nu este alegerea unui alt partid politic, unui alt presedinte. Solutia nu poate veni de la alti politicieni, pentru daca in 22 de ani nu au facut nimic, daca in 22 de ani nici macar un singur partid nu s-a ridicat peste media celorlalte… ce sperante mai putem avea?!

Solutia este la noi, este in mana noastra, mai corect spus in mintea si sufletul nostru.

Continuarea la Ziaristi Online

Vedeti si Precizare Victor Roncea: Am fost, sunt si voi fi intr-o singura tabara: pro-Romania. Nu eu am schimbat tabara, ci Basescu

 

Din realizarile Guvernului Nastase si performantele “nationaliste” ale Guvernului Ponta: Bustul Maresalului Ion Antonescu jos, busturile criminalilor de razboi unguri Wass Albert si Nyiro Jozsef, tot mai sus

“În România, onor domn Năstase şi partidul său au dat O.U.G. 31/2002 aprobată ulterior prin lege. În gândirea majorităţii românilor, actul legislativ a fost anti-mareşal Antonescu. Nu se dau aprobări pentru ridicarea de statui care să ne amintească de acest demn român, care a apărat ţara cu mare onoare. Motivul invocat este că a fost aliatul lui Hitler, deci fascist, şi hitlerist, şi antisemit. În schimb, udemeriştilor li s-a fâlfâit de legea română şi au umplut judeţele Covasna şi Harghita de statui ale criminalilor de război unguri, fascişti şi antisemiţi, propovăduitori ai exterminării evreilor. Un exemplu semnificativ este Albert Wass, al cărui bust tronează într-un loc foarte circulat din municipiul Târgu-Secuiesc, autorităţile statului neaplicând legea. Statuia fascistului şi antievreului Jozsef Nyiro a fost deja amplasată în Parcul Memorial din Odorheiu- Secuiesc (foto mare şi medalion), ilegal desigur, fără să fi avut loc nicio reacţie a autorităţilor statului, ce au obligaţia de a veghea la respectarea legii. Aşa au înţeles Boc, Blaga şi clica să păstreze puterea în România.”, scria Ioan Mugur Topolniţchi, presedintele Asociatiei “Noi Romanii”, in Condeiul Ardelean, la data anuntarii ceremoniilor pentru “inhumnarea” cenusii lui Nyiro Jozsef, “funeralii” aprobate pentru “ungurenii lui” de… Mihai Razvan Ungureanu. A trecut si evenimentul “national” secuiesc, s-a dus si Ungureanu direct la lada cu deseuri a politicii “romanesti”. Blaga la fel, a trecut in “opozitie”. “Opozitie” fata de ce? A venit in schimb alt ardelean: Ioan Rus. Statuile criminalilor unguri sunt la locul lor. Numai Antonescu, marele nostru erou national, care in urma cu 71 de ani a dat celebrul ordin “Ostasi, va ordon treceti Prutul!”, a ramas si fara mormant si fara statui.

Traiasca Nastase si ai lui!

Cititi si Bustul Maresalului Antonescu, jos, bustul criminalului Wass Albert, sus

70 de ani de la declararea Razboiului Sfant. Profesorul Buzatu: Maresalul Antonescu nu a fost “criminal de razboi”. EXCLUSIV Ziaristi Online. ORDINUL de zi: “Ostasi, va ordon: treceti Prutul!”. INTEGRAL

PS: Stiu ca acest blog amarat e citit zilnic si la Cancelaria Primului Ministru si la Ministerul Afacerilor Interne. Poate faceti macar o jumatate de dreptate si demolati o data pentru totdeauna busturile unor criminali de romani care mai au si nume de strazi in Romania, “gratie” UDMR-istilor cu care ati guvernat bine-mersi, atatia ani.

Cacartarescu, Basescu si Ceausescu (cu un strop de Nastase si un zvac a trois cu Constantinescu si Iliescu)

Colegul meu de proces cu Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu, dl Ion Spanu, probabil atins putin de patima anti-Basescu a publicatiei online Cotidianul.ro, cade in eroare identificandu-l pe Cartarescu cu un apologet al lui Basescu. In realitate, sublocotenetul Cacartarescu este, la fel ca toti membri gastii de profitori ai tuturor regimurilor din care face parte (foto mai sus), un lingau de meserie al oricui este la putere. Incepand de la Ceausescu incoace. Si aici, de dragul doamnei Herta Muller, o sa vin si cu probele de rigoare. 🙂 De altfel, chiar in ianuarie anul acesta, numitul Cacartarescu ii solicita demisia lui Basescu, in cor cu “protestatarii” de meserie din Piata Universitatii. Grafomanul scatolog satofag si sccria asta chiar in Evenimentul Zilei care, se spune, este “al lui Basescu”. Alta aiureala. E a domnilor mediteraneeni la care presteaza dl Andronic de cand fostul sef al “fantomelor” SIE l-a pus pe senile si a invartit de cheita cu azimut Marea Moarta. Dar sa-l lasam pe micul gigant al porno-literaturii ICR sa vorbeasca liber: “Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai. Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi” (Evz.ro). De altfel, chiar si in septembrie 2010, Cartarescu spunea acelasi lucru, incercand sa-si scuze umplerea buzunarelor cu valuta lui Ceausescu via “conservatorul” Voiculescu, la Jurnalul National, unde juisa, intelectual, fireste, alaturi de mai dreptacii Dorin Tudoran si Volodea Tismaneanu: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.” (Adevarul). Asa cum Plesu si Liiceanu “s-au lepadat de Basescu”, a facut-o, asadar, si micul gigant nerecunoscut al lui Manolescu, sublocotenentul scribulet la revista Activistul a Securitatii, Mircea Cartarescu.

Eroarea dlui Spanu, care publica articolul cu titlu vibrant “Îmi bag p… în regina Angliei” – Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, în “Orbitor”,  reiese chiar din propriul text, in care acesta argumenteaza ca limbile dambovitene pe care i le-a plasat regulat dosului lui Basescu l-au facut sa fie publicat in “n”-spe limbi straine de catre cosangeanul sau galitian Patapievici, pe banii prostilor de patibulari romani si cu concursul fostei informatoare DIE Catrinela Plesu, azi directoare ICR. Dupa cum arata dl Spanu, Cartarescu a inceput sa fie tradus si publicat de ICR pe vremea lui Constantinescu iar operatiunea onaneanua pe banda a continuat, bine-mersi, si in epoca Iliescu! Iata: 1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999; 2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000;  3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit); 4 Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson). Sunt convins, asadar, ca, daca Nastase iesea presedinte, Cacartarescu ar fi devenit sinecuristul profund numarul unu al Cotrocenilor rosii, ca doar, dupa cum scrie singur, “ii placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” si, innebunit de placere, e posibil ca ar fi speriat tot SPP-ul cu strigate reproduse artistic in “Orbitor”, ca “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” . Cu exeptia acestor mici erori subsemnez la articolul colegului meu de proces Ion Spanu si astept, cu incredere, continuarea!

Cititi si va cruciti:

Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în “Orbitor”:
“Îmi bag p… în regina Angliei”

Romanul pornografic al scriitorului dâmboviţean a fost tradus în mai multe limbi pe bani publici din bugetul Institutului Cultural Român. Cine l-ar fi tradus şi publicat pe modestul poet optezecist dacă România i-ar fi puricat mai serios opera?

Lăudat în mod deşănţat de „intelectualii lui Băsescu”, romanul „Orbitor” de Mircea Cărtărescu, ajuns la vol. 3, se pare că nu a fost citit de nimeni, deşi a fost tradus de către ICR, pe bani publici, în aproape toate limbile pământului!

Întrebat ce carte a citit în ultima vreme, însuşi preşedintele Traian Băsescu a nominalizat invariabil o carte a lui Cărtărescu, probabil la sugestia vreunui consilier care aflase că scriitorul a fost recomandat la Premiul Nobel de gruparea Liiceanu-Pleşu-Patapievici. Mai mult chiar, în anul 2006, Băsescu l-a decorat pe Cărtărescu cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A “Literatura”.

Ce ar fi citit Băsescu în romanul lui Cărtărescu?

Dacă ar fi lecturat chiar superficial romanul „Orbitor. Aripa dreaptă”, apărut, desigur, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu, preşedintele Băsescu ar fi citit următoarele:

– “Îmi bag pu… în regina Angliei” (pag. 241).

-“Mă fu… în ea de Casa Albă?” (pag. 241).

– “CIA ce căcat e” (pag. 242).

– “Îi placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).

– “Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gîndeşte ce se gîndeşte şi dup-aia zice: “Păi, tăticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?” Da’ taica-su-i zise răstit: “Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!”” (pag. 58).

– “Îi plăcea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).

– “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pag. 185).

– “Căci sfînt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău” (pag. 339).

– “La rîndul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorinţă, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-şi sfircul matern, din care supsese odată certitudine şi ocrotire” (pag. 339).

– “Vrei să ne fu..em în cur? Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri şi din pălăvrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. Curiştii (…). Unii oameni nu şi-o băgau în gaura femeilor, ci în fundul altor bărbaţi. Erau cei mai răi dintre toţi, căci oamenii mari făceau prostii cu nevestele lor ca să aibă copii, dar poponarii şi-o băgau acolo, în caca, pe unde trăgeai pîrţuri, de unde-ţi ieşeau, cîteodată, cînd te mîncă, viermişorii” (pag. 381).

– “Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pag. 341).

– “Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pag. 519).

“Am exersat sodomia” (pag. 519).

Cerem scuze cititorilor pentru reproducerea acestor obscenităţi, cu toate că, din respect pentru ei, am pus puncte de suspensie acolo unde textul din carte este explicit. Astfel de pasaje de o vulgaritate extremă se întâlnesc la tot pasul, fără nici o motivaţie estetică, menită să justifice prezenţa lor.

Premiat, tradus şi plimbat pe banii statului

Pentru simplul fapt că a fost în ultimii opt ani editorialistul de casă al lui Traian Băsescu, pe care-l considera „un preşedinte pentru alte coordonate istorice”, Cărtărescu a avut un statut privilegiat, fiind tradus pe banii statului, într-un program naţional al ICR, în mai multe limbi, fiindu-i plătiţi şi banii cu care-şi promova romanele sale pornografice. Spicuim din această risipă:

1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999

2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000

3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit)

4. Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

5. Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

6. Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stângă), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)

7. Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007 (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)

8. Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stângă), Editura Bokvennen, Oslo, 2008 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)

9. Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

10. L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009 (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)

11. Cegador (Orbitor. Aripa stângă), Editura Funambulista, Madrid, 2010 (traducere în limba spaniolă de Manuel Lobo Serra)

12. Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Bokvennen, Oslo, 2010 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)

13. De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010 (traducere în limba neerlandeză de Jan Willem Bos)

14. Der Körper, (Orbitor. Corpul), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2011 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)

15. Blinding, (Orbitor), Editura Archipelago Books, New York, 2013 (traducere în limba engleză).

Apariţia acestor traduceri a fost finanţată de ICR, instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei României, cu un buget de peste 12 milioane de euro, finanţare care cuprinde dreptul de traducător, dreptul de autor, plata tirajului şi a acţiunilor de promovare! Un bun subiect pentru Garda Financiară.

Despre felul în care se lansează în străinătate volumele lui Cărtărescu, recomandăm lectura unui articol publicat de scriitorul Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, în „Napoca News” din 26 octombrie 2006: „În afara fondurilor risipite pentru traducerea volumului «L’aile tatouée» (în româneşte «Orbitor-Aripa dreaptă»), Institutul Cultural Român i-a oferit autorului Mircea Cărtărescu, din bani publici, şi un sejur la Paris. L-am zărit, pe 7 octombrie, în librăria «L’écume des pages», învîrtindu-se printre standurile de cărţi, cu un pahar de carton în mînă, strivit de notorietatea cîştigată pe banii Statului Român. Aştepta «asaltul» admiratorilor invitaţi să-i solicite autograful pe volumul mirosind încă a cerneală. N-a fost să fie! N-avea cum să fie, cu toţi banii cheltuiţi de România!”.

Dar iată ce spune chiar Cărtărescu despre o altă lansare, opinie consemnată într-o ştire Mediafax din 28 august 2007: „Traducerea în limba germană a volumului «Orbitor. Aripa stângă» va fi promovată ulterior de Mircea Cărtărescu în cadrul unui turneu în Austria şi Germania. «Voi face de fapt un lung turneu de promovare în toata luna octombrie, la Viena, Graz, Stuttgart, Berlin, Basel, Frankfurt», a declarat pentru MEDIAFAX Mircea Cărtărescu”.

De ce nu a luat Premiul Nobel?

Dar, dacă a spus cineva răspicat cine este, de fapt, Mircea Cărtărescu, aceasta este Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, care, auzind că autorul romanului „Orbitor” nu asculta în vremea dictaturii nici măcar radio „Europa liberă” şi că nu ştia că scriitorii erau urmăriţi de Securitate, a declarat pentru ziarul „România liberă”:

„Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el… În limba germană există termenul «Mitläufer», cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri”.

Precizăm că “Mitläufer” este un cuvînt foarte dur în germană, care-i descrie pe susţinătorii pasivi ai unei dictaturi.

Tot Herta Müller a explicat şi de ce nu a luat Cărtărescu Premiul Nobel, susţinând că a aflat neoficial că motivul pentru care scriitorul român nu a luat premiul a fost descoperit de către Serviciile de Informaţii ale Academiei Norvegiene Nobel: Mircea Cărtărescu a avut rude recunoscute ca active în cadrul mişcărilor anarhiste din Europa. Străbunicul acestuia de pildă, Witold Czartarowski, a ajuns în România după cunoscutul atentat asupra ţarului Rusiei Alexandru al II-lea. De asemenea, fratele geamăn al poetului, Victor Cărtărescu, a activat în cadrul Legiunii Străine, după care a contribuit la alte numeroase atentate anarhiste sub conducerea vestitului Errico Malatesta!

Ion Spânu / Cotidianul

 

Cititi si : Imbecilul Cartarescu. Intr-un atac la adresa Hertei Muller il plaseaza pe Vaclav Havel in inchisorile… Poloniei. Cum a luptat Cartarescu cu regimul comunist in… “Flacara”: “Fluierând Lennon, sucindu-mi gâtul după femeiuşti rasate”

Sa ne cunoastem scriitorii. Azi, Mircea Cartarescu: “Orbitor, Aripa stanga-dreapta”. A, am uitat, e si jurnalist. La EvZ. Atunci: Sa ne cunoastem “intelectualii angajati”. Extrase de Nobel si Pulizer: “Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare… dragule, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”


PDL s-a lasat complet capusat de gasca “civililor” lui Soros, Plesu, Patriciu si Vintu (da, ati citit bine). “Societarii” GDS impusi din nou, “democratic”, PE LISTA, in varful Partidului: Baconschi, Macovei, Voinescu si Paleologu

Toti patru niste gargaragii. Trei sunt produsii (produsele?) lui Plesu de la “Colegiului Invizibil” Noua Europa iar Macovei e produsul Partidului (Comunist Roman) si al Securitatii, trecuta apoi, ca si Culcer, in tabara “democratica”. Acum s-au urcat in copacul PDL ca para-prim si vicepresedinti, impusi PE LISTE. Despre ei, pe scurt. Dupa ce a distrus ce a nimerit prin Romania, Macovei a ajuns in Macedonia (corect: FYROM), “tara” fondata de Soros, ca sincurista a mogulului international. Ce a facut pe-acolo, stie mai multa lume decat isi inchipuie ea. Militand demagogic impotriva votarii de liste in alegeri a ajuns, bagata fiind pe lista – la fel ca si acum – europarlamentara, impreuna cu tovarasa sa Renate Weber, fosta presedinta la “Soros Open Network”. Tatuka Soros le-a impartit pe partide – un ou la PDL, un ou la PNL. Alina Tatiana Mungiu Pippidi ot Balti a turbat, saracuta, ca nu a reusit sa acceada si ea pe lista PDL pentru a reface in caldarea de la Bruxelles Troika sorosistelor, supranumite si cele “trei hipo-gratii” . Si-atunci democraturile le-au luat la suturi “europene” pe cele doua Elene. Despre Baconschi-Jacuzzi, “finul intelectual” sur-prins intre teologie si clitoris, cred ca nu mai trebuie spus nimic. Vorbeste singur, saracul; al treilea rebut pe banda al scolii de cadre Plesu la sefia MAE, dupa Ungureanu si Cioroianu. Putem spune cu siguranta ca in “epoca Baconschi” diplomatia romana a fost pusa la formol, intr-un sfarsit, dupa ce a fost masacrata pe masa de operatie unde Romania zace la discretia pataplesusmanenilor si sub ochisorul maro si atent al Serviciului de Informatii al Extraterestrilor. Voinescu, un stralucit gurist, si el, acolo, si cam atat.  Ultimii trei mai au ceva in comun: toti sunt membri GDS, organizatia kominternista fondata de Brucan si Iliescu prin Plesu si Mihnea Berindei in decembrie 1989, ca partener de “dialog” al FSN. Primul presedinte al GDS a fost simultan si primul presedinte al Fundatiei Soros Romania: Alin Teodorescu, fost turnator, ulterior sef al Cancelariei lui Adrian Nastase si deputat PSD in ciuda colaborarii sale cu securitatea Republicii Populare Ungare si cea succesoare ei. Vintu si Patriciu. Tribunii “basescanistilor” Baconschi si Voinescu, Tismaneanu si T. Ungureanu (alt euro-listac), si-au umplut gurile bine-mersi de la slitul mogulasului cu catuse, Sorin Ovidiu Vintu, la Idei in Dialog, sub sefia lui Patapievici, unde erau bagati in seama, regulat, si primii doi. Baconschi si Voinescu (ultimul si acum) nu s-au jenat sa traga direct din pompa “odiosului” Patriciu, patronul lui Plesu, la Dilema Veche, parte a “Trustului de presa” KazMunaiGaz (ex-Rompetrolul Romaniei). Despre Paleologu n-am nimic de zis. A spus-o Boanchis. Despre curajoasa listaca Macovei Monica Luiza a scris mai multe Antideontologul. Sa vedem acum ce viseaza si seful Comisiei de Cenzori a propagandistilor UASCR Cristian Preda… PDL ajunge in curand Partidul Dilimachilor Lobotomizati! Vorba-ceea: din tampeala in tampeala pana la victoria finala. Victoria kominternistilor asupra Romaniei.

Mai stii?, poate asta e planul lui Basescu ca sa distruga PDL-ul. Dar noi, noi ce vina avem? De romani e vorba.

Afacerea WikiLeaks Romania – Razbunarea lui Vintu, Voiculescu si Patriciu. “Qui Prodest?” In nici un caz lui Basescu

Ca Afacerea WikiLeaks este opera CIA iar Assange e doar un “idiot folositor”, vorba lui Lenin, ne-am lamurit mai demult. Unii de la inceputul ei, altii mai tarziu, dupa valul “Revolutiilor” Facebook si WikiLeaks. Ca exista si alti “idioti folositori”, de data asta folositi de Vintu, Voiculescu si Patriciu, gen HotNews, Kamikaze si compania de facut zgomote, vedem cu ochii liberi.

Pe scurt:

O declaratie “surpriza”: “Sunt premise parlamentare ca, până la 25 martie, Traian Băsescu să fie suspendat“, a spus Dan Voiculescu pe 7 februarie intr-un interviu solicitat si dat Agentiei Nationale de Presa (!) Agerpres.

Cine se lauda ca a semnat “protocolul privind publicarea cablogramelor WikiLeaks despre Romania”? Nu cumva cotidianul.ro in tandem cu Realitatea TV? Dar nu e totul mai credibil daca le publica intai, invaluita de o “aura” americano-sorosista, chiar partea “adversa”?

Cand a fost Cornel Nistorescu la Assange? Pe 27 ianuarie. Ce spunea Cornel Nistorescu pentru Foaia sa Transilvana, pe 7 februarie a.c.: “- Aţi semnat un acord cu compania lui Assange. Să înţelegem că în curînd cotidianul.ro va publica documente confidenţiale referitoare la România?
Vreţi să înţelegeţi totul prea repede! Toate la timpul lor.”

Si cine facea scandal cu trupe de badigarzi, “intamplator” tot ieri, cand s-a dat drumul la robinetul WikiLeaks, in studiourile Realitatea TV? Nu cumva era un domn Vintu, suparat ca nu are controlul total al postului pentru a indrepta “Afacerea WikiLeaks” in directia prestabilita? (Oare cum o fi urcat pe scari sa-l ia de gat pe Ghita, ca, saracul, la Tribunal era tintuit in carucior?)

Iata ca a venit “timpul lor”. Au gresit putin “time-ingul”, pentru ca “idiotii folositori” au tradus cam greu…

Afacerea WikiLeaks – Romania: singurele chestiuni notabile, in afara de nimicurile de zi cu zi ale vietii politice si de impunsaturile de tip rusesc la adresa Romaniei, cunoscute oricarui ziarist, sunt “dezvaluirile” de la Cotroceni, declaratiile lui Basescu, consemnate ca atare, azi, de presa ciripitoare (bine taxata si aici): O dezvaluire cutremuratoare din Wikileaks Năstase, trimis în judecată de la Cotroceni, Wikileaks: Băsescu despre dosarul lui Năstase: „Nu mă faceţi să dau drumul la aceste dosare” , Nastase despre Wikileaks: Dezvaluirile arata ca dosarele mele sunt politice, Năstase: Băsescu minţea şi în 2005, minte şi acum, Wikileaks: Grupările de crimă organizată din România lucrează cu oficiali ai guvernului, etc, etc, etc.

Qui Prodest? In nici un caz lui Basescu.

Partea proasta pentru moguli: “Documentele” nu au nici o valoare. Si eu pot sa fac unul pe loc. Iti trebuie doar cateva coduri si o imprimanta.

UPDATE: Ma rog, o spun si americanii:”Departamentul de stat nu comentează cu privire la materiale, inclusiv documente confidenţiale, care este posibil să fi ajuns în presă. Noi nu ne putem pronunţa asupra autenticităţii nici unui document oferit presei “, a comunicat Ambasada SUA agentiei Mediafax.

UPDATE 2: Presedintia a intervenit aratand ca se petrece o diversiune in ce priveste “Dosarele lui Nastase”. Citatul cu pricina este dintr-o intrunire avuta la Palatul Cotroceni cu liderii PSD, in 2009. Gandul publica stenograma si extrasul Audio (semnalat de Tano). Oricum diversiunea continua, “o anumita parte a presei” prezentand trunchiat telegramele, cu accept pe Basescu, fireste.

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova